Era Nouă, 1890-1891 (Anul 2, nr. 53-104)
1890-10-14 / nr. 54
2 ERA NOUA au reuşit de multe ori cu această tactică, ea face parte dintr’un sistem vntreg, şi nu e nimic mai natural dectt să’i vedem servinduse de arme care de atitea ori le-a dat victoria. Pentru noi ele ni se par ruginite şi aşteptăm cu incredere să vedem ziua cînd ele li se vor rupe in mină. Avem convicţia adinca că elementele nouă care pe fiecare zi tot mai numeroase intru in viaţa politică, vor simţi necesitatea grupărilor pe idei, pe reforme practice şi vor condamna tovărăşia de interese particulare. Se poate ca această transformare să fie mai inceată decît au dorit-o şi au sperat-o unii din noi, să poată ca agonia erei vechi să fie lungă şi aşa de zbuciumată incit să dee multora iluzia vieţei, toate sunt in zadar, sfârşitul a inceput. De aceia privim cu mai multă curiozitate decît îngrijire contorsiunele la care se dedau unii şi alţii. Nu ne indoim că puţinele zile ce ne mai despart de ziua alegerilor comunale ne vor oferi multe şi nouă spectacole. Comitetul executiv degeaba oare s’a declarat el in permanenţă ? Şi fiindcă bătrînii dela Uniunea îşi propun să demascheze pe tinerii dela Era nouă, noi, pentru a le întoarce politeţa, îi sfătuim să-şi caute in magazinul cu accesorii, măştile cele mai discrete. Sub ele, plete, lumea nu-i va recunoşte. —rear CRIZA LOCALA. Unele ziare au relevat discuţiile ce au avut loc intre amicii noştri din localitate si intre conservatori, in privinţa alegerilor comunale din Iaşi. Nu ne mirăm să vedem că vechile partide ce se află in opoziţie in contra actualului guvern, sunt gata să esploateze acele deosebiri de vederi şi in acest scop caută a le denatura sensul lor. Cum insă suntem de părere că publicul trebue să cunoască toată activitatea politică a partidelor, ne credem datori a nu face mistere şi de a arata prin publicitate in ce au constat deosebirile de vederi cari s'au iscat intre noi şi aliaţii noştri conservatori din localitate. Noi suntem convinşi că in politică alianţele trebue să se facă şi să se menţie in limitele credinţelor comune şi identice ce le au partidele. Am condemnat totdeauna şi am repudiat alianţele monstruoase intre grupări ostile, ca şi alianţele electorale ticluite intre oameni fără convingeri şi gata de a se uni şi cu dracul pentru scopuri electorale. In opoziţie ca şi la guvern amicii noştri au profesat aceste convingeri şi le-au practicat in conduita lor. Astfel fiind alianţa colectiviştilor cu liberalii-disidenţi din Iaşi pentru alegerile comunale, nu are pentru noi importanţa de a ne face să ne schimbăm linia noastră de purtare. Unirea liberalilor nu ne va putea decide să includem ochii asupra elementelor cu cari ne propunem să lucrăm. Ne putem uni in alegeri cu orce grup cu care am putea să luăm angajamente comune cătră alegători, cu orce partid a căreia alianţă nu, ar prejudicia tendinţele noastre politice. Amicii noştri nu vor consimţi insă niciodată să intre in combinaţii pe cari nu le-ar putea justifica in conştiinţa şi convingerile lor şi, in faţa ţarei, nu vor consimţi să facă din atitudinea lor politică obiectul unei tîrgueli şi inpărecheri care ar lasa să se creadă că sînt in stare să-şi jertfească credinţele lor politice, numai pentru succese electorale. Aliaţii noştri conservatori credeau că trebuia să respundem la fuzionarea elementelor liberale din localitate cu concentrarea tuturor elementelor opuse. Ni s’a oferit atunci să colaborăm cu oameni de cari totul ne desparte, să punem steagul in buzunar, in faţa unui închipuit pericol. Victoria cu orce preţ, iată lucrul la care am fost conviaţi. Pentru noi cinstea drapelului trece inainte. Geamuri sparte. # * * L’indépendance roumaine e năcăjită foc. Citva „tineri, tineri de toţi“ de la ora nouă, îşi fac deja o vreme incoace o plăcere să-i „spargă geamurile“ Şi inţelege fiecine că acum, la vreme de iarnă, aerul rece care intră in casă fără de veste pune in pericol gingaşa sănătate a delicatei persoane. Ea are acum un steclar ad-hoc, care clipeşte şi el cum poate stricăciunele nebunaticilor băeţi. Dar vă puteţi închipui cită ruşine in mahala şi in lumea mare, pe unde să duce L'indépendance, — cînd s’a aflat de una ca asta. Ea să iuvigîea cu ideia că „bătrînii“ dezaprob pe tineri, şi cînd colo „bătrînii“ din Bucureşti tocmai in ziua aceea făceau ca şi băeţii de la Iaşi, precum se poate vedea in Constituţionalul de Joi, unde—horresco referens—stă reprodus articolul cu pricina al Erei Noi. Incit ne priveşte, compătimim din inimă la nenorocirile stimatei persoane care de la o vreme incoace nu mai ştie şi ea cum să se mai poarte iată-o certată şi cu cei tineri şi cu cei bătrâni au mai remas un singur lucru,— să se apropie de cei in doi peri. G. ASAKY. Astăz se face o solemnă serbare cu ocazia desvălirei statuei lui Cf. Asaky. Astăz dar, cel puţin, să nu ni se mai vorbească de locul ales pentru aşezarea acestei statui,—căci orce loc e bun pentru a consacra memoria unui asemenea cetăţean. Macar astăz să nu ni se mai reamintească comparaţiile lesne, şi glumele slabe care fiecare le rezice cu complacere ; statua lui G. Asaky este opera tînărului nostru sculptor, d. Georgescu, care desigur nu are mai multă pretenţie decît a ciopli in marmoră chipul bărbaţilor din istoria noastră, intr'un mod care cel puţin nu este ridicul. Asemene nu este nevoe, celebrînd memoria lui Asaky, să facem biografia lui, nici să înşirăm tot ce a făcut el ;—viaţa şi lucrările lui sunt cunoscute de toţi. Deaceea nu vom descoperi fapte neştiute nici documente prăfuite, nici vom cerceta originele lui,—căci cea mai vie dovadă că Asaky a fost un adeverat romin, este că el s’a consacrat existenţa pentru luminarea Moldovei. Cînd a venit Asaky la noi, celelalte popoare numerau demult opere mari şi barbaţi insemnaţi in ştiinţă, in litere, in arte. La noi toate erau de inceput. El a apărut in Moldova cu mai multă spontaneitate decît pleiada strălucită din timpul Renaşterei, el a descoperit civilizaţia modernă şi şi-a asimilat-o, cum bărbaţii din secolul al XV-le regăsise antichitatea şi s au pătruns de dinsa. Şi el, ca şi dinşii, era manifestarea unor aspiraţii noi, reprezintă nevoile unui popor vntreg, personificate intr'un singur om. Dar cît de deosebite erau in vremea Renaşterei cerinţele cîtorva naţii civilizate incunjurate de barbari, şi ce deosebite erau pe la IHOO nevoiele unei ţeri