Evenimentul, iulie-septembrie 1903 (Anul 11, nr. 117-190)

1903-09-26 / nr. 187

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA :STRADA LAPUȘNEANU 44 I­AșI lobani—SeriA II Anii XI No. 18? VINERI 26 SEPTEMBRIE 1903 Apare în toate zilele de lucru Un număr Țechin 30 bani F.NIMENTUL JL si JLmi JL JL v JL JLhJI JL JL A­U Xl Zinx conservator I.1 ABONAMENTUL 8 m­an 24 lei, pe 6 luni 13 lei pe B luni ti sei. in străinătate pe un an 30 lei­et,­uieiuri, inserții și reclame 50 bani rîndul Procesul frau­dilor Din decursul relativ al pro­­cesului fraudelor înaintea Curței de Apel din București, sînt de reținut două inciden­te, amîndouă caracteristice. In primul loc, dispariția borderourilor. La un moment dat zvonul despre dispariția unor borderouri se răspîndi­­­se; acest zvon fusese relatat prin ziare și Voința Națională se făcuse forte să dovedeas­că falsitatea zvonurilor. Ea desfîdea pe ori­cine să-i cea­ră istoricul unui titlu, pe ca­re ea se însărcina să-l arăte de cind a eșit din ghișeuri­­le statului, pănă cînd a fost încasat în contra cuvenitului borderou, care se aflau păs­trate în regulă, parafate și sigilate, în localurile minis­terului de finanțe. La proce­sul fraudelor desfășurat îna­intea Tribunalului, de­ o dată schimbare de front; la un incident ridicat de către d. Disescu, primul­ procuror re­­cunoaște că au fost distruse aborderouri ; această mărturi­sire se află consemnată în textul sentinței, ea face mare senzație, și cere guvernului să urmărească pe autorii dis­trugerei lor. Procesul vine înaintea Curței de Apel din București —și aci­astă schimbare de front. D. Stelian, afirmă zia­­arele a declarat că „primul procuror a făcut rău că a re­cunoscut distrugerea borde­rourilor, că primul procuror s’a precipitat, că nici o con­statare in astă privință n’a fost făcută și nu se putea face, de­oare­ce borderourile numeroase cum sunt, nu sun ținute in regulă, sunt risipite prin pivniți și alte locuri, că de altminteri aceste borde­rouri cuprind nume de ghi­ngate și locuri în alb, care se umpleau în urmă așa că ar fi greu să se vază care sunt numele adevăratelor persoa­ne, care au profitat de trageri false“. Nimănul nu-i va scapa gra­vitatea acestei declarațiuni, care înzecește pe acea a pri­­mului-procuror. Căci departe de a desminți pe d. Ha­­mangiu, d. Stelian nu făcut de­cit să-l complecteze. a Intr’adevăr, declararea că borderourile nu sînt ținute în regulă, nu poate să facă decît să explice de ce s-au pu­tut distruge borderouri la ministerul de finanțe, chiar sub­ privigherea riguroasă a­­-­d-lui Pictorian. Faptul nou că borderourile conțin nume deghizate aduce o lumină nouă. Prin urmare, contabilitatea sau această par­te a contabilitaței­—statului e ținută într’o stare mizerabilă, de­oare­ce scriptele nu cores­pund cu realitatea lucrurilor. Declarația d-lui Stelian nu face de­cît să în­greueze încă situația guvernului, căci sînt pănă și borderouri în alb. Prin urmare, sau nu s’a des­coperit tot ce trebuea în so­coteala actualilor acuzați , sau mai sunt și alți acuzați, cari au mâstuit în această a­­facere a fraudelor, acei cari au beneficiat de borderourile deghizate și de borderourile în alb. E, însă, de datoria gu­vernului, de stricta datorie a parchetului să se preocupe de­­ această chestie și să o eluci­deze,—căci sunt mijloace, ori ce ar spune d. Toma Stelian.