Epoca, octombrie 1936 (nr. 2297-2322)

1936-10-14 / nr. 2308

Mo. 23Q8 3 lei REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA »UCUREȘX!, FASAGIUJȚ. ROMA» flNTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI* 1ECLAME și INSERȚII B« gximes« ia ad-IraUa siacnlni și la t*«fi »Senilii« de pnblieitats Telefons 3,82-11 ......1II HllWHffllll,II .1.1 .LIMIIiyUMHMHmtWMWWWIWIWWWmUWMWWBIJlJM WtiWWIMBMMWMtiiMiMIBMfcMHMlIlilMHHBBBBBWfflBSMIIMMliflBMMi Miercuri 14 Octombrie 1938 Ziar al partidului conservator.­­ Fondat în anul 1885 de MICOLAE FILIPESCO Ridicarea țărănimii i” — „Dreptatea" se declară parțial satisfăcută de răspunsul oficio­sului d-lui Mareșal Averescu în chestia evoluției. Pe scurt în înțelesul preșe­dintelui poporului, evoluție în­­­amnă: O politică de satisfacere a de­zideratelor muncii românești; O politică de armonizare a tu­turor intereselor și de înfrățire a tuturor claselor sau categori­ilor de cetățeni. Și, în sfârșit, instaurarea celei mai desăvârșite ordini în țară. In ce privește munca româ­nească și ordinea, oficiosul d-lui Mihalache se declară de per­fect acord. Rămâne în discuție numai punctul cu „armonizarea intere­selor și înfrățirea claselor și ca­tegoriilor”. Aici este linia des­părțitoare, aici intervine „statul țărănesc”. Armonie, de­sigur, spune „Dreptatea”, „dar mai întâi re­punerea claselor sociale în drep­turile lor, acordându-se țărăni­mii rolul pe care trebue să-l aibă”. Până atunci, fără nici o ură contra nimănui, fără revoluție, noi vom lupta ca să se audă „vioara primă” a țărănim­ei în acest concert al claselor sociale. Această deosebire care pare de nuanțe, înseamnă de fapt prăpastia care desparte concep­ția partidului național-țărănesc de concepția d-lui Mareșal Ave­resei­. Evoluția propusă, este evolu­ția pe loc”. E destul de limpede. E așa de limpede, încât sântem convinși că dacă s’ar adăuga și unele pre­­cizări de amănunt, departe de a mai fi o prăpastie între concep­țiile celor două partide, ar pu­tea fi, dimpotrivă, cel mai per­fect acord. Aceste precizări ar fi: care este, anume, rolul de dat țără­nimii, rol pe care nu-1 are, ori nu-l poate avea azi, și în ce fel i s’ar putea da acest rol. Socotim că dacă partidul d-lui Mihalache ar veni la cârmă, d-sa s’ar gândi să dispue: „nouăzeci la sută a populației țării sânt țărani; nouăzeci la sută trebue să fie țărani în toate așezările de stat, în toate așezările vieții românești”. D. Mihalache dorește numai ridicarea țărănimii până la nive­lul care s’o pue în situația de a putea avea acest procentaj și în viața țării și în conducerea ei. Nu credem să ne înșelăm, căci doar partidul d-lui Mihalache a mai guvernat. Cum nu s’a gân­dit ori la „stabilirea echilibru­lui social între clase” prin răs­turnări revoluționare, nu se va gândi nici mâine, dacă va avea prilejul să guverneze. De altfel nici n’a­r avea cum s’o facă, nici n’ar ști cum s’o urnească din loc. D. Mihalache n’are suflet de revoluționar. Colaboratorii săi cei mai apropiați și mai pu­țin. Cel mult s’ar izbuti vremelnic un plus de dezordine care ar duce repede la necesitatea că­rămizii. Nu, d. Mihalache va rămâne la ceea ce , Dreptatea” numește atât de sângeros „evoluție de loc”. Așa­dar echilibru între clase, prin ridicarea țărănimii până la situația de a putea juca în or­chestra armoniei sociale rolul de vioară primă. Problema este veche. Ea s’a pus cu mult înainte de formula „statului țărănesc”, cu mult îna­inte chiar de a fi cugetat d. Mi­halache că va fi vreo­dată șeful partidului național-țărănesc. Pe acest drum, da, s’a bătut pe loc. Nu este acum timpul să căutăm vinovățiile. E timpu’ să punem la punct unor zadarnice dispute, și cu puteri unite, să fixăm un program minimal pen­tru ridicarea țărănimii din mi­zeria fizică și intelectuală în care se zbate azi, un program de durată, cu sfințenie aplicat de toate guvernele. Vom încerca o fugară schița­re a acestui program în nume­rele viitoare. Vom spune din capul locului că el reclamă o mare revoluție: înmormântarea partidismului. In jurul vizitei contelui Ciano la Berlin PARIS. 