Evenimentul, iulie-septembrie 1904 (Anul 12, nr. 113-187)

1904-07-22 / nr. 130

No. 180 pariotului și neputința de fapt a Ro­­m­ânului. Ei!... vorba Romînului : „După răsboi]’mulți voinici s’adună“ , să fi văzut atunci pe cei[ce critică­....... acum ! Unul dintre ei, și slavă Domnului că din fericire pentru neamul nostru au fost aliți, unul să fi stat în picioa­­re cu fruntea sus, în fața vrăjmașu­lui ; unul numai­ să fi opus resisten­­ță in fața dușmanului, să fi discutat drepturile lui de cucerire,­să fi aju­tat cu condeiul, cu averea, cu pilda cu viața, pe acei ce reprezentau lu­mina vieței strămoșești, și onoarea întreagă le revine lor. Și lor­ie și revine, căci eroii martirii se numără cu miile. Dacă nu ar fi de­cît plîngerea că­­derei Moldovei sub fanarioți de Ni­­culcea ; dacă nu ar fi decit țipătul de durere al lui Beldiman, Zilot Ro­mânul, și alții, dacă nu ar fi de­ci protestarea haiducească a Codreni­­lor, Jienilor și numeroasele revolte ale haiducilor, pănă la bărbăteasca mișcare a lui Tudor, și încă am a­vea destule exemple. De aceia eu drept cuvînt d, Gh Ghibănescu zice : „Dar de la frun­te?* se cer numai sacrifiieii și toți martirii epopeei noastre istorice au fost fruntași între fruntași”.­­Schim­bărea Domnilor, bucuria nebunilor „Romînia ilustrată”, 1901, No 6). Și menea nu s’a alarmat. Acesta este­ caz de imediată caterisire și totuși­ toți tac. Sinodul nostru n’are curajul să se ridica la o chestiune atîta de gravă. Cum credeți deci că s’ar fi ridicat el singur la una nu mai puțin gravă ca acea a Mitropolitului Ghenadie ? La acțiuni mari și deschise nu se avuntă neîndemnat. Nu vrea guver­nul să aibă greutăți și Sf. Sinod se resemnează spre cel mai mare rău al bisericei romînești. Așa se petrec lucrurile. Nu mai umblați prin urmare cu tertipuri și nu mai spuneți că ches­tiunea Ghenadie a fost sentența si­nodală, executată de guvern, căci rîd și curțile. Nu mai inzist asupra chestiunei Ghenadie, fiind­că este destul de bi­ne cunoscută, iar răsturnarea gu­vernului Sturdza și recursul guver­nului Aurelian la sprijinul opoziției conservatoare spre rezolvirea ches­­tiunei, au fost pedepsite bine me­ritate ale acestei fapte nesocotite. Am fost drepți VIII Chestiunea Ghenadie este numai o sentință a Sf. Sinod executată de gu­vern ? Trebue să fii prea naiv ca să afirmi asemenea lucru. Se știe și prea cu­m 86 să vfrșesc actele la noi „Se ticluesc mai întâi la întunere și apoi se prezintă în public cu to­tul alt­fel de cum sunt în realitate A le judeca după suprafață, înseam­nă a fi.... imprudent. Sinodul nostru atîta de slab care nu pornește nimic din inițiativa lui ar fi început el o faptă cu urmări așa de grave ca chestiunea Ghena­die ? Liberalii sunt motorii. Numai cine n'a citit nimic in această ma­terie afirmă că e sentența a Sf. Si­nod executată de guvern. Pănă n’a intervenit tot guvernul s­ au adm­irurile din starea normală ? De foc Faptele sale îl zdruncinase și se in­­grija acuma. Dacă faptele Sinodului 1 ar fi creat asemenea greutăți, s’ar fi manifestat guvernul liberal cu to­tul contrar Sf. Corp. Văzut-ați ași ceva ? Noi prea ne facem iluziuni mari de Sf. Sinod cind îl credem in sta­re să facă fapte cu așa de mare ră­sunet. Au perit timpurile lui Melchi­­sedec, care ca un suflet al Sf. Sinod a călăuzit acest Sacru Corp spre o activitate trainică. Liberalii au in­trodus zirania prin instrumentele lor inconștiente și trădătoare de biserică. Agenți liberali îmbrăcați cu cele mai înalte demnități bisericești eparhiale drept proprietăți aleasă lor și se spe­culă cu nerușinare. De cind liberalii au