­ A doua chestiune ridicată e acea a daunelor, care au­ fost civile la tribunal și care și-au schimbat denumirea la curte. Această chestiune, însă, e absolut personală și din a­­ceastă cauză nici nu vom in­sista mai mult. Iată două incidente carac­teristice și cari meritau să fie puse în lumina lor adevă­rată. S. Prasin Situația d-lui Stelian In procesul Bașotă, în care a in­tervenit și statul pe­ o cale piezișă, de­oare­ce dacă se respectă testa­mentul statul nu poate avea nici un amestec, iar dacă se strică, ia­răși nu, in acest proces pledează și­­ d. Take Ionescu, după cum se știe.Liberalul, de bună-credință cum este de obicei, s’a grăbit sa ia cîm­­pii și să acuze pe d. Take Ionescu ...Dar de ce vroiți să nu acuze Li­beralul pe un adversar? De tot ce-i in lună și în soare, bine­înțeles, căci nici nu se poate concepe pen­tru Liberalul adversar fără a nu căuta să se iscodească pe sama Joi toate cele; doar Liberalul e dem­nul emul al celebrei Voințe, care răspindise odată zvonul sinucide­re! d-nui Take Ionescu, așa, fiind­că d. Take Ionescu conducea pe a­­tunci o campanie foarte aprigă în contra d­lui Sturdza și a cărdășiei sale­. Și intre altele, Liberalul găsește că d. Take Ionescu, fost ministru de culte, nu poate pleda intr’un proces, în care se află amestecat statul. Minunat, dar d. Take Ione­scu nu a făcut de­cît să intervie intr’un proces deja început—și în­­c­put de mult­­ de către un altul. Acel altul e un om cu vază, „un orator ministeriabil“, un viitor ministru, ne spune Liberalul, d. To­ma Stelian. Ne întrebăm de cîte­va zile și fără răspuns: de ce Libera­lul lovește cu fulgeriie sale pe d. Take Ionescu și rămîne „nesimțitor și rece" față de alesul liberal al Iașului, d. Toma Stelian, care se află absolut in aceeași situație ca d. Take Ionescu? ■ [UNK] .­­­ Prior. Chestia tunurilor Conservatorul își continuă ast­fel argumentarea in chestia tunurilor . Am arătat în articolul de cri­ca „Voința Națională“ afirmă cum ca cele patru tunuri aduse de la Krupp și care se experimentează și astă­zi Încă, reprezintă toate îmbunătățirile aduse acestei arme pănă la anul 1901 Or, noi afirmăm că tunurile, cari re­prezintă numai progresele realizate pă­nă la anul 1901 sunt niște tunuri fă­ră valoare, și iată de ce. In anul 1901, tocmai in acest an cabalistic 1901, ministerul de război din Germania a constatat că tunul Krupp, care fusese predat de curînd artileriei germane, era un tun cu mult inferior tunului francez intrat a­­tunci în serviciu; față cu această tris­tă împrejurare, autoritatea militară, pe de o parte a hotârît să înapoieze lui Krupp întreaga furnitură de arme iar pe de alta a luat dispozițiunea ca în scurgerea manevrelor, care trebuiau să aibă loc în toamna aceluiași an, în Septembrie 1901, să se facă o pro­bare comparativă între un nou tun cu tragere repede sistem Erhardst și un alt tun Krupp căruia i se adusese de urgență modificările copiate de pe noul tun francez. In acelaș timp, în Iulie ori cel mult în August 1901, d. Dimitrie Sturdza devenit de cîte­va luni ministru de războiu, vizită, în tovărășia fiului său căpitanul Sturdza, uzina Krupp și e­­xamină cu atențiune—după cum spu­neau telegramele de pe vremuri noul tun fabricat de această uzină. Or a­­cest nou tun nu era altul decît tunul refuzat de către artileria germană dar căruia, pentru ca să poată fi desfăcut, i se făcuseră cîte­va meremeturi. D­in anul 1901 uzina Krupp a a­­vut un mare interes ca să’și desfacă cu ori­ce preț marfa rămasă fără cău­are, de aceea a făcut în toate părțile ofertele cele mai avantagioase; de ace­­ea, astă­zi, ca nici o dată, propune ca să’și vindă tunurile cu plata în inte grație acestor propuneri surîzătoare, Elveția a cumpărat un mare număr de tunuri Krupp, iar astă­­zi Elveție­nii își mușcă degetele constatând, cu