Evenimentul, octombrie-decembrie 1901 - ianuarie 1902 (Anul 9, nr. 204-303)

1902-01-15 / nr. 287

Hedacția și Administrația IA ST STRADĂ LAPUȘNEANU, 44.­­I**r Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani. ApeȘ­VENIMENTUL I estă conservator Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei; In străinătate pe un an 36 lei -------Í*---­ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rîndul. P. Pallade glob­al. On­ ipartțiGț Partidul liberal simte ne­­voe de reorganizare. Un co­municat al „Secolului“ ne face cunoscut că d. Pallade s’a retras din minister ca să organizeze forțele vii ale par­tidului liberal, pentru strălu­citele victorii viitoare (?!). Până acuma militanții co­lectiviști se lăudau că parti­dul lor este cel mai mare și mai bine organizat din țară După comunicatul „Secolu­lui“ ar rezulta că erau orga­nizate numai forțele moarte și că de acum urmează să se organizeze cele vii, întrevederea căror eveni­mente pare, să fi produs în partidul liberal un sentiment atît de puternic, despre ne­voia organizărei partidului, încît să iasă din minister o­mul cu numele căruia îi le­gate finanțele colectiviste. Parlade pe care liberalii ni’l prezintau până ieri ca stîlpul­­ ministerului, ca omul indis­pensabil în ori­care guvern iberal ? De cînd au venit la putere, fruntașii liberali veșnic s’au plîns de greutatea de a gu­verna, în împrejurările prin care trecem. eară despre par­tidul liberal necontenit ni s’a spus că este animat de cel mai riguros spirit de disci­plină față cu șefii și de cel mai înalt sentiment de jertfă personală, pentru binele pu­blic. De o­dată însă greutățile de a guverna au dispărut ca prin farmec; chiar dacă jumătate din ministere ar fi vacante, ca­zul statului ar merge drumul său regulat și de aceea aten­țiunea tuturor este îndreptată, spre o altă chestie mult mai importantă și mai urgentă : reorganizarea partidului. Natural că în aceste îm­prejurări un om de puterea de muncă a d-lui Pallade, e pocat să-și risipească activi­tatea lui într’un minister, care poate merge și cu șefii de ser­viciu și de aceia s’a retras, ca să se pue pe organizarea partidului, care nu merge singur! data care ar fi curioasa si­tuație a partidului liberal, după părerea redacției „Seco­lului“ în care s’a concentrat floarea tineretului liberal. Dar contra cui se pregăteș­te partidul liberal cu această nouă organizare ? Contra ad­versarilor politici, contra par­tidului conservator! Cum? mai există acel par­tid conservator, pe care arti­colele gazetelor liberale și discursurile d-lui Sturdza l’au declarat de atîtea ori mort. Cu alte cuvinte cartelul ce­lor 2 cuscri și cumnați, pen­tru a distruge partidul con­servator, a avut tocmai e­­fectul contrar. Din lupta con­tra coaliției colectivisto-juni­­mistă, partidul conservator­iera atît de tare, în­cît d-nul­­ Pallade care e natural să se preocupe de viitorul partidu­­ui mai mult de­cît d. Stur­dza, care știe că își va încheia definitiv activitatea sa politică cu actualul guvern, părăsește cel mai important minister, în ajunul \­otărei budgetului ca să iie cu un ceas mai i­­nainte comanda trupelor. D. Pallade ieșit din minis­ter nu rămîne dar un simplu mameluc. Dar este proclamat generalul forțelor vii ale par­tidului și a început activita­tea sa, ca un tactician cunos­cut prin convocarea trupelor la... un ceas parlamentar. Până ce va organiza ce­va, pe care d. Pallade o are în imaginația sa de viitor șef, d-sa va desorganiza mai întăi ceea ce există. Zilele ac­tualei înjghebări liberale sînt numerate. Partidul conserva­tor va fi nevoit mai curînd de­cît crede dînsul, să fie succesiunea guvernului libe­ral. Manifestările politice cari s’au produs de la Septembrie încoace în principalele orașe ale țărei și mai cu samă ulti­mele alegeri parțiale au do­vedit, că partidul conservator n’a perdut timpul. Lupta în­cordată dusă contra unei coa­­lițiuni monstruoase, a atras spre dînsul marele