Evenimentul, iulie-septembrie 1904 (Anul 12, nr. 113-187)
1904-07-22 / nr. 130
No. 180 pariotului și neputința de fapt a Românului. Ei!... vorba Romînului : „După răsboi]’mulți voinici s’adună“ , să fi văzut atunci pe cei[ce critică....... acum ! Unul dintre ei, și slavă Domnului că din fericire pentru neamul nostru au fost aliți, unul să fi stat în picioare cu fruntea sus, în fața vrăjmașului ; unul numai să fi opus resistență in fața dușmanului, să fi discutat drepturile lui de cucerire,să fi ajutat cu condeiul, cu averea, cu pilda cu viața, pe acei ce reprezentau lumina vieței strămoșești, și onoarea întreagă le revine lor. Și lorie și revine, căci eroii martirii se numără cu miile. Dacă nu ar fi decît plîngerea căderei Moldovei sub fanarioți de Niculcea ; dacă nu ar fi decit țipătul de durere al lui Beldiman, Zilot Românul, și alții, dacă nu ar fi deci protestarea haiducească a Codrenilor, Jienilor și numeroasele revolte ale haiducilor, pănă la bărbăteasca mișcare a lui Tudor, și încă am avea destule exemple. De aceia eu drept cuvînt d, Gh Ghibănescu zice : „Dar de la frunte?* se cer numai sacrifiieii și toți martirii epopeei noastre istorice au fost fruntași între fruntași”.Schimbărea Domnilor, bucuria nebunilor „Romînia ilustrată”, 1901, No 6). Și menea nu s’a alarmat. Acesta este caz de imediată caterisire și totuși toți tac. Sinodul nostru n’are curajul să se ridica la o chestiune atîta de gravă. Cum credeți deci că s’ar fi ridicat el singur la una nu mai puțin gravă ca acea a Mitropolitului Ghenadie ? La acțiuni mari și deschise nu se avuntă neîndemnat. Nu vrea guvernul să aibă greutăți și Sf. Sinod se resemnează spre cel mai mare rău al bisericei romînești. Așa se petrec lucrurile. Nu mai umblați prin urmare cu tertipuri și nu mai spuneți că chestiunea Ghenadie a fost sentența sinodală, executată de guvern, căci rîd și curțile. Nu mai inzist asupra chestiunei Ghenadie, fiindcă este destul de bine cunoscută, iar răsturnarea guvernului Sturdza și recursul guvernului Aurelian la sprijinul opoziției conservatoare spre rezolvirea chestiunei, au fost pedepsite bine meritate ale acestei fapte nesocotite. Am fost drepți VIII Chestiunea Ghenadie este numai o sentință a Sf. Sinod executată de guvern ? Trebue să fii prea naiv ca să afirmi asemenea lucru. Se știe și prea cum 86 să vfrșesc actele la noi „Se ticluesc mai întâi la întunere și apoi se prezintă în public cu totul altfel de cum sunt în realitate A le judeca după suprafață, înseamnă a fi.... imprudent. Sinodul nostru atîta de slab care nu pornește nimic din inițiativa lui ar fi început el o faptă cu urmări așa de grave ca chestiunea Ghenadie ? Liberalii sunt motorii. Numai cine n'a citit nimic in această materie afirmă că e sentența a Sf. Sinod executată de guvern. Pănă n’a intervenit tot guvernul s au admirurile din starea normală ? De foc Faptele sale îl zdruncinase și se ingrija acuma. Dacă faptele Sinodului 1 ar fi creat asemenea greutăți, s’ar fi manifestat guvernul liberal cu totul contrar Sf. Corp. Văzut-ați ași ceva ? Noi prea ne facem iluziuni mari de Sf. Sinod cind îl credem in stare să facă fapte cu așa de mare răsunet. Au perit timpurile lui Melchisedec, care ca un suflet al Sf. Sinod a călăuzit acest Sacru Corp spre o activitate trainică. Liberalii au introdus zirania prin instrumentele lor inconștiente și trădătoare de biserică. Agenți liberali îmbrăcați cu cele mai înalte demnități bisericești eparhiale drept proprietăți aleasă lor și se speculă cu nerușinare. De cind liberalii au introdus