Evenimentul, octombrie-decembrie 1898 (Anul 6, nr. 1638-1710)
1898-11-26 / nr. 1683
ANUL al VI-lea No. 1683 UN NUMĂR 10 BANI 1f&sv £ v?, ■ ’ Si^ spra^ns*!..&T^S^^^3S^^i^îsi??2Ss ® să £ m^T^maam^ab***** înainte pe un an . . . . Xei 24— . . . ., 12.. .. 6 luni . „ „ 3 luni . In străinătate un an 36-Un număr 10 bani EVENIMENTUL ABONAMENTE REDACȚIA LA TIPOGRAFIA »EVENIMENTUL» STRADA LAPUSNEANU No. 44 Xauși Öa^S*Aitfi S5«Bi¹ BaHRLWS(SS«nai»«GA^Ö ® i»)521»a*® sS 101 VÍA :A ZIAR COTIDIAN JOI 2G NOFMBBÎE 1898 Attitcluri, Înserții și Reclame Pe pagină 1 linia garmond Lei 4— •» »» Wi> »» )i 2 — • » ,, III ,, tf ,, 50 * IV „ „ „ 52 Manuscrisbile nu se înapoieze. Un număr vechi 30 han administrația SA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL lingiűsmam Summrim RESPUNSUL LUI Astfel fiecare cetitor cu modesta sumă de 10 bani cu care se distrează cumpărând seara Evenimentul are șansa de a concura la un câștig de 1 milion de lei și aceasta in mod permanent in fiecare săptămână. Credem că această combinație va fi apreciată de numeroșii noștri cetitori și vom fi fericiți de a contribui astfel a aduce roata norocului la unii din cetitorii noștri. Păstrați dar Evenimentul cu religiozitate in fiecare zi, căci fiecare număr concurează la tragerea la sorți și poate fi ocasiunea unei șanse extraordinare. Numărul câștigător trebuie prezentat la administrația zianului având pe el cuponul nedeslipit și va fi imediat achitat. Bonurile propuse ca premiu sunt expuse in vitrina noastră. In numărul de Marți se va publica ziua și cuponul câștigător, precum și numele fericitului câștigător. Evenimentul, odată pentru totdeauna să-și ieie curajul a privi lucrurile in față și a trata precum merită pe ocultă. Tratativele actuale au luat naștere din frica răspunsului la mesagiu, odată acest hop trecut, vor cădea uitărei, pănă ce teama budgetelor va aduce iarăși pe tapet această chestie, care a devenit o calamitate publică. Chiar vorba Romînească uite popa ! nu e popa! Doară nu degeaba s’a bagat și dl Mărzescu. Să vede cît colo că e o nouă tragere pe sfoară, cc. Ghiță să trăiască și marele misiten gros și en detaille Nicu Ganea. LUX. Premiul Evenimentului Administrația ziarului nostru, care cauta prin toate mijloacele a folosi in modul cel mai practic, cel mai real numeroșilor noștri cetitori, inaugurează cu începere de Luni 3 Hoembnî © un sistem de premiu, care cu excepțiune nu se adresează numai abonaților ci tuturor cetitorilor. In fiecare zi, fiecare număr al ziarului nostru va purta un cupon de premiu săptămânal cu un număr deosebit pentru fiecare ziar al fiecărui cetitor, după modelul alăturat. Acest cupon dă drept la un premiu extraordinar de Un bon al expoziției din P ©ff»S« Două bonuri Raliane Bevilaque Un bon © ©r bass» Tabac Toate în «mioare de 50 Bei Tragerea la sorți a cuponului câștigător va avea loc la expirarea fiecărei săptămăni. Duminică, la ora 12 din zi, in sală de depeși al Evenimentului in presența publicului care va bine-voi a asista. Se va trage intăi la sorți, dintr’o urnă, numele zilei câștigătoare din săptămână; in urmă se trage numărul cuponului din acea zi care a câștigat premiul. De exemplu: Intr-o urnă vor fi depuse șase bilete, cu zilele Marți, Mercuri, Joi, Vineri Sâmbătă și Duminică când apare ziarul. Eșind la sorți ziua de Marți, numai numerele din acea zi concurează la premiu. Se trage apoi dintr’o a doua urnă numărul câștigător: de exemplu numărul 4,815. Ziarul având pe el cuponul numărului 4,815 de Marți, presentatorul nandui va primi imediat premiul consistând din obligațiile