curente a opiniei publice, contra cărora nici o stavilă nu-i mai poate sta în cale. Va putea lua Pallade par­tidului conservator, ceea ce i-au dat Sturdza și Carp , sim­patia opiniei publice. ? Impo­sibil. Cine cunoaște psih­ologia maselor și a curentelor opi­niei publice, ușor își poate da sama, că bolnavul Pallade ori va rămîne simp­lu mame­luc, ori se va juca de a gene­ralul forțelor vii ale partidului liberal, nu va putea împedeca triumful apropiat al partidului conservator, mic nu­­ l va abate de la îndeplini­rea datoriei sale către țară. Credem că d-nii de la Epoca sunt lămuriți. „Conservatorul“. --------------------KOOOS*----------------­Jiri­ și vis "a văzut în mină o adunare ma­­nuscrisă de poezii franceze. După conți­nutul lor se pare că autorul e un roman, care, după obiceiul multor romîni, scrie— sau scria franțuzește. Am spus scria—căci, probabil, că auto­rul e mort, înainte de a vă vorbi ceva despre poet sau despre valoarea operei sale, voi cita prima sa bucată: En guise de preface : Je suis brun,—et j'adore et la brune et la blonde, Et j’aime les vieux vins et Ies jeunes baisers, Et Ies olairs diamants qui semblent irrisés Et Ies voyages lointains sur la terre et sur l’onde, Mon amour pour la rime éclatante et profonde, Pour le rhytme des vers qui sonnent, enlacés, Date depuis les ans qui sont deja passés, Du temps de cette enfance oü le beau rire abonde. Je fus précoce Amant, comme eorivain précoce. Imitant Roméo,—moins sa mort atroce,— Je ris et je pleurai d’amour â dix-huit ans Etpuir berqant mon coeur qui s’élance et sucoombe, J'ensevelis eu mots mes reves triom­phants,— Tel Romeo couchait Juliette en sa tömbe. Bine a făcut soarta de a secerat așa de timpuriu pe poetul nostru ? Da, nu stau o clipă la îndoială să răs­pund : da. Admit că spusele sale sunt ade­vărate, iar nu vorbe, în care reflexul ade­vărului de-abia se irizează. Dacă așa e, a­­tunci poetul acesta nu mai avea nimic de cerut vieței și viața nu mai avea nimic să-i dea. Corent accio— --------------­ Intrt­­ind -KOOODIOOK-­S respuns epocei‘‘ yy Voind să se folosească de un interview al d-lui C. Boerescu, în care d-sa ’și-a exprimat părerea personală în­ chestiunea Olimpice­lor. Epoca restă măcește sensul ce­lor zise de d. Boerescu, și vorbește de scuze și de părăs­rea campaniei începută de partidul conservator iu această chestiune. Adevărul este ast­fel : D. C. Boerescu n’a făcut de ele să exprime o opiniune izolată, pe care d-sa o profesează ca juriscon­sult de mai mulți ani în chestiu­nea recunoașteri persoanelor mo­rale străine din partea unui Stat. Această opiniune a fost susținută de eminentul jurisconsult în pu­blic și în mai multe rînduri. Era firesc ca d-sa, fiind consecințe ca ideile sale din punctul de vedere juridic, să zică că și un caz speci­al, guvernul liberal a putut să a­­corde autorizarea prin decret. Este evident că această opiniune ar exclude din partea d-lui Boe­rescu ori­ce campanie în chestiu­nea Olimpicelor. Socotim că Epoca va înțelege că n’a avut nici un cuvînt să aseme­ne cazul acesta cu scuzele d-lui Marghiloman și cu atitudinea gru­­părei junimiste, precum și că nu era loc să vorbească de mijloace demagogice. De altmintrelea, ca să curmăm scurt încercarea organului junimist de a produce confuzie în spirite, repetăm că întrunirea de protesta­re a partidului conservator, în chestiunea Olimpicelor, va avea loc la 20 ianuarie, în sala Dacia. Comitetul executiv al partidului conservator, când a hotărît să ridi­ce această chestiune, a făcut-o în deplină cunoștință de cauză și au­ 10 bani—Seria II, An­ IX, X p. 287. MARTI 15 IANUARIE 1902 nenorociri Soluția, pe care o preconiza domnul Sturdza în chestia finan­ciară nu era o soluție în afară de cugetul omenesc obișnuit. Și altora le venise în minte econo­mii , dacă nu le-au făcut—și, mai ales, în suma cerută de domnul Sturdza e că le-a fost milă de atîțea nenorociți, cari rămîn pe drumuri, fără