Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)

1904-10-26 / nr. 209

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 IAȘI Apare în toate zilele de lucru Un număr Țechin 30 bani Soarele 25 Luni—M. Marcian 26 Marți—­ Sf. Dimitrii 27 Mercuri—Mart. Nestor R. A. n­.54 ft.5 6.55 5.4­10 bani—Seria XI Anii XII. Ro. 209 MARTI 26 OCTOMBRIE 1901 6.56 5.37 iar conservator Safie Ionescu iată un om în toată pute­rea cuvîntului. Ca o stîncă de granit, ata­cată din toate părțile de va­­lurile furioase ale Mărei, ast­fel se înfățișează spectatoru­lui imparțial, fruntașul nos­tru iubit d. Take Ionescu. Stîncă de granit, neconte­nit expus valurilor viforoasei noastre viețe politice, d. Take Ionescu este bărbatul către care se îndreaptă azi toate privirile, este omul de muncă, omul de inimă devotat cu trup și suflet cauzei conservatoare, este, cum cu drept cuvînt a fost numit, sufletul partidului conservator. El este acela către care se îndreptau la vreme de grea cumpănă toate privirile ; că­tre ei se îndreptau toate spe­ranțele, cînd țara în urma dezastruoasei guvernări libe­rale avea nevoe de bărbați curagioși pentru a o scoate la liman. ...Și pe cînd liberalii pără­seau puterea, pe de o parte speriați de furia poporului, pe de alta îngroziți de pră­pastia către care tîrîseră țara, și cînd toți șovăiau, el a fost acela care în unire cu șeful nostru venerat a declarat că „partidul conservator ia răs­punderea situației... Vorba aceasta n’a fost o vorbă goală și sufletul acesta care anima toată activitatea politică a partidului conser­vator, a știut, sub înțeleaptă conducere a veneratului nos­tru șef, și cu concursul tutu­ror fruntașilor să facă ast­fel ca țara să se poată ridica în scurt timp,de acolo unde zeci de ani de criminală destrăbălare colectivistă o adusese. Și sub însuflețirea acestui „suflet al partidului“, s’au văzut acele corpuri legiuitoare muncind cu o rîvnă neîntrecută la în­­nălțarea țarei în așa fel în­cît, chiar cînd trădarea celor mi­luiți azi de colectiviști a tre­cut puterea în mîinile d-lui Sturdza, partidul liberal a fost nevoit să lucreze conform im­boldului ce a dat afacerilor țarei, energica gestiune con­servatoare. Toate excedentele cu cari se laudă azi colectiviștii nu­mai acestei munci sîrguitoare se datoresc. Și, sub patrioti­cul și neobositul imbold ce se dăduse întregului ruaj po­litic și economic al țărei, este sigur că dacă partidul nostru mai stătea cîți­va ani la pu­tere, azi nu erau atîtea buciu­muri pe capul mult încercatei noastre patrii. Nu mai enumărăm aci le­gile și toate actele mari cari D-tor D. G. BOROIANU sînt legate de mumele lui Take Ionescu, ele ar forma volume întregi, căci toată istoria po­litică a țărei noastre de zece ani încoace este strîns legată cu numele acestui bărbat de frunte. Se cuvine clar ca azi de ziua lui, cînd toată suflarea conservatoare, toată țara, își îndreaptă privirile spre acest fruntaș al neamului, să-i adu­cem prinosul cuvenit de ad­mirație, și, recunoscători,pen­tru binele ce a făcut țărei în atîtea ocazii, îi urăm din a­­dîncul inimei: „să trăești în­tru mulți ani­ pentru binele partidului, și pentru folosul țărei acesteia care te iubește” „Evenimentul“ F­UGITIVE ANALOGII „Și Moralescu e poet". „Liberalul“ e §­lo ■'ii'di <v­ioz<xlctyc­u e poet 6b» o­ patȚuC ©... Și do&itocut c...­­profet Și „£ țt'etajul“ e... ziar­. 