Evenimentul, iulie-septembrie 1903 (Anul 11, nr. 117-190)
1903-09-26 / nr. 187
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA :STRADA LAPUȘNEANU 44 IAșI lobani—SeriA II Anii XI No. 18? VINERI 26 SEPTEMBRIE 1903 Apare în toate zilele de lucru Un număr Țechin 30 bani F.NIMENTUL JL si JLmi JL JL v JL JLhJI JL JL AU Xl Zinx conservator I.1 ABONAMENTUL 8 man 24 lei, pe 6 luni 13 lei pe B luni ti sei. in străinătate pe un an 30 leiet,uieiuri, inserții și reclame 50 bani rîndul Procesul fraudilor Din decursul relativ al procesului fraudelor înaintea Curței de Apel din București, sînt de reținut două incidente, amîndouă caracteristice. In primul loc, dispariția borderourilor. La un moment dat zvonul despre dispariția unor borderouri se răspîndise; acest zvon fusese relatat prin ziare și Voința Națională se făcuse forte să dovedească falsitatea zvonurilor. Ea desfîdea pe oricine să-i ceară istoricul unui titlu, pe care ea se însărcina să-l arăte de cind a eșit din ghișeurile statului, pănă cînd a fost încasat în contra cuvenitului borderou, care se aflau păstrate în regulă, parafate și sigilate, în localurile ministerului de finanțe. La procesul fraudelor desfășurat înaintea Tribunalului, de o dată schimbare de front; la un incident ridicat de către d. Disescu, primul procuror recunoaște că au fost distruse aborderouri ; această mărturisire se află consemnată în textul sentinței, ea face mare senzație, și cere guvernului să urmărească pe autorii distrugerei lor. Procesul vine înaintea Curței de Apel din București —și aciastă schimbare de front. D. Stelian, afirmă ziaarele a declarat că „primul procuror a făcut rău că a recunoscut distrugerea borderourilor, că primul procuror s’a precipitat, că nici o constatare in astă privință n’a fost făcută și nu se putea face, deoarece borderourile numeroase cum sunt, nu sun ținute in regulă, sunt risipite prin pivniți și alte locuri, că de altminteri aceste borderouri cuprind nume de ghingate și locuri în alb, care se umpleau în urmă așa că ar fi greu să se vază care sunt numele adevăratelor persoane, care au profitat de trageri false“. Nimănul nu-i va scapa gravitatea acestei declarațiuni, care înzecește pe acea a primului-procuror. Căci departe de a desminți pe d. Hamangiu, d. Stelian nu făcut decit să-l complecteze. a Intr’adevăr, declararea că borderourile nu sînt ținute în regulă, nu poate să facă decît să explice de ce s-au putut distruge borderouri la ministerul de finanțe, chiar sub privigherea riguroasă a-d-lui Pictorian. Faptul nou că borderourile conțin nume deghizate aduce o lumină nouă. Prin urmare, contabilitatea sau această parte a contabilitaței—statului e ținută într’o stare mizerabilă, deoarece scriptele nu corespund cu realitatea lucrurilor. Declarația d-lui Stelian nu face decît să îngreueze încă situația guvernului, căci sînt pănă și borderouri în alb. Prin urmare, sau nu s’a descoperit tot ce trebuea în socoteala actualilor acuzați , sau mai sunt și alți acuzați, cari au mâstuit în această afacere a fraudelor, acei cari au beneficiat de borderourile deghizate și de borderourile în alb. E, însă, de datoria guvernului, de stricta datorie a parchetului să se preocupe de această chestie și să o elucideze,—căci sunt mijloace, ori ce ar spune d. Toma Stelian. A doua chestiune ridicată e acea a daunelor, care au fost civile la tribunal și care și-au schimbat denumirea la curte. Această chestiune, însă, e absolut personală și din această cauză nici nu vom insista mai mult. Iată