Evenimentul, ianuarie-martie 1898 (Anul 6, nr. 1425-1494)

1898-01-14 / nr. 1433

1433 n’ar fi dat naștere la nici­ o neînțelegere. Cu toate acestea nu se putea Lupul Își schimbă părul, dar nararu, nu. Cei însărcinați cu împărțirea acestor gra­tificații au dat naștere la nemulțumiri mari. împărțirea s’a făcut astfel; amploia­ților de la serviciul de mișcare li s’au dat leafa întreagă, ca gratificație, pe clod celor de la contabilitate cu mult mai puțin. Nedreptatea ie­vădită ieste periculoasă pentru că aruncă discondia și ura intre amploiații diferitelor servicii Nu ne vine a crede că purtarea di­recției C.F.R. nu-i cu intenție făcută ca să poată favoriza pe cuti­va. Suntem­ siguri că d-lui Ionel Brătianu nici nu-i pasă de aceasta. De ce s’ar interesa de lucruri așa de mici. Pe Ministrul lucrării ar publice altceva-l in­teresează. GIG. Dar după cum au și ei, să avem și noi convingerea că pănă la urma urmelor, dreptatea va isbucni și va acoperi subt mantia­ si albă toate petele de glod c­e să aruncă astăzi in fața celor ce luptă pentru dinsa. Atuncea va fi complectă și dovada celor susținute de toți oamenii de inimă, că codul penal militar trebue numai de­cit revizui. Aștept dar ca lumină complecta să se facă și sunt cu toată inima pentru toți aceia ce luptă desinteresat in această tristă afacere. Forever. Păreri despre femei O femea bună este mai greu de găsit de­cit un corb alb.* Femeile ! Cea ce este mai bun și mai reu pe lume... Îngeri pentru acei ce-s iubiți, și demoni pentru acei ce nu-i iubesc, in eadem umna et Du­rem est et vipera. Dacă nu iubești să insiști asupra preludiilor, tre­­bue să te adresezi cu preferință femeilor in vrîsta ele sunt contrarie potîrnichilor, cu cit îi mai bît­­rîne cu atît sunt mai bune. F. Tică Zola si afacerea Dreyfus De cit­va timp eroul procesului din 1894 nu mai e ex căpitanul Dreyfus, ci marele romancier, șeful școalei natu­raliste din Franța, Zola. In lupta ce s’a întreprins acuma pentru reviziuirea acestui sensațional proces, că­­pitanul Dreyfus nu apare decit ca o umbră, toată agitația se face pentru, sau contra lui Zola. Antisemiții caută prin toate mijloacele a discredita pe Zola, susți­­nind unii c'ar fi plătit de evrei, iar alți cari văd ca e ridicolă o asemenea batjo­­cură aruncată in capul lui Zola, susțin cu tărie că e ramolit, ba merg pănă a cere ca guvernul să-l închidă intr'o casă de sănătate. In fața acestor ostilități aproape ge­nerale in Franța, Zola neclintit in con­vingerea lui despre nevinovăția condem­­natului din , „l’île du diable“, nu face decit să ceară darea lui in judecată, pentru că astfel apârind înaintea justiției civile să poată da pe față toate probele ce le are. E de mirat puterea și abnegația cu care Zola știe să lupte, ne­luind in seamă Yik­tYlbÖy CLOC'lbl ví?cfi* ul luii nețărmurit de drep­­­­tate. Nepăsător de tot *e­i ^ impută, ne­păsător de calomniile ce­ îi se aduc merge înainte pe calea apucată, fără macar să se gindească că in lupta ce s’a întreprins in contra lui, mare parte iau toți aceia ce sunt contra școalei pe care a ridicat’o așa de sus prin genialele lui s­rieri. Azi el e conducătorul afacerei Dreyfus, intrinsul sd intrupă toată chestiunea