Evenimentul, octombrie-decembrie 1893 (Anul 1, nr. 197-269)

1893-10-14 / nr. 208

de aceia ani dreptul de a vorbi, cum o fac. Chestiunea regelui nu a fost pu­să în finul partidului liberal, dar sunt sigur că atunci, când va fi pusă, partidul liberal nu se va pute îndepărtă de sentimentul, ca­re­ împărtășește întreaga țară. M. Sa se vede a­tot-putinte ; nu vede nici un om în jurul său, care i s’ar putea împotrivi. Brătenii, Roseti, Kogălniceanu, Goleștii, Câmpinenii au murit. A­­cei care au răm­as, M. Sa îi con­sideră, ori ca slugi de casă, ori ca figuri de a doua mână M. Sa își crede astăzi ori­ ce permis; vroiește a introduce la noi, despotismul și autocrația ger­mană. Se crede stăpân pe țară Aceasta nu va fi! Lupta s’a încins azi între țară, și tron și trebuie să fie bine știut ca țelul pe carel urmărim, a­­decă restrângerea prerogativelor regale, acest țel nu e un mijloc de a parveni, dar un scop hotă­rât al luptei întreprinse. Treb­u­ie ca țara să știe că, la putere, sau­ în opoziție, vom urmări acelaș scop, pe care voim, în mod nes­trămutat, să-l aducem la îndeplinire. Pe cât timp M. Sava are drep­tul de a disolva după plac cor­purile legiuitoare și a inventa mi­nistere de fantezie, fără legătură în țară, noi, care voim o Româ­nie, neatârnată in lăuntru și în a­­fară, nu ne vom pute odihni în liniște de teamă ca nu cum­­va o mână îndrăzneață să nu vie pe fu­riș și să ne răpească într’o noapte drepturile pentru cari părinții noștri au făcut­ atâtea jertfe și au dat atâtea lupte în trecut. De aceea o repet­aci : inamicii­, dușmanul țărei, 0 M. Sa. Ingratitudinea păcătoasă pe care a arata-o lui Ioan Bratérni este un învățământ pentru toate partidele. Conservatorii, cari au beneficiat astăzi de machiavelismul regelui, vor fi mâne expuși la aceeaș soartă. De aceea cred că lupta încinsă astăzi între țară și tron este în folosul tuturor partidelor politice, fără distincțiune. Este o chestiune de interes vi­tal pentru România întreagă în care cu toții, liberali, democrați, și conservatori, acei care își iu­besc țara, trebue să ne dăm mâna pentru a îndeplini o datorie sfântă. Lozinca noastră în luptă să fie­­ Jos prerogativele regale ! George A. Scorțescu, slab de astă data... Născută la Mi­roslava, in cea mai poetică parte a lașului, Noelina, după ce se asigură că știe atîta carte, cit trebue să știe o fată, urmă, într’o frumoasă noapte de iuliu, sfatul lui Jean, și se lasă a fi furată în persona, după cum, cu un an în urmă, lăsase pe acelaș Jean, să-i fure inima. Or, repede te des­­guști de lucrurile după care ai fost aprins tare... Acelaș lucru cu Noeli­na și Jean. Astăzi dînsa trăește fi­­losoficește în castelul de la Mirosla­va, perorând contra dragostei; mai mult, ea avusese chiar intențiunea de a feri contra amorului și cum­părase, pentru acest sfârșit, o canti­tate de albumuri, cari din fericire, au rămas, toate, virgine. . . Subsem­natul are deosebita fericire de a spu­ne ca Noelina nu obicinuește corset și par­fumuri; cât despre batine, ea poarta talon plat. 36. Devisa ei: IP expirience fait la femme. Lectura de predilecție: Pour Urc­a la Campagne. Semne particulare: «Jamais» (Da zeu !... Nota subscrisului). Mefisto. •------■ —«rgimi» ------­ S­ILUETE. NOÉLINE Orâce, beautó, vertu, talent, taille divine, C’est bien la ton portrait, charmante Noeline. Si je pouvais poaséder ton amour, Je m’écrierais trés haut ! voită mon plus beau jour! A séra mi-a zis «au plaisir» și de­ja azi o descriu. De­sigur inteia impresiune­a e cea mai puternică, și