Era Nouă, 1889-1890 (Anul 1, nr. 1-52)

1889-11-26 / nr. 8

2 ERA NOUĂ Lascar Catargi s'au retras persistând in ideea sa că camera actuală trebue di­­solvată. Prin ce minune din ziua d’intăi chiar, D. Lascar Catargi vine şi cere increde­­rea aceleiaşi camere, punăndu-şi candi­datura la preşedinţie, şi solicitând ast­fel onoarea de a fi representantul unei cameri pe care o condemnase? D-sa a ințeles că alegerea sa ar fi fost din par­tea camerei un adevărat suicid. Și cu toate acestea atăt era de orbit de dorul de resbunare incăt n’au avut puterea să se oprească la timp și să nu lunece pănă jos de tot, unde se află acuma. Din ziua dintăiu D. Catargi s’a pus in oposiţiune făţişă cu guvernul care’şi luase drept misiune concentrarea conser­vatoare. Şi spectacolul ce ne oferă as­tăzi oposiţiunea este plin de învăţăminte. Ce vor mai fi zicănd alegătorii naivi de la Bârlad, de exemplu, cănd văd pe re­presentantul lor, D. Pallade, mergând mănă in mănă cu D. Catargi, cari pănă ori era omul nefast şi autorul moral a in­­famielor electorale de la Bârlad ? Ce vor fi zicănd Ploeştenii bătuţi, cănd văd astăzi pe representantul lor D. C. C. Dobrescu punând voacea sa de sten­tor in serviciul răsbunărei d-lui Catargi ? De­sigur ei vor fi zicănd că politica este un lucru prea complicat pentru simplele lor inteligenţe. Bunul simţ şi judecată dreaptă nu ajung in adevăr pentru a ex­­plică aceste schimbări dintr’o zi pănă în­­tr'alta. Dar in asemenea condiţiuni ce auto­ritate mai pot avea cuvintele cutărui de­putat, care astăzi zice contrarul de ce zicea ori? Nici una de sigur. Aşa inţe­­lese luptele din parlament se transformă in certe personale, in intrigi ce se fac şi se desfac, după interesele cător­va personalităţi. Ţara trebue să cunoască cine sunt acei liberali şi conservatori, cari in parlament departe de a se în­griji de nevoile ei se unesc astăzi, după ce s'au certat ori, in scopul numai de a pune măna pe putere. Ce insemnează in adevăr atitudinea copilărească a oposiţiunei de a refuza să ia parte tocmai in comisiunele acele in cari să discut cestiunele cele mai im­portante ? Gata la scandaluri, gata la tot ce poate perde timpul camerii, ca să ascunde atunci cănd este vorba de a realiza făgăduinţele ce cu toţii au luat anul trecut cătră alegători. Guvernul anunţă legea inamovibilităţii curţilor de apel, reforma administrativă, reforma băncii, etc. Iar oposiţiunea mul­­ticuloră care incepe de la dl. Nădejde pănă la dl. Catargi, votează alb şi crede misiunea sa terminată. Incapabili de a face ceva, neputincioşi a cădea de acord asupra unei cestiuni, ei sunt representanţii negaţiunei. Opini­­unea lor se exprimă admirabil prin vo­tul alb. Nimica,diacă programul lor. O asemene grupare politică trebue consi­derată ca un produs monstruos al vieţii parlamentare. Ea nu represintă nici ideile liberale, nici cele conservatoare. Ea este un partid anonim. NE DAM REMAȘI. Voim să terminăm discuţia cu „Dra­pelul“ colectivist. Voim să-i facem toate declaraţiile ca­tegorice cari ne pot concilia cu confra­tele nostru. In momente de nesocotinţă am idrăznit să amintim in două rânduri că colecti­viştii au comis şi tolerat tot felul de a­­bururi in mod sistematic spre a se putea menţine la putere. In ambele rânduri­ „Drapelul“ s-a in­dignat cumplit, ne-a cerut probe şi ne-a tratat de calomniatori ordinari pănă ce le vom aduce. Ei bine, declarăm că nu avem probe şi recunoaştem că afirmările noastre sunt pure calomnii. Adevvul este din contra că colectiviştii au dat ţărei un guvern model de legalitate şi moralitate. Mai declarăm că am inţeles rău cu­vintele D-lui I. Brătianu. D-sa nu se ra­porta la colectivişti cănd se jăluia in plină cameră de respunderea ce o are in cuget pentru abusurile ce le-a tolerat. Dl. Brătianu vorbea despre alte partide. De asemenea declarăm că junimiştii au abuzat de „nemărginita generositate şi îngăduinţă“ a colectiviştilor, şi ii rugăm să nu precizeze nume de persone şi fapte, căci recunoaştem de mai inainte că noi suntem acei cari am compromis pe co­lectivişti. Din contra recunoaştem că con­fraţii noştri sunt de perfectă bună cre­dinţă cănd afirmă că n'avem program şi că suntem reacţionari. Dacă este vre-un partid in ţară, despre care să nu se ştie ce vrea in politică, apoi este de­sigur acel junimist. Publi­cat-a el vre-un program? cănd? unde? — niciodată. Ce naivitate am mai avut noi de a de­clara in ultimul număr că ne vom da în­vinşi atunci cănd vom vedea afirmaţiunea „Drapelului“ iscălită de un om care are de respectat un nume de onoare căt de mic in ţară? Dar aceasta o poate iscăli ori­cine, şi deci are mare dreptate „Dra­pelul“ că repetează din nou aceeaşi a­­firmaţiune neiscălită de nimene. Deasemenea recunoaştem că nu este o ruşine pentru confraţii noştri de la „Dra­pelul“ de a se îndrepta in judecata lor politică după părerile ce le are d-nul Lascar Catargiu despre junimişti. Pot foarte bine, ca şi Dl. Catargiu, să invoace ca probă a reacţionarismului no­stru petiţia de la Iaşi, care-i pornită din iniţiativă junimistă şi iscălită de căpete­niile noastre şi să dovedească impreună că suntem mai reacţionari decăt însuşi Dl. Catargiu. Toate aceste adevăruri le recunoaştem pentru ca să remănă mulţămiţi şi cei de la „Drapelul“ şi pentru ca publicul care ştie cum sunt in realitate lucrurile, să poată judecă de care parte şi buna cre­dinţă. CORESPONDENŢA DIN CAPITALA. Vineri, 24 Noemvrie 1889. A fost mare fierbere la Senat cu o­­cazia alegerei comisiei pentru respunsul la mesajul tronului. D-nil Catargiu şi Mărzescu a inter­pretat reu votul de mai dăunăzi a Se­natului dat in favoarea vechiului biurou. Ei au crezut că Senatul a voit atunci să facă un act de ostilitate in contra gu­vernului. Aceasta le-a fost speranţa că acum se va putea alege o comisiune ca­­targistă­ laterală, care să spună tronului că nu-i place actualul guvern. S’au pus deci cu toţii pe lucru. C. C. Lascarache a inceput să cutriere disde­­dimineaţă hotelurile şi locuinţele sena­torilor, semănănd pretutindenea cuvăntul seu şi redeşteptând pornirile marţiale ale vechilor sei partisani. Când s’a apropiat momentul votului, Dl. Alex. Florescu a ocupat o posiţiune strategică la scara de jos a Senatului, iar dl. Mărzescu opera la intrare, aci înto­vărăşind pe senatori cu exportările sale prin culoare, aci atrăgăndu-i intr'o ca­meră laterală pentru o mai energică îm­bărbătare. Toate aceste precauţiuni au fost za­darnice. S a dovedit acum cu realegerea

Next