ie sinul bisericii asemenea elemente corupte, viața Sinodului s’a anemiat, vrednicul Melchisedec a murit amărît și fiți siguri că cu dânsul în Sinod chestiunea Ghenadie n’ar fi avut loc. O dovadă de nerăsturnat că nu sinodul este motorul chestiunii Ghenadie e următoarea: Astăzi în sinod a Iat elemente într’o pozițiune mai gravă decit Mitropolitul Ghenadie Ceia ce a făcut Episcopul de Buzău și ceia ce a făcut un alt agent liberal, care și-a permis să se atingă chiar de sfinta liturgie, să transforme eparhia într’o casă de schimb, e mult mai grav decît schimbările de tipic imputate Mitropolitului Ghenadie. Sinodul nostru știe aceste, dar nu Cronica teatrală — Reprezentația „Rezidenztheater“ Aseară s’a jucat la „Coloseu“ a doua și ultima reprezentație de către trupa din Rezidenztheater de la Berlin. Ansamblul, cum am spus și în cronica precedentă, se compune din elemente de valoare în frunte cu d-ra Anna Bergé, steaua și cu dl. Pau Birner—Bornhaus, societar de la „Kleines-Theater" din Berlin. Steaua trupei, d-ra Bergé, este într’adevăr o artistă desăvîrșită și foarte bine apreciată de presa germană. D-sa a jucat pe scenele teatrelor din Austria și Germank, și între alte direcții, a jucat alăturea cu ilustra noastră tragediană Agatha Bărsescu. Din convorbirea ce am avut’o cu d-sa, rezultă că interpretă tot repertorul modern, în frunte cu autorii berlinezi, ca Suderman, Hofmensthal Schuitzler, Hauptman, și cu piesele lui Ibsen, Dumas, Strindberg etc. Terminîndu-și turneul actual, d-ra Berge se va întoarce la Viena, unde va contracta un angajament la Volckstheater. Artistul Paul Birner-Bornhaus, care a interpretat în ambele serii pe Alteța Sa Serenissimus cu o vervă și sarcasm neîntrecut, este societar la „Kleinestheater“ din Berlin și între alte interpretări realizate cu mult efect dramatic și succes teatral, are și rolurile lui Klests și al Actorului din piesa lui Goreki „Azilul de noapte“ care a făcut recordul spectacolelor la teatrele berlineze. O subretă de valoare este d-ra Paula Helmers, care s’a produs cu multă iscusință in mai multe „burlescuri“, bun comice și artistul Th Clement. S’a jucat de data asta în fața unui public destul de numeros, care a gustat pe rînd piesele „In sfirșit singur* „Primavara* și „Comedianți ,arani" secondată de ciclul sarcasmelor și parodiilor glumețe, amuzante și picante ale lui Serenissimus. E de regretat faptul că trupa a sosit în mijlocul verei la noi, astfel că a rămas neobservată aproape, pe cind în realitate ansamblul e admirabil și cuprinde un excelent repertor modern. Impresariul trupei, d. Adriani, a mai fost și anul trecut în Iași, cînd ne-a adus pe vestiții spiritiști „Hommes et, Fey* , d-sa speră să vie și pentru a treia oară prin Romînia, n turneu cu toată trupa de la Kleinestheater“ și aceasta numai în ultima lună de iarnă, cînd lumea frecventează teatrul mai bine. Narcis 7 EVENIMENTUL Prognosticuri asupra recoltei de grân din 1904 Producția în lommia.—Anul 1904—Recolta în America de Nord.—Situația economică a Rusiei.—Cererile mari.—Nevoia de grîne.