1. Știu Administrația „Casei Bisericii“ Din toate părțile primim pinguri contra Administrației Casei Bisericii și din toate reese că această Adminis­trație numai înflorirea sf­i noastre Bi­serici nu urmărește Cine va fi cauza în definitiv nu știm. Dar că se petrec lucruri, care ar fi bine să nu se [UNK] pe­treacă, numai încape îndoială. Așa ni se spune că Administrația dacă se face vacant vr’un loc de paroh n’admite hirotonia vre­unui candidat prin ce n’are 4 vacanțe, ceea­ ce face ca licențiații în teologie­­ să bată podurile. Administrația merge mai departe. Dacă în locul vacant se recomandă preoți de pe la alte biserici, ca să țină locul. Administrația refuză a plăti salarul cuvenit acestor preoți, cu toate că nici un t­ot de lege nu-i dă un așa drept. Acei cari trăesc din instituția aceasta a Casei Bisericii, uită că ,,cel ce ser­­vește Altarului, de la Altar, trebue să se hrănească“. Un alt caz asupra că­ruia­ ni se a­­trage atenția este amestecul Adminis­trației în numirea personalului necesar epitropiilor de pe la bisericile particu­lare. Mai mult, Administrația suprimă posturile în chiar cursul anului, mo­dificând budgetele după plac Tot așa ni se spune că Administra­ția trimite anchete pe la diferite bise­rici și pe baza actelor dresate, dă în judecată pe epitropii vinovați. Da merge pînă a suspenda pe parohi și a cere chiriarhilor numirea altora. Acte de dare in judecată se fac, hirtii oficiale ies din canclazia Administrații. Dar, minune! Nu trece mult și fără ca ju­decata să se pronunțe­. Administrații nvine și scoate singură din cauză pe aceia pentru judecarea cărora se re­dresase judecății, dar ca să se pară că nimic n’a intervenit, cere darea in ju­decata Consistoriilor a parohilor contra cărora se pornise la început susținînd darea in judecata Tribunalelor. Noi nu pricepem de loc acest fel de procedări, care­ ni se par atît de tira­nii in­cit nu mai vedem Administra­ția ,, Casei Bisericii“ acea instituție despre care vorbește legea ei de or­ganizare. Guvernul si chestia Macedoneana Telegramele aduc știrea din Con­­stantinopol că în urma deselor cer­­te ce au avut loc în sinul sinodului, aromicii au făcut așa progresa in propaganda C8 au întreprins în cau­za lor proprie, incit mai mulți Mi­­tropoliți, pănă aci complect ostili cererilor aromice, au găsit de cu­viință să ceară Patriarh­ului acor­darea unor concesiuni mai serioa­se pentru ei. Fața cu actuala stare de lucruri din Macedonia, guvernul nostru ar trebui se profite de moment pr­­ivind stăruin­ți cit mai energice pe lînga Mitropoliț­i ce se arată bine­voitori nouă, ca aceștia persistînd in ideia lor, să lucreze cu stăru­ință pentru concesiuni serioase in favoarea fraților noștri din M­ace­­donia. D. Sturdza s’ar arata cu această linie de purtare­ dacă nu mai mult, miscar atît de iubitor de binele ro­dinilor, pe cit sunt Mitropoliții din Macedonia. Se pare însă că și în această mare chestie de interes general romi­­nesc, guvernul nostru va pune meschinăria politică și ura de par­tid pe de-asupra marelui interes național, căci va remînea neutru în chestia din Macedonia, ca să dea ultima și cea mai puternică lovitu­ră, operei întreprinse de conserva­tori și în special de d. Tache Iones­­cu, cu privire la frații noștri. ROCKEFELLER COMBĂTUT DE „VOINțA NAȚIONALA’’ Și... așa cu „ Voința Națională•*. Promisese oficioasa colectivistă că va arăta cine este Rockefeller și ce fel de trucuri, ca să nu zicem trusturi, a