chip de a-și cîș­­tiga pînea zilnică, în urma su­­primării posturilor lor. Le-a fost, de asemenea, grijă ca instituțiu­­nile noastre să nu sufere în urma acestui primitiv chip de a echili­bra budgetul. De aceea ambele ra­muri conservatoare au căutat so­luția în altă direcție, în special Cantacuzino și Take Ionescu au găsit o formulă eclectică, care să cuprindă și economii în sumă citm se puteau face și impozite, cîte se mai puteau impune. D. Sturdza a fost mai hapsin,­­nemilos, ca un primitiv, care fascinat de o țintă nu mai con­sideră dacă spre a o atinge nu trece peste cadavre. D-sa s'a ți­nut de cuvînt și a lăsat pe dru­muri o cohortă de nenorociți. Toți am primit sacrificiul în liniște, până și acei nenorociți. Dar se credea că primitivul mâ­nuitor de foarfece se va mulțumi cu această hecatombă. Ne-am în­­șalat. Domnul Sturdza anunță incă 3,200,000 lei economii, iar co­­misiunea budgetară este dispusă a face noui economii peste cele prevăzute în proectul de budget, economii pănă la 5 milioane de lei, ce s'ar realiza în parte în­semnată asupra budgetului minis­terului instrucției și asupra bud­getului căilor ferate. Aceasta e prea mult. Dacă tot meșteșugul d-lui Sturdza constă în a tăia din pînea fie­căruia spre a echilibra budgetul, va ajunge un timp cînd nici d-sa nu va mai avea ce tăia, nici oamenii ce mînca. Cetățenii să-l nevoiască a face loc altora, care să dea ală soluție, ce va fi salvarea. JKarcial. Ul­tima oră DIN LOCALITATE — Ora 4 d. a.— S­untem­ fericiți să anunțăm cetitorilor noștri că primul nostru articol de fe­ care Luni va fi scris de ilustrul nostru istoric A. D. Xenopol, care ast­fel va colabora regulat la ziarul no­rm­alX M­embrii Consiliului Sanitar al ș* * '’orașului au fost con­vocați în ședință pentru mline Marți 15 Ianu­arie ora 8 seara. La ordinea zilei cite-va chstiuni im­portante, vJM i se anunță că un funcționar L* 'de la una din instituțiunele noastre știind că două femei au fost condamnate la amenzi s’a prefăcut in agentul fiscal și a încasat acele a­­menzi. In urmă s’a descoperit lucrul și funcționarul amenințat cu proces a restituit banii. Fostul diacon al capelei române­­ din Baden-Baden, Sf. Sa dia­conul Cristofor Diaconescu, actual­mente aflător la M-rea Neamț, a dă­ruit bisericei din comuna B­rănești, un rind de vase bisericești de argint masiv poleite cu aur, precum și un charte elegant chivot tot de argint 1/1 Petrov sub- revizor școlar a predat noului director al școalei M. Kogălniceanu, registrele și, borderourile casei de economii șco­­ale, registre ce au fost luate în păs­trarea revisoratului cu prilejul an­chetei făcute contra d-lui G. Țincu. Din urma dorinței exprimate de I. P. S. Sa Mitropolitul Moldovei și Sucevei D. D. Iosif Na­­niescu, întregul cler al catedralei mitropolitane a oficiat cu un deo­sebit ceremonial In palatul mitro­politan­ taina sfintelor mosle, pen­tru îndreptarea și ușurarea suferin­­elor trupești a octogenarului arhi­­păsitor al plaiurilor Moldovei și Sucevei. In urmă bătrînul și iubitul nostru prelat, în mijlocul unei profunde emoțiuni a celor de față, a primit sfinta în părtă­­șanie. Bătrînul prelat după ce a de­clarat că se simte slab de tot, a bine­cuvînta pe cei de față. S­e telegrafiază parchetului cu fata Virvara Dorobăneanu din com. Holboca, născînd un prunc de sex masculin, și fiindu-i rușine de gura atului l’a zugrumat. ^s Muma Vîrvarei împreună cu crimi­nalai au fost arestate. L­e ziua de mîine 15 Ianuarie d. Obreja, administratorul dome­niilor comunei a fost înlocuit prin d Victor Bejan. Numirea d-lui Bejan este o răsplată pentru faptul că a votat cu colectiviști la alegerile generale, aceasta conform scris­oarei d-lui Neron Lupașcu prefect de Vaslui, care a fost publicată de zia­rele Evenimentul și Patriotul. Reco­­mandația d-lui Neron Lupașcu n'a fost suficientă pentru cei de la București, și d. Pennescu a crezut a-l răsplăti dîndu-i o funcție retribuită cu 250 