introdus ie sinul bisericii ase­menea elemente corupte, viața Sino­dului s’a anemiat, vrednicul Melchi­sedec a murit amărît și fiți siguri că cu dânsul în Sinod chestiunea Ghe­nadie n’ar fi avut loc. O dovadă de nerăsturnat că nu si­nodul este motorul chestiunii Ghe­nadie e următoarea: Astă­zi în sinod a Iat elemente într’o pozițiune mai gravă de­cit Mitropolitul Ghenadie Ceia ce a făcut Episcopul de Buzău și ceia ce a făcut un alt agent li­beral, care și-a permis să se atingă chiar de sfinta liturgie, să transforme eparhia într’o casă de schimb, e mult mai grav de­cît schimbările de tipic imputate Mitropolitului Ghenadie. Sinodul nostru știe aceste, dar nu­ Cronica teatrală — Reprezentația „Rezidenztheater“ Aseară s’a jucat la „Coloseu“ a doua și ultima reprezentație de către trupa din Rezidenztheater de la Ber­lin. Ansamblul, cum am spus și în cronica precedentă, se compune din elemente de valoare în frunte cu d-ra Anna Bergé, steaua și cu dl. Pau Birner—Bornhaus, societar de la „Kleines-Theater" din Berlin. Steaua trupei, d-ra Bergé, este în­­tr’adevăr o artistă desăvîrșită și foar­te bine apreciată de presa germană. D-sa a jucat pe scenele teatrelor din Austria și Germank, și între alte di­recții, a jucat alăturea cu ilustra noas­tră tragediană Agatha Bărsescu. Din convorbirea ce am avut’o cu d-sa, rezultă că interpretă tot reper­torul modern, în frunte cu autorii berlinezi, ca Suderman, Hofmensthal Schuitzler, Hauptman, și cu piesele lui Ibsen, Dumas, Strindberg etc. Ter­minîndu-și turneul actual, d-ra Ber­ge se va întoarce la Viena, unde va contracta un angajament la Volc­­kstheater. Artistul Paul Birner-Bornhaus, ca­re a interpretat în ambele serii pe Alteța Sa Serenissimus cu o vervă și sarcasm neîntrecut, este societar la „Kleines­theater“ din Berlin și în­tre alte interpretări realizate cu mult efect dramatic și succes teatral, are și rolurile lui Klests și al Actorului din piesa lui Goreki „Azilul de noap­te“ care a făcut recordul spectaco­lelor la teatrele berlineze. O subretă de valoare este d-ra Paula Helmers, care s’a produs cu multă iscusință in mai multe „bur­­lescuri“, bun comic­e și artistul Th Clement. S’a jucat de data asta în fața u­nui public destul de numeros, care a gustat pe rînd piesele „In sfirșit sin­gur* „Prima­vara* și „Comedianți ,arani" secondată de ciclul sarcas­melor și parodiilor glumețe, amuzante și picante ale lui Serenissimus. E de regretat faptul că trupa a sosit în mijlocul verei la noi, ast­fel că a rămas neobservată aproape, pe cind în realitate ansamblul e admi­rabil și cuprinde un excelent reper­­tor modern. Impresariul trupei, d. Adriani, a mai fost și anul trecut în Iași, cînd ne-a adus pe vestiții spiritiști „Hom­m­es et, Fey* , d-sa speră să vie și pentru a treia oară prin Romînia, n turneu cu toată trupa de la Klei­nes­theater“ și aceasta numai în ul­tima lună de iarnă, cînd lumea fre­cventează teatrul mai bine. Narcis 7 EVENIMENTUL Prognosticuri asupra recoltei de grân din 1904 Producția în l­ommia.—Anul 1904—Recolta în America de Nord.—Situația economică a Rusiei.—Cererile mari.—Ne­voia­­ de grîne.