Evenimentul, octombrie-decembrie 1898 (Anul 6, nr. 1638-1710)

1898-11-26 / nr. 1683

ANUL al VI-lea No. 1683 UN NUMĂR 10 BANI 1f&sv £ v?, ■­­ ’ Si^ spra^ns*!.­.&T­^S^^^3S^^i^îsi??2Ss ® să £ m^T^maam^ab*****­­ înainte pe un an . . . . X­ei 24— . . . ., 12­.. .. 6 luni . „ „ 3 luni . In străinătate un an 36-Un număr 10 bani EVENIMENTUL ABONAMENTE REDACȚIA LA TIPOGRAFIA »EVENIMENTUL» STRADA LAPUSNEANU No. 44 Xauși Öa^S*Aitfi S5«Bi¹ BaHRLWS(SS«n­ai»«GA^­­Ö ® i»)521»a*® sS 101 VÍA :A ZIAR COTIDIAN JOI 2G NOFMBBÎE 1898 Att­itcluri, Înserții și Reclame Pe pagină 1 linia garmond Lei 4— •» »» W­i> »» )i 2 — • » ,, III ,, tf ,, 50 *­­ IV „ „ „ 52 Manuscrisbile nu se înapoieze. Un număr vechi 30 han­ a­dministrația SA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL l­in­giűsmam Summrim RESPUNSUL LUI Astfel fie­care cetitor cu modesta su­mă de 10 bani cu care se distrează cumpărând seara Evenimentul are șansa de a concura la un câștig de 1 milion de lei și aceasta in mod per­manent in fie­care săptămână. Credem că această combinație va fi apreciată de numeroșii noștri cetitori și vom fi fericiți de a contribui astfel a aduce roata norocului la unii din cetitorii noștri. Păstrați dar Evenimentul cu religio­zitate in fie­care zi, căci fie­care număr concurează la tragerea la sorți și poate fi ocasiunea unei șanse extraordinare. Numărul câștigător trebuie prezentat la administrația zianului având pe el cuponul nedeslipit și va fi imediat a­­chitat. Bonurile propuse ca premiu sunt ex­puse in vitrina noastră. In numărul de Marți se va publica ziua și cuponul câștigător, precum și numele fericitului câștigător. Evenimentul, odată pentru tot­deauna să-și ieie cu­rajul a privi lucrurile in față și a trata precum merită pe ocultă. Tratativele actuale au luat naștere din frica răspunsului la mesagiu, odată acest hop trecut, vor cădea uitărei, pănă ce teama budgetelor va aduce iarăși pe tapet această chestie, care a devenit o calamitate publică. Chiar vorba Romînească uite popa ! nu e popa! Doară nu degeaba s’a bagat și dl Mărzescu. Să vede cît colo că e o nouă tra­gere pe sfoară, cc. Ghiță să trăiască și marele misit­en gros și en detaille Nicu Ganea. LUX. Premiul Evenimentului Administrația ziarului nostru, care cauta prin toate mijloacele a folosi in modul cel mai practic, cel mai real nu­meroșilor noștri cetitori, inaugurează cu începere de Luni 3 Hoembnî © un sistem­ de premiu, care cu excepți­­une nu se adresează numai abonaților ci tuturor cetitorilor. In fie­care zi, fie­care număr al zia­rului nostru va purta un cupon de premiu săptămânal cu un număr deo­sebit pentru fie­care ziar al fie­cărui cetitor, după modelul alăturat. Acest cupon dă drept la un premiu extraordinar de Un bon al expoziției din P ©ff»S« Două bonuri Raliane Bevilaque Un bon © ©r bass» Tabac Toate în «mioare de 50 Bei Tragerea la sorți a cuponului câș­tigător va avea loc la expirarea fie­cărei săptămăni. Duminică, la ora 12 din zi, in sală de depeși al Eveni­mentului in presența publicului care va bine-voi a asista. Se va trage intăi la sorți, dintr’o urnă, numele zilei câștigătoare din săptămână; in urmă se trage numărul cuponului din acea zi care a câștigat premiul. De exemplu: Intr-o urnă vor fi de­puse șase bilete, cu zilele Marți, Mer­­curi, Joi, Vineri Sâmbătă și Dumi­nică când apare ziarul. Eșind la sorți ziua de Marți, numai numerele din a­­c­ea zi concurează la premiu. Se trage apoi dintr’o a doua urnă numărul câștigător: de exemplu numă­rul 4,815. Ziarul având pe el cuponul numărului 4,815 de Marți, presenta­­torul nandui va primi imediat premiul consistând din obligațiile