Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)

1905-01-15 / nr. 270

I­ I­V REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 14 STRADA LAPUȘNEANt­ 44 IAȘI Apare in toate zilele de lucrit Un numar vechin 30 ban! Soarele| r. | a. 10 Luni—C. M. ți S. G. | 7.53] 4.52 11 Marți—Cone,­a 70 Ap 7.52Í 4.54 12 Merairi-St. T. si­ghj 7.52 4.55 10 bani—Seria II Anul XII. No. 370 MAMBA­TA 15 IANUARIE 1905 EVENIMENTUL 'Ziar conservator C­ojocar? Iubiți Cetățeni In vederea viitoarelor alegeri, subsemnații cetățeni ai Iașului, vă convocăm la o consfătuire, care va fi avea loc Duminică 16 Ianuarie 1905 ora 2 p. m. IN SALA CIRCULUI SIDOL 1 In această consfătuire, la care va lua parte întreg con­siliul de miniștri, se va ex­pune pe larg programul de guvernămînt al partidului Conservator: V. Vlădoianu, V. Sculy, D. A. Greceanu, N. Nanu, D. Alexandrescu, P. C. Constantinu­­, A. B. Brandia, Colonel L. Sterea, Gr. Buțureanu Lascar Rosetti, Gh. Ghibănescu, ma­­ior-A. Jippa, dr. N. Leon, G. Dimachi, I. Catargi, dr. A. Peride, Gh. S. Cris­tofor, D. Boroianu, Savel Manu, Gh. D. Șerban, D. Grigorovici, Căp. Grig. A. Ghica, I. Vasiliu pro0t, N. Ștefă­­nescu, dr. A. Culianu, Al. Dabija, I. Zarifopol, Kirilă Constantin, Ale­­xandrescu P. Alexandrescu T. Ale­xandrescu Al., Anastasiu C. G., An­­doniu E. I., Andriescu G, Antoniu M., Antoniu Lascar, Arama Gh., Atana­­siu A. D., Atanasiu I. V., Aurescu Al., Aritino A., Alexandrescu N Spi­noasa, Anastasiu Vasile Belcești, Balș C., Bădăreu N. A. Bădărău, C. I, Ban­­cov Gr. căp., Bîrjovanu Gr., Bădărău T., Baiardi Scarlat, Botez Gh. V., Gordon, Botez V. N, Bogonos O., Botez Panaite, Bogdan Gh, Botez C, Botez M., Bendescu I. Căp., Bejan V. dr., Brandia A. Al, Bu­țureanu C. V., Buțureanu C., Buz­nea Em., Burada T. T., Burghe­­lea Ilie, Buznea C., Buri mescu N, Burcovanu Gh., Buzescu Gh., Burghe­­lea O., Bulău Gh., P. Preot, Beldi­man Gh, Bădărău Gh., Cantacuzino Pașcanu C., Cantacuzino-Pașcanu AL, Caudella AL, Calognomu Eustrat, Colognomu Gh., Caimacan S. Căpitan, Calmuschi Gh., Călimănescu Al., Ciu­­rea I. Alex., Ciurea I. Anibal, Ciurea I Gh., Ciohodariu Al., Ciorapciu Filip, Costin Gh., Costin I., Constantinescu I., Constantinescu Em., Constantinescu N., Codreanu M., Constanțius Ilie, Codrescu Corneliu, Constantinescu C. L, Crivătz T., Cruceanu M., Cristea T., Donică, Cristea T. Cristea, Cum­păta C., Cojocariu T. V., Caius T. Anton, Daraban Gh., Dragomir State, Draghici St., Dogariu V., Donat Ca­rol, Donat August dr., Dobias I. Gh., Dumitrescu Radu maior, Dumitriu I., Dimitriu Gh. căpitan, Eust. Caligari V. Roșu, M. C. Socor, Ioan Cucu, Dimitriu D, Dudurea N, Duzes­cu Gh. Duzescu Scarlat, Evghe­­ni­e D, Ecsarcu Leon, Finkelstein V. dr, Fonescu I, Filipescu T. D, Filipescu C. D, Frunză Acsinte, Fătu Alfons, Furnică V. P, Fotiu N, Ghi­ca Leon, Ghica T, Goldental S, Gre­­cea L, Gavrilescu A. dr. Ghica I­­căp Greceanu A, Grigoriu V, Gh, Grigo­­riu I, Gh, Gafencu I, Gaman Gh, Gărbăcescu I. Gh, Chiorghiu C. D, Garofeanu D, Iconom, Groholski S. I, Groholschi I. C, Giind H. N, Hogaș Calistrat, Herovanu E, Hóiban V, Haralamb M, Hax Leopold, Hoeiun­­gescu O, Haret C. I, Herovanu