două incidente caracteristice și cari meritau să fie puse în lumina lor adevărată. S. Prasin Situația d-lui Stelian In procesul Bașotă, în care a intervenit și statul pe o cale piezișă, deoarece dacă se respectă testamentul statul nu poate avea nici un amestec, iar dacă se strică, iarăși nu, in acest proces pledează și d. Take Ionescu, după cum se știe.Liberalul, de bună-credință cum este de obicei, s’a grăbit sa ia cîmpii și să acuze pe d. Take Ionescu ...Dar de ce vroiți să nu acuze Liberalul pe un adversar? De tot ce-i in lună și în soare, bineînțeles, căci nici nu se poate concepe pentru Liberalul adversar fără a nu căuta să se iscodească pe sama Joi toate cele; doar Liberalul e demnul emul al celebrei Voințe, care răspindise odată zvonul sinucidere! d-nui Take Ionescu, așa, fiindcă d. Take Ionescu conducea pe atunci o campanie foarte aprigă în contra dlui Sturdza și a cărdășiei sale. Și intre altele, Liberalul găsește că d. Take Ionescu, fost ministru de culte, nu poate pleda intr’un proces, în care se află amestecat statul. Minunat, dar d. Take Ionescu nu a făcut decît să intervie intr’un proces deja început—și încput de mult de către un altul. Acel altul e un om cu vază, „un orator ministeriabil“, un viitor ministru, ne spune Liberalul, d. Toma Stelian. Ne întrebăm de cîteva zile și fără răspuns: de ce Liberalul lovește cu fulgeriie sale pe d. Take Ionescu și rămîne „nesimțitor și rece" față de alesul liberal al Iașului, d. Toma Stelian, care se află absolut in aceeași situație ca d. Take Ionescu? ■ [UNK] . Prior. Chestia tunurilor Conservatorul își continuă astfel argumentarea in chestia tunurilor . Am arătat în articolul de crica „Voința Națională“ afirmă cum ca cele patru tunuri aduse de la Krupp și care se experimentează și astăzi Încă, reprezintă toate îmbunătățirile aduse acestei arme pănă la anul 1901 Or, noi afirmăm că tunurile, cari reprezintă numai progresele realizate pănă la anul 1901 sunt niște tunuri fără valoare, și iată de ce. In anul 1901, tocmai in acest an cabalistic 1901, ministerul de război din Germania a constatat că tunul Krupp, care fusese predat de curînd artileriei germane, era un tun cu mult inferior tunului francez intrat atunci în serviciu; față cu această tristă împrejurare, autoritatea militară, pe de o parte a hotârît să înapoieze lui Krupp întreaga furnitură de arme iar pe de alta a luat dispozițiunea ca în scurgerea manevrelor, care trebuiau să aibă loc în toamna aceluiași an, în Septembrie 1901, să se facă o probare comparativă între un nou tun cu tragere repede sistem Erhardst și un alt tun Krupp căruia i se adusese de urgență modificările copiate de pe noul tun francez. In acelaș timp, în Iulie ori cel mult în August 1901, d. Dimitrie Sturdza devenit de cîteva luni ministru de războiu, vizită, în tovărășia fiului său căpitanul Sturdza, uzina Krupp și examină cu atențiune—după cum spuneau telegramele de pe vremuri noul tun fabricat de această uzină. Or acest nou tun nu era altul decît tunul refuzat de către artileria germană dar căruia, pentru ca să poată fi desfăcut, i se făcuseră cîteva meremeturi. Din anul 1901 uzina Krupp a avut un mare interes ca să’și desfacă cu orice preț marfa rămasă fără căuare, de aceea a făcut în toate părțile ofertele cele mai avantagioase; de aceea, astăzi, ca nici o dată, propune ca să’și vindă tunurile cu plata în inte grație acestor propuneri surîzătoare, Elveția a cumpărat un mare număr de tunuri Krupp, iar astăzi Elvețienii își mușcă degetele constatând, cu