enumerate mai sus, sau 50 lei numerar după voință Să se noteze că bonurile arătate participă la patru trageri anual cu câș­tiguri de peste un milion. Votul de încredere Se zice că ori, la sfîrșitul șe­dinței Senatului, s’ar fi votat o moțiune­­ de încredere guvernu­lui. Toată lumea care a asistat la această ședință va putea măr­turisi că după replica d-lui Maio­­rescu, senatorii au început să părăsească incinta și replică d-lui Sturdza n’a mai fost as­cultată de­căt de foarte puțini și aceștia manifestînd o ener­vare și impaciență. Când d. Sturdza termină s’a putut zăr­i d. general Catarg­iu­ care agita in aer o coală de hârtie care a fost votată prin ridicarea mâinilor d-lui senator Viișoreanu. Ne prindem ca ziarele guver­namentale vor afirma că s’a vo­tat in unanimitate o moțiune de încredere. Honomania Ocultei Oculta sufere de boala monomaniei, după cum sufere și de acea a gran­domaniei in membrii sei cei mai mar­canți. Don Palady e grandoman și o­­culta monomană. Monomania ocultei a ajuns așa de departe incît accesurile sale ce înainte erau semestriale au ajuns cu timpul a fi trimestriale, lunare, săptămînale și astăzi boala și-a ajuns apogeul de­venind plină. Boala despre care vorbim, o cunosc toți cetitorii a or cărei gazete, e vorba de tratativele ocultei cu liberali dizi­denți. E vorba de acest marafet care a ajuns a fi un element accesoriu al ocultei. Nu trece zi, ce zic, nu trece ceas, ca oameni bine informați­a ocultei să susție cu înfocare, ba s’a stricat, ba e îndrumată spre țel bun, ba că una ba că alta. Publicul ascultă, să desgustă, și tre­ce înainte. Ceia ce ie­și mai și, e constituirea parlamentară a comisiunei de impa­­care. Pentru intăia oară asemenea fapt să intîmplă și lucrul va trece de­sigur in analele posterităței. Slăbiciunea intelectuală acelora ce compun comisia ne dovedește cu pri­sosință rostul și efectul ei. Rostul e acel de pănă acuma, go­goși umflate, efectul zero. Așa­dar publicul ar face bine ca Profile universitare Flora „ Unde vei găsi cuvîntul Ce exprimă adevărul“. Eminescu Dacă am avut vre-o­dată o situație mai grea, apoi de bună samă e aceasta Să re­dai in cuvinte, ceea ce aproape n’ar putea reda un Musset, să așterni pe hîrtia moartă ceea ce un Rafael abia ar putea așterne, e greu, prea greu, atunci cînd nu ești nici Musset, nici Rafael. Dulci și mingietori ochi am văzut,­dar mai dulci și mai mingietori de­cît a Florei n’am intîlnit ! E negrăită melancolia, neînțeleasă vrajba acestor luceferi smulși din cerul li­niștit și senin al nopților cu lună și pres­chimbați in ochi. Senin si dulce dătător de gânduri e cerul unei nopți primă­văratice, nepriceput e far­mecul sdrobitor al acestor nopți, dar mai dulce dătător de gânduri, mai sdrobitor și mai nepriceput e farmecul acestei sfinte fe­cioare. Si cum aș putea să toni iți vorbe ferme­cătorul zimbet al Florei ? ! Cum ași putea să întrupez uoi superbul ei corp ?! Cuvinte­­la-i prea palide, icoana-i prea­mărea ă ? Dar dacă un Rafael „perdut in visuri in­­tr'o noapte înstelată" ar putea creea pe pânza goala și moartă pe această regină a zilelor „frumoasă ca un gând răzleț", cine s'ar încumeta să închege cu vorbe farme­­cul dumnezeesc al Florei V Farmec? Dar vorba e prea slabă, și dicți­onarul lim­bei omenești nu cuprinde și n’ar putea cuprinde o vorbă potrivită E un far­mec e o vrajbă caldă și visătoare in întrea­ga făptură a Florei, e ce­va din alte lumi, e c­e­va eteric, transcidental. Si acum 1 capătul acestei grele întreprin­deri, cind extaziat in futa imaginei celei mai frumoase studente ori­ ce aș mai spune ar fi de prisos, nu-mi mai rămâne de­căt sa cer­ertare