a­­ceasta, ce din nenorocire a ajuns a deveni o chestiune politică, atunci cind ar fi trebuit să tem de ceia ce e un adevăr, o chestiune de dreptate și nimic mai mult. Nu știm cum să va isprăvi lupta ce s’a întreprins acuma. Revizui-să­ va sau nu procesul? Zola și cu toți aceia ce-au iscălit manifestul pentru Dreyfus vor isbuti or vor fi și ei condamnați ? Numai peste cite-va zile vom putea ști aceasta. Dar eu unul nu pot decit admira cu­rajul acestor oameni ce numai din o in­timă convingere, sfiidează cu atîtă nepă­sare opinia publică rătăcită. E rară, de tot rară o asemenea manifestare de inde­pendență de caracter, și meritul sa revini cu atît mai mult cu cit toți sunt oameni ce și-au stabilit o reputație Universală, și că un asemenea caz dacă nu vor tri­umfa, vor perde fructul unei vieți întregi de muncă și cinste. Ieri, azi iubitul meu de atîtea ori Mi-ai spus prin grai și prin scrisori Că mă iubești, că sínt a ta Și ’n ceai de veci mi-i adora. Iar leu in tine mă ’ncredeam Și mindre visuri făuream Pricind la stele și la nori Plingind din seara pînă ’n sori. Dar crudă soartă-așa a dat. Pe două căi am apucat leu cu nădejdea ’n ctitor, Și tu cerînd, plîngînd de dor, Să nu te uit, să te iubesc De tine ’n veci să ’mi amintesc, Nu-i mult de-atunci, înstrăinat Prin lume iești și m’ai uitat, . . . . . . , Iar azi, Nici frunzele numai doinesc, Iar stelele cind mai sclipesc Nu ne mai spun povești de dor, Și basm de nesfîrșit amor. Doar nourii cinci trec pe su$ De spun că toate a lamei n­u s Statornice, că pier, se sting Ca 'n toamnă florile din crîng, Ca• lacrimile care curg Ca razele in trist amurg, Ca undele pe isvor Ca unal vecini călător, Ca sufletele ce jelesc Ca inimile ce iubesc. Paria EVENIMENTUL GMin.WIBOs4 SMare c> !W INTERNI ȘI EXTERNI O statistică oficială. Cit costă un e­lev. Statul pierde ? De unde pro­vine greșala. Părerea d-lui A. B. Brandia. Biuroul statistic al Ministere’ și Cultelor și Instrucțiuni publice a publicat nu de multă vre­me, din ordinul d-lui Spiru G. Haret, Statistica invățămîntului secundar pe anul școlar 1896 *97. Asupra necesitatei unor asemenea sta­tistici nu mai incaŭ pe discuție, căci un tară motiv s’a repetat de au­tea, ori că cifrele sunt cele mai eloquente argumente aduse pro sau contra unui lucru. Dintre cele 3 diviziuni ale statisticei, mi-a atras atențiunea diviziunea cea din urmă care conține costul întreținerea fie­cărei scoale secundare și media costului pe an al unui elev: înscris, present la e­­xamen și promovat. Am găsit că pentru 5223 de elevi cîți au fost promovați in toate liceele țării statul cheltuește 1,938,810 de lei, ceia ce revine cite 371 de lei de fie­care elev. La liceul național din Iași pentru 455 de elevi promovați s’a chel­tuit 154.934 de lei ceia ce revine­ numai 340 de lei de elev. Nu vă grăbiți a esclama că pentru li­­ceiștii ieșeni statul cheltuește mai puțin căci iată ce ne spune tot statistica despre costul elevilor liceului internat. Pentru 161 de elevi promovați in li­ceul internat statul cheltuește 266,741 de lei ceia ce revine 1,656 de lei de fie­care elev. Cifra vi se pare de sigur enormă, după cum mi s’a părut și mie cu toate a­­cestea statistica ne-odă și noi n’avem