—Exportul din Romînia. Știm cu toții că recolta de grîu din țara romînească din nenorocire prezintă un deficit însemnat, care în unele districte atinge chiar proporțiunea dezastrului din 1891. O compensație oarecare va rezulta pentru agricultorii noștri din ridicarea prețurilor, cu care pot vinde această recoltă deficitară, căci acum este sigur că recolta mondiala din anul 1904, trebuie socotită între cele deficitare. De aceea vedem că încă de la începutul campaniei de export, prețurile cari s’au oferit vînzătorilor noștri, au debutat cu 76 de lei kila, pe cînd in anii precedenți prețurile de debut au fost abia de 65 lei kila, și astazi după trecere de cîteva zile abia, prețurile au trecut de 85 lei Calitatea griului nostru fiind de altmintrerea superioară în anul acesta, noi credem că această urcare de prețuri avînd cauze generale, se va menține și se va accentua încă. Rațiunea este simplă ; cele două țări exportatoare , America și Rusia n’au recolte care să poată produce vreo scădere de prețuri. Rusia pe lingă că a suferit de secetă ca și noi, se află în niște condițiuni defavorabile, pricinuite prin războiu, asupra cărora nu este necesitate să insităm. Recolta din America de Nord, pare a fi mult inferioară celor din anii precedenți, ceea ce explică că de mai bine de 8 luni de zile prețurile la Chicago și la New-York sunt așa de ridicate, încit exportul în Europa pare imposibil, într’adevăr, suta de kgr, fiind cotată la New-York peste 20 lei, este evident că nu va veni să se vîndă la Anvers sau la Londra cu 18 sau 19 lei. Această urcare de prețuri nu poate fi rezultatul speculațiunii, fiind absolut imposibil ca o speculațiune à la hauses asupra unui articol cum este griul, san și menție efectie în curs de mai bine de o jumătate de an, fără să ajungă la un grad, cum s’a întîmplat la 1898 cu speculațiunea încercată asupra griului de Leitner. Singură Franța, între toate țările mari producătoare de grîu, spera pînă acum csteva zile într’o recoltă de toată frumusețe, și această speranță se manifestă printr’o slăbiciune a prețurilor, destul de pronunțată prin tîrgurile franceze. Se vede că căldurile anormale cari au apucat griul în lapte, în multe părți au vătămat pînă la un punct oarecare recolta, căci asistăm de vre-o 10 zile la o urcare repede a prețurilor în Franța. Așadar, resursele țărilor exportatoare fiind anul acesta mai slabe, iar trebuințele țărilor importatoare (bună-oară a Englitezei), fiind mai mari, se înțelege de la sine că rezutatul inevitabil al acestei situațiuni nu poate fi decit menținerea prețurilor ridicate ce le vedem astăzi cum s’a întîmplat în anii 1891 și 1897. Dăm cititorilor noștri traducțiunea unui articol din jurnalul „Des Débats“ din 18 Iulie a. c, jurnal bine informat și serios și care în fie rezumează situațiunea in lumea întreagă. Notăm că la data acestui articol, situațiunea s’a accentuat în sensul ridicărei prețurilor. Sosirile importante din Iunie au ridicat stocurile din porturi la 1015000 hectolitri, ceea ce a ținut în eșec tîrgurile din Europa, dar actualmente, excedentele din Argentina sunt epuizate și grîurile americane devenind rare, tîrgul își va restabili echilibrul. Particularitatea cea mai remarcabilă a tîrgului de grîu este, pentru un moment, absența griului american. De șase luni această sursă de trimitere a dispărut și dacă cineva se oprește la evaluările recoltei în vedere, nu trabue să se aștepte la o augmentare din această parte. In aceste împrejurări, țările din Europa care importă grîu și a căror nevoe crește din zi în zi vor fi obligate să se adreseze la alte țări. Argentina, Rusia și mai ales India. Republica Argentina a avut o excelentă recoltă anul trecut, fapt care i-a permis să exporteze 29 milioane hectolitri. Rusia a avut de asemenea o recolta bună și a exportat mai mult greu cum n’a mai făcut de la 1895. Anul acesta recolta Indiei va fi cu 50 la sută superioară mediei, ceeace-i va permite să exporteze 45 pănă la 48 milioane hectolitri, cantitate cu totul superioară la