—Exportul din Rom­înia. Știm cu toții că recolta de grîu din țara romînească din nenorocire pre­zintă un deficit însemnat, care în u­­nele districte atinge chiar proporțiu­­nea dezastrului din 1891. O compen­sație oare­care va rezulta pentru a­­gricultorii noștri din ridicarea prețu­rilor, cu care pot vinde această re­coltă­­ deficitară, căci acum este sigur că recolta mondiala din anul 1904, trebuie socotită între cele deficitare. De aceea vedem că încă de la înce­putul campaniei de export, prețurile cari s’au oferit vînzătorilor noștri, au debutat cu 76 de lei kila, pe cînd in anii precedenți prețurile de de­but au fost abia de 65 lei kila, și asta­zi după trecere de cîte­va zile abia, prețurile au trecut de 85 lei Calitatea griului nostru fiind de alt­mintrerea superioară în anul acesta, noi credem că această urcare de pre­țuri avînd cauze generale, se va men­ține și se va accentua încă. Rațiu­nea este simplă ; cele două țări ex­portatoare , America și Rusia n’au re­colte care să poată produce vre­o scădere de prețuri. Rusia pe lingă că a suferit de secetă ca și noi, se află în niște condițiuni defavorabile, pri­cinuite prin războiu, asupra cărora nu este necesitate să insităm. Recolta din America de Nord, pa­re a fi mult inferioară celor din anii precedenți, ceea ce explică că de mai bine de 8 luni de zile prețurile la Chicago și la New-York sunt așa de ridicate, în­cit exportul în Eu­ropa pare imposibil, într’adevăr, suta de kgr, fiind cotată la New-York peste 20 lei, este evident că nu va veni să se vîndă la Anvers sau la Londra cu 18 sau 19 lei. Această urcare de prețuri nu poate fi rezul­tatul speculațiunii, fiind absolut im­posibil ca o speculațiune à la hauses asupra unui articol cum este griul, san și menție efectie în curs de mai bine de o jumătate de an, fără să a­­jungă la un grad­, cum s’a întîm­­­plat la 1898 cu speculațiunea încer­cată asupra griului de Leitner. Sin­gură Franța, între toate țările mari producătoare de grîu, spera pînă a­­cum cste­va zile într’o recoltă de toată frumusețe, și această speranță se ma­nif­estă printr’o slăbiciune a prețurilor, destul de pronunțată prin tîrgurile franceze. Se vede că căldurile anor­male cari au apucat griul în lapte, în multe părți au vătămat pînă la un punct oare­care recolta, căci a­sistăm de vre-o 10 zile la o urcare repede a prețurilor în Franța. Așa­dar, resursele țărilor exporta­toare fiind anul acesta mai slabe, iar trebuințele țărilor importatoare (bună-oară a Englitezei), fiind mai mari, se înțelege de la sine că re­­zutatul inevitabil al acestei situați­­uni nu poate fi de­cit menținerea prețurilor ridicate ce le vedem astă­zi cum s’a întîmplat în anii 1891 și 1897. Dăm cititorilor noștri traduc­­țiunea unui articol din jurnalul „Des Débats“ din 18 Iulie a. c, jurnal bine informat și serios și care în fie rezumează situațiunea in lumea întreagă. Notăm că la data acestui articol, situațiunea s’a accentuat în sensul ridicărei prețurilor. Sosirile importante din Iunie au ridicat stocurile din porturi la 1015000 hectolitri, ceea­ ce a ținut în eșec tîrgurile din Europa, dar actual­mente, excedentele din Argentina sunt epuizate și grîurile americane devenind rare, tîrgul își va restabili echilibrul. Particularitatea cea mai remarca­bilă a tîrgului de grîu este, pentru un moment, absența griului ameri­can. De șase luni această sursă de trimitere a dispărut și dacă cine­va se oprește la evaluările recoltei în vedere, nu trabue să se aștepte la o augmentare din această parte. In aceste împrejurări, țările din Europa care importă grîu și a căror nevoe crește din zi în zi vor fi obli­gate să se adreseze la alte țări. Ar­gentina, Rusia și mai ales India. Republica Argentina a avut o ex­celentă recoltă anul trecut, fapt care i-a permis să exporteze 29 milioane hectolitri. Rusia a avut de asemenea o re­colta bună și a exportat mai mult greu cum n’a mai făcut de la 1895. Anul acesta recolta Indiei va fi cu 50 la sută superioară mediei, ceea­­ce-i va permite să exporteze 45 pănă la 48 milioane hectolitri, cantitate cu totul