nici un cuvînt să n’o credem! Concluzia ce ar trebui s’o tragem este că de oare­ce solvenții plătesc pe an cîte 1000 de lei, statul pierde la fie­care din ei 656 de lei. S’ar obiecta că ori­și­care elev are drept in țara românească la cul­tură și deci la o cheltuiala din partea statului. Obiecțiunea aceasta, insă , com­bate tot statistica oficială care zice,după cum am arătat, că pentru un elev promovat al liceului național se cheltuește 340 de lei, deci e stabilit că fie­care solvent are drept la 340 de lei. Insă statul cheltuește 1656 lei, din care scăzînd 1000 de lei plătiți de elev și 340 datoria statului, revin 31*6 lei in plus cheltuiți de stat cu fie­care elev solvent. E natural ca fie­care să se întrebe de unde provine acest privilegiu pentru fiii de bogătași care sunt primiți in liceul internat fără a fi supuși nici unei probe de capacitate. Pentru ce această cheltuială cu niște școlari care trebuesc puși in categoria elevilor liceelor exter­nate. Nedumerirea provenită din concluzia ab­surdă la care ne-a condus statistica, e da­torită pricepțrei celor de la biuroul sta­tistic. Fără a fi statistician consumat, fără a mă ocupa cîtuși de puțin cu calcule de asemenea natură, cea m­ai elementară ra­­ționare mi-a arătat că astfel de calcule trebuiau făcute pentru id­eile externate și altfel pentru cele care posedă și inter­nat. La aceste din urmă susțin — și se va vedea dacă am sau nu dreptate—că trebuia să se facă deosebire intre cheltuiala ce depinde de numărul elevilor și intre chel­­tueala independentă de acest număr, evident că costul nutrimentului e propor­­­țional cu numărul elevilor, și că cheltu­iala ce se face cu corpul profesoral și disciplinar remîne invariabilă cind numă­rul elevilor crește sau se micșureaza. De aici rezultă că cheltuiala ce o face statul cu corpul profesoral, cu pedagogi, maiștri etc. n’ar fi micșurată in cazul cînd nu s’ar mai primi ele­vi solvenți. Deci remîne să se cunoască costul nutrimen­tului unui elev, pentru a se ști dacă sta­tul perde sau ciștigă la acei 1000 de lei plătiți de solvent. De­oare­ce atunci cînd liceul Național poseda internat, solvenții plăteau 600 lei pe an, cuprinsă fiind in această sumă și cheltueala cu pedagogii, i e evident că costul nutrimentului unui elev din liceul internat nu poate fi mai mare de­cît a­­ceastă sumă, și că restul de 400 de lei ie plata instrucțiunii in acea?*» școală. Or, fiind­că cheltuiala cu instrucțiunea ie aceiași chiar dacă ar lipsi solvenții re­zultă că­ statul cîștigă de la fie­care sol­vent suma de 400 de lei in folosul bur­sierilor. Iată ce nu ne-a spus statistica și n’a lăsat măcar să se întrevadă, din­ loc, din cauza socotelilor nepotrivite, la deducții absurde. Dl. A B. Brandia directorul liceului Național, căruia i-am expus intr’o zi cele de mai sus, a susținut că statistica nu trebuia să spune că statul cheltuește 266741 de lei, ci atîta cît remîne scăz­înd banii primiți de la solvenți. Presupînînd deci că ar fi 100 solvenți, cheltueala statului este numai de 163,741 de lei ceia ce re­vine 1,035 lei și 60 de bani pentru fie­care elev promovat. Se clar că și intrăm caz și in altul mo­dul socotirei întrebuințat de cei de la biuroul statistic nu-i rationil. A. Valeriu, semnalează o sumă de stricăciuni. S.,<­­burbiele ,Armenimea, Broscăria, Țigăni­­mea, Sf. Laser, au fost lipsite­ de lu­mină, căci toate felinarele au fost stinse si parte trîntite la pămînt. Joi 15 ianuarie se va ține concurs pen­tru ocuparea catedrei de­ desemn și cali­grafie de la școala comercială gr.