tot ce va putea aduce oricare altă țară. Rusia pare anul acesta mai puțin favorizată decît in cei doi ani precedenți , știrile cele mai serioase arată o slăbire mai mult sau mai puțin mare in totalul recoltei griului de iarnă. Recolta de primavară pare a fi compromisă de marea umiditate. Toți sunt de părere că recolta Rusiei va fi mai pe jos de cea obicinuită, cu toate că este destul de greu să se afle lămuriri precise într-o țară așa de vastă. Ceea ce pare sigur este că dacă se prelungește războiul cu Japonia, va avea o gravă repercusiune asupra campaniei viitoare față cu dificultățile, pe cari le au producătorii ruși să utilizeze căile ferate acaparate de transporturile strategice. In Romînia din cauza secetei, recolta este cu 40—50 la sută mai prejos decît anul trecut. In Austro- Ungaria, după ultimile statistice oficiale, recolta va fi inferioară anului trecut cu cel puțin 10 la sută. In Italia și în Spania se așteaptă o recoltă mediocră sau mai inferioară anului 1903. In Italia mai ales, se socotește că va trebui să se importe 16 sau 17 milioane de hectolitri în loc de 10 milioane ea în 1903. In Franța prevederile sunt bune in totalitate, cu toate că pănă acum înștiințările sunt contradictorii Cursul griului rămîne, cu toate astea, relativ jos, din cauza stocurilor importante din anul trecut. In Marea Britaniei recolta va fi de puțină importanță. Terenurile cultivate nu sunt întinse, și cu toată îndreptarea temperaturei, încolțirea a fost rea și va da o producție puțin satisfăcătoare. E probabil chiar că recolta din anul acesta va fi cea mai proastă din cite s-au constantat de multă vreme și va fi nevoe de a se importa pe o largă măsură. Prevederile oficiale sunt de 70 pănă la 75 milioane hectolitri. In America prevederile cele mai recente urcă recolta la 350 milioane de bushel pentru griul de iarnă și a 260 milioane bushel griul de primăvară, ceea ce face un total de 610 milioane. Nevoile țarei sunt socotite la 500 milioane; nu va rămîne pentru export decît 110 milioane bushel, ceea ce constitue o scădere considerabilă a exportației Statelor Unite. Dacă examinăm nevoile țărilor care importă grîu, aceste nevoi vor fi mai mari ănul acesta decit anul trecut și trebue comptat pe 500 milioane busheli. Ne putem dar aștepta a o urcare a prețului griului, afară numai dacă Rusia nu e în măsură cu mai multă înlesnire decît a făcut-o în acest din urmă timp. I. N. L. INFORMAȚII Guvernul e hotărît să cumpere 200.000 de kile de porumb pentru țăranii lipsiți de hrană Suma ,fixată pentru această cumpărare e de aproape 20 milioane lei, căci ministrul de finanțe crede că nu vor ajunge 200.000 de kile de porumb pentru toate nevoile. Sătenii vor plăti porumbul ce li se va da, în cinci ani. Stocul porumbului existent în țară este de aproape 400.000 mile, ținînd seama de faptul că în unele județe recolta porumbului nu e compromisă. Subofițerul Ghica Leon reușit la concurs, a fost avansat sub locotenent în activitate și repartizat la reg. 7 călărași. In comuna Mironeasa, s’a ivit iarăși epizootia de febră aftoasă, printre vitele locuitorilor S’au luat măsurile de combatere Un cunoscut pungaș de meserie, și-a făcut iarăși apariția în localitate. El se numește loan Gheorghiu zis și Bogdan, modul lui de-a punga și constă în aceia de a face pe cerșitorul, prefăcîndu-se că cerșește pentru a se putea introduce prin ogrăzile și locuințele oamenilor, punîndu-și apoi planul în aplicare. El a fost arestat ori în momenta cînd plănuia un furt pe strada Sărărie. Serviciul Sanitar a consfiscat