Evenimentul, octombrie-decembrie 1893 (Anul 1, nr. 197-269)

1893-12-08 / nr. 251

ANUL I—No. 251 REDACȚIA la Tipografia Popovici Stradi* Veche Xo. 84. ADMINISTRAȚIA: str. Veche No. 84. UN NUMÉR IQ BANI. ZIjüE COTIDIÜlT, )( gireetor politic: )|( I G. A. SGORȚESGU I t ......_ i Abonamentul: Pe an ... . Lei 24— Pe 6 luni 12 lei.— Plata abonament. înainte. Pentru străinătate se adaugă portul. Intersiuni. Reclame și Anunciuri: Pe pagina III linia 50 b., pe pag. IV 25 b. --------------­ Vechea școlă Vechea școală a tragerilor pe sfoară este In toată splendoarea ei. In zadar ai striga contra, bă­trânii sunt atât de deprinși cu dansa, incăt lu este aproape im­posibil de a se dezbăra de pro­­cedeurile bizantine și lipsa de scru­­pulositate în actele lor. Ajungi adesea să dorești disparițiunea lor de pe arena politică, pentru a pu­tea scăpa odată de această stare de lucruri. Un exemplu. Se știe că liberalii au înscris în programul lor sufragiul uni­versal. Căt de sinceră este această do­rință, căt luptă dânșii pentru re­alizarea ei se poate vedea din fap­tul următoriu. La 19 decembre are loc alege­rea unui deputat la colegiul al II-lea de Roman. In vederea reu­șitei, liberalii au apelat la concu­­sul socialiștilor. Aceștia l’au fă­găduit în adevăr, însă au pus con­­dițiunea, ca candidatul lor să is­călească o declarațiune, prin ca­re să’și iee angajamentul de a sus­ține sufragiul universal. Ei bine nu s’a găsit nici­ un candidat liberal care să’și iee a­­ceastă sarcină. Amenințările de excludere din clubul liberal au fost aruncate și d. Gh. Falade, pretendentul la acest colegiu, a preferat mai bine să renunțe la deputăție de­căt să fie un ase­menea angajament. Mai mult chiar, un membru marcant al partidului, d. A. Sto­­lojan, a declarat că liberalii au într’adevăr în program sufragiul universal, dar că d­ lor ate două programe: unul pentru profani, cu principii frumoase și vorbe late, al­tul pentru dânșii. Nici mai mult nici mai puțin de­căt, unta spu­nem și alta facem. Declarațiunea aceasta a fost însoțită și de asi­gurarea că ori­cine dintre ei ar is­căli sunetul cerut de socialiști va fi imediat exclus din club și din partid iată sinceritatea lor ! Nu e nevoe de comentarii. Fap­tele vorbesc de la sine și dacă relevăm faptul este pentru a cons­tata încă odată mai mult în cătă cinste e în țară la noi școala fu­nestă a tragerilor pe sfoară. Cătă vreme opinia publică va fi încă astfel înșelată nu știm. Sperăm însă că farsorii politici vor fi puși la carantină. # Silu­ete. D-ra Wanderschmutz. 1 metru 75 lungime, 44 centime­tre lățime, vecinie galbănă și bolnă­vicioasă, d-ra Wanderchmutz are doi ochi din căutătura cărora se revarsă 5 ani de conjuctivită granuloasă. O pereche de granate pe care un sin­gur ciobotar știe să le incalte. Fața ei lungăreață este umplută de pete de soare, după cum luna— zice dînsa— ie câte­odată umplută de nouri. To­tuși se crede frumoasă și găsește pentru fiecare damă câte un epitet puțin măgulitor. Una ie prea grasă, cealaltă se îmbracă parcă n’are o­­glindă, în fine, numai dînsa ie abso­lut ireproșabilă. Contemporanii ne spun că a venit pe lume o dată cu holera de la 48, ori dînsa, mai bine informată, a împlinit, acum 2 ani, al 25-le trandafir, și ieri m’a invitat să iau parte la soareul pe care ’1 dă­m cu ocazia implinirei a 19 ani de naștere», ceea ce dovedește că o­­mul, de păcătos ce se, dă îndărăpt, ca racul. In materie de carte nu prea ie acasă fiind­că fetel­e trebue să știe cum să învârtească acu și cum se puie oala pe foc, ci­ despre carte las’ să știe bărbații. Dorset nu obi­­cînuește, numărul mănușelor și a ghetelor idem același, un zeflemist a zis—vorbind despre aceste numere că ie anul nașterei sale (48) întors (84). Devisa: Gura lunei slobodă. Semne particulare : «Bărbatul care să'mi placă mie nu s’a născut încă». (Cred și eu). Mefisto. ■ [UNK]ug» 0 iQ*­­ ■ • MERCURI­s decembre is93 giu. de oare­ce nu ar fi, *impă­­mentanii’". Indigenatul­e sale nu a trecut nici­odată prin camere și cei informați și-au procurat deja acte doveditoare prin care se stabilește bine că tatăl seu a fost supus austriac. Consulatul austro-ungar a eliberat deja un certificat prin care se constată că bătrânul Riegler figura în condicile cancelariei