întrebuințat în Ame­rica spre a se face stâpîn pe vîn­­zarea petroleului. Cine a avut cu­­ragiul să citească acele articole, și a comparat cele ce s'au publi­cat în ziarul colectivist, își va a­­minti că nu se spunea în numerile de astă-vară, că intrarea ameri­canului în țară va fi mai rea ca intrarea turcilor și, că: „pe lingă domnia lui Rockefeller, domnia turcilor ne va pare o idilă“. In același timp ni se promitea o serie de destăinuiri privitoare la activitatea funestă a america­nului. Cină colo, ce ne-a fost dat să vedem? Grozava, colosala cri­mă a streinului, consta in faptul că americanul in loc să se lase bătut pe piața petroleului, si a or­ganizat vînzarea ast­fel în­cît sa se poată menține, într'o țară, și pe un continent, unde lupta pentru exis­tentă a ajuns la maximumul de intensitate. Și negreșit in a­­ceastă luptă, a uzat de toate mij­loacele permise de lege, ca scăde­rea prețului (lucru care a fost spre binele consumatorilor) face­rea de contracte severe, și o serie întreagă de mijloace de cars co­mercial nostru uzează fără re­zervă și fără ca cine­va să se scandalizeze pentru aceasta cîtuși de puțin. Dacă in această războire economică concurenții lui Rocke­feller au fost învinși, este lucru explicabil: aceeași soartă a rezer­ascultatorilor, ca ale altora. Și este și natural. Preotul vorbește în numele Domnului, el este reprezentantul mo­ralității in lume, la el instrucția este strâns unită cu educația, așa că ac­tivitatea pe care o desfășură este vie și bine făcătoare. Regenerarea satelor prin preoți o recunosc nu numai cei bisericești, ci și ori­ce român conștient și cu dor de țară. Așa citeam nu de mult, cu destulă satisfacție, un articol al d-lui Slavici, cunoscutul scriitor și membru al Academiei române, prin care se arată că nu școala, ci biserica are chiemarea de a deștepta poporul, a-1 ridica și a-1 duce către o viață mai bună. Numai aceia cari nu-și dau soco­teală de rolul preotului, cari au idei false despre religiune și cler, și cari hrănesc în ei tendinți diametralminte opuse organizațiunii de stat creștin; numai aceia se tem de a pune pe preot în poziție ca să-și împlinească înalta sa ehie mareJ­tină și foștii so­cialiști, cari pînă mai eri țipau și a­cuzau pe preoți, astă­zi s’au convins că nu aveau dreptate și de aceia fac­eau ei lui Rockefeller și acesta n’a făcut de­cît să- și apere interesele și pielea. Lucrul e atît de simplu , dar „ Voința Națională “ spunea că se­va întoarce o vreme mai rea ca a turcilor pentru țara­­ noastră, vremea cu tăeri de­ capete cu sur­­gimiri, cu încarcerări, chinuri și jupuiri de *vii. Acestea toate aveau să pară idi. Ace lucruri față de era ce avea să aducă Rockefeller in țara noas­tră. Și aveau să pară cu aît mai groaznice apucăturile acestea cu cît „americanul, nici măcar nu s'a indigenat la noi prin vre-o bine­facere"­i după cum spun așa de drăguț pomanagii de la „Voința Națională". Dar, asupra felului de a com­bate al „Voinței'* vom mai avea prilejul să vorbim [UNK]—P.­­­­ ..