Evenimentul Zilei, noiembrie 2015 (Anul 24, nr. 7557-7581)

2015-11-12 / nr. 7566

Ækm ion.cnstoiuäevz.ro România lui Evenimentul zilei, joi, 12 noiembrie 2015 Revoluția Colectiv a trecut la fel de repede cum ca și cele privind Teroriștii din decembrie 1989 A­u trecut 12 zile de la Tragedia de la Clubul de noapte Co­lectiv. în tot acest timp, s-au pe­trecut următoarele fapte: 1. într-o tresărire de profesionalism, Justiția română l-a pus în libertate pe Cristian Popescu- Piedone, ares­tat de DNA fără alt motiv decît ace­la că face ce vor mușchii Binomului SRI-DNA. Era limpede și unei găini care, din fericire pentru ea, nu-i pro­­curoare DNA, că primarul sectorului 4 avea responsabilități politice pen­tru Tragedie, poate și morale, dar în nici un caz responsabilități ținînd de Corupție. 2) Klaus Iohannis l-a dat jos pe Victor Ponta și a impus un Guvern așa-zis de tehnocrați, Guvern care, în realitate, nu-i altceva decît unul al Găștii sale: PNL, Binomul SRI-DNA, clientela politică, mîncătorii de bani ziși consilieri ai Administrației prezidențiale, ziarele, site-uri­­le și televiziunile flămînde după parale. 3) Numărul victimelor crește de la o zi la alta. 4) Numărul întrebărilor fără răspuns crește, și el, de la o zi la alta. Cred că toată lumea a ob­servat. De îndată ce s-a anunțat de­semnarea unui premier tehno­crat, manifestațiile s-au oprit ca prin minune. Ca prin minune, Noua rețea de televiziuni, site-uri și ziare ale Revoluției de azi pe mîine -Digi 24, Realitatea TV, ProTV, (pos­tul și-a trimis vedetele în Stra­da, cum făcuse in ianuarie 2012, An­tena 3), B1 TV (e venită abia acum în rețea), Hotnews, Evenimentul zilei, Gîndul, au uitat de Piață, de tinerii „curați la suflet“. P­înă la anunțul privind formarea Guvernului Meu al lui Klaus Ioha­­nnis, era Revoluție, Revoluție pe cale de a fi urată, Țara se mișca, Poporul tăcea și dregea, Sfînta Tinerețe co­­borîse în Stradă și n-avea să plece de acolo pînă nu i se rezolvau revendică­rile. Acum nu mai e nimic din ceea ce ni se prezentat drept realitate. Acum sunt Dacian Cioloș salvează România, Klaus Iohannis- fie-i nu­mele lăudat i - a dat curs cererii Po­porului, Trăiască Binomul SRI-DNA! Trăiască Dosarul Presa de la DNA! Din chiar seara cînd lui Klaus Ioha­nnis i s-a aranjat o Piață accepta­bilă pentru Poporul electoral, pro­testatarii vocali au dispărut. Unde e revoluționara plătită de Alina Mungiu Pippidi, această Ana Ipătescu fără Bu­levard, care zbiera Vrem Dreptate, nu anticipate! unde sînt Reprezentanții Poporului Român? ! Cum unde? La casierie! D­uminică seara, cînd i-am zis lui Cătălin Striblea că Scenariul cu Dacian Cioloș e scris în urmă cu vreo lună aproape, m-a contrazis zicînd că numirea lui Dacian Cioloș îi va duce pe protestării din Piață la Cotroceni. Marți seara, intervenind la emisiu­nea sa de halucinații colective (Lu­dovic Orban, unul dintre cei care în­truchipează politicianismul român postdecembrist în ce are el mai jegos, denunța clasa politică românească! ), i-am atras atenția lui Cătălin Striblea c-a pierdut pariul. Pe ce mă bazam cînd profețeam stin­gerea Protestului ? ! Pe experiența multor așa-zise Revoluții, începînd cu cea din decembrie 1989, în care Forțe obscure manipulează bleste­matul nărav al româ­nilor de a se aprin­de ușor. De ce s-a stins brusc Protestul, deși, teo­retic, nici o revendi­care a Pieței n-a fost îndeplinită, întrebarea, fără răs­puns, se adaugă alto­ra, lăsate tot fără răs­puns: 1. De ce a ieșit brusc Klaus Iohannis din hibernarea politică de pînă acum intrînd, imediat ce s-a dat vestea Tra­gediei, într-o erecție electorală bizară pentru el. Nu numai că a publicat pe Facebook un text lesne de suspectat că era pregătit dinainte, dar, mai mult, a doua zi l-a chemat la el pe Procurorul general pentru a-i ordona cum să se desfășoare ancheta. 