* II din localitate. Se știe că una din condițiunile de ad­mitere ce trebuie să întrunească candida­ții este și acea de a avea o perfectă scri­soare caligrafică. VISCOLUL. De astă-noapte de pe la oarele 11, a început viscolul care continua și azi în­soțit de un vînt care doboară și omul la pămînt. Din cauza vîntului puțină zapadă can­cade, e luată și îngrămădită pe la do­suri. Rapoartele poliției de astă-noapte . Azi la tribunalul secția II pe cîn­d se judeca un proces de maltratare intre Ga­­vril Petrov și Pavel Polcovschi, dl pre­ședinte Maxim a arestat pe martorul Pa­vel Focșăneanu dovedindu-se că de­și ju­rase totuși depusese o mărturie falsă. D­ezi tribunalul secția I a avut de jude­cat mandatele de arestare a lui Josef Har­ter și Di­itrie Alexandrescu acuzați pen­tru furturi multiple, comise prin efrac­­țiune.­­ Dl Djuvara fostul ministru de justiție, prin niște adrese fără șefii de servicii, ș’a luat­ ziua bună de la­­ ei și le-a mul­țumit pentru concursul care i l’au dat pană acum. X In ședința consiliului da­higienă a ju­dețului, care a avut loc Sâmbătă, s’a ho­­tărît darea in judecată a d-lui M. Loker fiiind­ că fără nici o autorizație a deschis o moară de foc in comuna Voinești. * * L­a autorizat pe dl Stavarache a Gosta­­cheonei da a fabrica răchiu de tiscovină la Poeni, cu condițiunea de a se confor­ma articolului 82 din regulamentul in­dustriilor insalubre. X Eri s’a inceput examenul elevelor re­petente al școalei de moșit din institutul Grigorian. Delegatul facultăței de medicină din lo­calitate la acest concurs este dl dr Aris­tide Peride.­­ Procesul d-lui Căpitan Neculai Lascu, casierul regimentului Bicău, dat judecă­­ței pentru delapidarea sumei de 10.273 lei din casa regimentului, sa fixat pentru ziua de 20 Ianuar curent. Printre apărătorii sei va fi d-n’i căpi­tan de stat major Stratilescu.­­ Consiliul de război din localitate in zi­lele de 14, 19 și 20 a curentei luni Ia­nuar, va judeca procesele mai multor sol­dați.­ Cu o deosebită plăcere anunțăm că la teatru național din localitate, sau inceput repetițiele din piesa Dan Vagmistru, o scriere originală a d-lui Grigoriu din Bu­curești, piesă care a făcut anul trecut cel mai mare succes al teatrului din Bu­curești și care si anul acesta sau reluat. v. Carnetul petrecerilor Sâmbătă 10 Ianuarie a avut loc in sala Circului Sidoli un bal in folosul azilului de bătrîni din localitate. Animația a fost mare si surprisele re­servate numerosului public, l’au făcut să regrete că ie nevoit a pleca in zorii zilei. Bazarul de obiecte a fost luat cu asalt, roata norocului a fost un adevarat noroc pentru fondul azilului de bătrîni. Am remarcat ped-nele: Ghelberg, Goi­­dental, Borcovici, Jurist, Gross, Moses, Friedman, Treitler, Orenstein, Rosenblum, Valdman etc. etc. Dintre d-șoare am observat pe urmă­toarele: d rele Gluckman, Singher, Ițico­­vici, Grubir, Goldental, d-rele