12. (Ager). " Corespon­­entu­l din Roma al ziarului Pinus" telegrafiază următoarele:„Se Se crede aici că contele Ciano, va. eca la Berlin cu avionul în ziua de 1 Octombrie. In orice caz, această ălătorie va avea loc înainte de cem­­rința dela Viena a celor trei state militare ale protocoalelor dela Ro­ma. Chestiunile ce se vor discuta la erlin sunt următoarele: chestiunea camiană, problema dunăreană, și gestiunea rusă cu ramificațiile ei în poblema spaniolă. Prin urmare, Germania și Italia­­ vor putea preciza atitudinea în ameroase puncte, într’un moment iportant al polticei europene. In cercurile diplomatice italiene se ssține că voiajul contelui Ciano la oma corespunde atât dorinței cer­cului cât și dorinței Romei. Berlinul insistat, se spune aici, ca aceasta zi­ta să aibă loc cât mai curând pa­bil. Cauza profundă a acestei ati­­­dini este faptul că politica hitse­­stă a suferit în ultimul timp un­­rios eșec din cauza nivelării și sta­­lizării monetelor occidentale. Pla­nu Reichului, care visa crezarea n­­oi vaste zone dunărene și balcanice­nsă sub tutela economică a Germa­­iei, este serios amenințat. Germa­­ia este silită să ia grave decizii in m­eniu­ politic și economic. Ea rea să arate prin urmare că o mare atere — adică Italia — recunoaș­­t și apreciază rolul ei în Europa, erli nu­ va putea amenința Anglia­­, dacă ea îl va sili, el va putea uita pe Italia. La rândul ei, Italia joacă acelaș ,c. in adevăr, ea e foarte îngrijora­­din cauza nouei activități a Asi­iei în Mediterana. Ea se teme de o istumare profunda a echilibrului mediteranian și ține să arate că, da­r se va găsi amenințată, nu va fi psită de ajutor. Intr’un cuvânt, atât Italia cât și­ermania voesc să se înțeleagă cu ngila dar ele nu știu ce va face gu­miul englez: va sprijini Germania,­­ uita chestiunea abisiniană? Câ­­, vreme aceste probleme nu vor fi anșate. Roma și Berlinul au tot ht­resul să se înțeleagă sau cel pu­țin să manevreze din punctul de ve­d­e al tacticei într-un perfect acord. Nu e mai puțin adevărat că, daca alta ar putea să se aranjeze direct ! Anglia, ea ar abandona imediat detenta germană. ■& PARIS, 12, (Ager). Se telegra­­ază din Berlin ziarului „Paris Mi­­­6* 1 * 1­2­3 « Ziarele germane se bucură de a­­ropiata călătorie a contelui Ciano . Berlin și susțin că el va face să aspara bănuelile și îngrijorărie pro­bate în Germania de devaloriza­ta lirei italiene. Cercurile politice germane voesc să asigurate că nu există nici o legă­­tură între măsurile monetare ale guvernului din Roma și principile politicei externe italiene. Ele înclină a crede că, dacă Italia a socotit ne­cesar să se separe de Germania din punct de vedere financiar, nu se poate spune însă că Roma se înde­părtează de Berlin sub raportul po­litic. Totuși nu se ascunde aici că nivelarea cursului tuturor devizel­­or străine a produs unele complicații și că comenzi importante ce fuseseră făcute în Germania au fost brusc anulate. Pentru a menține la un ni­vel oarecare concurența prețurilor, la unele articole ce trebuesc expor­tate cu orice preț, Reichul a fost ne­voit să mărească primele de export. Toată lumea crede deci la Berlin că trebuie să se găsească unele remedii pentru ca industria germană să nu sufere. Prezența la Berlin a contelui Cia­no, cel puțin așa susțin cercurile con­ducătoare germane, ar putea contri­bui la soluționarea unor probleme. Din punct de vedere politic, întreve­derile pe care le va avea ministrul italian al afacerilor străine cu con­ducătorii Reichului, vor avea o im­portanță considerabilă. Ele vor avea ca scop mai ales de a preciza atitudi­nea celor două țări în unele che­stiuni internaționale. Politica financiară a Italiei a pro­vocat o mare indispoziție în Germa­nia. Berlinul nea ca orizontul să fie clarificat. Generalul Măriei a plecat din Franța PARIS, 12. (Rador). — Generalul Măriei, ministrul Apărărei Națio­nale al Iugoslaviei, însoțit de gene­ralul Gamelin, șeful Marelui Stat Major, a vizitat azi fortificațiile din regiunea Bu­dhent și și-a continuat apoi voiajul spre Strasbourg.