Evenimentul, iulie-septembrie 1902 (Anul 10, nr. 122-196)

1902-09-26 / nr. 193

Redacția și Administrația J A­8­1 STRADA LAPUȘNEANU. 44. —mm----­Apare în toate zilele de lucru Un număr vechiu 30 bani. 10 bani—Sicriul II. Anul X. ro. 193 JOI 20 SEPTEMBRE In­Oa T U­ W WWW fmWWî J y- sl k-ski.kű'A11. % £ 7 îaz c­ozinezvate x U mwM Abonamentul Pe un an 24 Ies; pe 6 luni 12 ki pe 3 luni 8 Li. In străinătate pe un an 36 lei .­­ Aft fry» . .. ANUN CIUR! INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rindul. O ÎNTREBARE „SECOLULUI“ De cînd Secolul și-a prefăcut ziarul și și-a tipărit titlul cu compacte, a început și cola­borarea d-lui Em. Culoglu, un faimos scriitor liberal. In ultimul număr, cel de azi, d-sa se ocupă de­ presa con­servatoare și chestiunea e­­vreească, ajungând la urmă­toarele afirmări: Acestea zise să vedem ce a spus, pană acum, partidul conservator. 1) Că trebuie să se facă in legis­­lațiunea noastră o deosebire între străini și străini, adică între evrei și ceilalți străini. 2) Că legea instrucțiunei publice a fost votată de Camera conservatoare din 1893 fără să știe ce face, ca o răsbunare contra unui discurs neplă­cut al d-lui Carp, pronunțat de acest orator cu două săptămîni mai înainte de vot. Că, deci, această lege trebue modi­ficată, fiind-că este resultatul unei răsbunări în contra streinilor pentru supărarea ce-i causase Camerei dis­cursul d-lui Carp, contra căruia nu se putea răsbuna alt­fel. 3) Că mai sunt și alte legi, cari trebuiau să fie modificate, probabil in sensul de a deosebi pe evrei de ceilalți străini. După această analiză a ar­ticolelor publicate în La Rou­­manie, d. Caloglu conchide, în numele partidului liberal: „Este oare cu putință o asemenea schimbare în țara romînească. Nu credem, dar nu credem nici că partidul conservator va egalisa condițiunea evreilor cu a românilor pină la limitele art 7. Nu credem aceasta, dar credem că, acum în opoziție, și-a perdut capul, că spune ceea ce nu crede și că în­trebuințează o manoperă meschină, care frizează trădarea de țară în sco­pul de a-și asigura concursul pre­sei streine, care este mai toată in­ziuni evreești pentru ca să’i ajute să vie la putere mai cur­ând—căci cre­dem că acest partid își pune spe­ranțele lui intr’o campanie de presă străină. Așa­dar, partidul liberal a­cuză pe conservatori de tră­dători de țară, fiind­că vrea să facă deosebire între stră­inii ceilalți, supuși ai unui stat oare­care și evreii, cari nu s’au bucurat de nici o pro­tecție. Totuși, articolele incri­minate au fost destul de ca­teg­orice cu privire la emi­grări, într’un spirit, pe care noi nu ni-l insușim, cunoscu­te fiind părerile noastre în a­ceastă privință. Dar dacă d. Culoglu e de bună credință, îl rugăm a ne spune cum califică d-sa pe un om, ce face declarații publice ca acestea: „In alți ani, mi-a declarat d-sa,­­zice ziarul Dorobanțul în timpul sărbătorilor evre­ești era imposibil să treci prin cartierele evreești, din cauza aglomerației. Astă­zi aceste cartiere sunt foarte mult des­­populate din cauza emigrări­lor“. Acestea le spune un membru al clubului de la Traian, capul listei comuna­le „patronate de guvern la Iași“. Cu alte cuvinte, cînd d. Hay trimite­ nota sa, prile­­jind-o cu exodul evreilor o­­ropsiți de Romînia; d. Pen­­nescu constată acelaș lucru Dacă acest interview va fi tradus, ca un altul, de presa germană, cine va fi făcut rău țărei, după concepția d-lui Culoglu ? Dar d. Pennescu a făcut, spune d-sa, ceea ce Secolul impută conservatorilor. Și ca să nu rămîe nici o um­bră de îndoială asupra po­te­rei sale, d. Pennescu a­daugă: „Instanțele judecăto­rești recunosc