lei lunar. înlocuirea d-lui Obreja a surprins în mod dureros pe toți funcționarii comunei, căci d. Obreja era un func­ționar vechiu și absolut cinstit. C­omitetul „Soc. cantinelor șco­lare“ aduce viile sale mulțu­miri d-lui V. Vlădoianu propietaru moșiei Cîrjoaia, care a dăruit pentru întreținerea cantinei școlare din com. Cotnari pe fie­care lună 2 strijini de lemne, 400 kilograme porumb și 400 kilograme cartofe. utoritățile din Piatra-N. au­­­­­ cerut prefecturei noastre de județ a aresta pe bătrînul N. Cio­­banu, care a fost delegat de parohia bisericei Siliștea pentru a umbla în țară cu o pantahază, pentru strin­­gerea fondurilor trebuitoare restau­rărei bisericei din com­. Bistrița co­muna Siliștea. Se zice că in sarcina numitului gospodar «’ar fi descoperit neregu­larități. I In procesul dintre Comuna Iași d. inginer Bejan, comuna va fi aparată de d-nii avocați Gh. Săn­dulescu și C Stere. 1­-nul N. Corjescu licențiat în drept de la facultatea juridică din Paris, s’a înscris în baroul din localitate, depunînd astă­zi legiuitu jurămînt In fața d-lui I. Burada pri­­mul­ președinte al Curții de Apel. 11­1 Petrache Missir, fruntașul­­ grupărei junimiste, după cum am anunțat va pleca în cursul aces­tei săptămini la Constantinopol în cunoscuta misiune cu privire la trac­tatele de comerț. După cît suntem informați d. P. Missir pentru acest serviciu a bine­voit a primi rotunda sumușoară de 20,000, colare. Astă­zi a avut loc cu o deo­­sebită pompă inaugurarea școalei de agricultură din comuna Ulmul, cor­. Belcești. D. N. Cocolea institutor din Tg Frumos, a obținut un concediu de 4 zile. Deasemenea au obținut concedii d-ra S Ciurea învățătoare din com­. Bucium., C. Miron din Bucium și V. Longhin întitutor la școala pri­mara M. Kogălniceanu. — Revizoratul școlar a înaintat astă­zi ministerului [instrucțiunei re­zultatul anchetei cu privire la dife­­rendum iscat între primarul comu­nei Bucium și un d. învățător din numita comună. — Dl. revizor Gh. Musteață a ple­cat în inspectarea școalelor din Plasa Bahlui-Cărligătura. S­e telegrafiază parchetului că săteanul Gh. Tom­a din co­tunul Picorul Lupului com. Bîrnova, pe cînd tăia un lemn într’un parchet, un copac prăvălindu-se l’a prins de­desubt, strivindu-i țeasta capului. Nenorocitul sa­tean după o agonie de un sfert de oră ș’a dat obștescul sfîrșit. t­oți d-nii profesori care s’au în­­scris pentru a ținea cursuri li­bere, au fost convocați pentru astă­­seară orele 8 p. m. în saloanele d-lui, dr. C. Thiron. Jiul. Cocea este rugat a res­pun­de dacă e sau nu adevă­­­rat că d-sa întrebuințează doi gar­diști de ai comunei ca servitori. Dacă da, atuncea nu crede d-sa că acești oameni plătiți din banii comu­nei au altă menire de cit a face pe servitorii d-sale ? In curînd postul de eclesiarh de­­ la­­ catedrala Sf-tei Mitropolii va rămînea vacant prin dimisiunea diaconului Varlaam Arghirescu, care va părăsi Iașul pentru a-și­­ continua studiile la facultatea de teologie de pe lingă Universitatea din Capitală I­-nn­ I. Dimitriu profesor de muzică la „Seminarul pedago­gic“ și diaconul I. Stupcanu de la „Liceul externat“ au fost mutați u­nul în locul celui­l­alt după a lor ce­rere. Isi dunarea generală a Camerei­­­­ de Comerț, in sesiunea de Ianuarie a fost convocată pentru ziua de 28 Ianuarie. La ordinea zilei sunt mai multe chestiuni de o insemnătate deosebită c­urtea de Apel secția I-a luînd in cercetare procesul de ali­mente intre d-nele Docan și Sturdza, a respins ambele apeluri și a confir­mat sentința tribunalului prin care se acordă 1000 lei pe lună pentru ali­mente, cu­ trei candidații prezentați . Simbătă pentru trecerea exa­menului de doctoratul al II-lea au fost admiși. Astă­zi depune examen ultima se­rie de trei. SCENA Zadarnic Drama d-lui Vojen a dat naștere la înflăcărate discuții. Această ob­servație singură ne arată că repre­zintă oare­care valoare, de­oare­ce nu se discută decât ceea­ ce merită