AN­, Ivașcu M, Ionescu D. A, Ilutza Gh. B, Ionescu C, Iacob T, Irimescu Sp, Juvara Ernest Gr, Ibănescu Gr. Iva­­novici I, Ianculescu P, Ianculescu M Al, Irimescu C. Iliescu Haralamb, Ia­­mandi Gr. Gr, Iamandi Gr. D, Iamandi Gr. Al, Kirilă C. G, Kirilă C. I, Kirilovici A, Kiriac D, Kiriac D. C, Lascar Gh. Lefter Em., Liteanu V. M., Lohan V., Lambrino C., Lapteș C, Lupes­­cu T., Lăzărici I. V., Miclescu D. M­­. , Mănescu A., Mihail Gh., Max­im., Maximovici P. T., Marcopol N., Marhasovici C., Marcopol L, Mites­­cu I. Preot, Mitescu Ilie, Miclescu M. , Maxim Gh. preot., Mano­escu— Mladian C., Mănăscurtă Al., Mihai­­lescu I. C., Morțun Gr. I., Mok G., Mestes G., Maxim T., Mogridici Ari­tonovici, Muzicescu G. N., Mureșanu Sever, Munteanu C., Mandrea T., Mavrodi Al., Negruzzi St., Neculau T. dr., Negrutz V., Nică Gh., Nedd­­schi Ilie, Negoescu P. C., Nițescu S, Negrea Gh., Neculau Gh., Negrutz Al. T., Oraga V., Pastia G. N., Po­pa G. D. iconom, Popovici Al. preot, Popovici I. G., Praja V. I., Petres­­cu Tom­a, Popescu Gh., Penel C. B., Papana D. C., Paruș D. S, Paladi I, Panuș V., Patrașcu M, Panu D. T., Pitescu Uj Procon Nap.,Panț­ru D.Gh., Paraschivescu P Petrone,Pastia I.,Peri­țel I locot., Pascu Șerban, general Paladi I. I., Popovici N. I., Rozno­vanu Rosetti Anton, Roznovanu Ro­­setti Emil, Ropală O. Gh., Radu I V., Rusu Achil Căpitan, Rotbart L Rusovici V., Răducănescu A., Rohr Anton, Racovitză D., Reileanu Th. Sculy Leon dr., Suțu A . , Suțu R., Suțu Henry, Socor Gabriel dr., Sa­­doveanu P., Ștefanescu N., Swiecin­­ski I., Știubei M., Știubei D., Simio­nescu I. L, Scorpan Gh, Stavăr V. 1, Sion Gh Arthur, Săndulescu I, Ștefăniu Ilie, Săvescu Enache, Să­­vescu C., Săvescu Gh., Ștefăniu P, Simu D. P., Severin V. C., Scheia H, Stamatopol Ah­., Sacară V. D., State Gh. Gh., Stănilescu Gh., Stoe­­nescu N, Stroja Al, Șendrea L, Ște­­fănescu Matei, Stroja I., Stamatiu L, Tuduri Gh., Tisescu G., Tilenschi M., Tanasachi V., Țuchel Romulus Dia­con, Tineu M., Tomița N., Virlănescu C. I., Voinescu Grig., Voișel I., Va­siliu C., Vasilescu Anton Căpitan, Vivoschi I., Verdeș Gh. C., Vesbianu Gh., Vișinescu I , Vâitoianu T., Xe­­nopol D. A., Zaharia C , Zaharia Al, Zota D. Zota N. Monitorul junimist. Epoca gru­pată și care a înebunit-o desfă­șurarea ultimelor evmimente po­litice se năpustește cu o furie neputincioasă în contra d-lui Al. A. Bădâriu, ministru de justiție. Epoca vorbește de numiri î magistratură făcute de d. Bădă­­reu și cart ar însemna căpătuire de savorp. Să facă bine Epoca și­ să nu insiste asupra acestei chestiuni -calomnie infamă in ce privește pe actualul ministru de justiție­­căci ne vom vedea și noi siliți să vorbim de unele numiri făcute de un fost ministru oare­care junimist, numiri care priveau nu numai morala publică dar și mo­rala privată. Exploatatorii Statului Un scurt dar foarte semnificativ a­­pel pe care îl face unul din organele oficioase ale partidului colectivist, ne arată din nou interesul pe care îl de­puneau colectiviștii, la putere fiind, împotriva statului. Organul colectivist se revoltă îm­­potiva ideei că o societate oferă sta­tului un combustibil pe care îl