de chipul slab in care am redus-o. Scar Ca dovadă, că țăranii județului Vas­lui se îndeletniceau cu apicultura, marca acestui județ i s’a pus un stup de al­bine. Din hrisoavele vechi domnești, se constată că ținutul Vaslui in timpul toamnei era vizitat de foarte mulți ne­gustori greci, ruși, turci și chiar vene­­țieni care cumpărau cantități mari de miere și ceară, lăsînd in schimbul lor sume respectabile de bani. Spunînd­ acestea, le dăm drept sigure bazîndu-ne pe o statistică economică din 1470 din care se vede negru pe alb, că țara noastră in totul număra in acel an peste 400.000 stupi, care produceau 896.000 legi, miere și 87.000 legi, clară din care cea mai mare cantitate din județul Vaslui. Arețul acestui produs era evaluat la zece milioane de lei pe an. Deci cu această cantitate de miere și ceară se intimpina multe din trebu­ințele poporului și pe lingă că se făcea un negoț însemnat exportîndu-se o parte afară din țară, se plătea chiar tribu­tul la Turci și dările cătră stat, din această producție. Astă­zi noi Romînii, suntem nevoiți a importa miere și ceară din țările ve­cine, atîta ne-am lenit și ne-am uitat bunele deprinderi de altă dată. Drept cauză principală a degenerărei culturei albinelor la noi in Romînia ie și îm­puținarea cîmpielor, într’altele, in tim­­purile vechi erau cîmpii nesfîrșit de întinse, hărăzite anume culturei albi­nelor, presurate cu flori și plantate de duzi și de pe care albinele iși puteau stringe cu prisosință hrana și sucul necesar spre a-și face fagurii de miere și ciară. Astă­zi acele cîmpii s’au mic­­șorat cu înmulțirea populației și între­buințarea lor la alte lucruri, și negli­­jența noastră a contribuit la stîrpirea numeroaselor roiuri de altă dată. Asupra culturei albinelor, d-l Ciocan revizor școlar al Județului Muscel, dă următoarele amănunte in Revista Cor­pului Didactic al Jud. Neamtz : Albi­nele ajută mult la fecundarea florilor ducînd polenul de pe o floare pe alta, căci albina sburînd pe peste 250 flori pe oră prin trompa sa pune in contact polemic de la o floare la alta și fecun­­dațiunea e înlesnită. Albina, zice d-l Ciocan, mai apără florile și plantele de multe insecte vătămătoare, dînd jos de pe flori ouele acestor insecte. D-l Ciocan mai citează o mulțime de experiențe de oameni învățați. ______________________Neva. FLEVA Curios metod mai are guvernul pen­tru a-și spăla păcatele și a arunca pe seama altora responsabilitatea halului in care a adus partidul liberal. Prin tratative plictisitoare și interminabile, a­­cești ciocli, care se încearcă a imormîn­­ta trecutul și viitorul marelui partid li­beral in schimbul satisfacerea ambițiilor lor de adevărați ciocoi înfumurați, ei cred că vor paraliza acțiunea adevă­raților liberali vrînd in acelaș timp a face pe nevinovații pentru desbinările din partid. Vorba aceea­­ zi mamă gușată că pe urmă­­ ți zice ea. Ia auziți enormitate Mărgărităreștii, Dimancii, Sechiarisii, Iepurescii, in fine toți liberalii de soi ca dl. Paladi să so­meze pe d-nii Aurelian, Stătescu, Ele­na, Costinescu, Scorțescu, etc. cari for­mează adevăratul stat major al adevă­ratului partid liberal, să reintre in par­tid. Interese de la care depinde vitalita­tea țezei, legi și reforme actin ei care s’au promis, mizerii de îndreptat, ro­mînii de sub juguri streine așteptînd ajutor, și in sfîrșit toate aceste nevoi cari ar servi ca un cîmp deschis de ac­tivitate rodnică înaintea unor barbați politici capabili și patrioți, toate aces­tea zic sunt uitate de cei de la putere și li se par un sacrificiu enorm de a se sacrifica retrăgîndu-se de acolo unde nu trebuia nici­o­dată să le