Evenimentul Zilei, august 2012 (Anul 21, nr. 6560-6586)
2012-08-02 / nr. 6561
V « Silviu Sergiu Silviu.sergiu@evz.rc A ■ ■■ r\~\ r\n 11 Opinii 02.08. _______________________EDITORIALUL EVZ Sufletele moarte ale USL Nu știu daca Crin Antonescu l-a plagiat discret pe N.V. Gogol, când a deplâns incapacitatea instituțiilor de a ține o evidență cât mai exactă a numărului de votanți. Deși nu a citat din romanul “Suflete moarte“, i-a trimis în rândul drepților pe cei care nu s-au prezentat la referendum. Despre “morți“ numai de rău. În romanul cu pricina, Gogol critica L faptul că, în Rusia secolului XIX, actualizarea statisticilor publice avea loc foarte rar. Odată la 30 de ani. Astfel de disfuncționalități ale statului împiedicau dezvoltarea țării. Mai mult, favorizau corupția. Așa se face că Pavel Ivanovici Cicikov, eroul principal, un fost vameș corupt și falsificator al testamentului mătușii sale (orice asemănare cu actualitatea politică românească este pur întâmplătoare- n.a.) să se îmbogățească din comerțul cu suflete moarte. Cicikov cumpăra țăranii care dădeau ortul popii între două recensăminte, iar moșierii ruși nu mai erau obligați astfel să plătească biruri pentru ei. Mai departe, îi vindea statului pe sume importante. Tranzacțiile erau exclusiv pe hârtie, nu aveau acoperire in realitate. Cicikov a scapat de fiecare dată datorită proastei funcționări a administrației, așa cum Antonescu vrea validarea referendumului, profitând de ineficiența statului român în a actualiza statisticile oficiale. De la intrarea țării noastre în UE, pe fondul intensificării migrației forței de muncă, operațiunea a devenit foarte complexă. Unii conaționali s-au stabilit defini--tiv în străinătate și nu au informat autoritățile române. Alții vin doar o singură dată în țară, în concediul din august. De aceea, cifrele Ministerului de Interne sunt mai relevante decât cele ale Institutului Național de Statistică, invocate de USL. MAI deține dovezi ale “existenței“ acestora în momentul în care au trecut granița spre România. Când au redevenit ființe din neființe, cum ar spune șeful PNL, acest Charon modern, care pretinde câte un bănuț de la fiecare “mort“ din Diaspora ce vrea să voteze (vezi ideea cu impozitarea suplimentară). USL nu are niciun drept să conteste existența celor care nu au putut fi numărați cu exactitate, pentru a-i exclude in corpore din procesul electoral. Când Cicikov cumpăra țărani morți, mergea la sigur. Puteau fi folosiți ca mase de manevră, fără ca aceștia să se revolte și fără ca statul rus să poată demonstra cu documente frauda "Viii" au cerut validarea referendumului, după ce au făcut pe morții la recensământ. Antonescu procedează invers decât eroul lui Gogol. Vrea să obțină un beneficiu politic în acest caz, “omorându-i“ pe cei vii. O veste proastă: cei pe care-i consideră “morți politici“ trăiesc. Trimit bani în țară anual. Cicikov “făcea bani din morți“ cum ar zice Mircea Badea, lui Antonescu “morții“ în plătesc salariul. Unii zic că degeaba, că statul își face pomana. Sa fie primit! Este absurd să pretinzi folosirea cifrelor de la recensământul din 2011. Sunt parțiale, deci irelevante. Vor fi utilizabile abia după ce va fi verificată în amănunt tocmai situația “stranierilor“. Mai mult decât atât, liderii USL au cerut propriului electorat să boicoteze recensământul. Mulți dintre alegătorii lor au refuzat astfel să intre în rândul “viilor“. Din perspectiva evidenței populației, sunt “spectre“. Crin Antonescu și Victor Ponta susțin însă că sunt vii politic. Cu alte cuvinte, “viii“ au cerut validarea referendumului, după ce au făcut pe morții la recensământ, în aceste condiții, cum poate fi scăzut masiv pragul de prezență necesar demiterii