acum și ele ca­litatea de supuși romîni evrei­lor. Am susținut și am cîștigat un proces înaintea Curtei de Casa­ție, care a stabilit că evreii ne­supuși altei puteri, trebuesc consi­derați ca supuși romîni1i. Vrea să zică, d. Pennescu se laudă că a transformat în jurisprudență, că a concreti­zat pe cale judiciară un de­ziderat al ziarului La Rouma­­nie, pentru care d. Culoglu, în numele partidului liberal, tratează pe conservatori de trădători de țară. Secolul, în conformitate cu vederile ex­puse, trebue să ceara exclu­derea d-lui Pennescu din par­tidul liberal, căci ceea ce la ziarul La Roumanie e calificat de tradare, nu poate fi conside­rat ca virtute la d. Pennescu. Nu scrim aceste rînduri pentru a vîrî zizania între membrii colectivităței și mai puțin încă pentru a pune în­­tr’o poziție falsă pe d. Cule­­giu sau Secolul său. Dar am crezut ca era potrivit să pu­nem în lumina fățărnicia li­beralilor, cari în Secolul fac antisemitism și în Liberalul ne acuză de jidoviți, pe cînd Dorobanțului,—ziar pur evre­­esc, — îi fac declarații, ce au fost calificate ca tradare de țară, de către chiar Secolul. * -------------*OQOOQ03*--------------­ Din pehlivăniile d-lui Porii D-nii Poni, Pennescu, Săndulescu în calitatea lor de fruntași ai parti­dului colectivist, s’au însărcinat cu escrocarea votului alegătorilor. Din cauză, însă, că și la clubul li­beral sunt mulți flăm­înzi, operația nu se mai face la clubul de la Tra­­ian, ca să nu ridice stomacurile ca­drelor vechi, contra noilor concu­renți. Poliția recrutează pe nevoiși, pe care apoi sălile îi duce la d. Poni, ca să-i îndoctrineze după cunoscu­tul sistem colectivist- Să dăm cetitorilor noștri, din su­tele de exemple, unul singur, care concretizează admirabil fondul su­fletesc al cruciaților pentru morali­zarea publică. D. judecător de pace Antoniu are nenorocirea să aibă pe soția sa bol­navă, boală care cere momentan o deosebită îngrijire. Din această cau­ză, d. Antoniu a fost nevoit să-și ceară un concediu, ca să plece în străinătate. Șefii bandei colectiviste imediat au și scontat boala d-nei Antoniu și și-au organizat un întreg plan de operații electorale. Mai întâi, au demisionat pe d. An­toniu, care a cerut numai un con­cediu pănă la 1 Octombrie. Locul odată vacant, Pan făgăduit­­ d-lui Grigore Iamandi supleant ia tribunal, unul din cei doi magis­­trați, care au eșit la gară întru în­­timpinarea d-lui Palladi. 2) D-lui I. Combați, judecător la Codăești, care are vot la colegiul 1 de comună, împreună cu socrul său, iu cumnatul său și alte 2 rude. 3­ . D-lui Garofeanu, judecător la Răducani, al căruia tată venera­bilul preot D. Garofeanu, client.iU acum cîte­va sări la d. Poni, a luat angajamentul să aducă partidului votul său, votul cuscrului său dl. D. Arghiropol și încă a altor 5 rude, angajament pe care l’a întărit prin­­­tr’o serie de înjurături la adres­a partidului conservator, care, a pre­lins onorabilul preot, cînd a fost un joc de judecător vacant în masă preferat pe d. Emil Lepadian, iubitului său fiu, preferință de m­are declarat d. Poni­că a­­ rămas și­­ sa revoltat. In ast­fel de manopere își pune marele partid toate speranțele. ----------------------------------------------­la tost fi ® ș leliță» în monument. — Zilele aces­tea a eșit la lumină al patrulea fascicul cu care se compleetează volumul al V-lea ți cel din urmă, al uneia din cele mai în­semnate lucrări întreprinse de geografică romînă ; este vorba de Societatea Marele dicționar geografic al Romîniei. Această monumentală operă, începută a­­cum 4 ani cu mijloace bănești restrînse și cu încredere mai mult în sprijinul publi­cului cititor, a