ori în piața halei, o mare cantitate de fructe necoapte, ce erau puse în vînzare. S’a luat disposiția, ca să nu se mai permită intrarea în oraș, cu fructe necoapte, care pricinuesc boale. D. Constantin Jelescu, perceptorul comunei Galata, venind spre Iași, drumul de la Galata și pănă la Podu-Roș, a perdut un portofel cu un bilet de bancă de 100 lei, 6 lei în argint și o ramă de aur pentru brațiietăi. Ni se denunță că la tranzelăria dlui F. Szakmary, ar exista doi lucrători fusici. Supunem aceasta la cunoștința serviciului Sanitar. Maria Dănușanu, din strada Potcoavei No. 12, a reclamat parchetul, că numitul Vasile Bonceanu, concubinul său, — în lipsa sa de acasă, ea aflîndu-se la băi—, i-a necinstit pe propia ei copilă Zamfira, în etate de 12 ani. Eri trecătorii de pe strada Scăricică, au fost viu și adine consternați de modul cum Sf. Sa părintele Popescu, pronumit Popa Roșu, de la biserica Sf. Ștefan, nu vrea să-și respecte cultul său, macar în fața lumei. Numitul preot, fusese invitat ca să îngroape un mort din poporul său Dorința familiei, a fost ca cortegiul să meargă pe strada Scăricică și Sărărie și apoi spre cimitir. Din ce motive nu se știe însă, numitul preot, ajungînd pe strada Scăricică, zice că nu vrea să se ducă pe unde dorește familia, și că Sf. sa vrea să-l ducă pe drumul cel mai scurt. Cum familia mortului se împotrivea, preotul Popescu fără a eșua mult timp, își desbracă sfintele odoare cu care era îmbrăcat și lăsînd mortul în părăsire a porni spre casă își poate oricine închipui indignarea familiei și a tuturor celor de față A trebuit să intervină agenții poliției, pentru ca să-l facă să se în 1904 brace înapoi pe numitul preot și să’l silească a’și face datoria. Atragem serioasa atențiune a I. P. S. S. Mitropolitului Partenie asupra acestui fapt, nedemn, de acel ceTet îmbracat în haina păcei și a credinței ! Femeia Paraschiva Nistor, din Comuna Roșcani, pe cînd se afla la munca cîmpului, pe moșia Voinești, făcui un foc pe ogor și se apropie de el. Cum însă vîntul sufla destul de puternic, săriră sc întei pe hainele ei, aprinzindu-le. Tot corpul nenorocitei femei, a ars de flăcări, așa de îngrozitor, fiost transportată în sat, după 24 an, încetă din viață. Pe ziua de 1 August a. c., efectivul jandarmariilor rurale, se va mări. Tot pentru acea dată, se plănuește și o mișcare în corpul jandarmilor Consiliul de higienă al orașului nostru, nu va mai fi convocat decît la 1 August a. c. Necunoscuți, au furat de la d. I. Ianov, comerciant din strada Păcurari, o mare sumă de bani rusești și romînești, precum și o chitanță în valoare de 355 lei. I. P. S. S. Mitropolitul Partenie, va inspecta, în cursul săptămînei viitoare, bisericile din localitate, și de prin împrejurimi. Aflăm că d. dr. Manolescu, inspectorul general al serviciului Sanitar, va veni iarăși in localitate, pe la începutul lunei August, pentru a inspecta orașul nostru. Se știe, că dr. Manolescu, a fost săptămîna trecută in localitate, inspectînd corpul Sanitar din județ. Serbarea Presei Ziariștii din Iași, constituiți în asociație, au organizat o Mare serbare Populară, în grădina Zimbru pentru seara zilei de Sîmbătă 24 Iulie a. c. Membrii comitetului festiv și-au luat însărcinarea de a face din aceasta serbarea cea mai reușită din cite s'au dat pănă în prezent la Iașist grație originalităților prin care va stăluci serbarea presei. In acest scop comitetul ține în fiecare zi ședințe la cari se lucrează cu cea mai mare grabă și activitate la întocmirea programului în modul cel mai ales