­­ STRASBoURG, 12 (Rador).­­ Generalul iugoslav Măriei a sosit astă seară la Strasbourg, însoțit de generalii Gaemlin și Schlieissguth, precum și de atașatul militar al Iu­goslaviei la Paris. După ce a asistat la recepția ofi­cială dată în onoarea sa în palatul guvernatorului militar, cum și la defilarea trupelor, generalul Măriei a plecat spre Belgrad, terminând astfel visitar­ea în Franța. _A\ Schimbările din Austria impresii engleze și italine PARIS. 12. (Ager). _ Se telegra­fiază din Londra: Atitudinea Berlinului in fața marilor probleme europene îngrijo­rează prin caracterul ei cercurile politice și opinia enigmatic publică engleză. De asemenea, știrea venită din Roma cu privre la ultimele dispozi­­țiuni luate în vederea intensificării înarmărilor italiene, provoacă neli­niște în Anglia. In schimb, lovitura cancelarului Schuschnigg nu a alarmat câtuși de puțin cercurile politice engleze ca­re cred că, pentru o țară destinată în mod­ definitiv dictaturilor, e mai bine să aibă un singur dictator de­cât doi. ROMA, 12. (Ager). — Purtători de cuvânt autorizați ai guvernului italian comentează astă seară în mod foarte favorabil dizolvarea tu­turor organizațiilor paramilitare private din Austria de către guver­nul din Viena. Se declară la Roma că statul au­striac ese întărit nu numai din punct de vedere moral și politic, dar și din punct de vedere material. Italienii salută în cancelarul Schuschnigg pe omul care a dus la bun sfârșit politica începută de cancelarul Dollfuss. Se consideră în cercurile diplomatice din Roma că faptul acesta con­stitue un preludiu fericit pentru conferința tripartită din Viena, fixată pentru data de 8 Noembrie. nt «a mse fara, euer» mea ce munca $i m­icrea mea ae iubire. Metise triptsm Minciuni ungurești Aliniere monetară Din pornirea unei griji cu adevă­rat românească, In dese rânduri „Epoca” a căutat să atragă atenția celor în drept asupra insuficienții propagandei noastre peste hotare. Nu cere nimeni o propagandă de provocare,­­ dar pretind, în schimb, toți românii, una de apărare. E lip­sită de adevărata îndatorire către țari atitudinea de tembelism, în care se complace oficialitatea noa­stră. E de neînțeles pentru că nu există o reacțiune a oficialității ro­mânești, contra tuturor născocirilor și minciunilor ungurești. Se găsesc bani pentru atâtea acțiuni fără fo­los general, și nu se găsesc fon­­curie necesare pentru o propa­gandă de afirmare românească din­colo de hotare! Dela război în­coace, zilnic se duce luptă contra drepturilor noastre istorice pe a­­ceste meleaguri, și noi ne mulțu­mim, numai, cu disprețuirea adver­sarilor! Ei bine, a venit timpul să ne deșteptăm, să activăm, să reacțio­năm. Dușmanii noștri nu ostenesc în lupta ce duc contra țării și po­porului românesc. Ei nu cunosc, de asemenea, nici greutăți materiale, atunci când socotesc că e în joc interesul lor de neam. Nimic nu pare a le sta hi cale: nici timpul, nici distanța. Dacă adevărul istoric e cu totul altul de­cât cel relatat de dânșii în toată propaganda lor scrisă, In schimb, prin perseverență și per­suasiune, ajung să convingă pe cei cari au timpul să-l citească. Unii, din naivitate, alții, din rea credință joacă în struna ideilor un­gurești. Pentru cineva lipsit de o elementară cultură generală, evi­­dent, teoriile