continuat să apară cu o re­gularitate vrednică de lauda, volum după volum, fie­ca­re volum avînd peste 800 pa­gini în 4 ° și în condițiuni tehnice de exe­­cuțiune din cele mai bune. Ast­fel, ceea ce pentru unii la început părea a fi o întreprindere îndrăsneață care nu va putea fi dusă la capăt, astă­zi a de­venit un fapt împlinit: marea operă enci­clopedică, pornită din inițiativa societăței noastre geog­rafice și care a reclamat nu mai puțin de 15 ani de muncă, s’a termi­nat ; ea depășește cu mult cadrul obicinuit al dicționarelor geografice publicate în alte țări, și oferă într-o formă comodă și con­cisă istoricului ca și geografului, omului politic ca și economistului, publicistului ca și autorităților administrative, un număr foarte mare de date statistice, sociale, ge­ografice și istorice, etnografice și ar­heolo­­gice, o comoară prețioasă de informațiuni sigure și positive. O asemenea operă este o glorie pentru știința romînă și pentru societatea noastră geografică, care a întreprins-o, dar tot în­tr’o vreme este și un semn îmbucurător pentru starea de astă­zi culturală. Ceea ce acum 30 de ani abia se putuse face : acel mic dicționar topografic și statistic de vr’o 500 pagini în 8 °, publicat de către d. Frunzescu, o simplă nomenclatură topică incompletă și nesigură, astă­zi posedăm cinci mari volume în­ 4 °, tipărite în mai puțin de 4 ani și cu ajutorul a aproape 1000 de abonați ceea ce reprezintă un ca­pital de lei 100.000. Suntem­ în posițiune de a ști că Socie­tatea Geografică Romînă este acum pe cale de a începe o nouă operă : publicarea Dicționarului geografic al țărilor locuite de Rom­ini în Ungaria, Transilvania, Bucovina și Basarabia. O atare scriere va complecta în chip fe­ricit pe cea d’intăi și ambele înpreună vor deveni monumentul literar și științific cel mai însemnat, ce Societatea Geografică Ro­mina iși va înălța nu numai sie­și, dar întregului neam Romînesc. Cea d’întăi datorie a unui neam­ e să-și recunoască neamul și să-și ridice monu­ment neamului. Dicționarul acesta e un monument. Bor*nz acolo. ------------- -^öCCIIŰOGGiK--------------­ îndrăzniți, onorați confrați, de a apara pe d. Jellea.“ Polemica cu muștuelile d-lui Jellea chiar devenise acum mai blajină ; ca oamenii, ne plictisisem și noi să tot înregistrăm la „ Ca­tastiful“ minei stîngi a d-lui Pennescu toate, cîte ne erau de­nunțate. Liberalului :e­rede că i s’a înăcrit de acest armistițiu și ne stârnește. Fie. Vom reînce­pe. Dar înștiințăm că de astă da­tă vom ține socoteală foarte in regulă despre toate muștuelile, ma­­trapazlîcurile și gheșefturile d-lui Jellea și­ a celorlalți. Și pănă la reînceperea „Catas­tifului“ și a celorlalte rubrici, ru­găm Liberalul ca „pentru res­pectul onestităței“ să ne răspundă la următoarele întrebări, pe care le punem fără nici un succes Li­beralului , cărei întîmplări se datorește că d. Prefect de poliție „se ballade les rognons“—cum ar spune Liberalul­­ într’o trăsură a Primăriei ? Am publicat un interviev cu domnul Vasile Sculp, prin cunoscutul advocat de smintea care a­­serțiunile făcute ia ședință publi­că de către d. Pennescu cu pri­vire la apă și anunțate cu atâta pompă de Liberalul , rugăm pe acest din urmă să ne spue, cum stă această chestie ? Am somat pe d. Iorgu Ștendre să ne răspundă dacă d. Săndu­lescu nu și-a mandatat și încasat leafa pe luna Septembrie, pe cînd fusese deja numit prefect de po­liție ? Am somat pe d. Gane, prefec­tul de județ, să ne răspundă da­că nu și-a oferit demisia din a­­cest post pentru a fi numit seches­tru judiciar în succesiunea Da­niel ? Intarcial. ---------------»--«o«ok-m-------------­ D­iversiunea „Liberalului“ Solidarizarea liberalilor cu d­ Jeflea devenind din ce în ce mai o intimă, Liberalul caută să facă diversiune in spiritul public. Chipul cum a început, însă, e a­­șa de infam, încît nu poate de­cit să revolte pe ori­ ce om de bu­nă credință. Primul articol inti­tulat : „Din ale lor“ a stîrnit revoltă generală. Conducători li­berali nu se sfiau să spue in gu­ra mare că ceea ce a făcut Li­­beralul e o infamie fără nume. Dar Liberalul vrea să conti­nue, să-i fie de bine! Cum, însă, scriitorul acestor articole de pam­flet nu prea are imaginația a­­geră, s’a pus să-și reediteze cli­șeele calomnioase și cari au fost dovedite ca atare, numai să ape­­re pe d. Jeflea. Această aparare însă, e așa de ridicolă, nicit V­ii­­torul, care numai prietenie po­litică nu hrănește la adresa noas­­­tră, scria: „Dar bine, onorați confrați, nu vedeți că sunteți ridiculi cînd sus­țineți un lucru contra evidenței și adevărului ? Ați uitat oare că nici n’ați îndrăznit să răspundeți, da­ră încă să le dovediți ca neexacte, la acuzările ce se aduceau faimo­sului d. Jellea ? Dacă sunteți așa de buni res­­pundeți, vă rugăm, ce-ați dovedit ca fals in trista afacere Stein­­bei —Roller ? Oare in chestia gre­velor de la Abator și aceea a bru­tarilor ați făcut mai mult ce­va pentru apararea d-lui Jellen, de­­­cît să strigați pe toate tonurile că conservatorii îndeamnă pe greviști la răscoală ? Amintiți-vă de scan­dalurile de la abator, de tovără­șia Jellea—Giurgeanu și de com­pania de exploatare Th. Stein­berg—Lupu Jellea, și apoi mai Misima ora DIN LOCALITATE — Ora 4 p. m. — #J­orgăm „Liberalul“ sa ne răs­­ *pundă ce s’a făcut cu an­cheta unduită la Abator de d. Th Jellea, cu privire la loteria organi­zata de d. Giurgeanu, administrato­rul Abatorului. Numitul funcționar după cît ne a­­mintim pusese la lot două paftale de argint, spunind că aceste scule ar fi aparținind unei persoane sus puse din societatea ieșană. Rugăm pe confratele nostru să ne răspundă cit mai neîntîrziat. l­­­a 5 Octombrie va avea loc la ‘’’prefectura județului licitație publică pentru darea în antrepriză a construirei unui canal la podul No 26 de pe șoseaua Iași-Fălciu. U­rmătoarele schimbări au fost­­ făcute în administrația jude­­țiană : D. Giurgeanu, actual revizor co­munal a fost numit suprefect la plasa Braniștea in locul d-lui Pallade, in locuit. D. Odisiei Bodescu a fost numit in locul d-lui Giurgeanu. Sfințirea unui nara­di? Cu o deosebita pompă s’a oficiat astă­zi sfințirea noului paraclis de la aziliul de bătrine înființat de logofe­teasa Eliza Balș. Serviciul divin a fost oficiat de in­­să­și I. P. S. S. Mitropolitul Moldo­vei și Sucevei D. D. Partenie Clin­­ceni, înconjurat de preoții D. Popa, Ionescu Economul, Chiriac Neculau și diaconii V. Marțian și Stupcan. Se știe că acest azil e pendinte de Eforia Casei Sf. Spiridon. La această solemnitate au asistat d. N. Gane d-nii efori Gh. Șiendre­cht, A. Gheorghiu, colonel Alexan­­drescu, I. Burada primul președinte al Curței, Pandele Zamfirescu, Gh­. Săndulescu, Gh. Mîrzescu, P. S. La arhiereul Ghenadie Georgescu, econo­mul C. Știubeiu și P. Savin. După terminarea u­nei slujbe în­treaga asistență împreună cu cle­rul leturghisitor au trecut într’un salon improvizat, unde s’a sorbit champagnie. I. P. S. S. Mitropolitul Partenie și d­ esor Ath. At. Gheorghiu a rî­dicat este un toast, lăudînd memoria repauzatei ctitore fericită întru po­menire Logofeteasa Elisa Balș. In urmă întreaga asistență în frun­te cu I. P. S. S. Mitropolitul a vizi­tat localul. Serbarea s’au terminat la ora 10 trecute. X. M. Gheți­u exploatatorul pă­­­du­rei Sinești a cerut prefec­turei să-i incuviințeze aducerea a 20 de lucrători din Bucovina prin punc­tul Burdujeni, pentru exploatarea pă­­durei de pe limita moșie. 