superioară la tot ce va pu­tea aduce ori­care altă țară. Rusia pare anul acesta mai puțin favorizată de­cît in cei doi ani pre­cedenți , știrile cele mai serioase a­­rată o slăbire mai mult sau mai pu­țin mare in totalul recoltei griului de iarnă. Recolta de prima­vară pare a fi compromisă de marea umidi­tate. Toți sunt de părere că recolta Rusiei va fi mai pe jos de cea obi­cinuită, cu toate că este destul­ de greu să se afle lămuriri precise în­­tr-o țară așa de vastă. Ceea ce pare sigur este că dacă se prelungește războiul cu Japonia, va avea o gra­vă repercusiune asupra campaniei viitoare față cu dificultățile, pe cari le au producătorii ruși să utilizeze căile ferate acaparate de transportu­rile strategice. In Romînia din cauza secetei, re­colta este cu 40—50 la sută mai pre­jos de­cît anul trecut. In Austro- Ungaria, după ultimile statistice ofi­ciale, recolta va fi inferioară anului trecut cu cel puțin 10 la sută. In Italia și în Spania se așteaptă o recoltă mediocră sau mai inferi­oară anului 1903. In Italia mai ales, se socotește că va trebui să se importe 16 sau 17 milioane de hectolitri în loc de 10 milioane ea în 1903. In Franța prevederile sunt bune in totalitate, cu toate că pănă acum înștiințările sunt contradictorii Cur­sul griului rămîne, cu toate astea, re­lativ jos, din cauza stocurilor impor­tante din anul trecut. In Marea­ Britaniei recolta va fi de puțină importanță. Terenurile cul­tivate nu sunt întinse, și cu toată îndreptarea temperaturei, încolțirea a fost rea și va da o producție pu­țin satisfăcătoare. E probabil chiar că recolta din anul acesta va fi cea mai proastă din cite s-au constantat de multă vreme și va fi nevoe de a se importa pe o largă măsură. Pre­vederile oficiale sunt de 70 pănă la 75 milioane hectolitri. In America prevederile cele mai recente urcă recolta la 350 milioane de bushel pentru griul de iarnă și a 260 milioane bushel griul de pri­măvară, ceea ce face un total de 610 milioane. Nevoile țarei sunt socotite la 500 milioane; nu va rămîne pentru ex­port de­cît 110 milioane bushel, ce­ea ce constitue o scădere considera­bilă a exportației Statelor­ Unite. Dacă examinăm nevoile țărilor ca­re importă­ grîu, aceste nevoi vor fi mai mari ănul acesta decit anul tre­cut și trebue comptat pe 500 mili­oane busheli. Ne putem dar aștepta a o urcare a prețului griului, afară numai dacă Rusia nu e în măsură cu mai multă înlesnire de­cît a fă­cut-o în acest din urmă timp. I. N. L. INFORMAȚII Guvernul e hotărît să cumpere 200.000 de kile de porumb pentru țăranii lipsiți de hrană Suma ,fixa­tă pentru această cumpărare e de aproape 20 milioane lei, căci minis­trul de finanțe crede că nu vor a­­junge 200.000 de kile de porumb pentru toate nevoile. Sătenii vor plă­ti porumbul ce li se va da, în cinci ani. Stocul porumbului existent în țară este de aproape 400.000 mile, ținînd seama de faptul că în unele județe recolta porumbului nu e compromisă. Sub­ofițerul Ghica Leon reușit la concurs, a fost avansat sub­ locote­­nent în activitate și repartizat la reg. 7 călărași. In comuna Mironeasa, s’a ivit ia­răși epizootia de febră aftoasă, prin­tre vitele locuitorilor S’au luat măsurile de combatere Un cunoscut pungaș de meserie, și-a făcut iarăși apariția în localitate. El se numește loan Gheorghiu zis și Bogdan, modul lui de-a punga și constă în aceia de a face pe cerși­­torul, prefăcîndu-se că cerșește pen­tru a se putea introduce prin ogră­zile și locuințele oamenilor, punîn­­du-și apoi planul în aplicare. El a fost arestat ori în momenta cînd plănuia un furt pe strada Să­­rărie. Serviciul Sanitar