Evenimentul Zilei, februarie 2014 (Anul 23, nr. 7019-7041)
2014-02-06 / nr. 7022
% 1"România lui Cristoiu Ion.cristoiuaevz.ro ____________________________________________________________________ De ce-l menajează Traian Băsescu pe Victor Ponta, principalul responsabil pentru Tragedia din Apuseni? Duminica, 2 februarie 2014. După ședința CSAT, în care s-a discutat, la solicitarea premierului Victor Ponta, responsabilitatea STS în Tragedia aviatică din Apuseni, președintele Traian Băsescu susține o Declarație de presă. Eșecul operațiunilor de depistare a aeronavei prăbușite și de salvare a supraviețuitorilor (doi au murit, iar ceilalți cinci au fost descoperiți și salvați de persoane particulare) a stîrnit o furtună la nivel național. Dincolo de trăncăneala mai mult sau mai puțin tendențioasă a televiziunilor de știri, s-a înfiripat și s-a amplificat în opinia publică o neîncredere în capacitatea statului român de a acționa în situații de urgență. O neîncredere periculoasă, pentru că situații precum cea din Apuseni se pot repeta - și încă la proporții urieșești - provocate fie de calamități sau accidente, fie chiar de acțiuni teroriste. Era normal, era de așteptat, ca șeful statului să intervină public pentru a restaura încrederea populației în statul român arătînd că eșecul dramatic din Apuseni își are cauza în prestația necorespunzătoare fișei postului din partea demnitarilor însărcinați de Lege cu gestionarea situațiilor de urgență, și nu în slăbiciunea de esență a statului român, Traian Băsescu nu s-a ridicat la înălțimea acestei așteptări. Mai întîi, pentru că el s - a pronunțat în legătură cu Tragedia din Apuseni abia duminică, 2 februarie 2014, pe cînd accidentul a avut loc în 20 ianuarie 2014. Timp de aproape două săptămîni, în spațiul public s-au dezlănțuit diversiuni mediatice de-a dreptul criminale, cele mai multe pentru ca responsabilitatea adevăraților vinovați să fie estompată. în al doilea rînd, Traian Băsescu s-a pronunțat despre Tragedia din Apuseni după șahul dat de Victor Ponta prin solicitarea convocării CSAT. Știind că funcția de președinte îi cere să se refere și - dacă nu mai ales - la responsabilitatea unor persoane și nu a statului român în eșecul din Apuseni, Traian Băsescu a făcut unele referiri la ceea ce trebuia întreprins din punct de vedere legal. Aceste referiri au fost justificate chiar în debutul intervenției sale ca expresia voinței de a-și spune punctul de vedere „cu privire, în principal, la capacitatea statului de a acționa în situații de urgență“. Lăsînd la o parte proasta inspirație de a se lăuda cu ceea ce ar fi făcut el dacă ar fi răspuns de Operațiune, Traian Băsescu a atras atenția că: „Acțiunea din Apuseni nu a fost coordonată în conformitate cu reglementările în vigoare. De aceea, a fost un eșec, așa cum a definit-o și primul - ministru“. La atît se rezumă replica dată de Traian Băsescu realității mai mult decît primejdioase denunțate de președinte ca fiind „impresia că statul român nu este capabil să acționeze în situații de urgență“. Firește, Traian Băsescu ne-a făgăduit că va reveni în zilele următoare asupra acestei chestiuni, în seara de duminică neavînd timpul necesar, deoarece trebuia să se întîlnească cu Delegația FMI. Faptul că s-a referit, în fine, la cauzele eșecului doar după ședința CSAT și într-un discurs consacrat aproape în totalitate apărării directorului STS a transformat necesara intervenție prezidențială într-o intervenție strict politicianistă. Nu e de mirare că mașinăria PSD de produs diversiuni, cu o lungă experiență în manipularea opiniei publice (teroriștii din decembrie 1989, mineriadele), a sesizat rapid greșeala comisă de Traian Băsescu și a deturnat atenția opiniei publice de la responsabilitatea Guvernului Ponta la o chestiune colaterală, cum e cea a responsabilității unor instituții precum ROMATSau STS. Ar fi fost normal ca Traian Băsescu să se refere și la „reglementările în vigoare“ și, pe baza lor, să arate, din postura de Președinte al României, cine e responsabil de eșecul Operațiunilor din Apuseni. Un eșec care s-a soldat nu numai cu moartea a două persoane, dar și cu o deosebit de primejdioasă adîncire a neîncrederii în statul român. Care sunt aceste reglementări în vigoare la care ar fi trebuit să se refere Președintele României? Păi. Reglementările în virtutea cărora Guvernul României a declarat recent stare de alertă în șapte județe ale țării pe motiv că e nevoie de aceasta în condițiile calamității produse de iarna grea. Decretul