destul regret, că au fost păcăliți. In sfîrșit, cele patru tunuri de ca­re vorbește „ Voința Națională“, au fost aduse în țară pentru a fi experimen­tate. Imediat, însă, alte case s'au pre­zentat cu tunurile lor și au cerut să fie supuse și ele la probă, dar d. Stur­dza le-a respins pe toate cerînd ca nu­mai tunul Krupp să fie probat. D­e ce ?.. A­ici este buba cea mare a chestiei și de această bubă nu voesc să se a­­tingă necinstiții colectiviști. C­înd a fost să se înarmeze fortif­cațiunile, Ion Brătianu a lăsat să se facă experiențe comparative și cu toții am văzut cum uzinele germane au concurat alături de uzinele franceze și cum tunul de Bange a tras alături de tunul Krupp. C­irul a fost să se înarmeze infan­teria, generalul Lahovari a lăsat con­curența liberă, toți ofertanții au fost primiți la probă și isbînda fiind a puștei Manlicher, această pușcă a fost adoptată. D­e ce astă­zi d. 8 tur­dza refuză concurența ? D­e ce fabrica Krupp, care la 1986 nu se temea de comparația cu tunul Range, acum la 1903 se teme de com­parația cu tunul Erhardst, cu tunul Caret, etc. etc. A­cest refuz dovedește, dintr’o parte slugărnicia d-lui Sturdza pentru tot ce vine din Berlin, iar de alta dove­dește că uzinei Krupp ni este teamă de o serioasă experiență comparativă cu cele­l­alte tunuri noi. D­acă nu aceste sunt adevăratele motive, pentru care cuvînt nu s’au primit cele­l­alte tunuri la experiență? Dacă tunul Krupp este, un adevăr, tunul cel mai bun pe care îl laudă „Voința Națională acest tun ar fi eștt biruitor, ar fi fost admis fără con­testație și așa ne-am fi felicitat cu toții. Dar dacă există un alt tun, fran­cez, englez ori german, superior tu­nului Krupp,—și avem cuvinte să afir­măm că e­xistă—în ce situație se va găsi artileria noastră față cu cele­lalte artilerii din prejur ? A­rgumentele cu care presa guverna­mentală apără nepatriotica și necins­tita hotărîre a ministrului nostru de război, fac milă, însă toate ziarele a­­cestea, care aduc laude exagerate tu­­rndui Krupp, care a făcut pană astă­zi 5000 de k­ilometri, nu vor, nici in ruptul capului, să ne răspundă . De ce au fost refuzate cele­l­alte tunuri de la concurență ? De ce d. Sturdza ține mai mult ca artileria noastră să aibă tunul Krupp decit să aibă cea mai nouă și cea mai bună armă a momentului ? D­espre aceasta vom scrie mîine.­­i*2000K­ EFEMERE Haret da... Cocus­ba. Să nu se pară curioasă această apropiere. Intre vechiul Vodă da și Hincu ba era mai mare deo­­sibire. Nici o dată un Hîncu nu putea de­veni Vodă, și cu toate acestea poporul, care apropie ce nu se poate apropia, a unit cu vorba lui pe Vodă și pe Hîncu. Cam așa va fi pe viitor între Haret și Cocoș. Iată de ce e vorba. Prin adresă formală Ministerul încuviințează societății de gim­nastică din Iași, pusă supt președinta d-lui Paul Bujor, profesor universitar, ca să-și ins­taleze aparatele în una din sălile vaste ale atelierului vechiu al școalei de arte, unde e și școala comercială gradul II, director fiind d. Vasile Cocuz. Zis și făcut. Societatea comandă aparate, instalațiuni complecte lucrul era deja început. Ce-i vine în minte mintosului Vasile al doilea. La ce adică n’ar nesocoti ordinul Ministrului. Prin secretarul școalei, alungă pe meșteri, bate în cuie ușile și poarta, ce dă în strade la Școala de Arte și se pune în hartă cu o societate ce numeră la 150 de membri din tot ce are Iași­ mai ales și se războește cu însuși ministrul, din a că­ruia grație e director la școala Comercială. Această rezmeriță în mijlocul liniștitului oraș al Iașilor a stîrnit mirarea tuturora