««ffiS58338» «SSwe­­­ • «a Activitatea ateilor teii Ro­ u­l colectiviștilor In Parlament Cu pașii repezi se apropie momen­tul în care va avea loc consultarea țarei. Acest moment, solemn pentru totala lume politică, preocupă de a­­proape partidele noastre politica care se pregătesc de luptă. Ziarele colectiviste au început să publice articole prin care să justifice dreptul d-lui Sturdza de a prezida a­­ceastă consultare și încearcă să arate că activitatea guvernului colectivist a fost spre binele țărei. Acesta e un drept al presei colec­tiviste pe care nu l-ar putea contesta nimenea. Surprinzător este însă fap­tul că acele ziare se mențin în sfera generalizărilor și,ț­u se ocupă și de activitatea locală a conductorilor co­lectiviști. Liberalul de pildă nu șop­tește nici un cuvînd in această pri­vință și lucrul poate fi lesne explicat. Aleșii lașului suntem departe de vremurile în care glasul reprezentanților lașului răsuna în parlament și constituia au­toritate în cestiunile de ordine gene­ral și local. Nici cînd aleșii lașului n’au fost mai nuli deși nici odată bă­­trina Capitală a Moldovei n’a avut mai multă nevoe de intervenția re­prezentanților ei. Tradiția este ca în minister ca și în conducerea parla­mentului să fie­ și moldoveni și în special ieșeni. Tradiția ia însă sfîrșit, cade în desuetudine, cînd elementele menite s’o menție și s’o întărească se risipesc. Ce au făcut actualii deputați și se­natori colectiviști pentru menținerea tradiției? Cu ce au dirilat, în ches­tiuni de ordin general sau local, in tot timpul de cînd funcționează ac­tualele camere ? Și doar s’a legiferat lucruri destul de importante pentru a fi motivat o intervenire. Autism și mahalagism La Cameră au strălucit printr’un mutism perfect d-nii Buicliu, Macri, C­r. Penescu Tanase Gh­eorgh­iu, cap. Constandache, Radu­ Vasiliu etc , iar la Senat n’au vorbit mai mult d-nii dr. Bott­z, Climescu, dr. Iuliano etc. Mutismul acesta nu este explicat numai prin insuficiența și lipsa cu­noștințelor în luptele parlamentare ale corifeilor colectiviști ci și prin ma­­haligismele și criticele reciproce din­tre acești colectiviști. Lupta și neînțelegerile locale au repercutat influența lor asupra ati­tudinei din parlament și rezultatul a fost nul ca activitate, după cum nulitatea e caracteristica tuturor ac­tualilor aleși colectiviști. Excepțiuni Spiritul de dreptate ne silește să recunoaștem că există și excepțiuni. Acestea privesc pe d-nii Panu și Missir, care nu sînt colectiviști ci cel mult neocolectiviști și pe d. Stere și Raki Vasiliu. D. Vasiliu a vorbit ast­fel într’o chestiune de ordin școlar, în­cît a provocat un imens hohot de rîs, iar d. Stere, vecinie acelaș, a atacat ches­tiuni menite cel mult să-i sporească­­influența și să contribue la mărirea mijloacelor sale de parvenire Frumos cap­al Acesta constitue capitalul de ac­tivitate parlamentară­ a aleșilor colec­tiviști. Cu acest capital, colectiviștii se vor prezenta la viitoarele alegeri și vor cere sufragiile cetățenilor. Să spun cetitorii dacă o atare îndrăzneală nu trebuește pedepsită. Dar nu-i suficient să dovedim nu­mai ce n’au făcut colectiviștii, ci vom căuta să dovedim în numerile viitoare ce au făcut colectiviștii noștri în cur­sul acestei seziuni legiuitoare. Această activitate e și mai impor­tantă și asupra ei vom insista mai pe larg. A se citi în corpul zlirulnl. Textul deciziunei Camerei de punere sub acuzare, In a­­facerea Batman“. Qamim, faste și lucruri . i i Take Ionescu Aparține acelei rase de oameni care sue ușor treptele strălucirii și cuceresc fără luptă grea atenția publică, prin desfășura­rea unor însușiri cu mult deasupra comu­nului. mamut-Născut fără blazon, a știut să și-l brodeze pe canevaua faimei pe care nu o urmărea, dar care la urmărit și l’a ajuns. Take Ionescu