Evenimentul, octombrie-decembrie 1896 (Anul 4, nr. 1063-1134)
1896-10-26 / nr. 1084
>+ SUJUL IV No. 1084 ABONAMENTE : nainte pe un an . . . . Lei 34 -„ pe 6 Iani . . . . „ 12— „ pe 8 lani ... * 6— patru străinătate, un an „ 36-SJa număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN SSe dacția la. Tipogra.ila, 33 venires.o^atalial 8TRADA STEFAN GEL MASE NO. SB. Iași ui minkr so bani SAMBATA 26 OKTOMBRE 1336 Director politic G. A. SGORTESCU AiMciuri Inserții și diagrame Pe pagina I linia garmțma . Lei 4- Pe pagina U „ „ . . n 2~, F ® » m » » .. — 60 p3 . IV . Un număr IO ban j*" ■'ikh.'fr 'iîi’ P ® Pa ›-d.m.l3a.l»txa,țla. : I.A riPOailAFIA „EVENIMENTULUI“ STRADA STEFAN CEL La Catul l-iu. CAPITULARE RUȘINOASA PROTESTUL CONSILIULUI PROFESORAL sfiitNortil Sf. Dimitrie Capitulare rușinoasă Coana in contra Mitropolitului Protest al Consiliului Profesoral Primărie, cu toate că din budget n’a ramas aproape ciolan. Prea sfinte Dumitre, ai ocazia cea mai bună de a face un bine pentru oraș. Haide, să te vedem la lucru și să mai expulsezi cu forța pe cramponii primăriei. Tot lașul credincios și ateu, se va pleca inaintea ta. ________________ ________ SF. DUMITRU Dacă am încerca să comparăm viața sfinților cu cea a oamenilor, mai că n’am găsi o mare deosebire. După cum unii oameni sunt iubiți de ceilalți, iar de alții uniți, așa și cu unii sfinți, uite sf. dumitru, care pentru cei mai mulți dintre ieșeni a sosit fără de veste, cu toate că îl așteaptă fiecare de aproape șase luni de zile. Sf. Dimitrie, dealtmintrea un sf. foarte respectat și avînd o pagină frumoasă in istoria omenirei, pe cît e de iubit de proprietari, pe atît e de așteptat cu groază, de toți chiriașii și sărăcii lipiți pămîntului. Pentru cei mai chiaburi chiar, ziua de mîine e o povoarâ, căci a te muta de două ori, zice poporul, e ca și cum ar fi ars o dată. De altfel un spectacol nu tocmai neplăcut pentru orașul nostru eminamente agricol, unde nu se cunosc încă oțelurile gurii și nici odăile cu luna, ci unde s’au păstrat patriarhalul obiceiu de a se muta oamenii o dată la șase luni, la sf Gheorghe și sf. Dimitrie. Toate ușele sunt deschise și prin ele zărești lucruri trîntite pe jos,[ lăzi colosale ’așteptînd să fie rădicate, nenumerate pachete făcîndu-se și desfacîndu-se la fiecare moment, căci nu se poate să nu fi uitat vre un obiect, care oricît de neînsemnat ar fi, tot trebuie să-l ridici. Vezi cucoanele țipînd și slugile fugind, ordidinele se contrazic, casa nu mai e casă și nici masă ca oamenii, iar cotiugarii nu mai vin. In fine mult așteptații sosesc. Și acum alte nemulțumiri, căci aceștia caută să încarce dacă e cu putință totul pe o singură cotiugă, fără a ținea in seamă jalea stăpînei, că o oglindă e amenințată să se sfărîme. In fine calul pornește, dar mai nemîncat și neputînd suporta o greutate atit de mare, se oprește in drum. Spectacolul devine chiar interesant. Sergentul de uliță intervine, cotiugarul trîntește o mulțime de lucruri in mijlocul stradei și pornește înainte, in vnezele slujnicei : „Vai de mine, mă omoară cucoana/“ Dacă am căuta să profundăm lucrul și să ne intrebăm de ce se mută oamenii, am alia că oamenii se mută.... pentru a se muta. Ce unuia îi pare unul, altul o primește ca o frumuseță rară și așa intr’una, toată lumea se mută pentru a găsi mai bine, dar deseori unul se păcălește mai reu ca celalalt. Dar sf. Dimitrie mai are insă și o parte de tot jalnică. Sunt germanii cari dați afară din casă unde se găseau, văd înaintea lor toate ușile închise și nici un ajutor pentru a găsi un adăpost pe timpul iernei. E momentul cel mai teribil din vieața lor plină de mizerii și necazuri. De o lună de zile de cind intreaga casă e lipsită de hrană, și acum e lipsită și de un pat pentru a-și odihni corpul sdrobit de muncă și lipsuri. Și pe cind prețul