11 Gh. Musteață, revizorul șco­­­lar al județului a inspectat ori școalele din com­. Galata, astă­zi va inspecta școalele din comuna Mi­roslava. |­-na Elena Vartic a fost trans­­ferată de la școala Nicolina la șc. Carmen .Sylva, in locul ramas vacant prin moartea regretatei insti­tutoare Natalia P. Stoica. e Elevi dormind pe străzi Mai mulți elevi de la seminarul Veniamin Kostache ni se pling că di­rectorul școalei nepermițindu-le să intre in localul școalei, până ce nu vor plăti o anumită taxă cerută de regulament, sînt expuși să doarmă pe unde pot, ducînd o viață dintre cele mai mizerabile. Nădăjduim că generosul d. director care e și cleric va fi mai ingăduitor cu acești elevi nevoiași.. Insirecțiunea generală a făcut cu­­noscut astă­zi gărei Iași că s’a aprobat o reducere de 50 la sută tuturor studenților, cari vor vor să plece in Capitală in vederea sosirei studenților italieni.­­ P. S. S. Mitropolitul Parte­ Wenie a vizitat eri Palatul Prin­cipelui Ferdinand, I. P. S. S. Mitropolitul a fost în­soțit de d. colonel C. Langa și P. S S. Arhiereul Ghenadie Georgescu. o începere de la 1 Octombrie se va suprima un loc de in­stitutoare de la școala de fete Nico­lina No. 1. Gruparea Prietenul poporulu' In cursul saptâminei viitoare va avea loc banchetul Cercului „Prie­tenul poporului“ prin care se va sărbători al III-lea an de existență al ziarului „Prietenul poporului“ al cărui fondator e regretatul Gh. Mîr­­zescu Cu această ocaziune președintele grupărei va arata, care va fi atitudi­nea gruparei la viitoarele alegeri. Se știe că această grupare numără aproape 50 de voturi la comună. 1 ) Vasile Popescu, profesor și­­ membru al clubului liberal, a adresat președintelui clubului de la hotel Traian demisiunea sa din numitul club. DIN UNIEA SA s­­­t A —Servbciul telegrafic special— Dreyfus și populația Parisiană H-^aris 25 Septembrie. Ziarul *** „Le Temps“ publică detaliile cu privire la modul cum Dreyfus a participat la înmormîntarea lui Zola. Presa naționalistă este furioasă că el a putut apărea înaintea populațiunei din Paris, fără a fi sfișiat. Milleroye scrie în „La Patrie“ că populația Parisului a fost înșelată, întru­cit se dădea ca sigur că Drey­fus nu va participa. Discursul lui Anatole France Ana­mie France de­și bolnav pro­nunță o cuvîntare, care a provocat o profundă emo­țiune. Indicerea dis­cursului este următoarea : Există o țară pe lume, în care valoarea lucru­rilor mari este apreciată. Cit de demn de admirat este geniul Patriei noas­tre. Franța este țara „de la rai­son ornée“ și a gîndirilor mă­rețe, țara judecătorilor drepți și a filosofilor cu Turgot Montesquieu Voltaire și Malherbe. Zola a adus un mare serviciu patriei, căci el a sal­vat-o, atunci cind toate păreau per­­dute. Să-l invidiem, căci el azi a a­­dus pe altarul p­atriei o operă gigantă și o faptă măreață. Să­­ invidiem „car­il îut un monument de la cons­cience humaine"". Din trecutul judecă­toresc al Moldovei de G. Sărăteartu XI. Regulamentul organic, în 1832, confirmă condica Calimach ca legiui­re civilă a Țârei și condica crimina­­licească a lui Șuțu ca legiuire pena­lă, sub reserva a modificărei de in­trodus ulterior , pe de altă parte, a­­duce o serioasă prefacere în orga­­nizarea judecătorească și în proce­dura trecerei afacerilor prin diverse­le instanțe. In această direcțiune, se­pară justiția de puterea executivă; oprește hotărât reînoirea judecății a­­celeiași pricini, adică stabilește prin­cipiul lucrului judecat. Determină