calce picio­rul, cea­ ce dovedește ca aceasta o mi­cime de suflet nemai­văzută. Țara piere și dl. Stoicescu et corn. se peaptănă. Insă cred că nu-i timpul perdut. Retrageți-vă d-lor de la guvern, mai aveți timp a mai recîștiga ceva din sim­patii sacrificîndu-vă. Nu așteptați cleștele și cenușa, nu disperați țara căci o zi mai mult dacă stați la putere înapoiați civilizația și faceți de prisos luptele uriașe ce au a­­vut părinții noștri pentru libertate. Sub. D­vs. constituția este un moft car legile desprețuite, începem a uita ce­va să zică dreptate și echitate și nu că­utați să aruncați responsabilitățile căci amar va fi ziua de mîine pentru d­vs. S. Manolescu. TRATATIVE Mino­ Mania Ocultei Ruperea Tratativelor Duminică, la ca­rele 11 a. m. s’a tras la sorți premiul săp­­tăminal ce „Evenimen­tul„ îl oferă cetitorilor sei. Tragerea s’a efectuat de câtră dl. Lazar Gri­­goriu, funcționar la Primărie. A cîștigat numărul solo de Joi 19 Noembrie Fericitul câștigător este rugat a trece la administrația ziaru­lui pentru a-și primi pre­miul sau valoarea lui in numerar, descoperise pe Esterhazy. Zilele se stre­­curară. Amici și inamici aruncați in luptă au fost cauza a mii de incidente, cari determinară omul, formară carac­terul. Și’n adevăr, Picquart se judecat, condamnat, la ridicarea uniformei, de­venind din colonelul Picquart, dom­nul Picquart, întâia oară cînd publi­cul privește mai cu băgare de seamă omul acesta. Totuși insemnatatea ro­lului lui, cum și personalitatea lui nu apar așa de clare publicului. Nu-și da bine seamă publicul de ceia ce făcuse dînsul. Mai pe urmă de inchis, acuzat de fals și comunicare de piese secrete lui Leblois. Justiția civilă deschide curs. O zi înainte un ordin vine și Picquart ie luat cu sila din închisoarea civilă și dus la cea militară. Zurlinden gă­sise că domnul Picquart actual comi­sese actul (?) cînd i era militar, deci consencință ! Justiția civilă atunci nu vrea să continuie procesul ci zice că suspendă pănă cînd justiția militară se va pronunța.. Iată împrejurări ! Pignart ie silit să devie mare, să fie la inălțimea Împre­jurărilor. Și un adevăr in ședință pu­blică înaintea magistraților zice cuvin­tele rămase celebre : Mîine poate voi fi la Cherche-Midi, dacă in celula mea veți găsi briciul lui Henry sau ștrean­gul lui Lemercier, să știți că nu se o sinucidere, ci un asasinat ! Ce voiți o energie, care a întrecut așteptările ! Picquart devine o personalitate. Pub­licul îl cunoaște mai bine: începe să-l iubească, să’l slăvească, să’l slăvească chiar. Instrucția militară sfîrșită. Ordi­nul de judecare dat. Iar mii de oa­meni s’au ridicat contra acestei ne­dreptăți. Toată lumea știe că acuza­­zarea se copilărească. Mii de persoane influiente căutară prin toate mijloace­le să amîne proectul care va veni la 12 Decembrie. Nu, Picquart se opune cei vrea să meargă la judecător fără părtinirea nimănui, fără proptele. O a­­devărată exrasperare din partea publi­cului. Iei, necunoscutul de ieri devine eroul de azi. Ambcii li deschid o sub­scripție pentru ca să-i dea o spadă, ca dar, iei, tot iei, modest și liniștit, îi roagă să nu facă aceasta. Totul ie­m­potriva lui, chiar ceia ce fac admira­­­torii lui, întruniri și campanii, articole și manifeste nu aduc altă ceva de­cît o ură și mai mare, și mai sălbatică din partea dușmanilor lui. Dușmanii lui sunt nenumărați. Va fi condamnat, atunci va deveni mai mare, mai energic, figura lui va rămîne secolelor ca ceva august, ceva din altă lume. Și toate astea zise pînă aici vor rămîne, se vor dezvolta, vor lua proporții colosale, cu o condiție, insă, aceia că acțiunea lui Picquart