Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)

1901-12-08 / nr. 260

jftEDACȚIA și Administrația IAȘI STRADA LAPUȘNEANU. 44. Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani. 10 bani—Seriali. Anii IX, No. 260. SÎMBATA 8 DECEMBRIE 1901 EVENIMENTUL ZLo­ x conservator Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 iuni­ 12 lei pe 3 luni 6 lei. In străinătate pe un an 36 lei — ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rândul. Asirpilatu­l d. Pai­­­ Domnul Panu e omul sur­prizelor,—aceasta e incontes­tabil. Dar surpriza cea mai­, surprinzătoare a fost consti­tuită de ultimul său discurs în care a ridicat în -naltul cerului pe „finanțul" d. Pal­­ladi. Multe palm­odii am fos nevoiți să vedem; mărturisim însă, că nici una nu e ase­menea acelora, ce ne-a oferit domnul Panu numai în ulti­mii doi ani. Mimetismul d-lui Panu extraordinar. Judecați singuri. In 1899, liberalii cad sub acuzarea de tradare. Păreau zdrobiți, iar steaua noastră se ridica tot mai strălucitoare Atunci domnul Panu, într’un discurs vehement, fulgeră pe liberali. D-sa avu, însă, pre­vederea să nu-și trim­iată vor­birea la Monitorul Oficial, așa că pe locul, ce ar fi trebui să-l ocupe, se află scris cu li­tere grase : aici trebue intercalat discursul domnului G. Panu, —după cum la Veneția se ci­tește faimoasa inscripție pe locul menit potretului’doge­lui Falliero. — Dar acei, cari l’au auzit, acest discurs esca­motat, îl țin încă minte. In vorbirile posterioare ale d-lui Panu chiar el își găsește e­cou. D. Panu, intrebuințînd, pe rînd pe rînd, arma ridico­lului, măestrită de Anton Ba­­calbașa, sau pe acea a logicei, răutăcioase, fu zdrobitor pen­tru cei învinși. Peste cîte­va luni,—în No­­embre acelaș an, în discuția la Mesaj,—d-sa execută pe d. Carp. Domnul Carp conserva­tor ? Dar de patru ani, de cînd domnul Panu se află în par­tidul conservator, nu l’a vă­zut odată. D. Carp, om pro­vidențial sau indispensabil ? Ce ironie ! D. Carp," urmașul lui Lascar Catargiu ? Ce neo­brăzare ! Capacitatea d-lui Carp ? Le­gendă ! Dispariția agiului, idee cunoscută de liberali chiar, iar procedarea luată pe de-a intregul din Italia. Inamovi­bilitatea ? O banalitate, pre­văzută și în Constituție. Le­gea minelor ? Idee veche din timpul Romanilor, prevăzută și în regulamentul organic și în Constituție, ba și într’un proect de lege al ministrului liberal Dabija. Program ? Dar programe s’au făcut in timpul domniei lui Ioan Brătianu, cînd impe­­decarea de a produce ori­ ce activitate intelectuală a gu­vernanților făcea pe cugetă­torii din afară să-și concre­tizeze gîndirea. De cînd a căzut Brătianu, unde este noul program al junimiștilor? Combaterea programului gu­vernului Cantacuzino, cu iri­gațiile, cadastrul și enunțarea noilor impozite combătute de domnul Carp ? — Domnul Panu nu stă un moment la îndoială: o califică de prostie iar întru cît privește pre­tenția domnului P. P. Carp de a fi adevăratul conservator, d. Panu îi amintește că a in­trat in partidul conservator la 1874 cu Manolache Costache și tot nu s’a asimilat, pe cînd d-sa a intrat in partidul conser­vator numai de 4 ani și este și va rămînea perfect asimilat. Inutil, socot, a mai arăta ropotele de aplauze, cari au încadrat vorbele oratorului. Nu trecu mult, însă și d-sa începe să-și schimbe cîntecul. In Octombre­ 1900 atacă pe unul din idolii atîta tămîiați in discursul precedent, pe domnul Take Ionescu. In No­­embrie, acelaș an, atacă cu aceeași