este din acele creațiuni care n'au trecut, nici viitor ; este cum a fost, și va fi cum este. Dalta naturii a nimerit ge­nial ciopliturele și opera acestei maistre s’a presentat perfectă publicului uman. îngăduința, bunătatea, împărtășirea sufe­rinței, — sunt calitățile lui sufletești. E al­truist din creștet pină 'n tălpi. In viața publică, se înteia iubirea de neam, i­a ținut tot­deauna inima ’n foc. De o pricepere superioară experienței chiar, Take Ionescu, prin puterea inteligenței sale fără seamăn, a dat semnalul unei idei mari, — ideea îndrumărei partidului conservator spre o evoluție fericită. Fără a prejudeca întru nimic fondul ideilor conservatoare, a pus cel mai puternic umăr spre a da for­mei o figură dulce și atrăgătoare, care să-i oglindească în mod mai popular ideile. Și ceea ce în alte direcțiuni, mari oameni politici cu renume european și nu țări unde priceperea publică este mai desvoltată ca la noi, nu au putut realisa pe terenul evo­luțiilor politice către o idee fericită. — Take Ionescu în România, un mod aproape ne­simțit a știut să facă acceptate părerile sale mărețe. Pe cînd în Franța un Emil Ollivier, om înaintea valoarei căruia se închinau contim­poranii săi, întreprinzind sub al doilea im­periu se transforme cesarismul în imperiu liberal, a căzut doborit de partizani inferiori ca Daru, Buffet, De Tab­ouott și alții. Take Ionescu în România a știut să convingă protivnici superiori in influență, și să -i ra­lieze la ideea lui în privința directivei par­tidului conservator de astă­zi. Partidul nostru, de sub Înțeleapta condu­cere a veneratului șef D. G. Gr. Cantacu­­zino, a devenit grație Îndrumărei ce i s’au imprimat, un partid popular și iubit, către care se îndreaptă mereu toți oamenii de bine și cu iubire de țară. Nu impun redacțiu mei Evenimentului so­lidaritatea aprecierilor mele asupra fericitu­lui resultat pe care la avut influența păre­rilor d-lui Take Ionescu în directiva parti­dului conservator, dar sunt sigur a fi ex­­presiunea simțirilor ei, urînd strălucitului nostru fruntaș cu ocazia onomasticei sale, ani mulți și buni, spre fericirea partidului conservator, și mărirea patriei. Să trăiască 1 Gr. H. Modificam legii clerului mirean Azi cînd iar se vorbește despre modificarea legei clerului mirean, so­cot că este de interes a reinprospăta în memoria cititorilor vederile noas­tre în această cestiune. Despre o modificare a legii ne vor­bește d. ministru Spiru Haret în ra­portul pe care l-a adresat Majestăței Sale Regelui și în care în aproape 21 pagine se tratează despre Biserică și cler. „După 10 ani de experiență, zice d. ministru, atU avantagiile cit și inconvenientele legei clerului se pot judeca în destulă cunoștință de cauză, anunțînd totdeodată că modificarea se va face, căci „sunt destule motive cari impun o revizuire”. Revizuirea legii clerului d. Haret o vedea nece­sară încă de mai nainte, dar n’a fă­cut-o : „din cauza numeroaselor lu­crări din anii din urmă și din cauză că momentul era rău potrivit, în tim­pul crizei care ne-a bîntuit, dar se va face în curând! Acest „în corind“ se vede c’a so­sit, căci ziarele ne anunță ca modi­ficarea se va face. Pe mine mă bucură­­ oa­ ce știre din care se vede interes pentru Bi­serică din partea celor chemați a lu­cra spre binele Bisericei Și de aceea nu pot lăsa să treacă ocaziunea, fără ca să spun Că cred că este bine, dacă un adevăr se dorește o