și la întrebarea ce și-au pus toți s’a dat răs­punsul cuvenit: dacă Vasile întăiu și-a luat Libertatea de a se răsboi contra clubului de ce Vasile al doilea s­u s-ar răsboi con­tra tîrgului și chiar contra Ministrului său Alb­a iac la est... Ban, deficite, din contra teatrul subty direcția d-lui Pennescu a avut­ numai excedente și succese, chiar­ anul acesta nu poate fi vorba de-a cît de excedente, căci d. Pennescu­ a făcut leafă societarilor și pen­­­tru cele 7 luni, cît n’a funcțio­­­nat teatrul. Am­ răspuns deja la aceste insinuări: leafa pe aceste 7 luni fusese­ prevăzută în bud­getul d-lui Pennescu. De alt­fel, d. Pennescu făcuse destule tăeri și reduceri la tea­tru, pentru aceste lefuri. Argumentația noastră se vede că nu a convins pe toată lumea, de­oare­ce chiar în numărul de aseară Liberalul revine, spre a ne servi „răspunsurile“ rezumate mai sus. Sîntem și noi nevoiți, deci, să revenim, întrebăm dar pe Liberalul: e adevărat că pe luna Mart tre­cută, deși leafă a fost trecută în budget, societarii nu au fost plă­tiți ? De ce ? E adevarat că s’a plătit acum, din noua subvenție banii pentru­ încălzitul anului tre­­i cui, sumă prevăzută de asemenea în budget ? De ce ! Cum să cheamă aceasta, de un deficit ? Așteptăm răspuns. Sv. IS3a#ÜÉsë ifljjafir — Deficitele teatrului Liberalul nu e mulțumit cu constatările noastre asupra tea­trului. Noi constatăm că defici­tele teatrului, sub­ direcția d-lui Pennescu, au atins cifra de 17500 lei. Liberalul spune că nu există Mitima — Oara 4 p. m. — l­­a Teatrul Național din Iași, grație incapacității lui Pen­­nescu, se petrec lucruri grave. D­omnul Pennescu a încasat 20 mii lei din subvenția statului, a în­casat 3000 lei, subvenția comunei, și numai ar« un ban. S­ingura resursă ce a mai rămas, este restul de 10,000 lei pentru im­­­plinirea subvenției statului C­u această suma și cu un reper­toriu absolut învechit, va începe la 25 Octombrie, stagiunea teatru­lui. A­nul trecut, s'a administrat și mai râu. Budgetul s- a încheiat cu defiort, deși actorii n’au fost plă­tiți pe Mart, deși s' a făcut econo­mie, pe 2 luni, din loturile a 2 so­cietari și de­și în fine, postul de director de scenă rămăsese vacant, prin plecarea d-lui Borelli. G­urile rele mai spun că antre­­penorii garderobei ar fi rămas da­tori cu 1­800 lei și că acum li s’a reînoit contractul, în mod arbitrar, pe timp de 3 ani, fără să ceară antreprenorilor cuvenita garanție. In interesul menținerei societa­­ței noastre dramatice, cerem d-lui procuror general să descinda la teatru și să dispue verificarea re­gistrelor. D­omnul Pennescu, un bărbat cu desâvîrșire , capabil, este împrej­muit de o clică de răi, care prof­ită de slăbiciunea sa, spre a ex­ploata banul teatrului. A­vem încredere că d Leonescu va asculta cererea noastră. J jCr edicul primar al județului ** " * nostru a fost înștiințat de­ Ministerul de interne, că pe viitor, farmaciștii din județ nu vor mai pu­tea vinde pe viitor, acord fenie con­centrat, fără ordonanța medicală. R­­egimentul 8 Calarași, ple­­­­­­cat in manevre, s’a oprit la Sirețel. Ofițerilor li s’a servit un banchet de cătră d. Costinel, aren­dașul moșiei Sirețel, vădi­ V­evisoratul școlar a făcut cu­noscut tuturor deținătorilor de bilete de loterie a societăței .,Corpului didactic", că ce­, mult pănă la 15 Octombrie să înainteze carne­tele și sumele pentru biletele vîn­­dute­j »a jurați urma sa aibă loc astă­zi o ședință hilariantă: procesul de „presă“ d­intre preotul Qr. Constantinescu cu Costache Po­­liticosu. Din nefericire, însă, pricina a fost amînată pentru