putere pe celalt idol, pe domnul N. Filipescu,—în acelaș timp, lăuda pe domnu Carp. In sfîrșit, sosi ziua de 12 Februar, zi hotărîtă de d-nii P. P. Carp și Sturdza pentru a violenta parlamentul sau a aduce la putere pe liberali. Ca să desăvîrșească seria pa­lm­odhilor d. Panu ține un vehement discurs,—toate dis­cursurile sale sunt vehemen­te,—în care combate toate gru­pările conservatoare, se de­clară dezasimilat, inventează o nouă terminologie politico­­geografică și proclamă că grație metampsihozei, sufle­tul lui Robinson Crusoe e în d-sa. Nu credem că acest nou avatar trebue pus prea mult în lumină, de­oare­ce e prea recent—el continuă încă. Ne obișnuise domnul Panu cu panteizmul; în bisericuțe­le, pe care succesiv domnia­­sa le ridica spre a le dărîma, ne arătase o serie de latini Pănă azi avusese o continuitate, atît la dăinuire cît și la dar­­mare. Ispita portofoliului mi­nisterial a fost pricina acestui mimetism de-o virtuozitate in­comparabilă. Imboldul era ministerul. Dar noul ispostas? Care e explicația turiferărei domnu­lui Palladi, de­o­dată, în gura domnului Panu, apă­­rînd în proporțiile omului indispensabil și, chiar, a o­m­ului providențial? Care e mobilul ascuns, căci aparent nu e nici unul? Mister. Și, ca să încheem, se poa­te să­­ se fi făcut d-lui Panu promisiuni, cari nu s’au în­deplinit. Dar istoria ipostasi­­lor și apostaziilor sale au a­­rătat că acei, cari nu s’au ți­nut de cuvînt, au avut drep­tate. Nu pune nimeni în ca­pul armatei un general, ce-și schimbă ideile pentru motive așa de puțin aparente și tre­ce, cu așa ușurință, la duș­man. D. Panu rămîne un simplu condottiere,—singura asimila­re, pe care a putut-o cîștiga, că am cunoaște macar pe samsarul său din cafeneaua otelului Bristol, de-am știut pentru că ele au fost decise in ramani club de la Traian. Iată încă sub ce moravuri trăește partidul, care are cinismul să vor­bească de asanarea moravurilor! Clubul hotărîse însă ca d. C. Gri­goriu să fie înaintat prezident. S’a produs o ciocnire între tine­rimea generoasă și majoritatea co­mntetului partidului. De­și aceasta a hotărît una, tinerimea generoasă, care este acum mare­a admiratoare și sprijinitoare a d-lui Stoicescu, a im­pus pe d. Corjescu, care cînd­va printre pacatele de tinerețe, — pe cînd încă nu moștenise pe Iconu Costache,—ar fi comis și pe acela de a fi socialist. Tinerimea generoasă, se zice că, a mai făcut presiuni și cu înscrie­rea d-lui Nicu Corjescu fratele cel mai mic, în grupul junimist și a agitat spectrul trecerei întregei fa­milii la acelaș grup, familie a că­reia tradiții sunt dacă nu liberale, cel puțin fracționiste, adică absolut anti-juninn­ste. D-nii colectiviști nu lasă nici ma­gistratura în afară de luptele clu­burilor lor. -------------------------------------------­-*ooiooiasa*­ Numirile in magis­tratura ieșană Magistratura ieșană s’a înnoit cu o mădulare nouă și în felul cum „Evenimentul“ a anunțat acum 2 luni. D. Em. Cernătescu a fost nu­mit consilier la curte, d. I. Cor­­jescu, prezident secției de notariat, d. Gh­eorghe Chernbach, membru de ședință la secția comercială, iar d.