îmbunătățire a legii clerului. Biserica este un factor mai puter­nic ca școala în ridicarea neamului romînesc. E un fapt constatat și care se constată zilnic, anume că mai multă putere are cuvîntul preotului de­cît al celui mai învățat dascăl de la sate. învățătorii singuri recunosc aceasta. Chiar la orașe, de cîte­ ori se întîlnește un preot cult și îndru­mat la lucru spre binele comun, cu­vintele lui au mai mult efect asupra amendă onorabilă. Acestui fapt se datorește, că în manifeste de ale foș­tilor socialiști citim : „rădicarea pre­otului la rangul de conducător al neamului prin ‘ridicarea­ stărei ma­teriale și morale a satelor", ori că trebue să se înmulțească bisericile". Foștii socialiști recunosc azi, ceea ce ar fi trebuit să recunoască de mult, că nu trebue a se identifica Biserica cu persoanele care nu înțeleg meni­rea ei, și că la noi n’a fost și nu poate fi un d­ar strein de interesele țării, de­oare­ce el este­ recrutat din popor și cu el trăește. Acei cari au revenit pe calea adevărului, declară azi că „în Franța lupta e contra pa­­palităței, împotriva clericalismului ca partid reacționar, împotriva unei secte srăină de interesele și idealurile Fran­ței“ și că deci și acolo lumea nu e­­ste contra bisericii și a menirei ei adevărate. Mai mult ei­ recunosc că a noi „preoții ar fi cei dintîi să lupte contra amestecului strein în afacerile ării noastre, cînd acel amestec ar îmbrăca fie și forma clericală”. Iată deci un curent sănătos chiar între a­­ceia, cari altă dată identificau clerul nostru cu acela din țările în care lu­crează contra intereselor și idealurilor naționale, numai dacă n’ar fi la mij­loc vre­un interes electoral. Noi luăm lucrurile cum se prezintă, iar dacă va fi la mijloc ceva „secret“ ori „con­vențional“, la timp ’1 vom demasca. Cine iubește clerul, să și arate prin fapte iubirea. Și clerul va ști să a­­leagă între aceia, cari la nevoe pro­mit, dar pe urmă nu s­e țin de cu­­vint. Partidul conservator și-a arătat dragosteaf sa pentru cler prin­­legea de la 1893. Ast­fel stînd lucrurile, putem trece la examinarea unora dintre modifi­cările legii și pe care le găsim in ra­portul menționat mai sus. Mai nainte insă rog pe toți să aibă convingerea, că cele ce vor urma sunt eșite din dragostea pentru sf. noastră Biserică Dacă se vor găsi adulatori in ac­tivitate ori in perspectivă, cari să falsifice intențiile noastre, noi ru­găm pe toți ciți sunt in putere de a realiza binele și progresul Bisericii, să judece singuri părerile ce vom ex­pune, iar nu prin cercul strivt al priceperii și intereselor personale ale ABONAMENTUL Pe an an 24 lei , pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei In străinătate pe un an 30 lei —­*•*­— Anuneluri, inserții și reclame 50 bani riadul Soarele 1. a. 28 Joi—M. Ferentie 6.58 5.2 29 Vineri—M. Anastas t 6.59 5 0 30 Sämb.-M. Zenobia 7.1 4.58 Să se retragă Sub acest titlu reproducem după fra­tele nostru bucureștean ,Conservatorul“, un articol datorit uneia din cele mai­ maestre pene din partidul conservator Presa liberală se face că nu pri­cepe pentru ce partidul conservator pretinde că guvernul d-lui Sturza tre­­bue să se retragă înainte de alegeri. Și totuși, este așa de simplu. Un partid de guvern demn de a­­cest nume, atunci cînd știe, cînd ve­de că pe drept s­tu pe nedrept a pierdut încrederea țarei, și că conti­nuarea lui la putere ar duce fatal la lupte violente cari