Evenimentul, iulie-septembrie 1899 (Anul 7, nr. 1854-1926)

1899-07-31 / nr. 1877

ANUL al Vn-lea No. 1877 ■IMU J­j.uJ ■­ »­­ lasumwaaan». v­. ■. 3MMi tummwmnMt.tMmîMs<ammmmmw<m.,­tai ± j ABONAMENTE, înainte pe un an . „ „ 6 luni . „ „ 3 luni . In străinătate un an Un număr 10 lunii •WM iilfftiMWmifflBWIfll r~,P ^ LCTr^ Q-i rli^ij)tfflfeBCgClBHiatewaiiMQ6gAM>rg«a ■■■N—lllill(l«lllllllllOlli]l'ItlMIlir inhini'li|'|ț|»|HWWI>MIWiillMMMIiMIII»IIBiWillWli»nil iii ( Lei 24 12 - 6 - 36 - REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Xa,d­­IN NUMĂR, 10 BANI ZIAR COTIDIAN "■•»Sit«KWS­AMBAT­A 31 IULIE 1899 !»wiw»ifrMy»riii??w 'imm g«■ \ »fi rtm íühíi■ rii—ihmm—mi mii im Amnneiuri, inserții p­reclam« Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 >’ NI t» ii .. 2 r­ Hi „ • IV » Mufiuscrisurile cin­ Ui nu se inapoiesc Ln număr vechi 30 bolți ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL I-iu 50 or. BBBB«fiii»MaiaM Biiai­a«toateiasLu»gastas«aBdiiiimiii fiiaia»^^ KlHng Tisza și Românii Toastul lui Tisza, despre care am scris intr’un număr trecut un intreg articol, a dat naștere in Ungaria unei mari discuțiuni etnice politice. Polemicele dintre ziarele maghiare nu mai contenesc, unele aducînd oma­­giele lor ințelepciunei lui Tisza, altele criticînd cu vehemență, acest pas pe care l’a făcut un om politic maghiar intinzînd o mînă prietenească Romî­­nilor subjugați de șovinismul maghiar și strigînd cu glas tare, care să treacă peste șapte hotare, că această atitu­dine e o erezie politică, o lovitură na­­ționalităței maghiare, o tradare, a­­proape. Această urgie a elementului șovinist ungar, in contra unor vorbe numai, căci faptele din nenorocire nu sunt in­­că in concordanță cu discursurile ce să rostesc și cine știe de vor fi odată, e menită a ne da, limpede ca pică­tura de apă, apucăturile pătimașe și meschine de care sunt îmboldiți crai­nicii noștri vecini, in contra pașnici­lor noștri frați nenorociți și asupriți. Totuși această notă discordantă, in întregul concert de anateme și de mă­suri asupritoare luate contra Romîni­­lor Transilvăneni, e un pas mare spre o evoluție a spiritelor in cosmopolitul stat maghiar. Faptul că un deputat ungur a avut acest curaj de a propovedui impaca­­rea naționalităților, conviețuirea lor in comun, respectarea drepturilor fie­că­­rei dintr’insa, compărtășirea puterei, punerea pe același rang, un fel de confederație deci, e un mare triumf pentru luptătorii naționaliști Romîni din Transilvania și arată strălucit, ca lumina soarelui, omenirei întregi, jus­tele și adevăratele lor cerinți, dem­nele și stăruitoarele lor sforțări ca fi­ind întemeiate cu prisos, astupând gu­ra celor ce nu vor, fie din om­ și ce caută, să le recunoască acest drept sfînt al lor. Adesea a fost de ajuns glasul unui om pentru a aduce la starea normală o stare anevoioasă și nedemnă de tim­purile in care se manifestă. Glasul lui Tisza, ori cît de slab ar fi a dat cel puțin naștere unei diver­ging de opinii in pătura cultă maghia­ră și e de sperat că din această cioc­nire va eși poate schinteia de liber­tate după care aleargă de atîțea a­­mari de ani Romînii Transilvăneni. Lupta pentru dreptate, adevăr și li­bertate are astăzi părtași și printre rândurile