destul regret, că au fost păcăliți. In sfîrșit, cele patru tunuri de care vorbește „ Voința Națională“, au fost aduse în țară pentru a fi experimentate. Imediat, însă, alte case s'au prezentat cu tunurile lor și au cerut să fie supuse și ele la probă, dar d. Sturdza le-a respins pe toate cerînd ca numai tunul Krupp să fie probat. De ce ?.. Aici este buba cea mare a chestiei și de această bubă nu voesc să se atingă necinstiții colectiviști. Cînd a fost să se înarmeze fortifcațiunile, Ion Brătianu a lăsat să se facă experiențe comparative și cu toții am văzut cum uzinele germane au concurat alături de uzinele franceze și cum tunul de Bange a tras alături de tunul Krupp. Cirul a fost să se înarmeze infanteria, generalul Lahovari a lăsat concurența liberă, toți ofertanții au fost primiți la probă și isbînda fiind a puștei Manlicher, această pușcă a fost adoptată. De ce astăzi d. 8 turdza refuză concurența ? De ce fabrica Krupp, care la 1986 nu se temea de comparația cu tunul Range, acum la 1903 se teme de comparația cu tunul Erhardst, cu tunul Caret, etc. etc. Acest refuz dovedește, dintr’o parte slugărnicia d-lui Sturdza pentru tot ce vine din Berlin, iar de alta dovedește că uzinei Krupp ni este teamă de o serioasă experiență comparativă cu celelalte tunuri noi. Dacă nu aceste sunt adevăratele motive, pentru care cuvînt nu s’au primit celelalte tunuri la experiență? Dacă tunul Krupp este, un adevăr, tunul cel mai bun pe care îl laudă „Voința Națională acest tun ar fi eștt biruitor, ar fi fost admis fără contestație și așa ne-am fi felicitat cu toții. Dar dacă există un alt tun, francez, englez ori german, superior tunului Krupp,—și avem cuvinte să afirmăm că există—în ce situație se va găsi artileria noastră față cu celelalte artilerii din prejur ? Argumentele cu care presa guvernamentală apără nepatriotica și necinstita hotărîre a ministrului nostru de război, fac milă, însă toate ziarele acestea, care aduc laude exagerate turndui Krupp, care a făcut pană astăzi 5000 de kilometri, nu vor, nici in ruptul capului, să ne răspundă . De ce au fost refuzate celelalte tunuri de la concurență ? De ce d. Sturdza ține mai mult ca artileria noastră să aibă tunul Krupp decit să aibă cea mai nouă și cea mai bună armă a momentului ? Despre aceasta vom scrie mîine.i*2000K EFEMERE Haret da... Cocusba. Să nu se pară curioasă această apropiere. Intre vechiul Vodă da și Hincu ba era mai mare deosibire. Nici o dată un Hîncu nu putea deveni Vodă, și cu toate acestea poporul, care apropie ce nu se poate apropia, a unit cu vorba lui pe Vodă și pe Hîncu. Cam așa va fi pe viitor între Haret și Cocoș. Iată de ce e vorba. Prin adresă formală Ministerul încuviințează societății de gimnastică din Iași, pusă supt președinta d-lui Paul Bujor, profesor universitar, ca să-și instaleze aparatele în una din sălile vaste ale atelierului vechiu al școalei de arte, unde e și școala comercială gradul II, director fiind d. Vasile Cocuz. Zis și făcut. Societatea comandă aparate, instalațiuni complecte lucrul era deja început. Ce-i vine în minte mintosului Vasile al doilea. La ce adică n’ar nesocoti ordinul Ministrului. Prin secretarul școalei, alungă pe meșteri, bate în cuie ușile și poarta, ce dă în strade la Școala de Arte și se pune în hartă cu o societate ce numeră la 150 de membri din tot ce are Iași mai ales și se războește cu însuși ministrul, din a căruia grație e director la școala Comercială. Această rezmeriță în mijlocul liniștitului oraș al Iașilor a stîrnit