Era Nouă, 1894-1895 (Anul 6, nr. 264-326)
1895-06-11 / nr. 297
Ochelarii Voinţei naţionale. Fiind ca s’a vorbit zilele aceste despre Junimişti, Voinţa naţională s'a hotârît să suspende pentru o zi preocupările ei de a urmări atacurile personale, pentru a ne lua la ochi ca să ne facă portretul in grup. Junimiştii — ia nişte hermafrodiţi politici ! — hotărăşte Voinţa. Şi pentru ca să se inţăleagă mai bine calificativul ce ni -1 aplică, suntem trataţi de fetelei, sau cum zice Voinţa fătălăi politici. Secta D-lui Carp, o rasă care se naşte şi nu se obţine prin cultură, are după cum o vede Voinţa, această particularitate caracteristică, că ştie să se ferească de duşmani printr'un mijloc foarte simplu: trece totdeauna de partea duşmanilor celor mai puternici, este totdeauna in mijlocul duşmanilor de la putere, in a cărora serviciu ştie să se pună. „A fi de toate a purta in acelaşi timp toate numele, a participa de „la puterea tuturor drapelelor, a invinge pe toţi prin permanenţa schtimbărilor la faţă, este un dar pe care „nu o poate avea decît junimistul născut, iar nu făcut.“ „Astăzi secta fătălăilor politici stă „in mijlocul duşmanilor lor şi stă „bine, despreţuită de toţi şi plătită „de toţi“. Fată cine suntem noi, cînd suntem priviţi prin ochelarii Voinţei naţionale. Este acesta portretul nostru, sau o caricatură făcută de Jiquide? Fiindcă suntem in causă, ne vor permite confraţii noştri să facem căteva mici corecturi, să luminăm câteva linii lasate in umbră. Sunt in drept cei ce ne iau chipul I să aştearnă cum le vine la socoteală. Dacă nu putem face adversarilor noştri pretenţii mari ca să ne dea o asemenare fidelă, suntem cel puţini in drept să le imputăm greşelele de artă. Precum imaginea trebue să fie corectă ca perspectivă, contur şi colorit, tot aşa idea adevarată sau nu trebue să fie cel puţin logică. Este insă logic să ni se facă imputarea că ştim să trecem totdeauna de partea duşmanilor celor puternici ! Dar ce fel de puternici, sunt duşmanii de partea cărora ne dăm, dacă au nevoe de ajutorul nostru ! Macar dacă ni s-ar dovedi că noi am fost aceia care ne-am dat vreo osteneală ca se intram cîndva in bunele lor graţii ! Dar adversarii noştri o ştiu foarte bine, şi reposatul Brătianu le-a spus-o in plin parlament, că el a fost acel care s’a dus la Dl. Carp şi l-a rugat să se decidă a primi însărcinarea de a representa ţara in străinătate, intr'un moment, a căruia importanţă istorică nu aparţine incă publicităţei. Şi tot reposatul Brăteanu a recunoscut că el a fost acel care i-a oferit D-lui Carp cartelul electoral ce lam avut cu partidul liberal. Mai mult incă, dacă Dl. Carp ar fi fost in adevăr din secta de oameni pe care -i descrie astăzi Voinţa, ar fi fost natural să primească oferta ce au făcut in diferite rânduri reposatul Ioan Brăteanu, de a intra in cabinetul seu. Şi ce a respuns Dl. Carp la toate aceste solicitări. A dat neschimbat acelaş respuns, pe care l’a mai dat multora in urmă, respuns după care cei ce nu’l cunoşteau il credeau in fiecare dată a fi fanfaron, grandoman sau chiar nebun Sectorul pe care Voinţa îl represintă ca pe şeful ahtiaţilor după putere a pus ca condiţie a colaborări sale politice, admiterea unui program de reforme anume hotărîte. Acelaşi respuns l’a dat Dl. Carp in tot timpul cînd a fost solicitat să se unească cu oposiţia unită. In fine o ştim cu toţii că niciodată Dl. Carp n'a făcut nici un pas spre a obţine bunele graţii a şefului partidului conservator, după ce s’a văzut că acestui partid îi revine soarta să diriguească destinele ţarei, ci atunci cînd Dl. L. Catargi s’a adresat D-lui Carp ca să-i propună să reconstitue partidul conservator, sectorul fanfaron, grandoman, după unii nebun, după alţii pe atunci lacheua palatului, a dat invariabil acelaş respuns : programul reformelor. Cea ce este încă şi mai curios acelaş om a trebuit să lupte chiar in sinul partidului conservator pentru aşi apara convingerile sale politice cu al cărora merit a triumfat până unde să află astăzi. Iată omul despre care se găsesc adversari să zică că este in permanentă schimbare la faţă, o marfă plătită de toţi şi despreţuită de toţi. Ei bine acest om, i şi ea faţă de adversarii sei o singură revanşă. El ştie că nu-i greu să se găsească in ţara aceasta scriitori capabili de a designa meritele reale. Politiciani ca cei de la Voinţa să găsesc mulţi. Nu este tocmai scumpă nici marfa celor ce stau in dosul Voinţei. Nu tot aşa de uşor este să se presinte o tenacitate de convingeri şi un succes mai covârşitor ca acel al sectorului nostru. Ştiind aceasta, omul nostru îşi res