asupritorilor. Romînii vor a­­vea speranță ca cel puțin păsurile lor vor găsi un ecou cu­ de slab și’n inimi maghiare mai largi, mai umanitare, mai dedate cerințelor și drepturilor de viață a naționalităților. Contele Tisza prin atitudinea sa a dovedit lumei civilisate că și poporul maghiar are momentele sale bune, are fii cari înțeleg infamia și nedreptatea strigătoare ce se face de zeci și zeci de ani, unui popor, care nu cere de­cît recunoașterea naționalităței și drep­tului seu de viață­ E un pas mare, toți vor recunoaș­­te-o, dar totuși trist ca abia după 20 ani să se găsească un om, care să vie să recunoască dreptul de viața na­ționalităței Române. Mocsăey a fost cel intăi care a ri­dicat glasul pentru Romîni, astăzi vi­ne Tisza și ridică și el acest glas de dreptate. Dar totuși nu putem aduce încă laude mari acestui pas, căci nu sun­tem incă siguri, că el se fie un pas franc spre dreptate, nu bănuim inten­­țiunea omului de stat maghiar, dar sun­tem eu in drept a cere fapte mai ina­­inte de a ne pronunța intr’un mod e­­fectiv in astă privință. A fost curaj din partea lui Tisza de a ridica glasul pentru Romîni, dar a­­cest curaj nu ajunge, ne mai trebue și curajul faptei. A ridica glasul pentru Romîni e poa­te o manoperă ghidoace pentru a ade­meni pe Romini și a le închide ochii asupra noilor măsuri de maghiarizare ce să propun. Evenimentele din trecut, de la Kosuth in­coace, au tot dreptul să ne facă pe­simiști și ne indreptățesc a cere fapte și iar fapte, cu atît mai mult cu cit partidul din care face parte contele Tisza e la putere și in loc de a ur­ma politica preconizată de el urmează o politică c’am in doi peri. Pentru ca să ne putem bucura com­plect de acest eveniment așteptăm ca viitorul să confirme făgăduințele pre­zente, așteptăm ca măsurile de ma­ghiarizare să înceteze, așteptăm cu dreptate să nu se facă, ca Romînii să fie recunoscuți ca naționalitate aparte și atuncea numai atuncea, pesimismul nostru va dispărea și vom recunoaște că contele Tisza a fost un om franc loial și drept, pănă atuncea insă aș­teptăm. H G. S. S3IVRIR Grelo București Gelucă e craiu Bucureștiului. E năs­­tuț, o figură plăcută și veșnic zâmbi­toare, o mustecioară blondă și asvîr­­lită a la ștrengariu. Tot deauna imbracat după „ultima modă“, cu țigară in gură, bastonașu subsuoară și jobenu pe ceafă, iși face plimbările pe pod, uitîndu-se de sus, la fie­care și are o privire că parcă ș’ar bate joc de toată lumea; vezi intrînsu adevăratul tip de București, înainte de al cunoaște iți faci cu totu altă idee, de­cît după cel cunoști, căci Geluca e un biut de zahar , ve­sel, glumeț și bun de snoave chiar cînd n’are nici cinci parale, nu’i vor­bă că asta îi să intîmplă rar. Ce să ’i faci ? ! așa-i viața de student și mai cu seamă de crai. Și știți de ce îi zic crai ?! Mă rog are o deosebită artă de captivă sexy frumos, și apoi tot el ștrengariu zice : „Ce au cu mine, zeu nu știu“ e min­­dru hoțu. Sunt unele plante, care cînd vine fluturile, să ’i sugă nectaru, să inchid și ii prinde intre petalele ei, așa a pățit și fluturașu de Gellu, a tot sbu­­rat din floare in floare, pînă ce a gă­sit una care să 7 prindă in mrejele ei, dar nu-i pare rău de loc, cred și eu, căci toată , viața nu te-ai mai să­tura să ’i respiri parfumul ei îmbătă­tor. Nelly și Gello ar putea înlocui pe Romeo și Julieta. Semne deosebite . Avea o deosebi­tă patimă pentru pescuit, și imi spu­ne că dacă ar avea un eleșteu în a­­propiere mai că nu s’ar putea abține. E coleg cu­­ subsemnatu și descrie cu atîta patimă plăcerile pescuitului, incut­mai că m'ar face amator și pe mine. București. Gheghe O­ESCAJRS VINE ETA AC­APIA Palatul Evenimentului Cu pași repezi mergem spre reali­zarea acelei mari inbunătățiri de care se va putea făli Evenimentul, acela de a avea palatul seu propriu. Deja Evenimentul posedă un lo­cal de redacție, care poate rivaliza cu localurile de redacție cele mai perfecți­onate, dar nu-i localul său propriu. Trebuie ca Evenimentul să înde­plinească și această ultimă îmbunătă­țire, trebuie să fie instalat in palatul seu, in casa sa. Vom ridica dar un palat al Eveni­mentului, unde va fi instalat exclusiv Evenimentul, cu redacția sa, cu admi­nistrația și tip grafia sa. Această clădire va cuprinde in cor­pul seu și o sală de concerte și spec­tacole, care cu un preț modest va fi la disposiția publicului. Modalitatea Prin cetitorii sei Evenimentul s-a ridicat și a isbutit să fie azi cel mai răspîndit ziar din Moldova, mulțumită constanței cetitorilor săi. Evenimentul își are azi existența asigurată și a putut să realiseze a­­tâtea îmbunătățiri, așa ca să devie un ziar modern in toată înalta con­­cepțiune a cuvântului. Cu ajutorul cetitorilor noștri ne am gândit să realismul și marea in­­bunătățire de care vorbim mai sus. Obligația Eveni­ment­ului Pentru a cimenta și mai mult legă­­turele intre Evenimentul și cetitorii mei, și a face cu putință fie­căruia de a participa nu numai fără risic dar încă cu un folos vădit și însemnat, la aceasta operă de propășire a Eveni­mentului, am crezut ca mijloc mai nimerit crearea de obligațiuni privi­legiate a ziarului Evenimentul. Aceste obligațiuni sunt rambursurile prin tragerea la sorți in timp de 15 ani; este garantată in insuși proprie­tatea și toată averea mobilei a ziaru­lui „Evenimentul“ și este transmi­sii prin indlasament la ordin. Valoarea obligațiunelor emise va ser­vi exclusiv la îmbunătățirea ziarului și clădirea palatului Evenimentului. Dobînda Aceste obligațiuni comportă o dobândă anuală de 0 °­ 0 plătibi­­lă prin cupoane semestriale la administrația ziarului și in a­­fară de aceasta dă drept la 30 °­ C din beneficiarile netto ale ziarului. Această cotă a beneficiarilor, calcu­lată după registrele administrației, va fi distribuită la 15 Februarie, a fie­cărui an, la casa ziarului. Folosul Cetitorii noștrii realisează prin ur­mare un folos îndoit. Pe de o parte își asigură un capital care ii va aduce o dobîndă însemnată, căci în afară de dobînda de 6% a obligatiunei mai participă cu 30% din benefi­ciile netto ale ziarului, iar pe de altă parte, la o parte directă la rea­­lizarea Palatului Evenimentului, a­­dica la realizarea acelei îmbunătățiri pe care fie­care din cetitorii noștri ar dori s’o vadă cu o oră mai înainte. ♦ * * Subscripția ie­deschisă. Nu ne îndoim de concursul cetitori­lor noștri, cari de atîtea ori au dovedit dragostea cu care țin la ziarul lor de predilecțiune, care n’au lăsat să treacă peistj fără a arăta iubirea lor nestră­mutată