de instituire a stării de alertă invocă drept temei legal articolul 2, paragraful 1 al Ordonanței de urgență nr. 21/2004 din 15 aprilie 2004, dată de Guvernul Năstase, devenită, prin De la ora 16, de cînd s-a declanșat alarma, și pînă tîrziu în noapte, Victor Ponta s-a dezinteresat total, ostentativ, de Tragedie, de Operațiunile de depistare și salvare. votul Parlamentului, Legea nr. 15 din 28 februarie 2005, publicată în MO nr. 190 din 7 martie 2005. Legea, pentru că OU a devenit Lege, folosită drept temei pentru declararea stării de alertă, intitulată Legea privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, creează cadrul legal complex și complet al definirii prin lege.A ceea ce înseamnă situații de urgență; - A instituțiilor implicate în gestionarea situațiilor de criză -A acțiunilor care trebuie întreprinse. Articolul 2 al Legii definește clar situațiile de urgență. Se încadra accidentul aviatic din Apuseni în definiția dată stării de urgență? Paragraful d al articolului 2 al Legii, rezultat prin modificarea CU în Parlament, include accidentul din Apuseni în sfera situațiilor de urgență. Deși au murit doar doi oameni și restul populației din zonă n-a fost supusă nici unui risc, prin natura zborului și personalitatea celor șapte de la bord accidentul a creat o emoție națională de proporții, conferindu-i nota evidentă de situație de urgență. Dacă instituțiile responsabile ar fi avut dubii în legătură cu asta, era de datoria premierului Victor Ponta, prin fișa postului singurul capabil să facă o evaluare a tuturor aspectelor, să intervină pentru a se stabili că e vorba de o situație de urgență. Articolul 7, paragraful a, al Legii stipulează că în situații de urgență se constituie Comitetul Național pentru Situații de Urgență. Potrivit articolului 8: „(1) Comitetul Național pentru Situuții de Urgență, denumit în continuare Comitet Național, se constituie și funcționează sub conducerea nemijlocită a ministrului administrației și internelor și sub conducerea primului-ministru. (2) Comitetul Național este un organism interministerial format din persoane cu putere de decizie, experți și specialiști desemnați de ministerele cu atribuții complexe în gestionarea situațiilor de urgență. (3) Organizarea și funcționarea Comitetului Național se stabilesc prin hotărârea Guvernului, la propunerea ministrului administrației și internelor“. Articolul 8, paragraful 1, a fost temeiul legal pentru întrunirea Comitetului Național pentru Situații de Urgență în cazul stării de urgență produse de viscol Țaportul întocmit de Gabriel Oprea i.evită referirile la Legea nr. 15 din 7 martie 2005 pentru a se opri asupra Hotărârii de Guvern nr. 741 din 9 iulie 2008 care aprobă Regulamentul privind situațiile de urgență, generate de producerea „unui accident de aviație civilă“. Lăsînd la o parte faptul că o Hotărîre de Guvern nu poate ține loc unei Legi (Legea nr. 15/2005 e valabilă și azi). Raportul nu ia în considerare obligativitatea de a se stabili dacă accidentul din Apuseni s-a constituit în stare de urgență. Din punct de vedere legal, Victor Ponta trebuie să coordoneze Comitetul Național pentru situații de Urgență. Din punct de vedere politic, Victor Ponta trebuia să decidă dacă e vorba de o situație de urgență potrivit Legii 15/2005. Nici din punct de vedere legal, nici din punct de vedere politic, Victor Ponta n-a făcut nimic. De la ora 16, de cînd s-a declanșat alarma, și pînă tîrziu în noapte, Victor Ponta s-a dezinteresat total, ostentativ, de Tragedie, de operațiunile de depistare și salvare. Ba mai mult, prin mesajele liniștitoare date în interviul de pe B1 TV, Victor Ponta a indus autorităților o stare de liniște criminală prin raportare la ceea ce se întmpla pe teren. Ca și în cazul Plagiatului, Victor Ponta face mișcări spasmodice pentru a scăpa de responsabilitate. Diversiunea cu STS e una dintre acestea. Că Victor Ponta vrea să-și scape pielea e de înțeles. Ce va mai rămîne din el dacă n-ar fi ditamai stabul? De neînțeles e menajarea lui Victor Ponta de către Traian Băsescu. Ar fi fost normal ca Traian Băsescu să invoce Legea nr. 15/2005, și, o dată cu asta, să-l arate drept responsabil pe Victor Ponta. Președintele s-a rezumat la invocarea vagă a reglementărilor în vigoare. Nimic despre Legea 15/2005, nimic despre responsabilitatea lui Radu Stroe, nimic despre dubla responsabilitate a lui Victor Ponta. De ce oare? De ce-l menajează Traian Băsescu pe Victor Ponta, principalul responsabil pentru Tragedia din Apuseni?