muncei cade din zi in zi, chiriile se ridică și proprietarii devin mai nemiloși. Nici o scăpare de nicăiri, căci toată lumea s’a dedirat dușmană celui sărac. Desperarea il cuprinde, sermanul își blestămă soarta și blestămă totul in jurul lui, căci vede cum mindre palate de lux și petrecere se înalță in abundență, dar nici o casă unde muncitorul să găsească repausul atât de necesar lui, cel puțin fără a fi prea din cale afară exploatat.” Pe tine, spectator, de aseminea desperarea te cuprinde, căci idealul ce ți-ai format despre o omenire mai blîndă și mai miloasă a dispărut, pentru a face loc unui pesimism negru, căci vezi cum armata celor fără bine devine din ce in ce mai mare și cu toate acestea suntem incă departe, foarte departe de clipa cind ei se vor putea folosi de rodul muncei lor. Dar nici partea hazlie nu lipsește Sf. Dumitru. Așa se găsesc unii cari nu vor să se mute cu nici un preț și atunci scandalul e gata, se sfădesc oameni, se bat chiar uneori, pănă ce forța publică intervine și expulsează cu puterea pe Gramporacii. Un asemenea scandal avem astăzi ln consiliu comunal. S’au cramponat oameni de sermanul budget al orașului, și îl rod în loc de siluete Atâta viață... M’am instrăinat atâta Că astăzi nici nu mă mai știu. Și inima ’mi de-atâta jalele ca un cimitir pustiu Nu se arată înainte ’mi Nimic ca ’n alte dați acum. Deși mereu, c’an totdeauna. Mereu tot bat acelaș drum. Schimbate’mi parcă sunt azi toate de-o altă lume, nu ’nțeleg, Zadarnic ași cata acuma O vorbă a iei să o desleg... Se ’ntunecă atâta viață, Pustiu se ’ntinde înainte, Și din intreaga amintire a unor clipe așa de sfinte, Un vis, atâta doar rama sau... Și tremur că nu gândesc acum Că-o viață întreagă pribegi-vm Pe-al suferinței jalnic drum. ________________Dionisie Alegerile pentru dieta austriaca La alegerile pentru Dietă, orașele Austriei-de-jos au ales 3 liberali. — In celelalte orașe din provincie au fost aleși anti-liberalii. — In primul arondisment din Viena, este balotag intre doi candidați progresiști și antisemiți. In orașele din provincie a fost un balotagiu intre un liberal și un național german. Capitulare rușinoasă Chestia Mitropolitului Primat a intrat intr’o fază nouă. Guvernul după ce a epuizat tot izvorul de brutalități pentru a stoarce mărturisiri false pentru a compromite pe inaltul Prelat și a prezintă Regelui dovezi de culpabilitatea sa, s’a văzut in sine silit de a-și pleca obrazul de tureatcă și să ceară Mitropolitului consimțirea la reviziuirea procesului. Ce oameni fără rușine! După ce l’au înjurat in modul cel mai grosolan, după ce l’au tratat cu o cruzime cu care nu se tratează nici pe cel din urmă bandit, după ce chiar in momentul când trimiteau emisari la Căldarușani, reptilele continuă a-l huli, ei încearcă in același timp să înduplece pe surgunitul de a-ierta și a consimți să i se revizuiască procesul, tovarășii Sturza- Poni crezind că atâta va fi de ajuns pentru a-i scăpa de abisul in care se găsesc. Cetitorii cunosc respunsul dat de Mitropolitul Primat la încercarea îndrăzneață a d-lui Sturza. El respinge cu dispreț cursa ce i s’a întins și prin care s’ar face ca sa recunoască o judecată, care in realitate n’a fost decât o monstruositate. Trebuie ca țerei să se dea o satisfacție întreagă. Trebuie ca Mitropolitul Primat să fie reintegrat in drepturile sale, pentru ca nevinovăția să triumfe iar autorii acestui scandal unic in felul lui, să reintre in vizuinile lor pentru a nu eși niciodată. Știm că sinistrul președinte de consiliu e in stare să sărute mâna pe care azi a mușcat-o, dar țara nu va mai permite să se repete un aseminea trist precedent, care ar însemna perpetuarea imoralităței. Alegerea presedintelor Statelor-IMe Cea mai mare parte a ziarelor exprimă satisfacția lor pentru victoria d-lui Mac Kinley. Temps și Liberté sunt convinse, că cu toată această alegere, întoarcerea la un protectionism exagerat nu e de temut. Deși nu se cunosc incă rezultatele tuturor Statelor, totuși victoria lui Mac Kindas cel mai favorabil. Acțiunile băncții și industriei s’au urcat. Argintul a scăzut mai intăiu cu 2 și jum. la sută, apoi s’a urcat cu unu la sută.