pentru Evenimentul. Numai ast­fel fie­care va vedea cu ochii săi că „Evenimentul“ re­vine ne­despărțit de orașu său, un­de sa născut, trăind pentru vecie, in Iași, apărînd pentru vecie inte­resele și căușele Iașului și a Mol­dovei. repon­tagiu CONCURSUL ȘCOALELOR NORMALE Materiile cerute la concurs Până azi am dat cetitorilor noștri condițiunele ce trebuesc să întrunească acei ce vor să concureze la bursele școa­­lelor normale de învățători, învățătoare institutori și institutoare, azi vom da materiele ce se cer la concursurile pen­tru aceste burse. 1­) Pentru școalele normale de în­vățători, pentru secțiunea normală a a­­zilului Elena Doamna și școalele nor­male de învățătoare din Craiova și Bu­­zeu. a) Din limba română: O composițiune ușoară, descripțiune narațiune, scrisoare etc. b) Din aritmetică : O problemă de greutatea celor ce Se dau in clasa III secundară : c) Din caligrafie : O pagină dictan­do și alta caligrafie propriu zisă. In sălile in cari se fac lucrările in scris nu intră candidații și suprave­ghetorii. Candidații vor aduce necesa­­riile pentru scris: cerneală, condei, pe­nițe, hârtie sugătoare. Candidații, cari vor avea asupra lor cărți, caete sau foi scrise, vor fi moment eliminați de la concurs de cătră președinte și se va face despre aceasta mențiune in pro­­cesul-verbal. Art. 22. Probele orale vor fi : A. Pentru școalele normale de învă­țători și pentru secțiunea normală din azilul „Elena Doamna,“ școalele nor­male de învățătoare din Craiova și Buzeu : a) întrebări asupra limbei române, cetire cu voce tare și analiză ; b) Aritmetică și geometrie (exerciții și probleme ușoare). c) Istoria și geografa țarei: întrebările se vor face după progra­ma analitică a școalei primare. Candidații pentru clasa III, semi­nariștii cu 8 clase, vor fi examinați din limba romînă, limba germană, ma­tematici, istorie și geografie după pro­grama analitică a clasei III de se­minar. Președintele comisiunei va putea cere concursul profesorului de limba ger­mană a școalei, care va examina a­­cest obiect in fața comisiunei in com­plectul ei. B. Pentru școala normală de insti­tutori și pentru școala normală de in­stitutoare, întrebări asupra limbei ro­mîne, lim­bei franceze, matematicilor, istoriei și geografiei, după programa primelor 8 clase secundare de fete (pentru fete). Art. 30. Taxele ce se vor percepe de la fie-care solvent sunt : 300 lei pe an pentru școalele normale de învăță­tori barbați și 700 lei pe an pentru școala normală de institutoare, in ace­ste taxe nu sunt cuprinse nici îmbră­cămintea nici cărțile. REP. Drama zilei Intr’un sat lîngă Geneva locouia d-na Lesius, vădavă, care avea o mo­­șioară ce o conducea fiul ei cel mai mare. D-na Lesius era foarte debila și de un timp suferea de o „brond­iză“ cea ce o făcea sa întrebuințeze niște medicamente prescrise de un doctor i se dăduse o băutură răcoritoare și niște picături cu Belladona un nar­cotic foarte puternic, ea era îngri­jită de o femee bătrână care veghea lingă dînsa, peste noapte trezindu-se și făcăndu-i sete ceru să-i dee din băutura răcoritoare, femeia îi umplu din nebăgare de samă și fiind și bu­­macă de somn din picăturile cu be­­ladonă un păhărel mic, ceea ce con­­tinue o doză grozav de mare, acest