Rosenblum, Aneta Fischer in galbăn, foarte simpatică și adorabilă, Fischler, Damscher, Gluck­­man, d-rele Großer, Finkelstein, d-rele Gartenburg, d-rele Diamant etc. ft Rep. CRONICA ZILEI Societatea studenților in medicină prin adresa No. 267 din II Ianuarie inter­vine câtră epitropie a casei spitalelor Sf. Spiridon de a li se acorda gratuit eclo­­zarea cu electricitate a sdlei Teatrului Sidoli pentru balul ce­l doi in sara de 17 Ianuarie in folosul bibliotecei acelei so­cietăți. Epitropiea a acordat cerirea societăței studenților in medicină, X D. dr. Pilescu a fost numit locțiitor al d-lui dr. Thiron, la catedra de p­atologie generală. 1898 Evenimentul in Tulcea (De la corespondentul nostru]. Marți seara la 6 Ianuarie a avut loc un splendid bal, dat de comunitatea israelită din acest oraș , in scop de a da medica­mente gratuite la sărăci. De pe la 9 seara vastul salon, Gruberg,­i era literalmente ticsit de lume . Salonul foarte frumos decorat cu draperii, sfori coroane, drapeluri și luminat feeric. Grație silințelor comitetului și amabi­­lităței domnișoarelor sa petrecut admira­bil La oarele 9 seara excelenta orches­tra Reg. 33 Tulcea, intonînd un vals fru­mos, părechi, poreclit de fluturași sbu­­rau in valurile melodioase ale salonului. Dintre doamne am putut remarca: D-na Ida Ghinsberg, gingașă și perfectă dan­satoare in o elegantă­­ toaletă de failia bleu pale. Doamne Avedic in toaletă iuoa­­rete neagră d na Davidshon in toaletă charigeant d-na Eva Ellmann in roze d-na Salzmann in o bogată toaletă faille gris garnit cu vert­­il, d-na Masilica B­rman, d-na Grinberg, d-na Horovitz, d-na Ro­chelle, Ghinsberg, d. Bergmann etc. Din frumosul buchet de d-șoare am ob­servat următoarele flori: d-r­a Gold­ring regina dansului un bleu pâle de o per­fectă eleganță d-rele Rabeca și Caroline Schapira pline de gratii in rose d-șoarele Deborn și Charlote Goldner excelente bas­­tonese in alb ca doi fluturași d-ra El­man in rose d-ra Silberstein in gris și bleu, d-ra Silber­man o satină da o fru­­museță rară in alb, d-ra Julie Avediepeta. Dintre domni am remarcat: D-ni­ N­­­nițescu prefectul județului, Dinescu pri­­primar, Gernescu directorul prefecturei, Gerne, Mateescu, Ch9i­m Boy consul turc, doctorul Dnceanu, Alexandrov, Borlich, Avedic, Ghinsberg, Frații Șapira Salz­­man etc. Mulțumim d-lor din comitet pentru os­teneala pusă cu distribuirea biletelor, precum și buna voință ce au aratat-o ca balul să reușească pe deplin.­­ Opium. Dl. Maior Jesu Dimitriu a plecat la Botoșani pentru a prezida comisiunea dis­ciplinară convocată pentru eliminarea mai multor jandarmi, cari au comis mai multe abuzuri. Comisiunea va fi alcătuită din d-nii maior Dimitriu, procurorul și prefectul local. Vineri sara a fost un foc mare in oraș" Au ars pănă ’n temelii mai multe cas­ e cu atenansele lor, situate intre strada Pe­­tru­ Rareș și Guza-Vodă. Flagelul s’a în­tins așa de repede, că a fost imposibil să se salveze ceva din avutul celor arși. Să zice că focul a fost pus de niște e­­vrei, cari aveau nevoie de parale și avu­tul asigurat. Procurorul cercetează și să crede că ar fi descoperit criminalii.