* * * Se constată că pănă acum d. Mac Kinley a obținut 242 voturi, iar d. Bryan 139. Este îndoială de victoria republicanilor in Indiana. Partidul d-lui Bryan pretinde că a repurtat victorii in Kentucky, Nebraska și Oregon, numeroși preoți. Cartierele turcești sunt păzite de trupe, căci e temere de demonstrațiuni din causa neplăței salatelor. O intălnire pe teren, care face sensație la Yidiz-Kiosk, a avut loc intre Izzet-bey și Tashin-bey, prim-secretar. Constantinopol, 23 Octombre 29 de insurgenți din Macedonia, condamnați la moarte,și-a văzut pedeapsa schimbată in acea cu muncă silnică pe vieață. Constantinopol, 23 Octombre După o publicație oficiala, in toate sandjacurile, s’au instituit comisiuni cari emit bilete, al căror venit e destinat să complecteze armele și uniformele pentru depositele recifilor. Aceste comisiuni depind de o comisiune generală cu reședința la Constantinopol sub președenția ministrului lucrărilor publice. Circulă știrea că Sultanul a cumpărat 2030 de puști sistem nou, și că a decis să mai cumpere incă 10,000 pentru a complecta inarmarea stabilimentelor militare. Goana io contra Imoiti Am anunțat că d. jude-instructor Vasiliu, a plecat sii dimineață la Căldărușani, însoțit de d. procuror Hamangiu. Cum au ajuns acolo au descins din trăsură in fața locuinței Mitropolitului și au intrat imediat la înaltul prelat. * * * Atît d. Vasiliu cît și d. Hamangiu s’au purtat de astă dată foarte politicoși cu I. P. S. L., dindu-i chiar și titlul cel adevarat de Mitropolit Primat. D. Vasiliu a intrebat pe I. P. S. S. dacă mai stărue a se da curs petițiunei de chemare in judecată pentru calomnie a ziarului Voința Națională. înaltul prelat a răspuns: — Nu numai că insist asupra acestui fapt, dar mă mir cum nici pămis acuma nu s’a dat curs car iilor anale. afilitropolitul a mai adaogat câ ține forte mult a se înfățișa in persoană inaintea Curței cu Jurați spre a se dezvinovăți inaintea Justiției poporului de toate calomniile. * * * In urma acestui răspuns d. Vasiliu a trecut la o altă chestie. D-sa a scos un dosar mare de lot care cuprindea așa zisul rezultat al instrucțiunei făcute in contra Mitropolitului și a cerut Mitropolitului să-i facă întâmpinări verbale sau in scris la acuzările ce i se aduc. I. P. S. S. a răspuns scurt: — Iu cred de demnitatea mea a mă apăra in contra unor învinuiri schizmuite,—care Învinuiri constau in sustragerea unei icoane, a unei doage de putină și a unei tinichele. Chiar dacă s’au obținut mărturisiri de la unii nenorociți, eu nu-i invinuesc pe dinși, ci pe aceia cari ’i-au silit să le facă. In urma acestui răspuns așa de categoric, d. Vasiliu văzind ca n’are nici un mijloc de a intimida pe Mitropolit, sau de a’l atrage in vre-o cursă, n’a mai zis nimic. La plecare d. Vasiliu a sărutat mina Mitropolitului, rugîndu-l de eroare dacă i-a cauzat supărări.* * * D. Vasiliu ajuns in Capitală a supus rezultatul vizitei sale la cunoștința procurorului general, și a ministrului de justiție. Acest din urmă a spus d-lui Vasiliu sa-si înceapă ordonanța. SPIC Casația dlái Orleans Azi s’a făcut actul de renunțare a archiducesei Maria Dorothea. Cu ocazia căsătoriei ducelui d’Orléans, s’a dat un prinz de gala și o reprezentație la teatrul Castelului Schoenbrun. * _ Situația in Turcia O ordonanță a marelui vizir, adresată autorităților siguranței, zice că comitetele arminești din streinatate au trimis 200 de membri la Constantinopole pentru a executa aci proiectele lor criminale. 