Budapestei pot să aibă greutate istorică. Printre cei cu pregătire de carte însă, nu ar tre­bui să existe nici unul, din nici o țară din iunie, care să ia în brațe pe unguri, și să repudieze prietenia și sentimentul Poporului românesc, — asta mai ales când e vorba de Franța. Ciurucuri se găsesc peste tot, și când mai intervine și reaua cre­­dință, nici un adevăr istoric nu poate avea greutate în fața unor astfel de triste personagii. Ca ro­mâni n’avem să le pronunțăm nu­mele, fie ei francezi, fie ei englezi, fie ei din orice neam ar vrea, dacă­­ luptă contra noastră, îmbrățișând pe dușmanii cauzei românești. Deși suntem un popor tânăr în ale cul­turii, dar în materie istorică pu­tem da mult înainte altora, învă­­țându-i nu numai istoria poporului nostru, dar chiar și istoria popoa­relor lor. Românii nu se sprijină pe con­vingeri interesate și măsluite, ei au de partea lor adevărul istoric, a­­devăr scris cu sânge românesc, din generație în generație, nu cu cerneala falsificatorilor realității vieții popoarelor. Și ca o dovadă de cum pot să mintă ungurii, deformând adevărul istoric, vom spicui, în două-trei ar­ticole, câte ceva din propaganda lor printre străini, propagandă sus­ținută, atât de puternic, prin tot fe­lul de broșuri. Veți avea de ce să vă revoltați, iar revolta dumneavoastră, ca ro­mâni, va fi egal de puternică atât față de neadevărurile sfruntate ale ungurilor, cât și față de nepăsarea și lipsa de reacțiune a oficialității românești. George Budișteanu ETERNA PROBLEMA A SPERTURILOR Se modifică regulamentul pen­tru șederea în țară a străinilor cu pașaport. Nevoi de ordin po­lițienesc și­ obligațiuni sociale cer o nouă organizare a servi­ciului de control al străinilor. Suntem alături de ministerul de interne, în gândul de a asi­gura o cât mai prudentă urmă­rire a vizitelor în țara noastră. Cu cât vom fi mai atenți de preocupările unor musafiri cu atât vom servi mai bine intere­sele țării. Exemple cari să sprijine mi­nisterul de interne în această acțiune, sunt nenumărate. În­cercările de spionaj, de corupție, de complot, au ajuns în ultimii ani să dea mult de lucru autori­tăților. Infiltrațiunea străinilor pătrundea nu numai în institu­țiile militare ci și politice; în ul­timul timp corpul diplomatic a trebuit să se îngrădească cu un decret regal pentru aceleași con­­siderațiuni. In fine cazurile desvăluite în presă, asupra spionajului și a metodelor practicate în deosebi de străinii unguri, au preocupat opinia publică deopotrivă de în­grijorată. De aceia măsurile no­i sunt în asentimentul general. Dar pe marginea lor, noi do­rim să cerem dlui ministru luca, o favoare. E o favoare reclamata de prestigiul țării și în acelaș timp de eficacitatea aplicării nouilor măsuri regulamentare. Jalba noastră către ministrul de interne este să se sfârșească cu taxele și suprataxele de la controlul străinilor. Ceiace s’a făcut până azi, depășește orice limită în materie de abuz. Desigur nu e vorba de desfiin­țarea taxelor oficiale. Străinii ei și noi, vor înțelege că sunt unele obligațiuni materiale pe care noi avem dreptul să le pretindem și ei nu se pot sustrage de la ele. Dar taxele inventate și adesea cu mediocră ingeniozitate, taxe de urgență, de diferență sau de competență, toate aceste sperturi oficioase, trebuie să dispară. E rușinos spectacolul încasărilor fără distanță și pentru motive caraghioase. Am subscrie dacă domnul mi­nistru luca o dorește, o sporire a tarifelor și timbrelor în vigoa­re. Cu cât dorește d-sa; 50, 60, 80 chiar 100%. Dar să se elibereze o chitanță pentru sumele plutite și să dispară metoda revoltătoare de până azi. Am povestit deunăzi în „Epo­ca”, cazul unui străin, obligat să treacă prin localul din B-dul Fache. Se zăpăcise bietul om de taxele ce i se cereau la fiece biu­­rou din vastul local