discuția. Liberalul a publicat două dări de samă, poate cam în pripă înjgheba­te, de­oare­ce nici numele persoa­nelor nu sunt exact redat. Așa pe e­­roina principală criticii de la Libe­ralul au botezat-o Liana, pe cînd ea se numește Leliana Fiori. Amănuntul acesta surprinde mai ales la d. Bar­­beris, care a tradus piesa, surprinde, zic, fiind-că arată o meditare foarte expeditivă și deci sentința așa de aspră e intru cti­va scăzută din va­loarea ei O operă de artă nu se ju­deca așa de... extemporal, încît să nu-ți poți memoriza macar numele eroilor piesei. întâiul critic găsește că piesa d-lui Vojen e „o anomalie“, că poetul e „un dezechilibrat, care nu are ce căuta pe scenă“, că doamna Ganariu ,,din manierile ei e numai o cochetă nu tocmai rafinată. N’are un trecut, care să o îndreptățească la aceasta ; se conduce de preceptul că „femeea nu trebue să fie o mașină de făcut copil“, insamnă a nu ține samă de convențiunile sociale, care nu iartă cosmopolitismul în artă“. „Curat naționalism ! Apoi ca temă găsește că „avem scene lungi, lungi cu tirade filosofice, fisiologice, sociologice care dezgustă publicul în mod îngrozitor“. Ceva mai jos: „scenele scurte, așa că ne arată cu drept cuvînt că d. Vojen nu e deprins cu literatura dramatică, unde bogă­ția și lungimea scenelor e o calitate“. Socot că putem trece la al doilea critic D. Barberis preludează : „Prin urmare, critica acestei piese ar cere o pană magistrală , dar, prin faptul că sub-semnatul din deferență către d. Xenopol am tradus-o in limba Italiană, mă simt dator a pu­blica un mic studiu asupra valoarei artistice a lucrării, spre a Înlătura bănuiala că împărtășesc întru cît­va ideile autorului. Nu discut dar, de­o­cam­dată, tecnica operei, ci voi examina lucra­rea numai din punctul de vedere al moralităței“. Fie. Dar traducerea mai ales din deferență nu arată­­ împărtășirea i­­deilor autorului: „D. Barberis dis­cută mai ales din punctul de vedere a moralităței. Și iată cum sinteti­zează critica sa: „In fine, tot se găsește în piesa d-lui Vojen, afară de un caracter no­ul și simpatic publicului, care să precumpănească impresia penibilă ce o lasă celelalte caractere, lipsește un punct de sprijin al cunoștinței ome­nești, iar spectatorul nu poate res­pira o clipă din cauza mediului în care-1 menține autorul, de la Înce­put și pănă la sfirșit“. Vom arăta că domnul Barberis greșește. Intr’adevăr, de ce natură unt caracterele mamei, surorei, care se sacrifică pentru a scapa pe fiu din mocirlă, a tatului, bătrînul mili­tar, ce nu știe să cumpănească o­­noarea, a lui Arțar, tînărul logodnic, care veghează asupra lui Marcel Duca ca un frate mai mare, chiar a fe­­m­eei adultere, care sacrifică totul pentru iubirea ei pătimașă ? De alt­minteri, d. Barberis, care e un literat, trebue să cunoască an­cheta Întreprinsă de un ziar pari­zian astă-vară. Paul Hervieu și Mar­cel Prévost se ridică cu asprime­nn contra formulei prea ușoare de a face artă după calupul cunoscut al lui Scribe,—în care se află un scelerat cu barbă roșă și un­­ caracter fru­mos,“ o inocentă. După peripeții pal­pitante, virtutea triumfă și vițiul e pedepsit.—Hervieu și Prévost se ri­dică cu putere în contra personaju­lui simpatic. „Eu fac artă, nu negus­torie. Nu caut să alternez frumos la­crimile cu surîsul, să zgudui înceti­șor sufletul omenesc pentru ca apo­teoza virtutei să pară mai pipărată, aplauzele să curgă in ropot—și a doua­ zi, burghezul care caută o emo­ție „à fleur d’âme,“ o emoție ce nu tul­bură digestia sau forțează creerul să muncească, vine iar la teatru, ca să plingă plăcut.“ Care e rațiunea de art a piesei ? O spune de Barberis: „Neindoenise că, din nenorocire, un așa lanț de josnice mizerii se poate găsi și în realitatea vieței, dar nu e permis a-l desfășura înaintea unui public căruia autorul îi datorește, i­­nainte de toate, respect." Adevărul nu poate fi irespectuos, pentru că e adevărul. De altminteri,.

Next