enumerate mai sus, sau 50 lei numerar după voință Să se noteze că bonurile arătate participă la patru trageri anual cu câștiguri de peste un milion. Votul de încredere Se zice că ori, la sfîrșitul ședinței Senatului, s’ar fi votat o moțiune de încredere guvernului. Toată lumea care a asistat la această ședință va putea mărturisi că după replica d-lui Maiorescu, senatorii au început să părăsească incinta și replică d-lui Sturdza n’a mai fost ascultată decăt de foarte puțini și aceștia manifestînd o enervare și impaciență. Când d. Sturdza termină s’a putut zări d. general Catargiu care agita in aer o coală de hârtie care a fost votată prin ridicarea mâinilor d-lui senator Viișoreanu. Ne prindem ca ziarele guvernamentale vor afirma că s’a votat in unanimitate o moțiune de încredere. Honomania Ocultei Oculta sufere de boala monomaniei, după cum sufere și de acea a grandomaniei in membrii sei cei mai marcanți. Don Palady e grandoman și oculta monomană. Monomania ocultei a ajuns așa de departe incît accesurile sale ce înainte erau semestriale au ajuns cu timpul a fi trimestriale, lunare, săptămînale și astăzi boala și-a ajuns apogeul devenind plină. Boala despre care vorbim, o cunosc toți cetitorii a or cărei gazete, e vorba de tratativele ocultei cu liberali dizidenți. E vorba de acest marafet care a ajuns a fi un element accesoriu al ocultei. Nu trece zi, ce zic, nu trece ceas, ca oameni bine informația ocultei să susție cu înfocare, ba s’a stricat, ba e îndrumată spre țel bun, ba că una ba că alta. Publicul ascultă, să desgustă, și trece înainte. Ceia ce ieși mai și, e constituirea parlamentară a comisiunei de impacare. Pentru intăia oară asemenea fapt să intîmplă și lucrul va trece desigur in analele posterităței. Slăbiciunea intelectuală acelora ce compun comisia ne dovedește cu prisosință rostul și efectul ei. Rostul e acel de pănă acuma, gogoși umflate, efectul zero. Așadar publicul ar face bine ca Profile universitare Flora „ Unde vei găsi cuvîntul Ce exprimă adevărul“. Eminescu Dacă am avut vre-odată o situație mai grea, apoi de bună samă e aceasta Să redai in cuvinte, ceea ce aproape n’ar putea reda un Musset, să așterni pe hîrtia moartă ceea ce un Rafael abia ar putea așterne, e greu, prea greu, atunci cînd nu ești nici Musset, nici Rafael. Dulci și mingietori ochi am văzut,dar mai dulci și mai mingietori decît a Florei n’am intîlnit ! E negrăită melancolia, neînțeleasă vrajba acestor luceferi smulși din cerul liniștit și senin al nopților cu lună și preschimbați in ochi. Senin si dulce dătător de gânduri e cerul unei nopți primăvăratice, nepriceput e farmecul sdrobitor al acestor nopți, dar mai dulce dătător de gânduri, mai sdrobitor și mai nepriceput e farmecul acestei sfinte fecioare. Si cum aș putea să toni iți vorbe fermecătorul zimbet al Florei ? ! Cum ași putea să întrupez uoi superbul ei corp ?! Cuvintela-i prea palide, icoana-i preamărea ă ? Dar dacă un Rafael „perdut in visuri intr'o noapte înstelată" ar putea creea pe pânza goala și moartă pe această regină a zilelor „frumoasă ca un gând răzleț", cine s'ar încumeta să închege cu vorbe farmecul dumnezeesc al Florei V Farmec? Dar vorba e prea slabă, și dicționarul limbei omenești nu cuprinde și n’ar putea cuprinde o vorbă potrivită E un farmec e o vrajbă caldă și visătoare in întreaga făptură a Florei, e ceva din alte lumi, e ceva eteric, transcidental. Si acum 1 capătul acestei grele întreprinderi, cind extaziat in futa imaginei celei mai frumoase studente ori ce aș mai spune ar fi de prisos, nu-mi mai rămâne decăt sa cerertare de