al siguran­ței generale, încă odată deci spectacolul tre­buie să dispară și pentru presti­giul țării și pentru eficacitatea măsurilor. * Dar findcă suntem la acest capitol vom arăta un alt gen de maltratare a prestigiului țării. De astă dată chestia privește ministerul muncii. Exista pe acolo, o comisie care se ocupă cu plasarea ele­mentelor autohtone, in slujbe. Recomanda­țiile acestei comisii sunt o inovație foarte bună și e probabil că s-a ajuns pe a­­ceastă cale, la rezultatele dorite de legea pentru apărarea mun­cii naționale, .. . Dar ca pretutindeni și noi a­­buzuri. Ni se povestește un caz, asupra căruia e de prisos să fa­cem comentarii. N­ vom povesti pur și simplu. La instituția X, se prezintă un solicitant cu o carte de vizită a d-lui director Z din ministerul Muncii. Petiționarul inginer în chi­mie, dorește să ocupe un post. Dar întreprinderea n’are nici un obiect care să intre în raza culturii d-lui inginer în chimie De aceia, explicându-se acest fapt, cererea­ e refuzată. Solicitatorul este însă o rudă apropiată a directorului Z și­ a nă probabil a lovi în prestigiul ministerului Fiindcă, urmare la acel refuz, a fost o adresă o­­ficială prin care se amenință cu represalii conducerea insti­tuției vinovate. Cumnatul sau vărul d-lui Di­rector, nu poate fi refuzat chiar dacă n’are nici un rost în servi­ciul ce i s’ar oferi. Refuzul se pedepsește ca și când pe lista de cereri de la această comisie n’ar exista o lume­ de ingineri pe cari instituția i-ar primi ca elemente necesare și de specia­litate. Dar, vezi, din cei de pe listă, nici unul nu e rudă cu d. director din ministerul muncii. Guvernul măcar în ultima e­­tapă, ar face bine să se ocupe puțin de această latură a spor­­turilor. De când există regimul liberal, nu a fost mai mare prilej de afaceri pentru oamenii regi­mului. In afară de scandalurile în stil mare, transpuse în presă sub aspecte atât de comice, mai sunt nesfârșite ghiftuiri cari au umplut de dispreț lumea solici­tanților. Există o circulara care pune la adăpost autoritatea de asal­tul misiților. Ea stă afișată pe perete și batjocorită la fiece clipă, de lumea, mereu mai nu­meroasă a misiților. Gem unele direcții, sunt arhipline altele. Se fac atâtea lucruri noui în țară cari aduc elan civilizator în viața publică. Ce-ar fi dacă d. Gh. Tătărescu ar interveni sincer în această tragică și ruși­noasă problemă a sportului? Al. Vișan 1 Agravarea conflictului chino-japonez TOKIA, 12. (Radov). — Agenția Domei anunță că, cri, s-a produs un nou incident, la frontiera dintre So­viete și Manciuria. In cursul­ unei lupte angajată între grănicerii ja­ponezi și manciurieni și soldații so­vietici, cei dintâi au pierdut patru morți, cinci răniți și doi dispăruți. Armata din Kwantung anunță că, într-un detașament de 50 japo­nezi și un grup de soldați sovietici se dă o luptă, care aseară nu se ter­minase încă. Detașamente de întă­rire japoneze au fost puse în­ marș spre teatrul acestor incidente. Ciocnirile de la frontieră au prici­nuit o vie emoție la Tokio, cu atât mai mult cu cât de câtva timp zona de la frontiera orientală a Manciu­­riei părea să fie definitiv pacificată. ARMATELE FATA IN FAȚA : TOKIO, 12 (Rader). — Agenția Rethter anunță: In urma ultimelor inci­dente de frontieră, Intre trupele sovietice și cele maneferuriene, sa publi­cat un comunicat al ar­matei japoneze din­ Kwangtung, în care se a­ rată că «le amb­efe părți s’au concentrat în grabă detașamente de întărire. Situația este încordata și trupele, atât japoneze cât și sovietice, se găsesc față în față la o distanță de mai puțin de 400 me­tri. CONTINUAREA LINIEI TRANS-BALCANICE SOFIA, 12 (Raăor). — in prezen­ta membrilor familiei regale, s’a fă­cut, Sâmbătă, inaugurarea unei noui linii ferate, intre Mihailovo și Rakovski, care constituie continua­rea liniei trans-balcanice. Regele Boris a ținut cu acest pri­lej un discurs. #BÜ Economia mondială, se găse­ște în pragul unor prefaceri a­­dânci, care o vor așeza pe alte baze ca cele din trecut.