100 de membrii au sosit deja, iar ceilalți sunt pe bordurile corăbiilor aflate in port S’a ordonat o supraveghere riguroasă. Se crede că, pretind că pe bordurile corăbielor aflate in port sunt Armeni, se speră a se obține dreptul de a face perchesițiuni pe bordul acestor bastimente. Filipopoli, 23 Octombre. SCRISORI DIN PARIS Urcat pe eterna mea imperială străbat drumul spre clasicul quartier latin in mijlocul aceleiași mase compacte, nenumarate, cu care am început a mă obicinui. Uneori, in mijlocul ei, așteptind la vr'o respintene sa pot trece strada, mă gindesc la micul meu oraș unde suntem cu toții cu familie“, unde cu siguranță se cunoaște lipsa mnicei mele personalități care aci dispare, un grăunte intr’un ocean, in șirul mulțimei enorme și grăbite. Cuartierul latin, focarul celei mai vaste civilizații, izvorul de cultură a nenumărate generații, locul de intîlnire a forțelor tuturor națiunilor, e un furnicar uriaș, pe care-l știam din cărți, din povești, ii doream in vise. Și totuși, iată-mă astăzi punînd piciorul pe scările largi ale Sorbonei; îndreaptă și in stînga, fete imbracate sărăcăcios, cu capete frumos frizate, cu busturi sculptate, tremură vinete de frig intinzînd trecătorilor buchete de flori. O, dintre fetele aceste cîte devin eroine de romane tragice, cîte legături criminale, strinse intr’o clipă, intre vre-un tinăr bogat cu geanta subsuori și vre-o tînără florăreasă, naivă și încrezătoare... La intrare mă lovește ciudat o convorbire in limba noastră, doi studenți,—unul vechiu, iáfan pe care l’am uitat de nume — discutăm in limba dulce și frumoasă a Moldovei,—trec inainte, cu îm aier aferat sub bolțile mari, albe și răsunătoare ale marei Academii. Citesc anunciurile ca să n’am aerul de pasager curios; mă opresc numai o clipă in fața grandioaselor statui și bas-reliefuri mutilate cumplit, semn al turbulentei vieți studențești. Defilez in fața marelui College de France și admir in treacăt statuia de bronz a ilustrului Claude Bernard, actorul care a devenit cel mai mare poiet in știință. Giuva pași incă și sunt față in față cu Pantheonul, enormă și neagră clădire, templu care păzește cele mai mari glorii ale celei mai mari națiuni. O abundență de librării in fața cărora rămin amețit. Ceasuri intregi—’mi petrec privirile numai ca să citesc titlurile noutăților, sumarele revistelor. Ce risipă de producție și ce lipsă ca să nu le procuri, ca să le sorbe. Epoca zgomotoasă a cursurilor începe abia; cartierul are aierul reinvierii, un aier de primavară,zgomotoasă și fecundă. Zăresc in fugă o siluetă cunoscută,—e tînărul Densușanu, un iașan despre care am cetit nu de mult că a fost premiat de școala înaltelor Studii, e un viitor profesor de universitate. Simbâta apare ca o zi de vară, caldă, senină—iniția zi senină de cînd rătăcesc in toamna Parisului. Cheiul Senei rîde voios și florile rîd, prinse in buchete imense de gingașe florărese. Cărți și flori-abundă pe malul Senei, buchiniști și florărese pîndesc cu rivnă pe studenți. Am început a mă familiariza cu cartierul și să mă simt oarecum acasă la mine, in mediul de biblioteci și laboratorii, in amestecul zgomotos din sălile Sorbonei. Si ce amestec de rasa, de limbi, de națiuni, de tipuri și de... colori. Da, de colori. Negrii algerieni rămar ca un contrast penibil, din gulerele și cravatele albe , cu părul creț, cu buzele groase, cu obrajii ieșiți, cu fruntea de simieni,—negrii au reputația celor mai indrăzneți „bon-vivants“ cu tot contrastul ce fac printre colegii lor bilă, străbate aura și dispare prin vr’o ușă intr’o sală de curs. * * * * * * Găsesc o cunoștință plăcută pe piața Panteonului, pe poetul Greceanu. Cufundat în volume cu un cap de schelet alăturea, pesimistul admirator a lui Leconte de Lisle, are aletul de a prefera liniștea odăiței de hotel zgomotului din