medicament administrăndu-se numai in picături, îngrijitoare obosită de nopțile tre­cute care le ingheasă, adormi din nou, peste căt-va timp otrava făcăn­­du-și efectu, d-na l­esull se sculă din pat și cum avea și ferbințeală din cauza boalei și contribuind efectul otravei­eși din odaie luînd’o pe drum intr’o fugă nebună căzu intr’o fintâ­­nă de la marginea satului, de o a­­dîncime considerabilă. A doua zi de abia sa văzu lipsa și cercetând o gă­si moartă in acea fîntână. Cadavrul avea un aspect ingrozitor, craniul era sdrobit cu desăvârșire. Autori­tățile venind la fața focului și făcăn­­du-se cercetările au descoperit gre­­șala bătrîni­i care a fost arestată, dar mai in urma pusa in libertate, con­­statăndu-se din instrucția luată că n’a făcut’o intenționat, iar biata bă­­trînă văzînd că­­ a cauzat o moarte fără voia ei a ramas idioată, azi ie imposibil de a afla ceva de la dînsa. Gheghe Ecouri și Noutăți Calendarul : 30 iulie Răsăritul soarelui : 4.51 Apus : 7.20 Timpul : probabil frumos. Stagiunea de teatru In cursul sept. viitoare va avea loc o întrunirea a societăței dramatice, pentru a decide in definitiv asupra an­gajamentelor și repertorul viitoarei sta­giune teatrală. Intre artistele ce vor fi angajate, sunt și d-nele Sabina Zater și Lica Poenariu. Grea alternativă Esterhazy, care-i un fumător nesa­­țiabil și care a stat mult timp in O­­landa. Intrînd Intr’o tutungerie a cerut tutun, „Mark Emile Zolan. Care-i cau­za mă veți întreba ? Să v-o spun. Se știe că tutunul in Olanda e mo­nopolizat de căți­va fabricanți. Aceștia de cînd cu afacerea JUreyfus au schim­bat mărcile tutunului. Se găsește de atunci numai „tutun Mark Georges Pi­­cquart și „Mark Emile Zolan și Tabac de rebut Esterhazy” însă pe cănd cele două dintăi categorii conțin tutun ex­celent, cea din urma conține praf de tutun și combinație de tutun din ți­gări aruncate pe stră­zi. El se vinde cu 20 bani pachetul de o livră. Et pour cause, K­ * ■* Pentru cazul, lui Esterhazy puteți însă să faceți rezervele cuvenite, căci „sinon e vero, e den trovato” Gluma »Hei La tribunal corecțional : — Prevenitule, ești acuzat de fap­tul că in casa d-tale ai favorizat jo­curi de hazard. 77 Mă eartă, Domnule Prezident, hazardul n’are ce căuta in afacerea, la mine se desbracă lumea pe față. Moș Veveriță.* fifi­i­­ Turnici—r-——vin-n-r să ceti pe pagina a II-a Procesul Iațirmischii Băile Bălțătești La vre­o patru kilometri depărtare de mănăstirea Văratec, pe drumul ce duce spre Piatra, se află o loca­litate climaterică, renumită prin băi­le și pozițiunea i­ncintătoare. Bălță­­teștii. Această stațiune, e situată în valea a trei dealuri prin care șer­­puește un pirănaș mititel, cu acelaș nume. Frumuseța naturala, e amor­­­nizată și îndulcită prin mijloacele pe care mintea și gustul estetic le dă omului. Din pădurea din susul satu­lui, deasă și nestrăbătută de nimene, mina omenească a făcut un parc foarte frumos, unde atlindu-te simți necesitatea de a admira, de a gîndi și de a visa... Din bordeele mici, umede și de­­răpanate, vile mari și frumoase au fost clădite. Locul de băi pentru fe­lurite boli, local de inhalații, pentru cei bolnavi de piept, sală de piano, biliard, sală de dans, totul în tine ce e de neapărată trebuință unor