­­ Schimbările timpului, ating în desfășurarea lor — și limitele ortodoxiei economice, care își vor găsi stabilitate în alt cadru. De câtva timp, suntem marto­rii unor avalanșe de devalori­zare monetară, țări cu monedă mai puternică decât cea româ­nească, consimt în fața greută­ților la o micșorare a valorii aur,­­ front comun în jurul i­­deii de devalorizare. O dezar­mare generală economică, se ali­niază pe același drum în străba­terea dificultăților monetare. Fără îndoială, dacă aceleași sunt cauzele acestei voite de­precieri, efectul reînviorător se va produce deopotrivă peste tot. — Rămâne de văzut în caz contrar care vor fi urmările Pentru păstrarea unui perma­nent echilibru politic, s’a încer­cat în trecut dezarmarea armată — nereușind se formează acum acest front economic pentru o dezarmare monetară, în scopul unei conlucrări economice gene­rale. Și — în acest scop, mone­da — mijlocul de schimb cel mai firesc și practic este prețuită la o valoare convențională aleasă în acest scop. Dacă în politica generală Ita­lia este atât de îndepărtată de Franța și Anglia, în politica eco­nomică, devalorizarea le-a apro­piat. Ce a determinat devalori­zarea acestor monede, nu vom discuta aoi, vom inver­sa să a­­cele sisteme de încleștare a devizelor prin politica de clea­ring, contingente și restricțiuni, vor trebui înlocuite, căci s’ar deschide din nou vechile proble­me, care au adus starea încâlcită și grea de acum. Și­­ pentru ca România să reunească, îi sunt necesare asigurările de netezire ale prețurilor produselor agri­cole cu cele industriale. Va tre­bui prețuită deopotrivă atât munca manuală, cât și cea me­canică.­­ Și numai în acest caz, sforțarea noastră își va avea în­semnătatea și răsunetul său in înțelegerea generală ce se pre­gătește. Neobținându-se aceste firești deziderate ale politicii ro­mânești nimic nu ne împinge la creiarea unei atmosfere care ne­ar prilejui mai mult rău decât cel pe care-l avem: C. Gr Rozopol­olescu, G. Niculescu Basu, Nae Du­­mitrescu, Secăreanu, etc. Conducerea muzicală o are d. Io­nel Perlea. In prima săptămână se vor relua: „Faust” de Gounod, „Don Juan” de Mozart, „Povestirile lui Hoffman” de Offenbach „Bărbierul din Sevil­la”,­ „De ași fi rege”, „Aida” ,Travia­­nta” și­­,Liliacul”. Fiu­­ meu, d.­­ministru Un succes formidabil, înregistrea­ză în fiecare seară, irezistibila co­medie „Fiu­ meu, Domnul Ministru”, patru acte de Andre Birabeau, care se reprezintă la Teatrul „Regina Maria” în fiecare seară la orele 9. In rolurile principale d-nele Ma­ria Sandu, Tantzi Cocea, Elvira Pe­­treanu, Francisca Cristian și d-nii I. Talianu, Marcel Enescu, J. Con­­stantinescu, P. Nove, Cr. Etterle, I. Manta, V. Bulandra, Bruneți, Dumi­­trescu, Romano, etc... etc. Omul și masca Viitoarea premieră a Teatrului Național va fi piesa de mare spec­tacol „Omul și Masca” după Mar­lowe. Conferințele experi­mentate „Pro-Arte“ Pro-Arte anunță pentru stagiu­nea aceasta 10 conferințe experi­mentale despre muzica popoarelor. Prima conferință experimentală se va ține Sâmbătă 17 Octombrie orele 5 d. a. în sala Dalles și va fi consacrată muzicei franceze. D-na Nadine Thierry, soția nou­lui ministru al Franței la București o distinsă intelectuală, va vorbi despre muzica franceză. In progra­mul muzicei d-ra Madeleine Cocoră­­scu, Const. Stroescu și quartetul Theodorescu. Conferințele Teatrului Național Conferințele Teatrului Național, menținute intr’o constantă favoare a publicului de șase ani, vor începe și în această stagiune in ziua de Duminecă 1 Noembrie 1936. Pentru epoca până la 1 ianuarie 1937 se anunță următoarele