­­ Anghina difterică care bănuie de mai mult timp in oraș, a inceput a se potoli. Cazuri mortale sunt rare de tot. Școlile, care au fost închise o lună, s’au redeschis. GID. X Din Paris De la corespondentul nostru Ziua de azi a inceput cu atentat făcut de un cu­vent, care a declarat că i e anar­hist, și care, foarte matinal de altminteri, a lovit cu un pumnal in pîntece pe un agent (sergent de stradă) care ședea de pază la strada Berzelius. Motivele nu le-a spus. In momentul cănd a lovit pe neaștep­tate pe agent, la strigătele lui un altui veni in ajutor. Dar și și acesta fu lovit de căte­va ori de criminalul anarhist. A­­bia la venirea altor doi criminalul fu de­samat. Condus la post și inchis, numitul anarhist, profită de tim­pul cind fu liber, incărcă un revolver care’l avea, și prin geam răsunată cinci descărcători, din ca­re una zdrobi falca unui din agenți. In vremea asta s’a avizat comisarul care a­­menința pe criminal că dacă nu lasă re­volverul la o parte va fi ucis. Individul FORȚA „EVENIMENTULUI“ 338­ INTRIGA MORTALĂ PARTEA A PATRA Respins IX Pedeapsă înfricoșătoare (Urmare) — Da, știu, mă iubești!... M’ai îngrijit așa de bine!... Dacă m’ași putea insănă­­toși, ți-ași dovedi că dragostea ta nu m’a lăsat indiferentă. — Ce vorbești ?... Te vei însănătoși­­. Ochii bolnavei străluciră. — Tare na tem că nu, zise rea. — Trebuie să alungi aceste gânduri. — Dacă vorbești așa, se vede că nu știi nimic! — Ce vrei ca să știu ?... Mă ingrozești! — Sau vrai să mă liniștești, sau au lă­sat ca să mai fi înșelat odată... Sylvia ies­te o ticăloasă, și pentru ca să nu trebu­­iasca să-mi deie averea pe care mi-a lă­sat-o mătușa Edith, m’a otrăvit! Eugene iera căt pe ce să cadă, așa îl impresionară aceste cuvinte. — Francoise!... Francoise !... iubita mea, încercă iei să spuie. Iea ’i â cu un semn poruncitor cu mina. — Odinioare, față cu tulburarea acestei ticăloase, zise rea, ai avut și tu acest ghd, și pentru asta îți vorbesc acuma. N’o nega, căci sunt sigură. leu, de câte­va zile deja, am această bă­nuială. Astă­zi convingerea mea ie desăvârșită. — Ai văzut ceva ?.. — De văzut ?... nu, nimic !... Dar de simțit, da ! — Ce vrei să spui ?... Oare nu visezi ? — Nu, dăună-zi, mi-a dat o băutură care avea un miros foarte subtil și dis­plăcut. După ce am băut aceasta, crizele mele au crescut. A doua­ zi, o băutură pe care tot cea mi-o preparase, avea același miros , și, in sfârșit ieri, am simțit că chiar mănele iei miroseau a acelei substanțe îngrozitoare! Eugene împotril, nu mai vorbea. Respira a bea. Nu avea și el aceiași bănuială precisă și îngrozitoare? Atuncea de ce arăta groază? Find­că îi se părea ce­va înfiorător să audă chiar din gura victimei bănuiala a­­ceasta, iera încercarea cea mai grozavă și îi făcea strașnic de rău. Francoise cu o violență de nedescris se strângea lăngă iei, murmurând: — Știi... nu vrea să mori... Nu vreai Și de­oare­ce mă iubești, ocrotește-mă, scapa-mă ! — Liniștește-te, nu vei muri. — Taci ! Cu iluzii și cu ast­fel de vor­be de mângâiere Ieși se sevărșească lapte care nu se mai pot­ drege. Trebuie sa veghezi lângă mine ziua și noaptea. — beu o voiu face bucuros, de alt­fel m’am­i dus ieu de lăngă tine pentru o cli­pă măcar de cănd iești bolnavă. u — Ba te ai mai dus să-ți cauți de trea­bă și ai dormit cele mai de multe ori la tine acasă. De acum inainte vreau să mănânci in odaia mea și să dormi aci pe canapea! Spune nu vrei să mă scăpi de moarte ? Numai tu iești in stare s’o faci! — Voiu face tot ce vrei și cum vrei!.. Dar te conjur, nu te inerva, nu te chi­nui te vei im­bolnăvi mai rău. Se așezase lăngă dănsa dezmerdănd’o intr’una, și incurajănd’o. Cănd sosi doctorul Tavernier, iei tot nu-și schimbase poziția. Intr’adevăr Francoise adormi și nu se trezi timp de vre-o căte-va ceasuri. Cu toate acestea, după o căutare cu bă­gare de seamă, doctorul o găsi intr’o sta­re din cele mai rele și cu­ o slăbiciune foarte mare. Atrase pe Eugene intr’un colț al odaiei, și ’i împărtăși temerile sale. — Trebuie­ să chemăm pe baronul Ber­­thier ’zisa iei. Ași vrei un consulat, am ezitat mult a cere aceasta din pricina ce­­­lor ce știi, cu toate acestea oare­care doc­tori din Paris știu a păstra secretele cele mai importante. In ori­ce caz, astă­zi, nu mai putem fa­ce alegerea și ieu nu vreau să fiu singu­rul responsabil al acestei boale stranie, care, incurcă pe fie­care zi, vechea mea !­­ experiență. In acest moment, Louis intră. Văzând figura tulburată a lui Eugène, il apucă un frig grozav. — Vai! zise iei, fiicei mele ,i ie mai rău !... Și apucăndu-i amețeala, căzu pe un fo­toliu, care se găsea in apropierea lui. Înainte ca doctorul să-i poată zice ca să se liniștească, Francoise îl chemă pe de Graves. — Sunt perdută, ’i zise iea, înțeleg. — Sunt pierdută, îi zise iea, înțeleg. Avea auzul foarte fin, și fiind-că in mo­mentele cînd sera trează, conștiința-i sera intreagă nu mai sera cu putință ca s’o inșeli. Eugène incercă totuși, de a o liniști, și de a-i dovedi că se îngrijise in zadar. Atunci, întrebă­rea, pentru ce a a­­vut tata criza de desperare ?... De Graves­i dădu o lămurire bună. — Nu, zise rea, nu-i asta, de oare­ce sufăr strașnic, îs pierdură, o simțesc !... Și inainte ca Eugene să poată adăugi ceva, rea avu un ceas de durere și de revoltă, de nedescris. — Nu vreau să mor ! nu înceta­rea de a repeta nu vreau să mor ! Și cum Louis, descsperată, se apro­piase, și vroia s’o ieie in brațe, s’o min­gise, Francoise îl îndepărtă cu toată pu­terea de care dispunea. — Du-te, i zise rea. Sunt blăstămată din cauza ta!... Nu știu ce ai putut să faci rău in viața ta, dar de­sigur, ai trebuit să faci o cri­mă ingrozitoare, de alt­fel, Dumnezeu ar îngădui iei, acest lucru ingrozitor ca fiica ta să moară din mina voastră ?... In acest moment, un vuiet ușor se pro­duse in draperiile ușei, care iera aproa­pe de patul bolnavei. Nimenea nu-1 băgă de seamă și Fran­coise, perdută, desperată, repeta, fringîn­­du-și minile, plingind așa de tare in­cît tot corpul ies slăbit i se sguduia : — Nu vreau să mor ! Nu, nu vreau să mor !... Doctorul luă un flacon cu eter de pe masa de noapte și incercă să o facă să inghită cîte­va picături. Zea il respinse cu violență: Dasă-mă- i zise rea, ne mai recunos­­cîndu-i otrăvitori!... Omorîtori!... Concu­rați cu toții la opera infamă a acestei ti­căloase !... Vreau să plec de aici... Vreau ca să mă transpoarte intr’un spital, ca pe cei mai sărăci !... (Va urma)

Next