chipul slab in care am redus-o. Scar Ca dovadă, că țăranii județului Vaslui se îndeletniceau cu apicultura, marca acestui județ i s’a pus un stup de albine. Din hrisoavele vechi domnești, se constată că ținutul Vaslui in timpul toamnei era vizitat de foarte mulți negustori greci, ruși, turci și chiar venețieni care cumpărau cantități mari de miere și ceară, lăsînd in schimbul lor sume respectabile de bani. Spunînd acestea, le dăm drept sigure bazîndu-ne pe o statistică economică din 1470 din care se vede negru pe alb, că țara noastră in totul număra in acel an peste 400.000 stupi, care produceau 896.000 legi, miere și 87.000 legi, clară din care cea mai mare cantitate din județul Vaslui. Arețul acestui produs era evaluat la zece milioane de lei pe an. Deci cu această cantitate de miere și ceară se intimpina multe din trebuințele poporului și pe lingă că se făcea un negoț însemnat exportîndu-se o parte afară din țară, se plătea chiar tributul la Turci și dările cătră stat, din această producție. Astăzi noi Romînii, suntem nevoiți a importa miere și ceară din țările vecine, atîta ne-am lenit și ne-am uitat bunele deprinderi de altă dată. Drept cauză principală a degenerărei culturei albinelor la noi in Romînia ie și împuținarea cîmpielor, într’altele, in timpurile vechi erau cîmpii nesfîrșit de întinse, hărăzite anume culturei albinelor, presurate cu flori și plantate de duzi și de pe care albinele iși puteau stringe cu prisosință hrana și sucul necesar spre a-și face fagurii de miere și ciară. Astăzi acele cîmpii s’au micșorat cu înmulțirea populației și întrebuințarea lor la alte lucruri, și neglijența noastră a contribuit la stîrpirea numeroaselor roiuri de altă dată. Asupra culturei albinelor, d-l Ciocan revizor școlar al Județului Muscel, dă următoarele amănunte in Revista Corpului Didactic al Jud. Neamtz : Albinele ajută mult la fecundarea florilor ducînd polenul de pe o floare pe alta, căci albina sburînd pe peste 250 flori pe oră prin trompa sa pune in contact polemic de la o floare la alta și fecundațiunea e înlesnită. Albina, zice d-l Ciocan, mai apără florile și plantele de multe insecte vătămătoare, dînd jos de pe flori ouele acestor insecte. D-l Ciocan mai citează o mulțime de experiențe de oameni învățați. ______________________Neva. FLEVA Curios metod mai are guvernul pentru a-și spăla păcatele și a arunca pe seama altora responsabilitatea halului in care a adus partidul liberal. Prin tratative plictisitoare și interminabile, acești ciocli, care se încearcă a imormînta trecutul și viitorul marelui partid liberal in schimbul satisfacerea ambițiilor lor de adevărați ciocoi înfumurați, ei cred că vor paraliza acțiunea adevăraților liberali vrînd in acelaș timp a face pe nevinovații pentru desbinările din partid. Vorba aceea zi mamă gușată că pe urmă ți zice ea. Ia auziți enormitate Mărgărităreștii, Dimancii, Sechiarisii, Iepurescii, in fine toți liberalii de soi ca dl. Paladi să someze pe d-nii Aurelian, Stătescu, Elena, Costinescu, Scorțescu, etc. cari formează adevăratul stat major al adevăratului partid liberal, să reintre in partid. Interese de la care depinde vitalitatea țezei, legi și reforme actin ei care s’au promis, mizerii de îndreptat, romînii de sub juguri streine așteptînd ajutor, și in sfîrșit toate aceste nevoi cari ar servi ca un cîmp deschis de activitate rodnică înaintea unor barbați politici capabili și patrioți, toate acestea zic sunt uitate de cei de la putere și li se par un sacrificiu enorm de a se sacrifica retrăgîndu-se de acolo unde nu trebuia niciodată să