dă cu 38­/6 m»i­eftin de­cît toți furnizorii de pînâ azi ai Căilor ferate române. Și de aci o adevărată indignare, dar încă ce fel, împotriva tuturor acelora cari au pus mai presus de interesele particulare, interesele superioare ale Statului. S’ar părea că cea mai neagră crimă ce se poate concepe consistă în do­rința de a se renunța la jefuirea sta­tului, și în tendința de a se oferi pe un preț scăzut, o marfă pe care alții o cedau cu mare greutate, cu un cîș­­tig enorm. Această explozie de indignare se datorește unui organ special al d-lui Sturdza, al acelui d. Sturdza care de formă susținea în fie­care ocazie că „binele țârei trebue pus mai presus de binele c tor-va inși“. Noi ne explicam in desjuns supă­rarea aceasta a colectiviștilor, căci prin faptul că s’ar da sprijin unor oameni cari ar cerca să reducă pre­țurile, ușurînd cheltuelele statului s’ar rupe cu obiceiul pe care ei l’au cul­tivat de mult, obicei consistînd a se considera tot ce este al țarei, al sta­tului, ea fiind bun de exploatat în interesul cîtor­va particulari. Aceste triste obiceiuri și procedeele cari se unesc cu ele, au contribuit la aducerea țarei noastre pînă in pra­gul falimentului. Și tot aceste obiceiuri au silit pe liberali să prezinte pe de o parte t­­rei excedente mincinoase, pe cînd în realitate ele nu erau de­cît deficite, sau în cel mai bun caz, situații abia echilibrate prin smulgerea pîinei de la gura săracului și a copiilor lui. Tot acestor procedee și obiceiuri se mulțumește și împrejurarea că s’a oprit exportul porumbului la noi, pen­tru a se urca prețurile și a cumpăra de la partizani scump cu banii sta­tului, și tot acestui trist obiceiu s’a datorit apoi, cind partizanii au fost ghiftuiți din banii statului,—ridicarea măsurei de oprire a exportului de porumb. Tot acestui obiceiu colectivist se datorește o serie întreagă de cumpă­rări făcute de statul nostru, și tot acestuia se datorește cercarea de în­ CUM AU ADMINISTRAT LIBERALII — DEZASTRUL DE LA COMUNA IAȘI — Iată situația comunei Iași pînă la 31 Decembrie 1904, și care dovedește ci­ă dreptate am avut, cînd am susținut că trecerea pe la primărie a d-lui Pennescu a însemnat un dezastru pentru Comuna Iași : Lei B. 1 4,962,449 50 rest din împrumuturi neamortizate 300,000 împrumutul în numerar cu proc. 6 la sută, efectuat în 1903 pe termin de 2 ani, platibil la 31 Decembrie 1905 179.126 01. Datoria flotantă a Comunei pentru diferite cheltueli. 2 540 59. Deficitul bănesc al budgetului ordinar pentru exercițiul 1903— 904* constatat la 30 Septembrie 1904, data închiderei exerci­ 220,000 00. Deficitul aproximativ ce va lăsa budgetul ordinar pe exercițiul curent 1904 1905+ 5,664,116 10 Total. Mandate ramase ne­schi­tate din budgetul ordinar pe exercițiul cu­rent 1304-1905, la 31 Decembrie 1904 sunt de lei 342,963 bani 03. Liberalul de aseară contestă acest tablou. Avea dreptate căci nu era complect. Omisesem a releva următoarele datorii ce grevează asupra primăriei Iași: moștenirea de la administrația comunală a d-lui Pennescu : 93,696 lei 75, datorie către d. Inginer Gr. Bejan pentru întreruperea lu­crărilor Calcaniei, sumă repartizată precum urmează : 73,472 lei 75 bani, daunele cauzate / 7000 cheltueli de judecată, 13,224 lei procent de 67% de la 25 August 1901 și pînă astă­zi lăturare­a unei anume naționalități de la avantajele ce se acordau unor societăți în țara noastră. Așa s’a făcut că produs ale țărei noastre, au fost oferite prin străină­tate societăților germane, și tot așa se face că anumiți evrei, cari apoi au fost împăminteniți de către d. Sturdza, umblau cu planurile unor ținuturi ale țarei noastre în buzunare pe la toate societățile germane, oferindu-le pe prețuri, din cari țara perdea, dar particularii, cîștigau enorm. Strigătul lui Ioan Brătianu, îmbo­gățiți-vă­, își dă azi roadele: co­lectiviștii în lupta lor pentru ca să se îmbogățească cu ori­ce preț, au ajuns ca acei funcționari din piesa lui Gogoli cari găsesc foarte firesc ca cineva să fure statul „după ran­gul ce are“. Și astfel stînd lucrurile nu numai că se revoltă, nu numai că sînt pătrunși de o sfîntă indignare față de cei cari nu vor să fure statul, dar încă îi și denunță opiniei publice, ca pe niște criminali, cerînd ca alegătorii să nu acorde voturile lor acelora cari nu pricep că adeva­rata menire a statului este să fie exploatat in interesul cîtorva parti­cu­lari. Credem că un regim care a avut astfel de principii și care—după ce a căzut din cauza lor,—se mai susține, nu mai are nevoe de a fi semnalat desgustului public : el se impune de la sine disprețului unanim al țarei, și alegătorii la timp vor ști să apre­cieze pe acești patrioți gheșeftari.—V. F­U Q­I­T­I­V­E In stilul lui Ionel, bardul de la Libera­lul. Toți lătrătorii din registrul Ținut la clubul liberal, Să năpustiră pe ministrul Justiției, în așa hal, Că turbă, de la cel mai mare Și păn’la cel mai mic cățel Ce'n Liberalul latră tare Sub semnătura Ionel X. Halucinați si de rea credința De când liberalii au pierdut pu­tere­a ,și-au pierdut și mințile A­­ceasta o dovedește în desjuns ha­­lucinațiunile ce de un timp încoace le au zilnic. In starea aceasta bolnăvicioasă ei văd, lucrurile și faptele așa cum dorința lor, le înjgheabă. Ast­fel în lupta (?) ce presa li­berală ne dă în acest moment ei văd numai „nemulțumiri” în parti­dul conservator. Clownul presei din localitate anunță în fie­care zi câte o nouă demisie a vre­unui membru din partidul nostru. In ultimul său număr, caraghioa­­za forță colectivistă anunță retra­gerea d-lui Xenopol. Și această re­tragere, resultatul imaginațiunei bolnave a redactorilor Clownului, o prezintă ei cu multe cuvinte de la­udă pentru domnul Xenopol. E singura dată când „Liberalul" vorbește drept, căci zice despre d. Xenopol că „e un savant, un om de merit și de talent, etc“. Cetitorii însă își amintesc în ce mod necuviincios și nedemn acelaș ziar, făcând cor cu presa colecti­vistă din Capitală, a atacat pe d Xenopol în o chestie în care nu i se putea imputa nimic, corectitudi­nea d-sale find tot atât de indis­cutabilă ca știința și talentul său, deci cetitorii să judece acum des­pre buna credință și despre cinstea politică a celor ce patronează apa­riția „Liberalului“. Dar furia a turbat pe oamenii aceștia făcându-i inconștienți și cu ast­fel de bolnavi nu se