­­J. Grigoriu, cel mai vechi membru de ședință, o podoabă a magistra­­turei noastre, cunoscut prin naivi­tatea lui de a fi numai magistrat și de a aplica legile contra tutu­rora și chiar contra lui însuși, pen­tru că redactează în fie­care an sin­gur 5.600 de hotârîri, a rămas să fie înaintat la... primul loc vacant, dacă etc. etc. N­ecunoaștem în principiu că nu­mirile făcute în persoana d-lor Cer­­nătescu și Corjescu sunt bune și legale. Ambii sunt magistrați bine apreciați și de colegii lor și de ba­rou. Ne vom ocupa însă de partea po­litică a acestor numiri. Dacă „Evenimentul“ a publicat a­­ceste numiri acum 2 luni, este nu pentru că am fi profeți, sau am a­­vea Intrarea în biuroul de advoca­tura al d-lui Stoicescu, sau pentru Cam­țtfcl Onitosch. Citim în SpiCACt : „Poți fi ne­biruit, dacă nu cobori în nici o luptă, în care nu ’fi stă în putere a birui“. De la această stoică înțelepciune, pina la cinism, trecerea e foarte mică,—dacă nu cum­va lipsește cu totul. Ne explicăm . Un ideal măreț ne stă înainte : pentru a isbuti la dînsul, toate puterile noastre trebuesc puse în joc. Tru­da aceasta va fi cu atît mai vrednică de respect, cu cît idealul va fi mai îndepăr­tat, mai nerealizabil, căci numai ast­fel s’ar pune ’n evidență abregarea noastră de-a ne bucura de­ un succes, spre realiza­rea căruia—de­și o știam pentru moment cu neputință—am cheltuit toată energia firei noastre. Maxima citată ne 'ndeamnă oare la ceasta ? Socotim că, din potrivă, ea putea traduce : „Socotește­ fi bine reușita și numai ci­­d vei fi sigur de ea, întră în luptă“. Poate fi oare o mai clară formulă, oare să aplaude succesul ? Iar pe de altă parte, nevoia de fiind inderentă naturil­or,jelești și succes cinis­mul luîndu’și sarcina de-a ne prezenta na­tura aceasta goală de ori-ce himere, rezul­tă că sfatul de mai sus poate trece mai curînd drept un sarcasm cinic, decit drept un stoic îndemn spre renaștere. Iată deci că forma sub care stoicul Epic­­tet ne prezintă unele din maximele sale, desvelește unui och­i mai ager cinismul stoicianismului său. Quod erat demonstrandum. Și ca să sfîrșim, subscrisul se 'ntreabă dacă nu cum­va întreaga n'ar fi decit un paravan în filosofie stoică dosul căruia zîmbește cu ironie cinismul cel mai cras. Vom reveni. ----------*0-**0l*-0K--------------­Salem a s'ar Doui oameni Ne e cu neputință să ne cobo­­rîm pînă la nivelul trivial al dis­cursului rostit de d. Carp în șe­dința de la 29 Noembrie. Omul căruia­­ i lipsește cumpă­tarea și urbanitatea elementară cum au lipsit d-lui Carp, pierde dreptul la onoarea de a­ i se dis­cuta părerile. Lăsăm pe șeful junimiștilor admirației, ce inspiră cîtor­va oa­meni,, pe cari îi disprețuia eri și disprețului tuturor celor, cari i au admirat odată. Doui oameni au fost mai ales, atacați în ședința în care juni­mismul­­ și-a înmormînat trecutul: șeful nostru venerat, d. G. Gr. Cantacuzino și d. general Aianu, fruntașul, care reprezintă în Se­nat mîndru și demn, partidul con­servator. Ori, aceste două personalități sunt, poate, tocmai singurele, cari au deja pagine scrise în sbuciu­­mata noastră istorie contimpo­rană. Calomnia și necuviința pot să încapă—dacă se poate­— și mai departe de­cît pînă unde le-a îm­pins șeful junimiștilor, invidia și necazul pot lovi și mai dîrj, fu­ria se poate deslănțui mai tare , ura poate orbi și mai mult;— capitalul moral agonisit de aceste două caractere de bronz, însă ră­­mîne covîrșitor. Nu cei cari nau putut fi vrednici colaboratori, vor­ putea cu vrednicie conduce pe cei pe cari n au știut să-i urmeze. D. G. Gr. Cantacuzino are do­uă momente în viața sa, dintre cari unul singur ar fi suficient ca să-l prezinte ca pe omul cu mult de­asupra nivelului comun, ca pe omul pe cărei impun vir­tutele sufletești iar nu îndrăzneala calculată. D. Cantacuzino, la 1864, a