președintelui? Cât de relevante sunt cifrele din 2011? Vlad Mistor vlad.Mistor_evz.ro Din nou despre România fracturată Aventurile cele mai recente ale României sunt pentru un privitor relaxat cât se poate de halucinante. Opt virgulă cinci milioane votează, dintre care aproape opt milioane împotriva actualului președinte și toate acestea într-o țară în care nu se știe cu precizie dacă numărul total al cetățenilor cu drept vot este de 19 milioane+ sau numai de 16 milioane €. Acest vot, însă, unii cred că trebuie cu totul neglijat, aruncat în derizoriu, disprețuit și asta în virtutea unor violent declarate drepturi democratice. Este ciudat, nu s-a inventat încă țara în care neprezentarea la vot să determine decizia democratică. Ridicolul situației pleacă din faptul că atât Traian Băsescu cât și Dan Diaconescu își revendică în același timp totalitatea voturilor neexprimate, considerând că acelea nu exprimă nimic altceva decât, după unii opțiunea pro-Băsescu, după alții soluția anti-sistem. Pe această cale, foarte curând singura realitate publică românească consistentă din perspectiva dezbateriii politice o va reprezenta haosul. România s-a întors din nou la arbitrajul Curții Constituționale. Știm cu toții că această instituție a ajuns să joace un rol politic fundamental din două motive cât se poate de bine conturate: în primul rând datorită certelor imperfecțiuni ale actualei Constituții a României și, în al doilea rând, datorită unui fapt imposibil de neglijat,acela al manipulării politicianiste a textelor constituționale, a favorizării interpretării Constituției în litera sa împotriva interpretării Constituției în spiritul ei. Toate acestea nu se întâmplă de prin anii 2006-2007, atunci când jocul în jurul Constituției a devenit unul dintre principalele argumente PĂREREA LUI mm asmsimmeU NU MAI AM CE CĂUTA ÎN POLITICĂ, DACĂ NU VOM FI NOUĂ MILIOANA DE ROMANI CORAȚI. ÎN LUMINĂ, IN PICIOARE/“ TIIPEISTE TERENTE Curtea Constituționala este obligată să aleagă între spiritul Constituției și litera unei legi oarecare politice în societatea românească. De fapt, Curtea Constituționala este obligată să aleagă între spiritul Constituției și litera unei legi oarecare. Ce va face Curtea Constituțională? Și, ma important, ce va face după aceea Parlamentul României, în calitatea sa de depozitar al suveranității naționale? La ora la care scriu aceste rânduri încă nu am răspunsuri la aceste întrebări, dar știu cu certitudine că de aceste răspunsuri depinde viitorul României, că în funcție de acest răspuns România își va reveni sau vaf aruncată pentru multă vreme în haos, ordinea politică din România își va recăpăta sau nu credibilitatea internațională. Neaflându-mă în țară, am încercat un experiment. Pretextând necunoașterea realităților din România, am interogat telefonic doi prieteni foarte diferiți din punctul de vedere al opiniilor lor politice - primul un susținător al lui Traian Băsescu, dar care nu recunoaște deschis această realitate, cel de-al doilea un adversar vocal al președintelui ales. Interesant este faptul că detaliile faptice ale evoluției vieții publice românești miau fost relatate extrem de asemănător. Interpretările erau halucinant de diferite. Am să dau un singur exemplu, acela al documentului apărut public zilele trecute, provenind de la Comisia Națională de Statistică, care vorbește de un cu totul alt număr de electori decât cei 19 milioane. O interpretare a fost că acel document este unul fundamental, care pune diferit datele problemei. Cealaltă a fost că nu avem de a face decât cu o hârtie oarecare lipsită total de relevanță, o hârtie cum putem scrie oricare dintre noi. Aceasta este România de astăzi și ne putem imagina ce va urma.