Era Nouă, 1891-1892 (Anul 3, nr. 105-157)

1891-12-08 / nr. 114

Nr. ERA APARE DUMINICA Iaşi. Duminică, 8 Decembre 1891. 10 bani numărul. JUNIMISMUL. „In politică greşele se indreptează dar nu se resbună“. Aceste frumoase cuvinte ale d-lui P. P. Carp, re­­sumează intr’o formă fericită ideia care a dominat întreaga activitate po­litică a ceiace s’a numit junimismul. Conservatori, D. Carp şi cu puţi­nii şei amici din Camerile de sub regimul liberal, s'au separat de fos­tul lor şef nu pentru motive perso­nale sau pentru nişte ridicule pre­­tenţiuni de preseanţă precum o insi­nuează unii, dar pentrucă o deose­bire radicală de vederi se produsese intre ei şi intre partidul conservator oficial. Pe cînd d. Lascar Catargi şi cu amicii sei nu recunoşteau nici una din greşelele trecute şi ca consecinţă ,nu încercau nimica pentru îndrepta­rea lor, pe cînd oposiţiunea ce ei făceau guvernului liberal se includea din ce­ in­ ce mai mult in cercul strîmt al negaţiunei perpetue, d. Carp, cîte­odată incunjurat de cîţiva, dar altă dată rămas singur, căuta să dee par­tidului conservator o basa mai largă, să formuleze ideile cari sa­­ servească de program, şi nu închidea ochii cu îndărătnicie pentru a nu vedea nici chiar faptele bune ale guvernului lui Ion Brătianu. Lunga domnie a regimului liberal n’a făcut, precum era natural, decît să accentueze din ce­ in­ ce mai tare aceste deosebiri intre cele două frac­ţiuni ale partidului conservator. D. Lascar Catargi era tot mai inpins pe terenul unei opoziţiuni sistema­tice şi aruncat in braţele unui nemul­­ţămit liberal ca d. Vernescu, iar d. Carp nu ezita de a da sprijinul său­­celor puţine acte ale lui Ion Bră­tianu care intrau in vederile sale. Partidul liberal-conservator devenise astfel un partid de resturnare cu orce preţ. El aduna in jurul său cît mai mulţi nemulţemiţi şi credea că in politică numărul dă puterea. Ca con­trast cu această atitudine, junimiştii pare că puneau un fel de cochetărie de a rămânea puţini şi se preocupau numai de a pregăti un program de guvernămînt. Cei dintăi lucrau să ieie puterea fără a se gîndi ce vor face cu ea, iar cei de-al doilea se pregăteau a deveni un partid de gu­vernămînt fără a se preocupa aşa de mult, cînd şi cum vor fi chemaţi la cîrma afacerilor. Liberalii-conservatori vroiau răz­bunarea, iar junimiştii -îndreptarea greşelelor. Formarea ministerului junimist in Mart 1888 au exasperat pe toţi acei care aşteptau căderea lui Ion Bră­tianu, nu pentru a face mai bine decît dînsul, dar pentru a practica acelaş sistem de guvernare in folosul altei clientele. Toţi aceştia au simţit din instinct că inimicul lor cel mare era junimismul, acel grup de oameni puţin numeroşi dar pentru care a guverna nu însemna a hrăni un număr de partisani. Experienţa pe care o fă­cuse Ion Brătianu care a căzut înă­duşit de propria e i clientelă, nu ser­vise intru nimica partidului liberal­­conservator. Grupul junimist singur proclama necesitatea unei schimbări radicale în moravurile noastre po­litice. Iată pentru ce de patru ani lupta este condusă cu înverşunare incontra junimiştilor de liberalii-conservatori care vedeau amînată satisfacerea a­­petiturilor lor şi de naţionalii­ liberali care ei cel puţin sunt in rolul lor de a crea cît mai multe greutăţi ori­cărui guvern altul decît al lor. In această luptă pe care unii o deplîng, dar pe care noi o credem că a fost necesară şi că va fi utilă, victoria a rămas fără contestare in partea ideii junimiste. Tot ce s'a făcut bun de diversele formaţiuni ministeriale dela 1888 încoace este luat din programul junimist. Venirea de două ori la cîrmă a firmei libe­­rală-conservatoare a marcat un timp de oprire in avîntul generos al Ca­merei aleasă sub ministerul junimist. Camera aleasă sub guvernul liberal­­conservator s’a aratat neputinţa din ziua intăia. Una cîte una prevederile junimiste s'au realizat. Cea din urmă satisfacţiune a noastră este desface­rea de d. Vernescu. Cît de grea a fost insă limpezi­rea situaţiunei. De patru ani acum de cînd sînt să frămîntă nuanţele conservatoare şi tot n'au înţeles incă pe deplin ceiace le-au spus junimiştii din ziua intăia, că partidele in ţara noastră nu vor mai putea trăi, şi trăi cu folos pentru Statul Rom­în, decît bazate pe idei. Se pare că in momentul acesta amărîţi şi desiluzionaţi unii din acei cari altădată priveau mai cu ură e­­lementul junimist, simt nevoia să facă apel la puterile sale. Dacă pentru indivizi îndreptarea este cîte­odată prea tîrzie, este totdeauna timp pentru un partid de a părăsi calea greşită şi fie siguri cu toţii că nici un viitor, precum nici in trecut nu am­biţiile personale, nu urele mici vor călăuzi atitudinea noastră. Uitaţi trecutul, ne spun unii , nu fiţi intransigenţi exclamă alţii. La li­nii le vom răspunde că din trecut nu vroim să reţinem decît expert­ ! .

Next