doua zi după lovitura de Stat de la 2 Main, a demisionat din funcțiunea de judecător la Curtea de Apel, și demisiunea sa, în care spunea autoritarului Prinț că nu mai poate sluji sub un Domnitor care și-a călcat jurămîntul, este un document istoric al cărui mare înțăles nu'l poate micșora vulga­ritatea d-lui Carp; d. Cantacu­zino,­apoi, ca să-și servească par­­tidul după ce își servise țara prin pilda celei mai eroice independențe de caracter, a trecut, în iulie 1901 preșidenția consiliului, săvîrșește prin aceasta, după chiar expre­­siunea detractorilor săi, ,,cel mai mare act de la Unire incoace Acestea sunt virtuți cărora în­cercarea neputincioasă a junimiș­tilor le dă tot mai multă strălu­cire. Generalul Manu e singurul o­­fițer din armata romînă, care pă­truns adinc de datoriile militaru­lui, a răspuns vitejește, nu, cu ocazia plebiscitului, de­și avea re­­lațiuni cu noul Domnitor. Gene­ralul Manu este, iarăși, ofițerul care atunci cînd comandantul su­prem al armatelor rusești, a cre­zut, in timpul războiului, că poate trece peste drepturile Prințului Carol, a avut energia patriotică să-i răspundă: „nu, un ofițer român nu primește ordine de­cît de la comandantul său român" Acestea sunt momente, pe cari le inscrie istoria cu litere neperi­­toare. Cine are in trecutul său ast­fel de pagine, nu se teme de bârfelele unui adversar, care nare nimic in trecut și face scuzs in prezent ca să-și pregătească vii­torul. “Conservatorul. -----------*0003000>-----------­ - a procurat­or al d-lui colonel dr. Pălăuz d. avocat Al. A. Bădărău a declarat astă­zi recurs în contra sentinței curtei, prin care de­clară curtea cu jurați competentă a judeca, pe un militar în activitate. S­e telegrafiază prefecturei că săteanul I. Cojocariu, pe când venea din Răducăneni spre Iași a fost întimpinat de o banda de țigani care după ce l’a torturat, l’a jefuit de o însămnată sumă de bani. [U­n mare număr de săteni din ^­'com. Holboca, cătuna Orzeni s’au prins prefecturei în­potriva sa­mavolniciilor perceptorului respectiv, care le face tot soiul de șicane. Dl. prefect a orînduit o anchetă. 1­1. S. Otsuka deocamdată plecat in Viena, in curînd d-sa se va reîntoarce în Romînia, unde va sta o lună pentru a face diverse studii. 1/ Gane din nou lichidator de suc­­­cesiuni D. Costică Cerchez secretarul adm­inistrațiunei județene, se află serios bolnav. D. prefect N Gane i-a aranjat deja succesiunea, de mai bine de o lună, după cum ur­mează: D. Eugène Chefneux actualul revizor al plășilor Turia Copou, va fi numit secretar al județului; d. Odisei Bodescu comisarul disp. IV va fi numit revizor comunal în locul d-lui Chefneux. D. V. Popovici fost suprefect va fi numit comisar în locul d-lui Bodescu. 1/ N. Ionescu institutor din Iași , și actualmente revizor șco­lar la județul Fălciu, a fost transferat ca institutor și numit director al școalei primare Mihail Kogălniceanu, în locul d-lui Tincu. Pe cât timp va fi revizor d. Ionescu, va fi suplinit de d-na Guțu detașată de la școala din Tirgul Frumos. La școala din Torna Cozma, a fost transferată d-ra Chirita, în locul d-lui N. Ionescu. gitația pensionarilor din ora­­ș*­l șui nostru amenință să ia proporțiuni neașteptate. După cît suntem informați comitetul provizor al cercului, a lansat peste 500 de invitațiuni, pentru Întrunirea, care va avea loc Duminică în unul din saloanele oțelului Binder, întrunirea promite a avea un mare succes. Cu această ocasiune se vor pune bazele cercului pensionarilor ieșani. Un­tima oră DIN LOCALITATE — Ora 4 d. a.