mirarea tuturora și la întrebarea ce și-au pus toți s’a dat răspunsul cuvenit: dacă Vasile întăiu și-a luat Libertatea de a se răsboi contra clubului de ce Vasile al doilea su s-ar răsboi contra tîrgului și chiar contra Ministrului său Alba iac la est... Ban, deficite, din contra teatrul subty direcția d-lui Pennescu a avut numai excedente și succese, chiar anul acesta nu poate fi vorba de-a cît de excedente, căci d. Pennescu a făcut leafă societarilor și pentru cele 7 luni, cît n’a funcționat teatrul. Am răspuns deja la aceste insinuări: leafa pe aceste 7 luni fusese prevăzută în budgetul d-lui Pennescu. De altfel, d. Pennescu făcuse destule tăeri și reduceri la teatru, pentru aceste lefuri. Argumentația noastră se vede că nu a convins pe toată lumea, deoarece chiar în numărul de aseară Liberalul revine, spre a ne servi „răspunsurile“ rezumate mai sus. Sîntem și noi nevoiți, deci, să revenim, întrebăm dar pe Liberalul: e adevărat că pe luna Mart trecută, deși leafă a fost trecută în budget, societarii nu au fost plătiți ? De ce ? E adevarat că s’a plătit acum, din noua subvenție banii pentru încălzitul anului trei cui, sumă prevăzută de asemenea în budget ? De ce ! Cum să cheamă aceasta, de un deficit ? Așteptăm răspuns. Sv. IS3a#ÜÉsë ifljjafir — Deficitele teatrului Liberalul nu e mulțumit cu constatările noastre asupra teatrului. Noi constatăm că deficitele teatrului, sub direcția d-lui Pennescu, au atins cifra de 17500 lei. Liberalul spune că nu există Mitima — Oara 4 p. m. — la Teatrul Național din Iași, grație incapacității lui Pennescu, se petrec lucruri grave. Domnul Pennescu a încasat 20 mii lei din subvenția statului, a încasat 3000 lei, subvenția comunei, și numai ar« un ban. Singura resursă ce a mai rămas, este restul de 10,000 lei pentru implinirea subvenției statului Cu această suma și cu un repertoriu absolut învechit, va începe la 25 Octombrie, stagiunea teatrului. Anul trecut, s'a administrat și mai râu. Budgetul s- a încheiat cu defiort, deși actorii n’au fost plătiți pe Mart, deși s' a făcut economie, pe 2 luni, din loturile a 2 societari și deși în fine, postul de director de scenă rămăsese vacant, prin plecarea d-lui Borelli. Gurile rele mai spun că antrepenorii garderobei ar fi rămas datori cu 1800 lei și că acum li s’a reînoit contractul, în mod arbitrar, pe timp de 3 ani, fără să ceară antreprenorilor cuvenita garanție. In interesul menținerei societaței noastre dramatice, cerem d-lui procuror general să descinda la teatru și să dispue verificarea registrelor. Domnul Pennescu, un bărbat cu desâvîrșire , capabil, este împrejmuit de o clică de răi, care profită de slăbiciunea sa, spre a exploata banul teatrului. Avem încredere că d Leonescu va asculta cererea noastră. J jCr edicul primar al județului ** " * nostru a fost înștiințat de Ministerul de interne, că pe viitor, farmaciștii din județ nu vor mai putea vinde pe viitor, acord fenie concentrat, fără ordonanța medicală. Regimentul 8 Calarași, plecat in manevre, s’a oprit la Sirețel. Ofițerilor li s’a servit un banchet de cătră d. Costinel, arendașul moșiei Sirețel, vădi Vevisoratul școlar a făcut cunoscut tuturor deținătorilor de bilete de loterie a societăței .,Corpului didactic", că ce, mult pănă la 15 Octombrie să înainteze carnetele și sumele pentru biletele vîndutej »a jurați urma sa aibă loc astăzi o ședință hilariantă: procesul de „presă“ dintre preotul Qr. Constantinescu cu Costache Politicosu. Din nefericire, însă, pricina a fost amînată pentru