Era Nouă, 1894-1895 (Anul 6, nr. 264-326)
1895-11-26 / nr. 321
ERA NOUA vatoare n’au eşit din causa ingerinţelor guvernamentale şi atunci liberalii n’au cuvânt să se mândrească că au făcut alegeri libere, ori fruntaşii noştri au căzut fără nici o presiune exercitată contra lor şi atunci iarăşi este o ruşine pentru ţara în care se repetează din nou căderile ruşinoase ale lui Bratianui faţă cu zerlendi. Dacă liberalii strigă astăzi că rare ori un partid a avut să sufere o infrăuigere mai ruşinoasă, noi le respundem rare ori un partid a avut să se felicite de un succes mai ruşinos. ♦ ( Operaţia electorală aşa cum s’a desfăşurat înaintea urnelor a fost curată. Măsluirea cărţilor se făcuse mai dinnainte pe acasă prin saloane, pe la ceaiuri electorale şi prin agenţi oficioşi. La noi in Iaşi lumea a fost îngrozită de atotputernicia D-lui Mătiescu. Cine a avut de menajat cel mai mic interes care atârnă de gu vern, a lasat la o parte si angaja mente politice şi buna cuviinţă şi a votat pentru candidatul guvernului fără să ţină samă pentru cine votează şi contra cui votează. Oameni care pănă ieri erau cu noi ne au lasat in drum şi s-au dus la adversari văzăndu-se ameninţaţi in interesele lor sau crezând a le ocroti mai bine. Alegerile au fost deci libere, de ingerinţe administrative şi poliţieneşti, dar absolut intiinţate de presiunea guvernamentală a comitetelor electorale. * Relativ la alegerea colegiului intăi de Senat de la Vaslui e bine să se ştie că dl. Carp a primit a fi candidat cedând numai stăruinţelor prietinilor noştri din localitate şi că dealtmintrelea n’a luat nici o parte la sprijinirea candidaturei sale. La colegiul universitar de Iaşi, dl. Lovi obţinuse promisiunea mai multora din colegi sei că i vor da votul lor D-sale, dacă nu va fi alt candidat, opus. Astfel dl. Foni a obţinut 34 voturi din 41 de alegători. Aceasta nu însemnează că cele 34 voturi sunt ale partidului liberal. Cu cele mai multe din ele a fost ales altă dată dl. Foni, când nu era în partidul liberal, contra liberalului Bizanti. Relativ la această alegere insă, Jurnalul din Iaşi ne-a dat un juvaer de necuviinţă care merită a fi relevat. Un oarecare Vega din acea redacţiune profită de ocazia acestei alegeri să face ministrului Foni platitudini cu toată regula—că votul este semnificativ, că în faţa distinselor calităţi ce le are dl. Foni pasiunele ar fi dispărut şi au pătruns puternicele simpatii pe care le are dl. Foni printre colegii sei. — platitudini mai mari decât le a făcut dl. Hajdeu, cu cele 3 voturi date contra d-lui Maiorescu. Ş’apoi acelaş Vega după ce a tămăiat bine pe dl Foni se intoarce şi critică zelul guvernamental ce ar fi pătruns pănă în cele mai luminate colegii din ţară, şi care ar fi făcut pe profesorii Culianu, Vărgolici şi Misir să uite sfintele lor principii, de a vota pentru ministru. In fapt Vega nu ştie ce spune. Inii Vărgolici şi Missir s’au abţinut de la vot tocmai fiind că dl. Foni figura ca candidat al partidului liberal după ce altă dată sa ales cu sprijinul lor contra liberalilor. In fapt între cei ce au trecut peste acestă consideraţie, sunt şi ambii pmfesori radicali, care aparţin arestat colegiulum să potriveşte tămâia arsă pe altarul Ministrului cu indignaţia armnentă in contra zelului guvernamental al colegiului ! Cum se potriveşte inpunsătura adresata d-lor Vărgolici şi Misir care s'au abţinut cu faptul că tocmai radicalii au luat o atitudine guvernamentală paralelă cu acea a d-lui Hasleu la Bucureşti» la colegiul universitar din Iaşi, votând pentru dl. Foni ! Ce s’a întâmplat? friguri electorale? ori hodorogeşte ceva in capul tău Vega ! --------------- VARIETĂŢI fărinca şi Ionică. (Poveste) Fost-au odată pe când au fost, că dacă n'ar fi fost, nu s ar fi povestit, fost-au pe când, puricele se potcovia la un picior cu nouăzeci şi nouă oca de fier şi tot se părea că-i uşor şi punea minele în şolduri şi trecea prin urechele acului şi zicea : „u-iu-iu ce mare voinic sunt eu !*. Pe atunci, flăcăi şi fete, cari lucraţi aici la şezătoare, au fost un sat mare şi frumos, bună oară ca al nostru, cu multe întrânsu, bată’l norocu , într’o împărăţie fără sfîrşit, cum n a fost nici n a mai fi ; în acel sat, ei, da ascultaţi, flăcăi şi fete, nu mai rîdeţi ; dă, dă, ascultăm, răspund unii, în acel sat era un moşneag şi o babă, amândoi văduvi, bunăoară ca ştiţi d-voastrâ , da ştim, zic unii din ascultători. Moşneagu şi baba erau megieşi. Moşneagu avea doi copii : o fată şi un băet. Băetul era mai mic şi se chema Ionică, fata era mai mare şi să numia Măciuca. Baba n avea copii. Copii se duceau de multe ori la babă. Ea se arata că tare mult iubeşte pe copii , totdeauna le dădea câte ceva şi copiii tare se bucurau, că niciodată nu se întorceau de la ea cu mâna goală, ba ce e mai mult spre sărbători şi duminici i la,i peptana şi -i priminea şi astfel i trimitea acasă. Copiii nu mai puteau de bucurie : vineau la moşneag, i săreau în gâtul lui şi pe cît puteau i spuneau cît de tare li e dragă baba, că’i căuta ca o mamă. Baba voia din toată inima una ca aceasta şi de la o vreme au început a le sufla vorbă că dacă ea ar fi a moşneagului, i-ar căuta şi mai bine iată că copiii ca copiii au început a ruga şi a stărui pe lingă tatul lor ca să fie pe babă de nevastă şi lor să le fie ca n doua mamă. Bietul moşneag de însurătoare nici mai gîndea, dar pentru hatîrul copiilor, după ce mult au gîndit ba aşa, ba aşa, au zis în el : „eu femee n ami, copiii n'au mamă, hai să ieau de nevastă pe vecina mea, numai dacă n'ar fi într'un ceas rău. Cum au zis așa au și făcut. Au spus mai întâi babei gîndul său, dar ea șirată deodată se făcea că nu s ar putea una ca aceasta, că cam cu greu ‘î ar veni acum la bătrînețe să