sesiunea viitoare, u­­na din părți cerînd comunicare de dosare. — jAm denunțat o gravă inco­­­rectitudine comisă de cătră administrația comunală în chestiunea reparațiunii localurilor școlare. Am spus că s’a plătit 80 bani metrul patrat de vopsea deși prima­rul știa pertinamente că nu constă de­cît 45 bani. Am denunțat un fapt concret, am spus chiar că cel însărcinat cu cer­cetarea adevărului a fost un funcțio­nar superior de la serviciul compta­­bilitatei. In ast­fel de condițiuni în­trebăm pe d. C. B. Pennescu ce mă­suri a luat. A deschis o anchetă? A cerut macar explicațiuni servi­ciului tehnic ? Un lucru de evident: banul public a fost furat De către cine ? Iată ce cerem d-lui Pennescu să ne explice. C­onsiliul nostru județian a fost convocat in sesiune ordinară pentru ziua de 15 Octombrie. C Camera noastră de Comerț s’a întocmit o statistică a tutu­ror meseriașilor și comercianților din cuprinsul Circumscripției. I d­omnul Th. Ștefănescu a ins­­u’pectat ori sucursala locală a Băncii Naționale. I I maior Năsturel delegat de ^^•Ministerul de război pentru a inspecta armele soldaților regimen­telor de infanteri și cavalerie din localitate, a început eri inspecția cu Reg. XIII Ștefan cel Mare, e*­alea Robilor, romanul d­lui S. Prasin, a apărut astă­zi în librării și se vinde cu 3 lei volumul. ncheta in privința bătăiei de la secția III-a continuă și nenorocitul servitor continuă a a­­firma că a fost bătut De alt­fel după cu­­m­ se spune din izvor autorizat actul medico-le­gal emanat de la medicii examina­tori constată că individul a fost lovit. D­uminică, 28 Septembrie va a­­­ avea loc prima agapă a zia­riștilor ieșeni. După toate probabilitățile agapa va avea loc la restaurantul berăriei Cuza Vodă. Pînă Slmbătă se vor lansa cuve­nitele invitațiuni. ’ Du­recțiunea C. F. R. a înști­­ințat, direcțiunea camerei noa­stre de comerț, că în urma înțele­­gerei avute cu direcțiunea G. F. Austro-U­ngare, s’a obținut favoarea că transportul oilor din România, să se achite la destinație, nu la lo­cul de plecare, expediindu-se ast­fel cu taxa transmisă. n curînd va avea loc logodna drăgălașei d-șoare Nathalie Negruzzi, una din florile elitei ieșa­ne, cu d. Wiliam Stewart, din Scoția s­e telefonează din Prigoren că o bandă de hoți a pra­dat Vlădan.astă-noapte pe cărăușul Gh­e omitetu­ ligei culturale secți­unea Iași va fi convocat zi­lele aceste, pentru a se d­ibczui asu­pra mai multor chestiuni. % *■A. Bădărău a plecat a­seară la Galați și de acolo la București. In Iași d. Bădărău nu se reîntoar­­ce cît Simbătă dimineață cu tre­nul de 8. ( 1 )-ra Adela Xenopol, cunoscu­­ta conferențiară, va ținea în ziua de 12 Octombrie, in sala Colo­­seului Regal o interesantă conferință tratând despre „Educația și Religia“. Nici vorbă că foarte multă lume va ține să asculte pe iminenta con­ferință, agonul de popușoi se’a cat astă­zi la 1070 lei. Prețul griului s’a oprit la 120­0 lei vagonul. Teatrul de dincolo Ni se umple inima de bucurie cînd vedem ceea ce se întimplă în Ar­deal. Ideia, concepută acum cîți­va ani, a formărei unui teatru național, începe sa iasă din ce in ce mai mult din făgașul imaginaț­iei și să devie o necesitate reală și sim­­ită aproape de poporul întreg. Și această urmare era de aștep­tat­, cînd știm că apostolii euragioși de inimă luaseră toiagul pribegi­­rei, căutînd Romîni și în colțurile cele mai depărtate, ca să-i cheme la muncă și să-i îmboldească la aceas­­tă unicuă manifestare de întreținere națională. Deși au trecut ciți­va ani și „societatea pentru fond tip teatru român“, nu are încă o trupă