— cu­m aflecta" mai multe zile ** ^ca Ministerul de finanțe să bine-voiască a ne răspunde la cî­te­va întrebări, privitoare la co­municatul minciunos, dat in chestia moștenitorilor Avram Wexler din Botoșani. Atît presa din Capitală cît și Curierul de Botoșani s’au li­nii la rugămintea noastră, întrebări pentru ultima oară și cerem un răspuns categoric : 1) . Ce s’a făcut cu încheerile d-lui inspector Grigorescu, făcute acum șase luni. II) . Cine a constatat defraudu­­rile constatate prin procesele ver­bale de la 24 Noembre anul curent? III) . Aceste două constatări sunt identice ? Dacă guvernul va continua să tacă, vom reveni cu amănunte. S. Otsuka, geolog și inginer -șef al uzinilor de oțel din Imperiul Japonez a trecut prin orașul nostru venind din Rusia prin punctul Ungheni. D. S. Otsuka a fost recomandat geologului nostru d.Grigore Ștefănes­cu, printr’o scrisoare de către d- T. Kehibe, directorul serviciului geolo­gic japonez din Tok­io. S­untem informați că simpaticul d. efor Gh. Sandulescu, va face în curînd mai multe schimbări printre primele spitalului sf. Spiri­don, pentru a căpătui pe cite­va „gin­gașe" protejate. După cit se vede d. efor Sandu­lescu și a eșit din rezervă, are de gînd să lucreze...pentru eforie, toți petroliștii din țară au fost­­ convocați la o întrunire, care se va ținea Duminică 9 22 Decembrie in București, la Otel Continental, spre a discuta chestiuni privitoare la fon­darea cercului producătorilor de petrol. Revizorul școlar Musteață se v­a­simte foarte jignit de lucră­­ile preparatoare, ce se fac în vederea revizuirei procesului Tincu. Se cunoaște asprimea pedepsei a­­plicată acestui director de școală. Nu fără oare­care importanță au fost in­­zistențele și modul cum d. Musteață a susținut acuzarea. D-sa a pus în joc toată patima, toată ura ce o nu­trea contra d-lui Tincu și rezultatul a fost suspendarea pe timp de un an a acestui director și institutor. In condițiunele aceste revizuirea pro­cesului Tincu ar însemna un eșec al revizoratului colectivist, ar însemna dezavuarea modului cum a procedat jntimașul d. Musteață. Și lucru al indispus atît de mult pe acest domn în­cît se vorbește despre o demisie. Vom vedea cum vor urma lucrurile. T­-na Smaranda Puiu a fostnn­­ci mită moașă în corn. Miro­­neasa. Deaseminea d-na Maria Anghel a fost recomandată moașă în comuna I*opești. Ț * a marea vînătoare din județul Vaslui, la care ia parte și A S. R Principele Ferdinand, au fost nvitați din orașul nostru pintre alții d-nii: Nicu Gane, Dim. Rosetti și Al. Sturzescu. „Vin Viață“ In chestii literare, am spus’o, noi suntem o tribună liberă. Aceasta a făcut să înre­gistrăm critica d-lui Alexandru Vojcu ; ea ne face să dăm ospitalitate răspunsului, pe care ni-l adresează domnul Gh. Gh. Nă­dejde. In sala de Joi 29 Noembrie s’a jucat o dramă scrisă de mine „Din Viață“ și Duminică 2 Decembrie s’a publicat in „Evenimentul“ o pretin­să critică, datorită d-lui Alexandru P. Vojen.—înainte de a răspunde la cele scrise de dl. Vojen trebue să dau cîte­va lămuriri pentru ca să se poată pricepe psihologiea neîndu­plecatului și mult destoinicului critic. Anul trecut, pe cind se repeta drama țărănească „Pentru Cinste­ 1 d. Vojen a venit să vadă, ce în­semnătate are lucrarea—cred.—La sfirșitul repetiției a venit la mine, mi-a făcut o mulțime de laude ini­tiale, intre altele și aceea că o so­­coate cea mai bună dramă țărănească Scrisă până acuma nn romînește! Apoi mi-a spus că are să facă o dare de samă în acest chip de a vedea și altele.