posibil. Cu această ocazie grădina Zimbru va fi amenajată și împodobită complect in acest scop. Intre altele, in partea din vale a grădinei, care pănă azi nu era practicabilă și care va străluci prin bogăția și splendoarea aranjamentului, se va instala un Cabaret artistic unic in felul seu. Berea va fi servita consumatorilor de drăguțe doamne îmbrăcate in costum național. Apoi mai mulți artiști lirici și dramatici, precum și două societăți, au oferit concursul lor. Iar la orele 12 din noaptea serbărei va apărea un număr festiv al „Asociației Presei“ care, va cuprinde pe lîngă altă materie, și darea de seamă amănunțită a acestei serbări cu numele tuturor doamnelor, domnișoarelor și domnilor ce vor lua parte. Programul complect al serbărei va fi afișat pe zidurile orașului și publicat în toate ziarele. Domnii cultivatori de vie, cari posedă în proprietățile lor, varietăți de viță, numită „Grasa de Cotnari"1', sunt rugați de a înștiința prin o carte poștală, pe dl. H. Bernard, vila Socola, lingă Iași, care dorește să cumpere viță de altoi de această varietate, în cantitate mare, doamna unei femei IMia,reel Prevost PARTEA A DOUA V E! nu sorbi aceste lacrimi chiar de la ochi, cum o făcuse de alte ori, nici se plecă spre dinsa ca s’o mîngîe. Simțea că l’ar fi respins ; ș’apoi nici nu avea cum s’o mîngîe. Statură astfel, unul lingă altul, nemișcați și tăcuți, lîngă acest mormînt, în acest curios foc a cărui romantică gingășie nu’i mai atrăgea De o dată frigul amurgului, răsbătind printre crengi, ridicînd un abur ușor din albia pîrăului, îi prinse fără veste, îi făcu să se infioare. Soarele se culca acuma. De cînd oare stăteau ei așa acolo părăsiți în așa fel de desnădejde încît uitau pănă și viața ? Și ce visuri urmărise ei, în timpul acestei șederi in nemișcare ș’iu tăcere ? Aceleași, vai ! pe care nu și’l destăinuiră, visul morței amanților, unul lingă altul, după ce amîndoi au înțăles că pentru amorul lor nu mai are loc în viață ! Din momentul acela au început amîndoi cu încetul suișul calvarului, pe culmea acestui calvar, o știau ei acuma, amorul lor avea să fie răstignit Iulia pincii gesturile, cuvintele lui Maurice, și, chiar pe cele mai neînsemnate, le tălmăci spre a descoperi acest suflet nehotărît. Ea făcu astfel toate stingăciile în suflete fără greș de dragostea tulburată. Prindea fără veste pe Maurice visînd, cu ochii rătăciți, urmărind o închipuire , se gîndea : „Pe Clara o vede o pironise*. Atunci, deși’și dădea socoteală cu întrebarea ei ar jigni pe tînăr, nu se putea stăpîni să’i întrebe: — La ca te gîndești, amice ? Și răspunsul nehotărit a lui Maurice: „La nimic... „sau la tine scumpa mea... „întarta prepusurile ei. Pe cînd ea se silea astfel să’l supravegheze, și să’l fie din scurt, el, Maurice, se silea s’o iubească ca o datorie, și nimic nu omoară mai sigur amorul o privea ca să se convingă că era frumoasă și atrăgătoare. Și era în adevăr frumoasă și atrăgătoare, era destul s’o vezi, era destul să asculți șoaptele mesenilor de la restaurant, cînd treceau amanții amindoi prin sala cea mare. Maurice, care înțelegea acuma puțin nemțește, auzea necontenit această exclamație: „Bild schoen !...