de ar­tiști și un’repertoriu ales,“"totuși­,în acest timp s’a realisat poate partea cea mai igrea a chestiunei,e’a,, ați­­tat gustul publicului și s’au convins și cei mai îndărătnici că cu cît tim­purile sunt mai grele și cu cît ne­­voia unei mai mari desfășurări de muncă națională și de energie se simte, cu atât trebuința unui teatru național devine mai imperioasă, iar realizarea lui, o armă puternică de aptă. Odată înființat, acest teatru - disprețuit în unele țări—va fi­­ con­servatorul simțimentelor și limbei naționale. După cum la biserică se adună lumea ca să se împărtășească de harul dumnezeesc și să simtă acel moment întăritor de supremă transportare sufletească, așa va ve­ni la teatru să’și încălzească inimile a focarul aprins de cultura geniului național, care contopește intr’un sin­gur suflet mii de suflete răslețe, le face să vibreze împreună de aceeași causă sfintă și le hărăzește pentru cîte­va clipe, iluzia că idealul lor este o realitate, că viața națională —contestată de stăpînitorii șoviniști există.* In obicinuita adunare anuală a „societăței de fond pentru teatru ro­­mânesc“, care s’a ținut la Sebeșul­­săsesc, d. dr. V. Braniș ce a ținut o conferință foarte interesantă asupra Teatrului Național din Ardeal. Din această cuvintare se vede cit de pă­trunși sunt frații noștri de necesita­­tea intreprinderei lor și drept con­secință ci­ de mult muncesc pentru isbîndă. Oratorul susține că un tea­tru național trebue să îndeplinească două condiții esențiale : să fie con­servatorul limbei și să fie »specific romînesc, rupt din viața națională a poporului, trezit la consciința de sine". Avis celor în drept.—Dacă aceste desiderate nu vor rămîne numai pe hîrtie - cum se întîmplă pe la unele teatre—nu se poate să nu isbin­­dească. D. Branis ce trece mai re­pede peste chestiunea limbei, care n’are nevoe de multe comentarii și desvoltă în toată întinderea ei pe cea de-a doua. Romanul, ca să prindă gust de teatru, trebue să afle acolo fapte și întînplări care îl interesează, din viața lui, trebue să-și simtă inima ratînd și să audă pe scenă pe Gheor­­ghe sau pe Vasile strigînd : Trăiască Romănia!—iar nu pe Gregoire sau Jean triumfind de­căderea Bastiliei. „De gloria națională voim să ne încălzim, mîndria națională voim să o întărim, aspirațiunile noastre voim să le resimțim, frămîntările noastre, atît din trecut cît și cele din prezent, voim să le vedem și înțelegem, în­vederate prin arta dumnezeiască a geniului creator și a artistului inter­­pretatori“ Și cînd legendele pieselor, ce se vor reprezenta vor fi toarse din același fir din care se torc po­veștile vieței lui, Romanul va veni, cu dragă inimă, s­ă ridă de întimplă­­rile hazlii și să plingă de cele triste. Literatura dramatică romănească a alunecat pe un drum greșit: acela al localizărilor și deci introducerei pe nesimțite în teatru a unor deprinderi și idei străine oamenilor cu chip și grai românesc. „Arta unui popor trebue să fie transpirată de toate notele esențiale ale individualităței specifice a po­porului. Trebue să fie răsărită din Tesaurul național al tradițiilor, i­­deilor și aspirațiunilor unui popor, trebue să afirme și manifeste tem­peramentul național și trebue să fie cea mai perfectă reoglindire a mo­dului de simțire și cugetare națio­nală­­“ Printre autorii noștri avem prea puțini, care să se fi inspirat de la nesecatele noastre isvoare națio­nale. De altmintrelea, lucrul nu e de mirat, ca să simți poezia și far­mecul »Doinelor­­, »Basmelor“, etc., trebue să ai o inimă caldă Româ­nească, nu otrăvită de toate altela-

Next