impresiunea pe care mi-a făcut’o No­eline... o, pană­­ de ai simți, cum simt eu, acuma ! Când am zărit’o eram s’o intreb dacă Musset îi dedicase ei, versurile de mai sus, și dacă n’am facut’o, causa­se că ’mi era temă de un respuns afirmativ. Ar fi trebuit să spun atunci că marele poet a fost EVENIMENTUL ce i s’a făcut și pedeapsa ce ju­riul de judecată i-a aplicat cons­tituie, fără îndoială, o condamna­­țiune politică, cu atât mai ne­dreaptă cu cât constituția noas­tră proclamă libertatea ideilor. Și apoi, cele trei cazuri, ce menționăm, sunt cu totul deose­bite, de cel al lui Ispas. Cazul a­­cestui ordinar agent electoral în­tră între delictele comune și nu­mai împrejurările, în care el s’a întâmplat, dacă pot să-i deie ca­racter politic. Deosebirea este e­­sențială și ori­cine va recunoaște că amnistia ce i s’a acordat este o simplă grațiare. Iată adevărul și iată unde nu ne așteptăm să vedem pe M. La uzând de prerogativa umană a amnistiei! Dar regele nostru are mai mul­tă grijă și iubire, mai multă soli­citudine pentru criminalii ordinari, pentru bătăușii regimului, de­cât pentru adevărați­ condamnați po­litici, victime ale ideilor lor și ale inichitățillor societăței burgheze. E bineIcă se știe! * ' V. Amnistie. Constituția noastră recunoaște șefului statului dreptul de amnis­tie, adică iertarea acordată de suveran condamnaților politici fără ca să reglementeze condiți­­i­nile în care dânsul poate exer­cita dreptul acesta, tocmai pentru ca să nu puie piedici clemenței regale, pactul fundamental al țe­­rei lasă plină libertate regelui, ca­să uzeze de dânsul ori­când ar socoti de cuviință. Cu ocazia „fericitului eveni­ment“, M. Sa a găsit cu cale de a face, uz de această prerogativă a coronei și grația regală s’a re­vărsat asupra.... lui Ispas, bătău­șul guvernului, condamnat la ani închisoare de tribunalul de­­ Ilfov. Da, asupra lui Ispas, M. Sa pare a avea o deosebită îngrijire pentru acești indivizi și nu se pu­tea, ca, în momentele de fericire prin care familia sa trece, să nu se gândească la ei. Mila suve­ranului deci, a căzut asupra aces­tui odios bătăuș, în lipsă de alții. Și cu toate acestea condamnați politici nu-i lipseau regelui. Nu vr­oim să amintim de cazul recent al osândirei d-lui E. Dioghenide, al căruia proces, cu toate că ca­lificat altfel de justiția regimului, remăne totuși un proces cu de­săvârșire politic. te Vom releva astăzi alte nedrep­condamnațiuni politice, mai vechi ce e drept, asupra cărora clemența regală ar fi putut să se reverse. Se știe expulzarea nedreaptă a celor trei tineri : Husar, Honig­­man și Schulder. Vina lor, că au pus în pericol existența statului (?) este, pare-mi-se, politică și prin urmare și pedeapsa de isgonire ce li s’a aplicat, este o condamnați­­une politică. Tot politic este și cazul d-lui I. Nădejde, îndepărtat pentru tot­deauna de la catedra ce ocupa la liceul din Iași. Procesul de idei ti o că a primit de la guvern porun­că să sechestreze și să pecetluească casa și să scoată in vânzare mobi­lele, pentru a achita ast­fel suma de 558 florini, amendă și cheltuelile de judecată la care a fost osândit de Aurel Popovici, cum și eventualele sume ce vor trebui plătite celor S ziare ungurești pentru inserarea sen­tinței, după hotărirea Curței din Cluj. Probabil că aceste eventuale sume se vor urca la peste 200 fiorini. D-na Popovici a cerut polițaiului să nu sechestreze nimic, pentru că, un termin de 3 zile, speră să poată achita toate acele sume, fără să mai fie nevoie de venqlare cu toba a mo­bilelor sale