cartier. E o figură foarte simpatică a lașului, și și in mijlocul vieței de spital și laborator găsește timp dacă pentru a cizela frumoase versuri de un lirism trist și profund. Discutam literatură cind ușa se deschise și un alt simpatic iașan își făcu apariția : Cerban e unul din cei mai distinși absolvenți ai facultății de drept și un viitor strălucit membru al baroului nostru. Pentru intăia oară sunt bucuria comunicativa ce-ți trezește descoperirea unor vechi prietenii și cunoștinți în mijlocul singurătății și reînvierea amintirilor duioase în imprejurările „solemne“ ale luptei pentru traiu care te-a adus în străini. * • * * Probt de o zi frumoasă ca să colind străzile pe jos intăia oară și să-mi răzbun ziua de ieri petrecută mai toată in trista odăită in tovărășia fiziologiilor grave, zi posomorită in care mi-am ars cărbunii toți—și sutele de reclame stinse pe bulevarduri și in Monmartre. Mă opresc in fața unei clădiri stranii , o masă de peatră, neagră ca iadul, inconjurată de scări de piatră și de balustrade. E un zgomot asurzitor, un schimb de sunete pe care caut în zadar să le disting. Este bursa, îmi aduc aminte de Zola care ne-a descris-o in „L’argent“ și-mi fac drum prin mulțime. Ascult, mă amestec cu ea cu aerul unui om de afaceri, —dar nu pricep nimic, nu aud nimic și înă întreb zadarnic de ce oamenii aceștia nu vorbesc ca toată lumea ? Gesturi desperate, strigăte nearticulate, o mișcare și o goană nebună, un virtej—și un sunet pătrunzător de bani care se numără și se schimbă. Iar in curte adunați in grupe mici, lucrători cu pipele in gură, cu minele in buzunar,—oamenii care caută de lucru. * * * Mă recreez intr’o sală de depeși unde ascult in schimbul cîtorva bani* ori din Traviata, din haknie și din Carmen. O. Carmen cu fermecătoarea arie a Toreadorului!... De amintiri dulci și dureroase din sările de iarnă cind in vraja muzicei divine, in beția ariei aceștia, cerșiam o privire unei fete frumoase, din țara mea, din orașul meu, o fată căriia poate astăzi in farmecul aceleiași arii un altul si cercește rugător o privire ori un zimbr !... Hier soir dans un chant je retrouvais ta voix, Et tes lévres d’enfant semblaient m’étre rendues. Je sentais de nouveau ta sobe me froler, Kt goutais, oubliant ton éternelle absence, Conime jadis, les yeux fermes et sans parier La inusique et le eher parfum de ta presence. * jjc Sunt neobosit și mtarea sală pe care un cer instalat îmi dă aripi. Tocmai la o margine a marelui oraș, mă instalez din timp intr’o sală vastă, iluminată electric, dar neincălzită. E o întrunire publică convocată de partidul socialist a lui Rochefort in afacerea scandalului de la Garmaux. Sala se umple de un public zgomotos compus din barbați, femei, ziariști. Rochefort s-a propus in lipsă președinte de onoare. Un număr de auditori opun numele lui Jaurès. Cele două nume celebre se găsesc un moment in luptă, dar vecinul meu un tip de cocier parizian, gros, scurt, cu tunica unsuroasă și cu un cilindru de smoală in cap se ridică turbat de furie, cu un braț întins in aier și cu o mina in buzunar el răcnește cu un gît de leu . —Rochefort! Rochefort!... Și „regele pamfletarilor“ este impus mulțumei, este aclamat președinte de onoare. Dintre toți oratorii mă interesează figura venerabilă calmă și plină de bonomie franceză a poietului Clovis Hugues, răsărind senina de sub un noian de păr, plete sure și lungi. E un causeur plin de vervă și humor, un „provenqal“ lipsit de nervozitatea rasei Galice. El face apologia luptătorului Jaurès, viitorul luptător inpotriva căruia luptă un guvern întreg și neputincios , un poiet al condeiului glorificind pe un poiet al revoluției. Cu un gest frumos și calm, un gest de preot, poietul care uneori se aprinde, ridică glasul, lamină, după cum zice singur, „la grande espérance“ „le souffle sa-