le calce piciorul, cea ce dovedește ca aceasta o micime de suflet nemaivăzută. Țara piere și dl. Stoicescu et corn. se peaptănă. Insă cred că nu-i timpul perdut. Retrageți-vă d-lor de la guvern, mai aveți timp a mai recîștiga ceva din simpatii sacrificîndu-vă. Nu așteptați cleștele și cenușa, nu disperați țara căci o zi mai mult dacă stați la putere înapoiați civilizația și faceți de prisos luptele uriașe ce au avut părinții noștri pentru libertate. Sub. Dvs. constituția este un moft car legile desprețuite, începem a uita ceva să zică dreptate și echitate și nu căutați să aruncați responsabilitățile căci amar va fi ziua de mîine pentru dvs. S. Manolescu. TRATATIVE Mino Mania Ocultei Ruperea Tratativelor Duminică, la carele 11 a. m. s’a tras la sorți premiul săptăminal ce „Evenimentul„ îl oferă cetitorilor sei. Tragerea s’a efectuat de câtră dl. Lazar Grigoriu, funcționar la Primărie. A cîștigat numărul solo de Joi 19 Noembrie Fericitul câștigător este rugat a trece la administrația ziarului pentru a-și primi premiul sau valoarea lui in numerar, descoperise pe Esterhazy. Zilele se strecurară. Amici și inamici aruncați in luptă au fost cauza a mii de incidente, cari determinară omul, formară caracterul. Și’n adevăr, Picquart se judecat, condamnat, la ridicarea uniformei, devenind din colonelul Picquart, domnul Picquart, întâia oară cînd publicul privește mai cu băgare de seamă omul acesta. Totuși insemnatatea rolului lui, cum și personalitatea lui nu apar așa de clare publicului. Nu-și da bine seamă publicul de ceia ce făcuse dînsul. Mai pe urmă de inchis, acuzat de fals și comunicare de piese secrete lui Leblois. Justiția civilă deschide curs. O zi înainte un ordin vine și Picquart ie luat cu sila din închisoarea civilă și dus la cea militară. Zurlinden găsise că domnul Picquart actual comisese actul (?) cînd i era militar, deci consencință ! Justiția civilă atunci nu vrea să continuie procesul ci zice că suspendă pănă cînd justiția militară se va pronunța.. Iată împrejurări ! Pignart ie silit să devie mare, să fie la inălțimea Împrejurărilor. Și un adevăr in ședință publică înaintea magistraților zice cuvintele rămase celebre : Mîine poate voi fi la Cherche-Midi, dacă in celula mea veți găsi briciul lui Henry sau ștreangul lui Lemercier, să știți că nu se o sinucidere, ci un asasinat ! Ce voiți o energie, care a întrecut așteptările ! Picquart devine o personalitate. Publicul îl cunoaște mai bine: începe să-l iubească, să’l slăvească, să’l slăvească chiar. Instrucția militară sfîrșită. Ordinul de judecare dat. Iar mii de oameni s’au ridicat contra acestei nedreptăți. Toată lumea știe că acuzazarea se copilărească. Mii de persoane influiente căutară prin toate mijloacele să amîne proectul care va veni la 12 Decembrie. Nu, Picquart se opune cei vrea să meargă la judecător fără părtinirea nimănui, fără proptele. O adevărată exrasperare din partea publicului. Iei, necunoscutul de ieri devine eroul de azi. Ambcii li deschid o subscripție pentru ca să-i dea o spadă, ca dar, iei, tot iei, modest și liniștit, îi roagă să nu facă aceasta. Totul iempotriva lui, chiar ceia ce fac admiratorii lui, întruniri și campanii, articole și manifeste nu aduc altă ceva decît o ură și mai mare, și mai sălbatică din partea dușmanilor lui. Dușmanii lui sunt nenumărați. Va fi condamnat, atunci va deveni mai mare, mai energic, figura lui va rămîne secolelor ca ceva august, ceva din altă lume. Și toate astea zise pînă aici vor rămîne, se vor dezvolta, vor lua proporții colosale, cu o condiție, insă, aceia că acțiunea