sesiunea viitoare, una din părți cerînd comunicare de dosare. — jAm denunțat o gravă incorectitudine comisă de cătră administrația comunală în chestiunea reparațiunii localurilor școlare. Am spus că s’a plătit 80 bani metrul patrat de vopsea deși primarul știa pertinamente că nu constă decît 45 bani. Am denunțat un fapt concret, am spus chiar că cel însărcinat cu cercetarea adevărului a fost un funcționar superior de la serviciul comptabilitatei. In astfel de condițiuni întrebăm pe d. C. B. Pennescu ce măsuri a luat. A deschis o anchetă? A cerut macar explicațiuni serviciului tehnic ? Un lucru de evident: banul public a fost furat De către cine ? Iată ce cerem d-lui Pennescu să ne explice. Consiliul nostru județian a fost convocat in sesiune ordinară pentru ziua de 15 Octombrie. C Camera noastră de Comerț s’a întocmit o statistică a tuturor meseriașilor și comercianților din cuprinsul Circumscripției. I domnul Th. Ștefănescu a insu’pectat ori sucursala locală a Băncii Naționale. I I maior Năsturel delegat de ^^•Ministerul de război pentru a inspecta armele soldaților regimentelor de infanteri și cavalerie din localitate, a început eri inspecția cu Reg. XIII Ștefan cel Mare, e*alea Robilor, romanul dlui S. Prasin, a apărut astăzi în librării și se vinde cu 3 lei volumul. ncheta in privința bătăiei de la secția III-a continuă și nenorocitul servitor continuă a afirma că a fost bătut De altfel după cum se spune din izvor autorizat actul medico-legal emanat de la medicii examinatori constată că individul a fost lovit. Duminică, 28 Septembrie va a avea loc prima agapă a ziariștilor ieșeni. După toate probabilitățile agapa va avea loc la restaurantul berăriei Cuza Vodă. Pînă Slmbătă se vor lansa cuvenitele invitațiuni. ’ Durecțiunea C. F. R. a înștiințat, direcțiunea camerei noastre de comerț, că în urma înțelegerei avute cu direcțiunea G. F. Austro-Ungare, s’a obținut favoarea că transportul oilor din România, să se achite la destinație, nu la locul de plecare, expediindu-se astfel cu taxa transmisă. n curînd va avea loc logodna drăgălașei d-șoare Nathalie Negruzzi, una din florile elitei ieșane, cu d. Wiliam Stewart, din Scoția se telefonează din Prigoren că o bandă de hoți a pradat Vlădan.astă-noapte pe cărăușul Ghe omitetu ligei culturale secțiunea Iași va fi convocat zilele aceste, pentru a se dibczui asupra mai multor chestiuni. % *■A. Bădărău a plecat aseară la Galați și de acolo la București. In Iași d. Bădărău nu se reîntoarce cît Simbătă dimineață cu trenul de 8. ( 1 )-ra Adela Xenopol, cunoscuta conferențiară, va ținea în ziua de 12 Octombrie, in sala Coloseului Regal o interesantă conferință tratând despre „Educația și Religia“. Nici vorbă că foarte multă lume va ține să asculte pe iminenta conferință, agonul de popușoi se’a cat astăzi la 1070 lei. Prețul griului s’a oprit la 1200 lei vagonul. Teatrul de dincolo Ni se umple inima de bucurie cînd vedem ceea ce se întimplă în Ardeal. Ideia, concepută acum cîțiva ani, a formărei unui teatru național, începe sa iasă din ce in ce mai mult din făgașul imaginației și să devie o necesitate reală și simită aproape de poporul întreg. Și această urmare era de așteptat, cînd știm că apostolii euragioși de inimă luaseră toiagul pribegirei, căutînd Romîni și în colțurile cele mai depărtate, ca să-i cheme la muncă și să-i îmboldească la această unicuă manifestare de întreținere națională. Deși au trecut cițiva ani și „societatea pentru fond tip teatru român“, nu are încă o trupă de artiști