a consfiscat ori în piața halei, o mare cantitate de fructe necoapte, ce erau puse în vînzare. S’a luat disposiția, ca să nu se mai permită intrarea în oraș, cu fructe necoapte, care pricinuesc boale. D. Constantin Jelescu, perceptorul comunei Galata, venind spre Iași,­­ drumul de la Galata și pănă la Po­­du-Roș, a perdut un portofel cu un bilet de bancă de 100 lei, 6 lei în argint și o ramă de aur pentru bra­țiietăi. Ni se denunță că la tranzelăria d­lui F. Szakmary, ar exista doi lu­crători fu­sici. Supunem aceasta la cunoștința serviciului Sanitar. Maria Dănușanu, din strada Pot­coavei No. 12, a reclamat parche­tul, că numitul Vasile Bonceanu, concubinul său, — în lipsa sa de aca­să, ea aflîndu-se la băi—, i-a ne­cinstit pe propia ei copilă Zamfira, în etate de 12 ani. Eri trecătorii de pe strada Scări­­cică, au fost viu și adine consternați de modul cum Sf. Sa părintele Po­pescu, pronumit Popa­ Roșu, de la biserica Sf. Ștefan, nu vrea să-și res­pecte cultul său, macar în fața lumei. Numitul preot, fusese invitat ca să îngroape un mort din poporul său Dorința familiei, a fost ca corte­giul să meargă pe strada Scăricică și Sărărie și apoi spre cimitir. Din ce motive nu se știe însă, nu­mitul preot, ajungînd pe strada Scă­­ricică, zice că nu vrea să se ducă pe unde dorește familia, și că Sf. sa vrea să-l ducă pe drumul cel mai scurt. Cum familia mortului se împotri­vea, preotul Popescu fără a eșu­a mult timp, își desbracă sfintele odoa­re cu care era îmbrăcat și lăsînd mortul în părăsire a porni spre casă își poate ori­cine închipui indignarea familiei și a tuturor celor de față A trebuit să intervină agenții po­liției, pentru­ ca să-l facă să se în­ 1904 brace înapoi pe numitul preot și să’l silească a’și face datoria. Atragem serioasa atențiune a I. P. S. S. Mitropolitului Partenie asu­pra acestui fapt, nedemn, de acel ceTet îmbracat în haina păcei și­ a credinței ! Femeia Paraschi­va Nistor, din Co­muna­ Roșcani, pe cînd se afla la munca cîmpului, pe moșia Voinești, făcui un foc pe ogor și se apropie de el. Cum însă vîntul sufla destul de puternic, săriră sc întei pe hainele ei, aprinzindu-le. Tot corpul nenorocitei femei, a­ ars de flăcări, așa de îngrozitor, fi­ost transportată în sat, după 24 an, încetă din viață. Pe ziua de 1 August a. c., efecti­vul jandarmariilor rurale, se va mări. Tot pentru acea dată, se plănuește și o mișcare în corpul jandarmilor Consiliul de higienă al orașului nostru, nu va mai fi convocat decît la 1 August a. c. Necunoscuți, au furat de la d. I. Ianov, comerciant din strada Păcu­rari, o mare sumă de bani rusești și romînești, precum și o chitanță în valoare de 355 lei. I. P. S. S. Mitropolitul Partenie, va inspecta, în cursul săptămînei viitoare, bisericile din localitate, și de prin împrejurimi. Aflăm că d. dr. Manolescu, ins­pectorul general al serviciului Sani­tar, va veni iarăși in localitate, pe la începutul lunei August, pentru a inspecta orașul nostru. Se știe, că dr. Manolescu, a fost săptămîna trecută in localitate, ins­­pectînd corpul Sanitar din județ. Serbarea Presei Ziariștii din Iași, constituiți în a­­sociație, au organizat o Mare serbare Populară, în grădina Zimbru pentru seara zilei de Sîmbătă 24 Iulie a. c. Membrii comitetului festiv și-au luat însărcinarea de a face din aceasta ser­barea cea mai reușită din cite s'au dat pănă în prezent la Iașist grație origi­nalităților prin care va stăluci serba­rea presei. In acest scop comitetul ține în fie­care zi ședințe la cari se lucrea­ză cu cea mai mare grabă și activita­te la întocmirea programului în modul cel mai