—Am primit, cum iși poate închipui, cine mă cunoaște, aceste semne de simpatie, punind mărirea însemnatăței lucrărei mele pe sama imprejurărei, că d. Vojen mi-a fost elev și poate i-am rămas la inimă!.. După ce s’a jucat „Pentru Cinste" d. Vojen n’a mai zis nimic , nici bine, nici rău, până hăt tirziu cînd am dat în beneficiul d-lui D. Con­­stantinescu o altă dramă țărănească „De dragul Mărioarei“.—Cu acest prilej se arată d. Vojen, ca din se­nin, cu totul deosebit de cum se a­­rătase la început, hărțăgos, nedrept, bănuindu-mă de uneltiri necinstite pe mine și pe alții.­ N’am răspuns la această înșirare de clevetiri, ne­fiind deprins a mă scoborî așa de jos. Am întimpinat numai prin ziar în ceea ce privea atingerea cinstei mele și am dovedit prin de­clarațiile d-lui Săteană și ale d-lui D. Constantinescu, că învinuirile d-lui Vojen nu erau întemeiate pe nimic și că prin urmare r­ămîn curate cle­vetiri.—Dacă scoatem clevetirile din zisa critică, nu rămâne nimic, prin urmare nu făcea osteneala unui răs­puns.—Voi aminti numai o curio­zitate : Pe cind în „Pentru Cinste“ d-nul Vojen mă lauda că am pătruns psy­­chologie a țăranului nostru și că am redat minunat de bine (vorbele d-sale) stările sufletești, tot d-sa ln „De dragul Mărioarei“ îmi nega ori­ce pricepere in privința psychologisi zicea că nu cunosc țăranii romîni aceeași pe care-i cunoaștem așa de desăvîrșit în „Pentru Cinste­ I... Care să fie pricina acestei schim­bări ? Cetitorii se vor lumina singuri. Sunt insă dator să amintesc o împreju­rare : în timpul cît a trecut de la ju­cărea dramei „Pentru Cinste“ și pînă a „ De Dragul Mărioarei“ n’a jucat o dramă a d-lui Vojen și Vonsturm . .,Căminul părintesc“, care a cămt... unde brae ! După ce îngăduitorii cetitori m’au urmărit în această intrare în materie, ii rog să aibă puțină răbdare să ur­mărim cele scrise de d. Vojen in pretinsa critică a dramei „Din vieața Sunt învinuit din punct de vedere psychologic și logic. Aite o mică aba­tere : Dl. Vojen nu poate face un pas fără să nu intrebuințeze­’­un ter­min dintr’o vastă nomenclatură filo­sofică , logic, psychologic, stare psycho­­logică, logica faptelor... apoi din altă nomenclatură : monolog, dialog, tria­­log, pentalog,­ ori trienal, quatercur și așa mai departe. Din ce pricină să vie oare aceasta ? Să vă dau niște pilde și lucrul se va înțelege foarte îșor: eind un om neînvățat vrea să­ămurească cum îi făcută o ilustra­re, iei crede că a spus de ajuns, zi­­cînd: „apoi asta-i făcută cu tipariul­­* și la dînsul tip­ariul ajunge un feliu de făcători de minuni, un feliu de fetiș!... altul la un lucru greu de în­­țeles cum îi făcut, iți răspunde :* „apoi asta-i făcută cu mașinal* adică iși acopere neștiința dînd un rost ne­obișnuit unui obiect sau unui chip de lucrare neînțeles de dînsul; iea l­ucrărilor săvîrșite de acel fetiș le dă putere de legi nestrămutate, de ade­văruri neclintite... de pildă de la fe­tișizarea tiparului ajunge la credința că tot ce s’a tipărit îi sfînt... cum­­ac mai ales țăranii cînd încep a ceti cîte ceva, de pildă țăranul francez îți aduce ca dovadă netăgăduită de a­­devărul unei împrejurări: „mais puis­­que c'était imprimă Așa-i și cu psychologica, logica, etica estetica ș. a. cu cît se a înțeles cine­va mai puțin, cu atît se întrebuințază mai des și mai fără rost, crezînd să­­ p«tm

Next