băi tipice. In afară de toate acestea mai adă­ugind și o muzică bunișoară care începînd cu greaua și superbă uver­tură : Rienzzi a lui Mozzart și gradat mergînd până la : „Vino lele, vino ’n cring Vină ’n brațe să te string“ Gintă pentru toate mințile și gustu­rile omenești. Ci o complectare a distracțielor ce sunt puse la dispozi­ția vizitatorilor sunt balurile ce au loc de două ori pe săptâmînă, Joia și Duminică. Intimitatea ce predo­mină, face ca aceste baluri să fie mult cercetate. Sumedenie de lume de la Neamț, Agapia, Piatra și mai cu seamă din Varatec, vine pentru a gusta cîte­va clipe de mulțumire. Duminică, am fost Invitați de a lua parte la un bal aranjat cu mult far­mec și gust. Cînd Intrai in sala de dans, „muzica cinta un vals, Kaltem­­bergergrussen. Podoaba sălei, sunetul muzicei, luxul toaletelor, grațiele și sensurile dansatorilor, genlileta cu care furăm primiți, îmi procurară cîte­va clipe de deliciu. In urmă a­­bia, observ printre dansatoare : D-na Nenițescu-Galați, en rose et beige, dansatoarea cea mai elegantă și mai maiestoasă; d-ra Berlescu en rose, nimfă serbătoată; d-na Victoria Dra­­ghiceanu cea mai dulce figură a ba­lului, sorentină en bleu; d-rele Gu­­ranescu, en gris și rose; E. Popescu; Aurelia Demetrescu en bleu et blanc; Borcescu en rose; Agripinne și Dru­­zila Ionescu, en blanc; Iorgulescu en gris et bleu; Cihoski en blanc et noire; Pantazi, en blanc; Triandafil, en blanc; Garataș, en blanc et rose; d-nele Constantinescu dansatoare ne­obosită; Berlescu en noire et mauve; Garanescu en noire; Istrate, colonel Stroescu en bleu turquoise; Morțun; Christescu en blanc; Borcescu; Var­­lam en rose; Alimănescu en gris et blanc; Iorgulescu en bleu et blanc; Macri en gris; Maior Elefterescu en blanc; Baican en bleu et blanc; Tri­­an­da fil en mauve; Niculescu en noir; Nicolau en gris de lin; lamando en rose; Pantazi en blanc; Dimitriu en bleu eleotrope; Uescu; cap. Constan­­tinescu; M. Popovici; Stroescu; Lucia Popescu en none; Racoviceanu. Printre domni remarc­ă-nii dr. Stamatin, colonel Stroescu, senator Istrate, Borcescu, Thierin, Gion, Gh. B. Mugur, Iamandy, Niculescu, Bai­can, student, A. Gurănescu, C. Dră­­ghiceanu, Dobias, Alimănescu, Uescu, Berlescu, Pantazi, Sub­loc, Rossetti, .FOIȚA EVENIMENTULUI" CRIMELE ASCUNSE XXXII. Afacerea din Strada Cardinet Cum, pe de altă parte, nu sera în contra Pulcheriei de­cît bănuieli vagi de mărturie falsă, d-nul Thurier după un ultim Interogator foarte sumar, or­donă punerea iei în libertate ; cu toate acestea insărcină poliția ca s’o supra­vegheze de aproape. XXXIII. Instrucția era sfîrșită. Actele tre­buiau să fie transmise camerei de pu­nere sub acuzație. Nu mai iera nici un motiv de a se menținea secretul în care Laurent fusese ținut pănă a­­tunci. Acest secret fu dat la lumină. Intăia trebuință ce făcu Laurent de această libertate relativă, fu de a ruga pe d. Glavon să vie să-l vadă. Părerea d-lui Glavon cu privire la Laurent, se schimbase într’un sens ne­favorabil pentru acuzat. Această afacere Calissier­iera marele proces criminal al zilei. Se vorbea de iei la Palatul Justiției și pretutindeni; se aștepta cu neliniște sfirșitul ins­trucției și deschiderea desbaterilor. Jur­nalele țineau publicul suspendat