lui Picquart să fie cinstită cum o presupunem. Iei va fi omul secolului, omul sfîrșitului de veac. Cum vedem dară totul inpotriva lui. Ce-ar fi fost dacă revizuirea s’ar fi făcut și Picquart ar fi ramas in umbră ? Oare se mai vorbește de Scheurer-Kestner ? Oare se poate compara situația și numele Picquart cu oricăruia din cei cari au luptat pentru Dreyfus ? Nu. Au trebuit lucruri cari să lovească in fel pentru ca omul să rămîie, să fie scris in istorie ca omul cinstit, energic, drept și victima, conștiinței lui. Iată clar cine face pe oameni, oameni, Paria. Th. Cornel. REPONTAGIU Cultura Albinelor in Romin Asupra culturei albinelor la noi, ne am ocupat in cîteva numere anterioare. Pentru astăzi vom reveni din nou, arătînd marea importanță economică ce ea a adus și va putea aduce poporului nostru rural. Nu numai la noi romanii, ci și oricare din popoare unde este cu putință a se face cultura albinelor a fost foarte folositoare, cultura și care producea venitul cel mai însemnat cînd era in floare. Pentru a arăta marea importanță a cultivărei albinelor, să ne reîntoarcem numai cu 50 ani in urmă, și s’o privim in țara noastră. In acest timp cea mai mare parte a țăranilor din județul Vaslui bunăoară se ocupau cu cultivarea albinelor ce produceau o mare cantitate de miere și ceară, pe care le exportau in Rusia și Turcia. O dramă pe zi srăisină ucugeșă o tînără femee Leonore Kamy, in vrîstă de 21 de ani, ce locuia in Paris, trăind in concubinaj de cîțiva ani cu un anume Marcel Teophil Ruleaux și a ucis mai zilele trecute copilașul, abia născut iar în urma s’a predat poliției de bună voe. Arestată, ea mărturisi prin dureroase plînsete, că a ucis pe nefericitul copilaș, numai de teama că să nu ajungă un viitor nenorocit fiindcă era bastard și ea se știe oștigoasă și că nu va mai putea trăi îndelungă vreme că să-i rămîie sprijin in viață. Și de teama de a nu-l lăsa sa crească pe minele străine, huiduit și schingiuit, și de a nu ajunge nenorocit cînd va crește, l’a ucis. De altfel criminala mamă arată o nespus de mare iubire pentru copilul seu. Constatîndu-o un doctor stabili că nefericita era nebună și se crede că nebunia-i venise după ce se văzuse părăsită de amantul ei. Lear. Imprejurari și Oameni Se pare că împrejurările au menirea să caracterizeze pe oameni, să’i mărească, să’i inalțe in unele împrejurări. Vorbesc de cazuri generale, cari interesează o lume întreagă. Fie că împrejurările sunt in favorul omului și atunci știind să profite de iele, individul caracteriza o epocă, de pildă Napoleon Cezar, Cromwel, fie că’s in potriva lui și prin asta individul ie caracterizat pentru veci, cum fu de pildă Voltaire și intr’un cîtva Moliere. Nu voim să intrăm in analize nesfîrșite, cari ar avea darul să plictisească pe cititori, dar am dori să constatăm că, unul din cazurile semănătoare lui Voltaire și mai tipic chiar, se desfășură in sfîrșitul nostru de secol și că, cu cît e mai complicat, cu cît tinde spre distrugerea unei persoane, intr’o cauză mare, generală, cu atîta caracterul sare mai puternic, mai strălucitor, mai vrednic de admirație. Și pilda de azi de Picquart. La inceput, dînsul nu avea atîta energie, atîta caracter, atîta voință. Sau, dacă avea, manifestarea lor iera nulă față de ochii publicului. Picquartiera un om simplu, care nu avea alt merit decît acela că Sh se estă pe pagi««» lil»a Răspums&aglorasnstiiahaiii. Fleva. FOIȚA EVENIMENTULUI 171 INTRIGĂ ȘI CRIMĂ Partea a IV-ss XI — Ia trăsurile și agenții de care ai să ai nevoie. Nu cruța nimic. Voi a plăti cele ce vor trebui. — Bine... bine. Marchizul