“ (Frumoasă de zugrăvit) „Nemții aceștia au dreptate, gîndea el, Iulia’i frumoasa, mult mai frumoasă decît Clara. Dar ce are a face? Frumuseța ei mi’i indiferentă astăzi, ca aceea a unui portret. Nu o mai doresc. Iubesc intr’insa o amintire, și’i sunt recunoscător, nimic mai mult". Intre dînșii un semn grozav, in viața aceasta de supunere tăcută, începea a tracta apropierea cristei, acea tăcere zguduitoare care vine înaintea frămîntărei atmosferei. Petrecerea in doi le era o povoară silinduse să găsească cuvinte, în afară de ceea ce ocupa exclusiv gîndirea lor, și ce trebuiau să ascundă. Gîtlejul lor astupat, nu lasă să iasă cuvintele... Se feriră de singurătate, fugiră de acasă. Afară, pe drumurile țarinei, pe cărările pădurei, primblarea-i ocupa, îi scutea de a vorbi, îndesiră primblările, umblară ca niște osîndiți, părăsind Cronbergul după masa de dimineață și întorcîndu-se de multe ori numai noaptea. Ei cunoscură astfel toate ungherile atrăgătoare a regiunei, toate piscurile din vecinătatea Taunusului. Nu erau niște munți anevoe de suit, urcarea lor nu avea nici o piedică.. Cel mai înalt, marele Faldberg, nu are decît ca o mie de metri înălțime , un fel de tablou cu coastele flocoase de copaci, ca și tot șirul, gol pe vîrf unde este un podiș larg pe care s’a clădit un otel pentru călători, cu un belvedere de unde se vede o mare întindere de loc. De la Cronberg pănă la acea culme, trebue de mers trei ceasuri. Maurice propunea să se facă cursa cu trăsura, Iulia însă se împotrivea, vr’o douăzeci de kilometri nu o speriau, zicea ea In realitate ea dorea aceasta zi de obosală, lîngă iubitul, prin pădurile pline de sanatate, d’inaintea orizonurilor celor largi, unde piepturile lor, după părerea lor, s’ar ușura. Cum erau să plece, pe o dimineață cam neguroasă, răcorită de ploaia din noapte, curierul venea, aducînd, odată cu jurnalele, o scrisoare da la Paris pentru „doamna Maurice Artoy“. Era de la Esquier, o scrisoare scurtă, rece, fără nici o aluzie la Maurice. El anunță numai pe Iulia că veștile de la Luxemburg nu erau bune. Doctorii opriră pe Anton Surgère de la orice muncă, și se sileau în zadar să-l facă să se întoarcă la Paris. Trebuia să se fie gata la cea întăi telegramă. „Prietenii noștri mergeau bine, sfirșea Esquier. Clara e cam obosită, sper însă că nu va fi fi nimic.“ ^ Această scrisoare îi ingriji. Pe cînd urcau unul lîngă altul, earavea prin pădure spre Koenigstein ca să ajungă la drumul Feldberg-ului, Maurice gîndea : „Ea are să plece. Am să rămîn iar singur. "„Și se mira că nici o mișcare a sufletului nu răspundea la această gindire. Nu, adevarat, nu mai știa unde-i e dorul, și dacă frica de a fi numai amîndoi, în tulburare, nu era mai de dorit decît grozava singurătate. Ea beata Iulie își zicea: „S’a mîntuit! s’a mîntuitl... am să’l părăsesc... Nu l’am luat înapoi, e mai departe de mine decît înainte, și am să’l părăsesc . Un puternic dor o frămîntă de a’l recuceri, acuma în ceasurile ce-i mai rămăsese. Ea simțea că nu se poate, dar că trebue. Drumul care, de l Koenigstein, duce la Feldberg, urcă de-odată cam greu coasta muntelui, sapat într’un pămînt roșietic, preferat cu bolovani, ceea ce face mersul anevoios. Maurice și Iulia, cu degetele încleștate, urcau unul lîngă altul , mulțumiți de greutatea drumului, care le tăia resuflarea și îi scutea de a vorbi ... Puțin este puțin, priveliștea muntelui se schimbă împrejurul lor. După tăetura neagră verdeața care mărginea cazarea, copacii se ridicară și totodata drumul se netezi—krg, ierbos, ușor, sub copacii cei mari. Cițiva stejari noduroși se amestecau printre trunchiurile sprintene a carpenilor și mesteacănilor ; curînd se arătară niște brazi uriași, închipuind turnuri nesfîrșite de catedrale, sub care domnea o tăcere uimitoare. Amîndoi pelerinii mergeau fără să-și audă pașii, căci drumul era căptușit cu frunze de brad căzute și uscate de multe ierni. (Va urma).