să fie cinstită cum o presupunem. Iei va fi omul secolului, omul sfîr­­șitului de veac. Cum vedem dară totul in­potriva lui. Ce-ar fi fost dacă revizuirea s’ar fi făcut și Picquart ar fi ramas in um­bră ? Oare se mai vorbește de Scheu­­rer-Kestner ? Oare se poate compara situația și numele Picquart cu ori­că­ruia din cei cari au luptat pentru Drey­fus ? Nu. Au trebuit lucruri cari să lo­vească in fel pentru ca omul să ră­­mîie, să fie scris in istorie ca omul cinstit, energic, drept și victima, con­științei lui. Iată clar cine face pe oa­meni, oameni, Paria. Th. Cornel. REPON­TAGIU Cultura Albinelor in Rom­in Asupra culturei albinelor la noi, ne am ocupat in cîte­va numere anterioare. Pentru astă­zi vom reveni din nou, a­­rătînd marea importanță economică ce ea a adus și va putea aduce poporului nostru rural. Nu numai la noi romanii, ci și ori­care din popoare unde este cu putință a se face cultura albinelor a fost foarte folositoare, cultura și care producea ve­nitul cel mai însemnat cînd era in floare. Pentru a arăta marea impor­tanță a cultivărei albinelor, să ne re­întoarcem numai cu 50 ani in urmă, și s’o privim in țara noastră. In acest timp cea mai mare parte a țăranilor din județul Vaslui bună­oară se ocu­pau cu cultivarea albinelor ce produ­ceau o mare cantitate de miere și ceară, pe care le exportau in Rusia și Turcia. O dramă pe zi srăisină ucu­geșă o tînără femee Leonore Kamy, in vrîstă de 21 de ani, ce locuia in Pa­ris, trăind in concubinaj de cîți­va ani cu un anume Marcel Teophil Ruleaux și a ucis mai zilele trecute copilașul, abia născut iar în urma s’a predat po­liției de bună voe. Arestată, ea mărturisi prin dureroase plînsete, că a ucis pe nefericitul copi­laș, numai de teama că să nu ajungă un viitor nenorocit fiind­că era bastard și ea se știe oștigoasă și că nu va mai putea trăi îndelungă vreme că să-i ră­­mîie sprijin in viață. Și de teama de a nu-l lăsa sa crească pe minele stră­ine, huiduit și schingiuit, și de a nu ajunge nenorocit cînd va crește, l’a u­­cis. De alt­fel criminala mamă arată o nespus de mare iubire pentru copi­lul seu. Constatîndu-o un doctor sta­bili că nefericita era nebună și se cre­de că nebunia-i venise după ce se vă­zuse părăsită de amantul ei. Lear. Imprejurari și Oameni Se pare că împrejurările au menirea să caracterizeze pe oameni, să’i mă­rească, să’i inalțe in unele împrejurări. Vorbesc de cazuri generale, cari inte­resează o lume întreagă. Fie că împrejurările sunt in favorul omului și atunci știind să profite de iele, individul caracteriza o epocă, de pildă Napoleon Cezar, Cromwel, fie că’s in potriva lui și prin asta indivi­dul ie caracterizat pentru veci, cum fu de pildă Voltaire și intr’un cît­va Moliere. Nu voim să intrăm in analize nes­­fîrșite, cari ar avea darul să plictisească pe cititori, dar am dori să constatăm că, unul din cazurile semănătoare lui Voltaire și mai tipic chiar, se desfă­șură in sfîrșitul nostru de secol și că, cu cît e mai complicat, cu cît tinde spre distrugerea unei persoane, intr’o cauză mare, generală, cu atîta carac­terul sare mai puternic, mai străluci­tor, mai vrednic de admirație. Și pilda de azi de Picquart. La inceput, dînsul nu avea atîta energie, atîta caracter, atîta voință. Sau, dacă avea, manifes­tarea lor iera nulă față de ochii pub­licului. Picquart­iera un om simplu, care nu avea alt merit de­cît acela că Sh se estă pe pagi««» lil»a Răspums&a­­glorasnstiiahai­ii. Fleva. FOIȚA EVENIMENTULUI 171 INTRIGĂ ȘI CRIMĂ Partea a IV-ss XI — Ia trăsurile și agenții de care ai să ai nevoie. Nu cruța nimic. Voi a plăti cele ce vor trebui. — Bine... bine. Marchizul