iera să se ducă dar se ntoarse. — Trebuie să te previn... — De ce ?... — Ai să găsești poate acolo pe fiul iei. — Pe fiul d-tale ? — Nu ie fiul meu... Pe fiul acestei nenorocite. Are să-ți spuie, nici vorbă, că mama lui nu-i nebună. Are să protesteze, are să strige și va cere o nouă anchetă. — N’are să i se poată refuza. — Mai tărziu. Și ieu voiu fi mulțumit ca să o facă... Dar pentru moment, soția mea are nevoie de ingrijiri serioase... Nu te lăsa să fii influiențat. Lucreză. — Fii liniștit, zise comisarul... legea are putere. Și ieși, indreptănduse spre locuința Paulinei, in timp ce marchizul, care nu putea să alunge gândurile rele, care-l chinuiau, se intorcea acasă. XII Nu trecuseră incă zece minute de cănd marchizul se întoarse acasă și Marc, palid ca moartea, cu ochii sgăiți, intră in otel. Văzîndu-i in astă stare, dl. de Yrvois se rîdică. —■ Dumneata ! zise iei. — leu!... Marc venea de la dl. de Saint-Elvire... Avea in buzunar memoriul luat de la doctorul Berlud... Dl. de Saint- Elvire ’i povestise drama ingrozitoare a cărei victimă fusese nenorocitul doctor și in care iei jucase rolul principal... Nu mai există nici o îndoială. Dovezile le avea. Toate acuzările Paulinei căt de monstruoasei erau, toate sunt adevărate. Marchizul de Yrvois și dl. Santin conduseră această acțiune monstruoasă care costase atâta sînge și lacrimi. Marc retrăia acuma viața nenorocitei sale mame ; urma în inchipuire toate suferințele pe care le incercase pănă i-a întins iei mările... Auzea plănsetele și lacrimele iei... Vedea desperarea iei când logodnicul iei, tatăl lui, căzuse alăturea de dânsa, lovit de moarte, cănd i se răpise fiul, apoi cînd, spre a-i inăbuși reclamările, o aruncase intr’o casă de nebuni! Ce lanț de dureri, de îngroziri, și de chinuri nemaiauzite ! Și omul care făptuise toate aceste crime, care devenise călăul mamei lui, iera omul cu care trăise iei impreună atăta timp, acela pe care se deprinsese să-l iubească și să-l respecteze ! I era un gentilom in sinceritatea și inbunătatea căruia se increzuse ! Pentru ce această fățărnicie, pentru ce aceste dovezi de prietenie pe care i le arătase ? Ar fi preferat acuma ca să nu-i datorească nimic, ar fi dorit să fi fost aruncat in stradă fără nume și fără avere, ar suferit mai puțin, ar fi fost mai mîndru de iei decăt astăzi cănd se știa indatoritul acestui om, a acestui monstru ! Marc se îndreptase spre marchiz, cu o furie și o indignare pe care nu putea să și-o stăpânească. Ni fixă fără nici o frică și zise :- Vai, domnule, să-ți inapoiezi numele d-tale pe care-1 port cu desgust și cu groază ; și să scutur, dacă ie cu putință, tot ce am de la d-ta! Vai ! de ce nu pot să mă spăl cu desăvărșire de contactul d-tale, așa cum te speli și te curăți cănd cazi intr’un glob murdar ! Marchizul tresărise. Fața lui de obicei palidă se făcuse vînătă, ca și în ziua cănd îl stupise Ardini. Bolborosi: — Nu înțeleg. — Nu înțelegi, zise mare care nu se mai putea stăpâni... Nu înțelegi că d- ta ai ucis pe tatăl meu, și că o știu ! Că ai chinuit pe mama mea și că o știu ! Că ai pus să se omoare pe doctorul Bertaud și că o știu !... Marchizul făcu un gest de nerăbdare: — Iarăși murmură iei cu dispreț... Tot poveștile aceste. Mama d-tale mi le-a reproșat de două ori înaintea d-tale. Vrai să reîncepi ? — Mama n’avea dovezi?... — Și dumneata ? — leu am. Dl. dervois tresări. (Va urma). Olacea Tiupuls______Q j ' a XT 3P^> 2ST 3 K % =|j 0 pentru 3j( PREMIUL SEPTÂMĂNAL 1 M 3 ® 40 1! 1 . 1 I A se presenta ziarulfau cuponul netăiet. I I Ql K Ș 1 T LA 8 O HT 1 O I