și un’repertoriu ales,“"totuși,în acest timp s’a realisat poate partea cea mai igrea a chestiunei,e’a,, ațitat gustul publicului și s’au convins și cei mai îndărătnici că cu cît timpurile sunt mai grele și cu cît nevoia unei mai mari desfășurări de muncă națională și de energie se simte, cu atât trebuința unui teatru național devine mai imperioasă, iar realizarea lui, o armă puternică de aptă. Odată înființat, acest teatru - disprețuit în unele țări—va fi conservatorul simțimentelor și limbei naționale. După cum la biserică se adună lumea ca să se împărtășească de harul dumnezeesc și să simtă acel moment întăritor de supremă transportare sufletească, așa va veni la teatru să’și încălzească inimile a focarul aprins de cultura geniului național, care contopește intr’un singur suflet mii de suflete răslețe, le face să vibreze împreună de aceeași causă sfintă și le hărăzește pentru cîteva clipe, iluzia că idealul lor este o realitate, că viața națională —contestată de stăpînitorii șoviniști există.* In obicinuita adunare anuală a „societăței de fond pentru teatru românesc“, care s’a ținut la Sebeșulsăsesc, d. dr. V. Braniș ce a ținut o conferință foarte interesantă asupra Teatrului Național din Ardeal. Din această cuvintare se vede cit de pătrunși sunt frații noștri de necesitatea intreprinderei lor și drept consecință ci de mult muncesc pentru isbîndă. Oratorul susține că un teatru național trebue să îndeplinească două condiții esențiale : să fie conservatorul limbei și să fie »specific romînesc, rupt din viața națională a poporului, trezit la consciința de sine". Avis celor în drept.—Dacă aceste desiderate nu vor rămîne numai pe hîrtie - cum se întîmplă pe la unele teatre—nu se poate să nu isbindească. D. Branis ce trece mai repede peste chestiunea limbei, care n’are nevoe de multe comentarii și desvoltă în toată întinderea ei pe cea de-a doua. Romanul, ca să prindă gust de teatru, trebue să afle acolo fapte și întînplări care îl interesează, din viața lui, trebue să-și simtă inima ratînd și să audă pe scenă pe Gheorghe sau pe Vasile strigînd : Trăiască Romănia!—iar nu pe Gregoire sau Jean triumfind decăderea Bastiliei. „De gloria națională voim să ne încălzim, mîndria națională voim să o întărim, aspirațiunile noastre voim să le resimțim, frămîntările noastre, atît din trecut cît și cele din prezent, voim să le vedem și înțelegem, învederate prin arta dumnezeiască a geniului creator și a artistului interpretatori“ Și cînd legendele pieselor, ce se vor reprezenta vor fi toarse din același fir din care se torc poveștile vieței lui, Romanul va veni, cu dragă inimă, să ridă de întimplările hazlii și să plingă de cele triste. Literatura dramatică romănească a alunecat pe un drum greșit: acela al localizărilor și deci introducerei pe nesimțite în teatru a unor deprinderi și idei străine oamenilor cu chip și grai românesc. „Arta unui popor trebue să fie transpirată de toate notele esențiale ale individualităței specifice a poporului. Trebue să fie răsărită din Tesaurul național al tradițiilor, ideilor și aspirațiunilor unui popor, trebue să afirme și manifeste temperamentul național și trebue să fie cea mai perfectă reoglindire a modului de simțire și cugetare națională“ Printre autorii noștri avem prea puțini, care să se fi inspirat de la nesecatele noastre isvoare naționale. De altmintrelea, lucrul nu e de mirat, ca să simți poezia și farmecul »Doinelor, »Basmelor“, etc., trebue să ai o inimă caldă Românească, nu otrăvită de toate altela-