in­stanțele de judecată : județe, vn sate; o judecătorie sau tribunal de fie­care ținut; una de comerț la Galați; două divane de apelație la Iași, unul pen­tru Țara de sus altul pentru cea de jos, un tribunal criminalicesc. Diva­nul domnesc. La Iași înființează și o instanță locală : tribunalul de po­liție îndreptătoare, pentru judecarea contravențiunilor. Prevede două juris­consulți de Stat. Recunoaște consis­­toriul decasteriei mitropolitane. Judecătorilor, cari acum nu mai puteau fi recrutați de­cît dintre boe­­rii pămînteni­ li se fixară leafă și li se suprimă ori­ce alt ciștig. In inte­resul unei garanții de corectitudine, li se cere să aibă avere , să fie pro­prietar. Se stabilește incompatibili­tate între membrii aceleiași instanțe, pentru causă de cuserenie între so­cru, ginere și cumnat și de rudenie, pina la inclusiv văr primar.­­Vedem că această măsură cuminte, are o ra­țiune nu numai firească și morală, dar și istorică. Judecătorii Divanului domnesc e­­rau inamovibili pe trei ani. Aveau, reuniți, să judece vinile de ori­ ce natură ale tuturor magistraților ce­­lor­l­alte instanțe. Ei înșiși, în ace­leași cazuri, aveau să fie judecați de cele două divane apelative, întrunite cu tribunalul criminalicesc sub pre­ședinția Domnului. Răsplata judecătorului, care se de­­osibea prin destoinicie și neapărat și bună purtare, era înaintarea regula­­mentară întru cît­va. Tribunalul ți­nutului Iași era pus cu o treaptă d’asupra celor­l­ alte.­­Mă întreb în treacăt de nu ar fi bine, firesc, drept, să se facă și azi o distincțiune în a­­cest sens, pentru tribunalul din Ca­pitala Țărei. Această deosebire avea o inrmurire asupra normei înaintări­lor. Așa, directorul cancelariei tribu­nalului de Iași—grefierul cum am zice azi—era înaintat asesor sau chiar președinte la un tribunal de ținut. Asesorii acestor tribunale treceau pre­ședinți. Președinții de ținut, după șase ani in această funcțiune puteau fi numiți la instanțele din Capitală, la tribunalul ținutal din Iași, la tribu­nalul criminalicesc sau chiar la di­vanele apelative. Pentru înălțarea prestigiului mem­brilor ordinei judecătorești, prin ofi­­sul domnesc din 1835 întărind votul Obșteștei Adunări, s’a dat judecăto­rilor ranguri mari boerești, advoca­tului de la tribunalul criminalicesc— post de care vom vorbi mai depar­te—rangul de clucer—asesorilor de la tribunalele de ținut și de la cel comercial, de serdar,—judecătorilor tribunalului criminalicesc și juriscon­sulților de Stat de pe lângă marea logofeție, de comis ,—membrilor di­vanelor apelative și celor ai tribu­nalului de comerț, rang de mare spătar—președinților divanelor ape­lative și celui al tribunalului de co­merț, de mare postelnic ;—membri­lor divanului domnesc, pe cel de mare vornic ;—in fine, ministrul justiției avea rangul de mare logofăt, cea mai înaltă boerie din Moldova. Județele (judecătoriile) sătești în­locuind pe vornicei—instituite cîte una de parohie, ca să nu -și poartă sătenii timpul cu afacerile foarte mici pînă la reședința ținutului, erau al­cătuite din preot și din trei jurați aleși anual de obște cîte unul de fie­care stare : fruntași, mijlocași, codași. Judecau la casa preotului. Dumineca și sărbătorile, contravențiunile plu­­gărești. Toate pricinele de averi mișcătoa­re și nemișcătoare, de ori­ce valoare, aveau să înceapă de de­ținut unde se judeca la tribunalul un preșe­dinte cu doi asesori egali în grad. Acțiunile puteau fi intentate ver­bal până la 500 lei, tot­dea­una în scris pentru o sumă mare și in toa­te afacerile de pămînt. Primul ter­men de înfățișare era de cel puțin 10 zile pentru cei locuitori în ținut;

Next