iera să se ducă dar se ntoarse. — Trebuie să te previn... — De ce ?... — Ai să găsești poate acolo pe fiul iei. — Pe fiul d-tale ? — Nu ie fiul meu... Pe fiul acestei nenorocite. Are să-ți spuie, nici vorbă, că mama lui nu-i nebună. Are să pro­testeze, are să strige și va cere o nouă anchetă. — N’are să i se poată refuza. — Mai tărziu. Și ieu voiu fi mul­țumit ca să o facă... Dar pentru mo­ment, soția mea are nevoie de ingri­­jiri serioase... Nu te lăsa să fii influiențat. Lucreză. — Fii liniștit, zise comisarul... le­gea are putere. Și ieși, indreptăndu­­se spre locuința Paulinei, in timp ce marchizul, care nu putea să alunge gândurile rele, care-l chinuiau, se in­­torcea acasă. XII Nu trecuseră incă zece minute de cănd marchizul se întoarse acasă și Marc, palid ca moartea, cu ochii sgă­­iți, intră in otel. Văzîndu-i in astă stare, dl. de Yr­­vois se rîdică. —■ Dumneata ! zise iei. — leu!... Marc venea de la dl. de Saint-El­­vire... Avea in buzunar memoriul luat de la doctorul Berlud... Dl. de Saint- Elvire ’i povestise drama ingrozitoare a cărei victimă fusese nenorocitul doc­tor și in care iei jucase rolul princi­pal... Nu mai există nici o îndoială. Dovezile le avea. Toate acuzările Pau­linei căt de monstruoase­i erau, toate sunt adevărate. Marchizul de Yrvois și dl. Santin conduseră această acțiune monstruoasă care costase atâta sînge și lacrimi. Marc retrăia acuma viața nenoroci­tei sale mame ; urma în inchipuire toate suferințele pe care le incercase pănă i-a întins iei mările... Auzea plănsetele și lacrimele iei... Vedea des­perarea iei când logodnicul iei, tatăl lui, căzuse alăturea de dânsa, lovit de moarte, cănd i se răpise fiul, apoi cînd, spre a-i inăbuși reclamările, o arun­case intr’o casă de nebuni! Ce lanț de dureri, de îngroziri, și de chinuri ne­mai­auzite ! Și omul care făptuise toate aceste crime, care devenise că­lăul mamei lui, iera omul cu care trăi­se iei impreună atăta timp, acela pe care se deprinsese să-l iubească și să-l respecteze ! I era un gentilom in sinceritatea și in­bunătatea căruia se increzuse ! Pen­tru ce această fățărnicie, pentru ce a­­ceste dovezi de prietenie pe care i le arătase ? Ar fi preferat acuma ca să nu-i datorească nimic, ar fi dorit să fi fost aruncat in stradă fără nume și fără avere, ar suferit mai puțin, ar fi fost mai mîndru de iei de­căt astă­zi cănd se știa indatoritul acestui om, a acestui monstru ! Marc se îndreptase spre marchiz, cu o furie și o indignare pe care nu pu­tea să și-o stăpânească. Ni fixă fără nici o frică și zise :­­- Vai, domnule, să-ți inapoiezi nu­mele d-tale pe care-1 port cu desgust și cu groază ; și să scutur, dacă ie cu putință, tot ce am de la d-ta! Vai ! de ce nu pot să mă spăl cu desăvăr­­șire de contactul d-tale, așa cum te speli și te curăți cănd cazi intr’un glob murdar ! Marchizul tresărise. Fața lui de obi­cei palidă se făcuse vînătă, ca și în ziua cănd îl stupise Ardini. Bolborosi: — Nu înțeleg. — Nu înțelegi, zise mare care nu se mai putea stăpâni... Nu înțelegi că d- ta ai ucis pe tatăl meu, și că o știu ! Că ai chinuit pe mama mea și că o știu ! Că ai pus să se omoare pe doc­torul Bertaud și că o știu !... Marchizul făcu un gest de nerăbdare: — Iarăși­­ murmură iei cu dispreț... Tot poveștile aceste. Mama d-tale mi le-a reproșat de două ori înaintea d-tale. Vrai să reîncepi ? — Mama n’avea dovezi?... — Și dumneata ? — leu am. Dl. de­­rvois tresări. (Va urma). Ol­a­c­e­a T­i­­u­p­u­ls______Q j ' a XT 3P^> 2ST 3 K­ % =|j 0 pentru 3j( PREMIUL SEPTÂMĂNAL 1 M 3 ® 40 1! 1 . 1 I A se presenta ziarulfau cuponul netăiet. I I Ql K Ș 1 T LA 8 O H­T 1 O I

Next