2) De ce mor pe capete cei internați după ce­ au fost trimiși în străinătate? 3) De ce nu s-a apelat prima dată la spitalele din străinătate? 4) De ce Klaus Iohannis a îndrumat ancheta, din start (sîmbătă, 31 octom­brie 2015, prin sloganul Corupția uci­de!) spre cauze ținînd de corupție, cînd, teoretic, nimeni nu putea să spună ceva despre cauzele tragediei? 5) De ce a fost preluat Dosarul de că­tre DNA cînd nu e vorba în nici un caz de corupție la nivel înalt, ci doar cel mult de mica ciupeală de tip româ­nesc a funcționarilor de la fanarioți încoace ? La Postul său TV online, Unda Tv (experiența unei televiziuni onli­ne, dar mai ales, tendința întoarce­rii la patronii ziariști de la patronii afaceriști, ar merita o abordare mai largă), Robert Turcescu a prezentat Documentul intitulat Report of the Technical Investigation of The Stati­on Nightclub Fire realizat de Natio­nal Construction Safety Team sub au­toritatea National Institute of Stan­dards and Technology (NIST) despre cauzele incendiului de la The Station Night Club, Westwarwick, Rhode Is­land, SUA. Din cîte se știe, în noaptea de 20 se­ PĂREREA LUI TERENTE ß £ C Cfcfö T1Tüip £, _________ ÎM­PECATURA CU AŸAMNAREA AMCEARCH 3A PRIVEȘTI SITUAȚIA CU &K*&kite. ȘI RECUNOAȘTE CĂ AMTOMIMA e MAI CoMPE-­TENITA DECÂT TIME 1 SITUAȚI, ARC-FUTAI 1/5 'K&A DICTATURA CULTURII Geniul lui Alain Delon D­uminică, 8 noiembrie, Alain Delon a împlinit 80 de ani. Am simțit nevoia să revăd, chiar în acea zi, „Plein sole­il“, filmul lui René Clément, din 1960 - primul mare succes internațional al lui Delon. Filmul este o transpunere ci­nematografică a romanului de succes „The talented Mr Ripley“, scris de Pa­tricia Higsmith și publicat, în 1955, si­multan în Statele Unite și Marea Brita­­nie, iar apoi, pînă astăzi, editat și ree­ditat în multe alte țări. Deși datat, „Plein­soleil“ nu este în ni­­ciun caz un film care a murit și pre­zintă exclusiv un interes pentru isto­ricii artei. „Plein­soleil“ mustește, în continuare, de vitalitate convingătoa­re; ore întregi, după vizionare, rămî­­ne cu tine. Menționez și plăcuta surpriză de a o fi revăzut, într-um rol cu totul secun­dar, pe Elvire Popesco, mai ales pen­tru a spune că, din întreaga distribuție, doar interpretările lui Delon și Popescu mi se pare că stau în picioare și azi, fi­ind perfect valide și perfect convingă­toare după, iată, mai bine de 50 de ani. Aș spune că cei doi sînt uimitor de mo­derni, dacă n-aș ști ce succes au avut și atunci, acum 50 de ani, cînd păreau... foarte moderni. Dacă mai poți fi mo­dern după 50 de ani, în contextul unei arte a cărei vîrstă abia a atins centena­rul, înseamnă că ești deja etern! Revăzînd și el, după ani mulți, „Ple­in soleil“, criticul de film de la The Gu­ardian nota: „Delon este teribil de bun în rol, perfecțiunea sa aproape nepă­­mînteană este înfricoșătoare în sine... Ripley jucat de Delon este un portret Dorian Gray al frumuseții masculine și al îndrăznelii lipsită de scrupule, ne­­tulburată de vreo urmă de conștiință" Scena în care Ripley se îmbracă în ha­inele lui Greenleaf, privește oglida și este sedus de ceea ce vede ajungînd să-și sărute imaginea în oglindă este, desigur, wildeiană în felul ei. Dar per­sonajul lui Delon abia de aici înco­lo decolează.p­unînd la lucru cu ci­nism propriu-i narcisism. Intr-ade­văr, ceea ce uimește și astăzi la inter­pretarea lui Delon este perfecțiunea supraomenească. Ripley ul său este pur­­ ticăloșia lui este diamanti­nă și, de aceea, pretabilă unei lecturi în cheie patologică. Ripley-ul lui De­ Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor

Next