din casă. Cu multă greutate și după mari stăruințe, polițaiul s’a in­voit sa a­­corde termeiul cerut de 3 zile, pen­tru că, după ordinul ce primise de la guvern, era obligat să procedeze imediat la sechestru și la pecetluirea casei. Risficata d­e la Milă 1 Din Dobrovet aflăm lucruri grave. Comandantul detașamen­tului de gardă la penitenciar, că­pitanul Sachelaride, s­­­ a erijat în autoritate supremă, nesocotind astfel drepturile directorului, dl. Pantazi. D-sa primește petițiuni și re­­clamațiuni ale arestaților în con­tra acestui din urmă, cu asi­i­­rarea că­ le va face el dreptate. Din această cauză o mare fier­bere și agitațiune se observă prin­tre deținuți. De director și cei­­lalțî funcționari civili ai peni­tenciarului, dla șii numai vor să știe. Mai mult chiar, la observă­rile acestora, ei respund cu a­­menințări și declamă că nu vor să audă de dânșii. Dezordinea este între­ținută prin desele vizi­te ale șefului detașamentului și promisiunile ce el le face. Ateli­­erile sunt deșerte, nici­un arestat nemai vroind să se ducă la lucru. Procurorul de Vaslui, d. I. Ghica, a fost avizat telegrafic pentru ca să vie la fața locului. In același timp a fost încunoști­­ințată și autoritatea militară de isp­răv­ile că­p­it­an­ului. Astăzi șeful par­chetului de Vas­lui se duce la Dobrovăț, însoțit de colonelul comandant al regi­mentului 25 dorobanți. Nu știm ce măsuri se vor lua. E incontestabil însă, că această stare de lucruri trebuie să înce­teze, pentru a se evita o mare nenorocire, în caz de răscoală a deținuților. z. —---------------------------­ De peste munți. Informați­uni pe care le primim din Sibiu ne vorbesc de o nouă vornicie ungurească. Alaltă­ieri dimineață, polițaiul o­­rașului Sibiu s’a presentat acasă la d-na Aurel C. Popovici și a anunța --------—--------­ Știut Aflăm că dintre candidații de la școla Normală, care căpătase nota 7.00 au fost primiți ca bursieri la școala Normală, «Carol I» din Bucu­rești. Aceasta e primul contingent de Moldoveni ce întră în școlile din Mun­tenia, sătul fiind până acum de atî­­tea Munteni, ce­ au invadat Moldova în diferitele funcțiuni, ca vama, etc. Se cere cu insistență scoaterea la concurs a catedrelor de Istorie de la Seminariul Veniamin, Externatul din Bîrlad etc. Avem deja o sumă de licențiați, ținuți suplinitori.! * țj* .* D-na Ec. Negruțî, directoarea șc. de fete a fost transferată la Bucu­rești, după a sa cerere. In locul d­­sale să vorbește de înaintarea d-nei Zamfira Gheleme (Homoceanu), în locul căreia va trece d-na Constan­­tinov, ra masă nedreptățită cu schim­bările făcute astă vară. Sunt mai multe locuri vacante de învățătoare la țară. Avis amatoarelor (!). Elevii Seminarului Veniamin din clasa a VII vor începe a face lecți­­uni practice la școala primară de la Toma­ Cozma; conferințele vor fi con­duse de dl. I. Paul, profesorul de Fi­­losofie și Pedagogie de la Seminar. înC Mutîndu-se de la anul școala Nor­mală de Institutoare din Iași, la Bu­curești, credem că ar fi bine în in­teresul părinților, ca să se întoc­mească o singură comisiune, care să examineze în Iași și București, toc­mai cum să practică pentru șc. mi­litare, și în mic pentru și formală de institutori. Numai așa s-ar putea îndepărta inconvenientul ca toată lumea să se transporte la București. * * * Ministerul instrucției are de gând a înființa pe lângă liceul nostru na­țional o a treia divizionară a clasei I. D. P. Rășcanu, dir. școalei normale superiore, a intervenit, cerând ca acea divizionară să se înființeze pe lângă

Next