Evenimentul Zilei, aprilie 2002 (Anul 11, nr. 2977-3002)

2002-04-22 / nr. 2995

■ 1 Jm­- ■­­ m ­JVnJUff JJTU|[| Til I JJ INI NI _J­J _J­J - - J Jm ——|­­ J­­­­ j ----­n WA l Vdeih^ EDIȚIA PE TRANSILVANIA luni: 22 aprilie 2002 20 pagini # 5000 lei Ediția I Anul X • Nr. 2995 IQfi a Cfefi lui te costă mai puțin cu KORGANICUL partenar :­?ang ALCATEL 311 cu abonamentul Orange Free Vibakna Baia Mare si Htt I Cfcjj'Napocs Fârgu Mure? '[u : j j 11 a 11,1,1:11 j r­Tf'UV'l L ® ii : h RAZ<//4/^ n­an­pnptp ai «imhnl­i Detalii « pagina 18 i CAN Ol,NO' an. în natiina­ti Fondat 1992 H MÎNĂ-N MÎNĂ Ud* 4 Printr-un controversat ordin al ministrului finanțelor: 1 7 Deplasările in străinătate ale unor înalți funcționari sunt plătite de firmele private parca vad A I­AR­O 5AF1/V ACUZAȚI de: TIeRORIS/v S ma Loto 8/48 - 21 22 [21 25 12 _ 1 ] 9 ■agerea NOROC - 21 aprilie 19X3 X4 M4X6 Ä51 71­d Acum găsiți Evenimentul zile­i r—1—*■■• zilei l“‘------­la orice agenție a Loteriei Naționale din București CEL MAI CITIT DAR ROMÂNESC DIN LUMI pe Internet www.evz.ro Am crezut in If ■ ■■■■ mr ■ X X X Marea Răzuială, ■ M­ai M­oi am motifiat V Și Cil­i IfI ȘI I­­ ClIS pag 19 ...... oi PSP Cornet­­ a câștigat 1.000.000 de tel­iot radio asetoton u iVBger cu wcot» is Cantliti SICRIE PENTRU PAPAGALI SI PISICI› . Firma inginerului Murărașu fabrică între 1.200 și 1.400 de sicrie pe lună, în cel puțin 50 de modele de la sarcofage care imită forma trupului uman pînă la coșciuge pentru papagali, lungi de vreo 60 de centimetri, din lemn nobil de stejar, cu încuietoare aurită, căptușite cu mătase­ ­ œ I RAMBO DE IMPORT pag 20 Un român, șerif la New York Cristi Pintilie a emigrat în Statele Unite în 1983, pe cînd avea 25 de ani. S-a înrolat în Marina ame­ricană și a participat la campaniile din Filipine și Irak. La întoarcere a fost nu­mit șerif într-un cartier din New York. O avan­sare în grad pentru merite deosebite l-a adus în Corpul de pază al primarului Rudolf Giulliani. A fost alături de acesta în momentele grele din 11 septembrie. Dan I­faturi Uggu­unii, de mama sa ti Pintilie, exercițiul I RETETĂ DE LA BERLUSCONI Potrivit presei italiene, Năstase a cerut un medicament pentru cîstigarea alegerilor I LUPTE DE STRADĂ LA FOCȘANI Autoritățile se războiesc cu „Ziarul de Vrancea1 Ziariști săltat­ cu macaraua IBLOC CU ZECE ETAJE, DISTRUS DE INCENDIU Dezastrul din Drumul Taberei «ar 35 de apartamente I au fost mistuite le flăcări Cunosc un domn care mai avea un an­ doi și devenea expert în televiziune. Ar fi cîștigat un sac cu bani în România. A ales să facă pe taximetristul într-o țară îndepărtată. Cunosc o doamnă care se apropia de artă prin felul în care prelucra imaginea pe calculator. Vinde pantofi în Anglia. Am o rudă care ar fi fost un excelent profesor (și-a luat și diploma de la o universitate de stat). Lucrează în tura de noapte la o fabrică de lapte în America și are o normă de ridicat și pus pe o bandă 2.500 de pungi/schimb. Și cam 60 la sută din tinerii pe care ii știu visează să-și termine școala și să emigreze sau măcar­ să plece să lucreze o vreme în străinătate. Cu excepția specialiștilor în calculatoare, cei plecați sau cei care tînjesc să plece au ceva comun. Cînd îi întrebi: tu ce știi să faci, ei ridică din umeri. La fel și cei care pleacă în Spania ia căpșuni, în agricultură, la menaj sau la păzit case ori ferme. Pe aceștia trebuie să-i înțelegem. Nu au de oferit decît bunăvoința și munca fizică. Așa ceva în România se plătește extrem de prost. Numai în condiții fericite, un om poate ajunge la trei-patru milioane de lei salariu. COMENTARIUL ZILEI de Cornel Nistorescu Șansă și prejudecată în același timp, experiența muncii în străinătate, pe lingă cîștigul mai bun, are și un alt avantaj. Toți cei care au făcut bani în Occident învață disciplina muncii și rigorile sistemului democratic. Mulți dintre ei abia acolo deschid ochii și văd cum se face o afacere. La întoarcerea în țară nu mai așteaptă să trăiască din șomaj și nici nu redevin vînători de slujbe bugetare, plătite cu o sută de dolari pe lună. Dincolo de toate aceste situații mai există o prejudecată. Că în România nu se poate face nimic. Dacă o întîlniți la pensionari, încercați să fiți îngăduitori. Dar dacă îi auziți pe tineri spunînd același lucru, încercați să-i trimiteți la românii cărora nu le ajunge o zi-lumină pentru a face tot ceea ce știu că au de dus la bun sfîrșit. Poate așa se conving că țara în care trăiesc seamănă cu un început de lume (economic vorbind, nici nu este prea departe). Că există mii de oportunități de care nu profită nimeni (la modul serios și ireproșabil calitativ). Nimeni nu le spune celor tineri, tentați să emigreze, că pentru o carieră de succes în orice țară civilizată trebuie să fie de trei­patru ori mai buni pentru a conta și pentru a dobîndi o poziție importantă. Și că, exact cu aceleași calități, luptînd neîncetat, într-o perioadă mult mai scurtă, pot avea o firmă profitabilă și în România. Nimeni nu-i învață cum să-și facă un plan de viitor, cum să cîștige un ban (fără tunuri sau șpagă). Nici statul nu s-a grăbit să le ofere facilități sau condiții stimulative, nici discursul public nu este încurajator. Să nu mai vorbim despre capacitatea primăriilor din orașe mici sau din comune de a căuta soluții inteligente pentru ca un om în pragul resemnării să încerce să demareze un proiect. Pe nesimțite s-a instaurat un loc comun în gîndire. Că în România sînt mii și mii de lucruri de făcut, dar nu se poate încerca nimic. Iar aceste judecăți le întîlnești cel mai adesea la cei de 18-30 de ani, exact cei care ar trebui să cucerească spațiile libere din economia românească. Mă tot întreb cum pot fi aduși cei tineri în fața mizelor mari, a pariului cu succesul, posibil și în România? E nevoie de timp sau mulți trăiesc cu o prejudecată din care nu-i putem întoarce? alb!

Next