ales posibil. Cu această ocazie grădina Zimbru va fi amenajată și împodobită complect in acest scop. Intre altele, in partea din vale a grădinei, care pănă azi nu era practi­cabilă și care va străluci prin bogăția și splendoarea aranjamentului, se va instala un Cabaret artistic unic in felul seu. Berea va fi servita consu­matorilor de drăguțe doamne îmbră­cate in costum național. Apoi mai mulți artiști lirici și dra­matici, precum și două societăți, au o­­ferit concursul lor. Iar la orele 12 din noaptea serbărei va apărea un număr festiv al „Asociației Presei“ care, va cuprinde pe lîngă altă materie, și da­rea de seamă amănunțită a acestei serbări cu numele tuturor doamnelor, domnișoarelor și domnilor ce vor lua parte. Programul complect al serbărei va fi afișat pe zidurile orașului și publi­cat în toate ziarele. Domnii cultivatori de vie, cari po­sedă în proprietățile lor, varietăți de viță, numită „Grasa de Cotnari"­1', sunt rugați de a înștiința prin o car­te poștală, pe dl. H. Bernard, vila Socola, lingă Iași, care dorește să cumpere viță de altoi de această va­rietate, în cantitate mare, doamna unei femei IMia,reel Prevost PARTEA A DOUA V­ E! nu sorbi aceste lacrimi chiar de la ochi, cum o făcuse de al­te ori, nici se plecă spre dinsa ca s’o mîngîe. Simțea că l’ar fi respins ; ș’apoi nici nu a­­vea cum s’o mîngîe. Statură ast­fel, unul lingă al­tul, nemișcați și tăcuți, lîngă acest mormînt, în acest curios foc a cărui romantică gingășie nu’i mai a­­trăgea De o dată frigul amurgului, răsbătind pr­intre crengi, ridicînd un abur ușor din albia pîrăului, îi prinse fără veste, îi făcu să se infioare. Soarele se culca acuma. De cînd oare stăteau ei așa acolo pă­răsiți în așa fel de desnădejde încît uitau pănă și via­ța ? Și ce visuri urmărise ei, în timpul acestei șederi in nemișcare ș’iu tăcere ? Acelea­și, vai ! pe care nu și’l destăinuiră, visul morței amanților, unul lingă altul, după ce amîndoi au înțăles că pentru amorul lor nu mai are loc în viață ! Din momentul acela au început amîndoi cu în­cetul suișul calvarului, pe culmea acestui calvar, o știau ei acuma, amorul lor avea să fie răstignit Iu­­lia pincii gesturile, cuvintele lui Maurice, și, chiar pe cele mai neînsemnate, le tălmăci spre a descoperi a­­cest suflet nehotărît. Ea făcu ast­fel toate stingăcii­le în suflete fără greș de dragostea tulburată. Prin­dea fără veste pe Maurice visînd, cu ochii rătăciți, ur­mărind o închipuire , se gîndea : „Pe Clara o vede o pironise*. Atunci, de­și’și dădea socoteală cu între­barea ei ar jigni pe tînăr, nu se putea stăpîni să’i întrebe: — La ca te gîndești, amice ? Și răspunsul nehotărit a lui Maurice: „La ni­mic... „sau la tine scumpa mea... „întarta prepu­surile ei. Pe cînd ea se silea ast­fel să’l supravegheze, și să’l fie din scurt, el, Maurice, se silea s’o iubească ca o datorie, și nimic nu omoară mai sigur amorul o privea ca să se convingă că era frumoasă și atră­gătoare. Și era în adevăr frumoasă și atrăgătoare, era destul s’o vezi, era destul să asculți șoaptele me­senilor de la restaurant, cînd treceau amanții amin­­doi prin sala cea mare. Maurice, care înțelegea acu­ma puțin nemțește, auzea necontenit această excla­mație: „Bild schoen !...