și ra­porta indiscrețiile, adevărate sau false zisele, pe care și le puteau procura. Raportaseră două din confruntările lui Laurent cu Marietta, și reprodu­seră declarațiile atît de precise și de grave ale acesteia. De atunci, pentru public ca și pentru judecătorul ins­tructor nu mai fusese nici cea mai mică îndoială : Laurent, recunoscut de victimă, iera ucigașul. Aceasta fusese și impresia d-nului Glavon, impresie penibilă și dureroasă în­potriva căreia în zadar încercase să lupte. Cu toate acestea la apelul lui Lau­rent, se grăbi să alerge. Prizonierul fusese adus în camera destinată la acest fel de Intervederi. Zărind pe acest tînăr, pe care-l cu­noscuse altă dată vesel, fără grijă, fe­ricit, acuma palid, slab, ochii înfur­­iați de grijă și de durere, bătrînul a­­vocat tresări , dar își stăpîni această mișcare și căuta se ascundă această înfricoșătoarea convingere care se fu­rișase încetul cu încetul în inima lui Laurent, îndurerat, i se aruncă în brațe. — Ah / Dumneza­iești !... strigă iei, în sfîrșit văd o figură prietinească, un om care-mi va înțelege desperarea, care mă va plînge... Ah ! vino, scum­pul meu, dă-mi puțin curaj, ajută-mă cu sfaturile d-tale... scapă-mă. — Liniștește-te, liniștește-te, repetă d-nul Clavon mișcat, fără să vreie. Cu toate acestea, cu toate că a­­ceastă manifestare s-a mișcat, păstra o atitudine rece și silită. Laurent ob­servă acest lucru: — Dar ce ai ? îl întrebă iei de o dată. Apoi, dindu-se îndărăt și pri­vind pe avocat surprins, zăpăcit, mur­mură : — Ah ! Dumnezeule, oare și D-ta... și D-ta crezi... — Nu, copil nenorocit, nu, nu te cred vinovat, zise d-nul Glavon, care din ce în ce începu să capete mai multă milă pentru zei. — Ba da! crezi... Oh ! văd ieu... , Ah! D-zeule, prea mare se nenoroci­rea ! zise Laurent plîngînd. D-nul Glavon protestă că avusese mai totuși oare­care îndoială, dar că această îndoială, dar că simțea că a­­ceastă îndoială dispare , și în același timp strîngea mina lui Laurent în a lui. Acesta fixă asupra bătrînului a­­vocat o privire recunoscătoare, și cu un glas blind și duios zise : — Mulțumesc... Da, se vrednică încă această mină de a strînge pe a d-tale nu se mînjiră de sînge. Și ce sînge ! acela al mamei mele... Nu, ie cu ne­putință, nu ie așa, și D-ta o înțelegi la sfîrșit. Ah ! Destulă nedreptate am avut, dar am ispășit-o, pot s’o spun, prin torturile pe care le sufăr de trei săptămîni. Dumnezeule ! cum poți să înduri ast­fel de lucruri fără să mori s’au să înebunești ? — Da, zise d-nul Glavon cu un ton grav, ai fost pedepsit într’un mod crud... A fi acuzat ast­fel de o dată de o crimă atît de îngrozitoare, se în­fricoșător ! Și această acuzare ie falsă o cred, o simt după vorba D-tale, după inima m­ea care bate Ia unison cu a D-tale... Nu zise iei, aprizîndu­­se, fiul nobilei și sfintei femei pe care am cunoscut-o, nu poate fi ucigașul iei ! — Nu-i așa? strigă Laurent ridicîn­­du-se brusc, că ie imposibil, lea care mă crescuse, care mă iubea și pe care o iubeam și ieu o ști bine, cu toate durerile pe care i le-am pricinuit.... Oare pe lingă reu am cultivat ieu a­­ceste instincte de omor și de crimă ? Se opri brusc și plecă capul. — Dar tata ? murmură iei cu glasul stîns. -- Tatăl d-tale ? (va urma)

Next