sale. Planu­rile administrației ar fi ast­fel dejucate, care nu ar putea sus­ținea candidatura la colegiul al II a unui etrăin. Hm. 3@ ZiCh an­ Candidatul guvernului la co­­legiul al II de Roman este dl. dr. Riegler din acel oraș. Se vorbește însă că d-sa nu ar putea fi mandatarul acestui cale­ Cărți didactice. La ministerul cultelor se lucrează acum la soluțiunea de dat acestei mult trimbițate cestiuni a cărților di­dactice. Confrații de la Lupta, miraculos de bine informați de cele ce se petrec în departamentul lordului de la in­strucție, ne au adus știrea—mai bine n’o aduceau—că s’a hotărît întocmi­rea unui manual pentru școlile pri­mare și... și atâta tot. Cu toate că suntem liberali-națio­­nali n’am avut și n’avem obiceiul de a critica un zeu, ori­ce măsura luată de guvern, ast­fel găsim că o lega contra cărților didactice, ast­fel cum sunt întocmite acum, este cât se poate de necesară, de­oare­ce stam­pila «aprobată de onor, minister» de­venise, in ultimul timp, de domeniu public, pentru a zice așa. Școlile noastre primare sunt încă foarte departe de a corespunde nu­melui ce port, ori­ce imbunătățire ce se introduce trebuie bine primită și ministrul care introduce aceste îm­bunătățiri—fie el conservator sau li­beral va avea aprobarea publicului Dar... d. Take Ionescu prea a luat vânt, așa vrea să scăpe, in scurt timp de un zeu care a inceput a can­grena. Cărțile didactice sunt foarte nu­meroase, ele sunt editate de liberării noștrii și dacă am face o mică soco­teală de averea ce s’a băgat in ace­­ceste cărți, am fi in fața unei sume, foarte respectabile. Ce se face deci librarul, a căruia prăvălie­ie impanată de edituri, pen­tru care a cheltuit toată averea lui? Intru­cât librarii sunt ei vinovați că au editat cărți proaste, dacă cel ce tronează pe de-asupra profesorilor, le-a găsit bine ? Destul de reu o duc librarii noș­tri, miseria in care trăesc destul de mare pentru ca d. Ionescu să mai vie cu o lege contra lor. Voim ca legea să se aplice, dar nu așa de o dată, și dacă voiți ca dănsa să intre repede in vigoare, des­păgubiți, intru cîtva, pe editori. Cum, cu câte­va luni in urmă, a­­tuncea când disposiția aceasta era in fașe, însuși organele lui Take Io­nescu, au dat desmințiri, când zia­rele liberale luase apărarea librari­lor ; «monitorul colectivist, ast­fel scria «Constituționalul» de la 23 oc­­tomvrie, iar a pus in circulație svo­­nul, cum că autoritatea școlară pri­gonește unele cărți didactice. Și’n a­­ceste afirmațiuni Voința se certată cu adevărul : «Ordinele ministerului spun că să se utilizeze in școală ori­ce carte didactică aprobată». Ce însemna aceasta ? Aceasta in­­semna că zisele Voinței erau fantas­tice, că nimic nu se adevărat, că căr­țile aprobate de minister, rămân bi­ne aprobate. Dezmințirea dată de monitorul ju­nimist a angajat pe editori să reino­­iască contractele ce au cu autorii, să facă avansuri, să scoată alte e­­diții etc. Și astăzi, după 2 luni de zile, ne trezim că Voința a avut perfectă dreptate și că, prin urmare, milioa­nele de cărți cari umplu magaziile e­­ditorilor, pentru cari s’au cheltuit sume enorme,nu mai au un alt rost pe lume, de­cât ori­care altă macula­tură. Dacă ar fi să ne potrivim la legile ce se fabrică in departamentul lui Take, librarii ar trebui să închidă prăvăliile, să nu mai rămăie de­cât Socec și iar Socec, îndărăpt, d-le Ionescu, căci iar ești in ajun de a face un pas funest. Z. ------------------------------------- S­c­r­i­s­o­r­i. Lui Victor Maurel Trenul de astăzi te a adus in mijlocul nos­tru. Slab in materie de muzică, nu prea știu cine ești, dar Claymoor m'a invățat că ești mare, mare. Și ai ajuns in Iași, in urma ma­rilor insistente făcute de oameni tot mari, de confrații mei de la Independența. Numai casi­erul ’mi va putea spune da că ai făcut bine sau reu, de a veni și pe la noi. Să nu te aștepți la lucruri strașnice, căci noi ceștialalți din Iași nu avem nici mania ovațiunilor, nici a in­tervii­­elor, numele tău nu va figura la locul de onoare a­l unei gazete Iașani. Mai puțini culți de­cât cei de la Independența nu vom striga: „să­riți noroade de cumpărați bomboane,, Maurei­ 1, nici nu te vom compara cu șocolada, căci la drept vorbind ce are de a face Maurei cu șocolada ?

Next