“ (Frumoasă de zugrăvit) „Nemții aceștia au dreptate, gîndea el, Iulia’i frumoa­­­­sa, mult mai frumoasă de­cît Clara. Dar ce are a face? Frumuseța ei mi’i indiferentă astă­zi, ca aceea a unui portret. Nu o mai doresc. Iubesc intr’insa o amintire, și’i sunt recunoscător, nimic mai mult". Intre dînșii un semn grozav, in viața aceasta de supunere tăcută, începea a tracta apropierea cris­tei, acea tăcere zguduitoare care vine înaintea fră­­mîntărei atmosferei. Petrecerea in doi le era o po­­voară silindu­se să găsească cuvinte, în afară de ceea ce ocupa exclusiv gîndirea lor, și ce trebuiau să as­cundă. Gîtlejul lor astupat, nu lasă să iasă cuvin­tele... Se feriră de singurătate, fugiră de a­casă. A­­fară, pe drumurile țarinei, pe cărările pădurei, prim­­blarea-i ocupa, îi scutea de a vorbi, îndesiră prim­blările, umblară ca niște osîndiți, părăsind Cronberg­ul după masa de dimineață și întorcîndu-se de multe ori numai noaptea. Ei cunoscură ast­fel toate ungherile atrăgătoare a regiunei, toate piscurile din vecinătatea Taunus­­ului. Nu erau niște munți a­nevoe de suit, urcarea lor nu avea nici­ o piedică.. Cel mai înalt, marele Faldberg, nu are de­cît ca o mie de metri înălțime , un fel de tablou cu coastele flocoase de copaci, ca și tot șirul, gol pe vîrf unde este un podiș larg pe care s’a clădit un otel pentru călători, cu un belvedere de unde se vede o mare întindere de loc. De la Cron­­berg pănă la acea culme, trebue de mers trei cea­suri. Maurice propunea să se facă cursa cu trăsura, Iulia însă se împotrivea, vr’o două­zeci de kilometri nu o speriau, zicea ea In realitate ea dorea aceasta zi de obosală, lîngă iubitul, prin pădurile pline de sa­­natate, d’inaintea orizonurilor celor largi, unde piep­turile lor, după părerea lor, s’ar ușura. Cum erau să plece, pe o dimineață cam neguroasă, răcorită de ploaia din noapte, curierul venea, aducînd, odată cu jurnalele, o scrisoare da la Paris pentru „doamna Maurice Artoy“. Era de la Esquier, o scri­soare scurtă, rece, fără nici o aluzie la Maurice. El anunță numai pe Iulia că veștile de la Luxemburg nu erau bune. Doctorii opriră pe Anton Surgère de la ori­ce muncă, și se sileau în zadar să-l facă să se întoarcă la Paris. Trebuia să se fie gata la cea întăi telegramă. „Prietenii noștri mergeau bine, sfirșea Esquier. Clara e cam obosită, sper însă că nu va fi fi nimic.“ ^ Această scrisoare îi ingriji. Pe cînd urcau unul lîngă altul, earavea prin pădure spre Koenigstein ca să ajungă la drumul Feldberg-ului, Maurice gîndea : „Ea are să plece. Am să rămîn iar singur. "„Și se mira că nici o mișcare a sufletului nu răspundea la această gindire. Nu, adevarat, nu mai știa unde-i e dorul, și dacă frica de a fi numai amîndoi, în tulbu­rare, nu era mai de dorit de­cît grozava singurătate. Ea beata Iulie își zicea: „S’a mîntuit! s’a mîntuitl... am să’l părăsesc... Nu l’am luat înapoi, e mai de­parte de mine de­cît înainte, și am să’l părăsesc . Un puternic dor o frămîntă de a’l recuceri, acuma­ în ceasurile ce-i mai rămăsese. Ea simțea că nu se poate, dar că trebue. Drumul care, de l Koenigstein, duce la Feld­berg, urcă de-odată cam greu coasta muntelui, sapat într’un pămînt roșietic, preferat cu bolovani, ceea ce face mersul anevoios. Maurice și Iulia, cu degetele încleștate, urcau unul lîngă altul , mulțumiți de gre­utatea drumului, care le tăia resuflarea și îi scutea de a vorbi ... Puțin este puțin, priveliștea muntelui se schimbă împrejurul lor. După tăetura neagră verdeața care mărginea cazarea, copacii se ridicară și tot­odata dru­mul se netezi—krg, ierbos, ușor, sub copacii cei mari. Ciți­va stejari noduroși se amestecau printre trunchiurile sprintene a carpenilor și mesteacănilor ; curînd se arătară niște brazi uriași, închipuind tur­nuri nesfîrșite de catedrale, sub care domnea o tă­cere uimitoare. Amîndoi pelerinii mergeau fără să-și audă pașii, căci drumul era căptușit cu frunze de brad căzute și uscate de multe ierni. (Va urma).

Next