confe­rințe: 1. Scena de dragoste în drama di­feritelor epoci. Știri artistice Teatrul Național „Marele Teatru al Lumii” de Hugo von Hofmannstahl, în traducerea d-lui Ion Marin Sadoveanu, se va reprezenta în cursul acestei stagiuni. * In cursul acestei stagiuni, Teatrul Național va reprezenta capodopera li­teraturii dramatice poloneze „Comedia care nu e divină” de Zygmund Krasin­­ski, in­trducere d-lui Tudor Vianu. Opera română In vederea apropiatei deschideri a stagiunei se fac zilnic repetiții. Primul spectacol va fi cu celebra operă a lui Wagner: „Maeștri cântă­reți di­n Nürnberg”. Primele roluri vor fi cântate de d-nii P. Ștefănescu Goangă, N. Apos­ Un caz Calitatea de a­­ colabora, la ziar, îmi aduce din când în când musa­firi, cari îmi împărtășesc necazurile lor, rugându-mă să le dau în vi­leag.‘Nu o fac de­cât, când este in joc interesul general și m’am con­vins că nu sunt exagerări. De multe ori tac, gândindu-mă la onorata cenzură. Cazul de mai jos însă socot că trebuie relevat, și sper că cenzura o va îngădui, căci am ajuns la li­mită. Un copil de evreu­ din a 5-a ge­nerație în țară, — cu străbunici, bu­nici și părinți născuți în țară cari au făcut campanii,— un copil din cl. 4 primară, a avut de suferit urmă­toarele: In drum spre casă de la școală, un elev din el. II de liceu l’a aco­stat cu calificativul clasic însoțin­­d­u-l și cu câțiva pumnișori. Copilul surprins de acest — bună ziua — l’a întrebat cuviincios: „Ce vrei d-le de la mine, ce ți-am făcut?” și a trecut pe alt trotuar. Prietenul l’a însoțit și până­ aproape de casă i-a servit această distracție. Părintele copilului a identificat pe micul erou, l-a întrebat de ce nu lasă în pace copilul, căci a pro­mis că va veni și cu alții altă dată— să-i bată mai bine —­ răspunsul în­soțit de un gest sfidător fa : ce poți să-mi faci?! , — Voi reclama la școală. — N’ai decât, ce poate să-mi facă?! Comentariile să le facă alții. mu «n Dr. Alex. Manolescu .................mu« 11 imm* Acordul naval anglo-rus O nota a guvernului german LONDRA, 12 (Rador). — Agenția Reuter transmite: însărcinatul cu afaceri al Germa­niei și atașatul naval german au remis azi la Foreign Office o notă prin care Reichul răspunde la ulti­ma notă a guvernului britanic cu privire la forțele navale. Prin acest răspuns Reichul, criti­când proiectul de tratat naval an­­glo-rus, arată că el se îndepărtează de la principiile tratatului naval tri­partit de la Londra. Nota germană indică obiecția că concesiile făcute Sovietelor sunt excesive, în special în ce privește următoarele trei puncte: 1) Proiectul de tratat naval anglo-rus dă Uniunei sovietice mână liberă în Extremul Orient, cu condi­ția numai ca Sovietele să nu ia a­­colo inițiativa de a construi vase de război, care să nu țină seama de limitele calitative ale tratatului de la Londra; 2) Deasemeni, proiectul de tratat naval acordă Sovietelor dreptul de a construi 7 crucișătoare sub 8.000 tone fiecare, însă înarmate cu tu­nuri de calibru maxim 18,5 cm. în loc de 18,5 cm.; 3) Se mai acordă Sovietelor drep­tul de a construi două cuirasate în­armate cu tunuri de calibru 40,5 cm. în loc de tunuri de calibru 37,8 cm., așa cum se prevede în tratatul de la Londra, cu condiția ca Japonia să adere la această limitare a calibre­­lor. Se pare totuși că nota germană nu exprimă dorința Germaniei de a se modifica acordul naval anglo­­german. Dimpotrivă, la anumite­ cercuri navale britanice se exprimă teama ca nu cumva criticile aduse de Reich să nu lase să se înțeleagă că Reichul va cere mai târziu re­vizuirea acestui acord, dacă nu vor fi modificate concesiunile făcute Sovietelor. Consiliu de miniștri englez LONDRA, 12 (Rador).­ Un con­siliu de m­iiniștri se va ține Miercur D. BALDWIN sub președinția d-lui Baldwin, pre­ședintele consiliului de miniștri

Next