numai spre folo­sul general nu sunt, este dator să Înlesnească situațiunea Coroanei. Es­te dator să nu pună Coroana în di­lema ori să îngădue o stare de lu­cruri contrarie intereselor obștești, ori să îmbrâncească de pe treptele pu­­terei un guven recalcitrant. Aventurierii ordinari, budgetofagii indirjiți, reporterașii de jurnale pot să nu priceapă datoriile cardinale ale adevăraților oameni de Stat, șefilor unui partid politic nu le este îngădu­ită o ast­a de ignoranță. Și fiind-că nimic nu ilustrează mai bine preceptele decit pildele, să a­mintim d-lui Sturza, covîrșit de am­bițiune senilă, și miniștrilor săi, mai ales foștilor drapeliști, mistuiți de se­tea de a învinge prin alegeri mai mult pe colegii lor decât pe­n­i, pilda pe care a dat o partidul conservator la 1895. La 1895 partidul conservator s­a retras de bună voe de la putere, cu toate că avea imensă majoritatea și ln Cameră și în senat și mandatul Parlamentului nu se sfirșisa. Și incă situațiunea conservatorilor la 1895 era cu totul alta decit a par­tidului liberal astăzi. Ei aveau în fața lor o oposițiune care se necinstise printe un demago­­gism nu numai ticălos dar și primej­dios pentru Statul român. Opoziția liberala înc­licase pe idealul națio­nal și promisese lui Gură-Cască in­­tervențiunea Statului român în favoa­rea Românilor din Ungaria, ear ca să întărească Statul Român in vede­rea acestei intervenții peste hotare, plănuise sdrobirea disciplinei milita­re prin reprimirea în armată a ofi­țerilor din pronunciament. Deși, dar, în fruntea partidului li­beral se desfășura un steag care nu putea duce decît la retractări și scu­ze rușinoase; deși în capul partidului liberal sta un om care se scompuse mai prejos de nivelul ordinar a oa­menilor cu cari stat de vorba, totuși partidul conservator n a ezitat de a se retrage de la putere și de a înles­ni ast­fel Suveranului o schimbare de guvern pe care se putea susține că o indicase alegerile comunale de la 1894. . Le-ar fi fost așa de ușor miniștrii­lor conservatori să continue cu gu­­vernul pînă in mijlocul lui Ianuarie, cînd expira viața Parlamentului, și ast­fel să forțeze mina Coroanei sau să o pună in tot, deauna penibila si­­tuîțtiune de a avea să spună verde consilierilor săi că le-a trecut vremea. Ca oameni înțelepți, ca oameni plămădiți din altă plămadă decit Stur­zii, Costineștii și cei­l­alți, au luat o zi înainte, și incă de la Septembrie au pus pe Capul Statului în situație să se pronunțe. . . . T-au cerut o disolvare anticipata, care simțeau că nu se va acorda, și au declarat că in caz de refuz își vor da de misiunea. Au dat ast­fel prilej Suveranului, care poate mai bi­ne de­cât ori­cine să-și dea seama de mersul curentelor populare­ refu­l celor adulatori. S’a făcut destulă ncercare cu povețele așa zișilor ,,in­­dispensabili pentru toate, nu­cit cre­­dem, c’a venit timpul să se lucreze și prin puterea de pricepere și ener­gia proprie a acelora, cari vremelni­­cește au menirea de a conduce in­­e­esele țării. „Indispensabilii înjghe­­țaiți in societate de laudă mutuală, ai dat și dau în multe cazuri un lase­r complect. Lăudindu-se unii pe alții, prin mijloace mar­ca ale franc­­masomilor, au putut să se strecoare ișa, ni­cit să pară oameni de oare­­c are energie. La mulți însă sa vă­suț strîmt de tot cercul priceperii, invadă biletele făcute ori de cite ori i fost vorba­ de vr’o cestiune însăm­­nată.

Next