poate dis­cuta. Furie Neputincioasă Ca ci­ secta jum­imstă se m­i a­­propie de liberali, și cu cît dl. Carp­­ împinge an ca an și zi cu zi nerea la brațele colectivităței,­­ cu atit ziarele partizane acestui grup iau mereu alură colectivistă, sau m­ai bine, pamfletistă. De pe vremea cind Telegraful și J­ichipercea țineau recordul presei-revolver în politică, de pe vremea cînd gazetăria roșie afir­ma că boerimea țărei pusă în ser­­viciul unei sar­je păcătoase se pregătea să arunce România sînge­­rîndă la picioarele contelui An­­d irassy, — și sunt de atunci vre-o 35 de ani, tocmai pe cînd junimis­mul umbla să scoată capul în lume — tocmai de pe acele vremuri și pînă azi, ziaristica românească nu a produs specimene mai grețoase, mai ciocoace și tăvălite în noroiul diatribei, cum e acel pe care ni-l dă Epoca, gazetă ca pretenție de a­­sanare de moravuri. Furia decrepțiilor ei patroni, spu­mele turbei care au cuprins pe cioclovinele care’l inspiră, transpi­ră zilnic în coloanele acestui wa­ Ur-closet junimist, care nu mai poate fi luat de­cit ca cleștele. Și proza Epocei, mai an obraz nartizimi ramolita lui care dirigu­­ește banda cerșitorilor In ha’ne ne­­gr­i și o așează pe la capete de po­dari cu minele întinse cind la con­servatori cînd la liberali, mai au zic, obraz acești oameni să o dee ca mostră de bună cuviință și d moderațiune ?! ! Este lumea cu capn’n j»«s­i... Nu e număr, în care pamflanul junimist să nu inșire ignominii h adresa d-lor Cantacuzino, general Manu, Take Ionescu, Lahovary, Bă­­dăreu și a tuturor fruntașilor no­ștri ; și la aceste ignominii suntem hotărîți să răspundem cu ceva pro­cente. Astă­zi am început a scoate pu­țin mănușile, și vom continua a le scoate tot mai mult. Nu de altă, dar ca să putem fi mai bine înțeleși de asanatorii de moravuri. Scourt T­. C. Stere, e o are foarte vendicativă. Cele ce se pe­trec între d­na și d. G. B. Pennescu ne fac dovada. Se știe că d. Sterea a început în clubul liberal o campanie pentru a forma o grupare aparte a tineretului colectivist In acel scop d-sa apelașe și la fostul primar, cerîndu-i ca, în baza faptului că pe vremuri i-a în­tocmit procetul pentru aducerea apei, să se declare partizanul mișcărei în­cepută de tineret. D. Pennescu a re­fuzat categoric. Purtarea d-lui Pennescu nu putea lăsa indiferent pe tînărul generos, care hotărî să se răzbune. In acel scop d-sa a intervenit pe lîngă con­ducătorii Ocultei din București, ce­rndu-le ca să nu numească pe d. Pennescu în postul de avocat al Cre­ditului. Pus în curent cu cele petrecute, d. Pennescu e foarte furios contra ami­cului său Sterea. Un ultim cuvânt o domnișoară își face intrarea în una din librăriile noastre. Librarul, cam mucalit de felul lui o întâmpină cu galanterie : — Ași paria că știu ce voiți .. — Da, răspunde domnișoara. Paria de Eugen Herovanu. Infama atitudine Cetitorii vor erta utilizarea unui ast­fel de calificativ, dar și răbdarea noas­tră are o margine. Ea ne-a fost pusă greu la încercare printr’un articol apărut aseară în Liberalul și prin care d. Pennescu are tristul curaj­­ de a-și apara opera sa. In acel articol, scris într’un stil de talbar de la jude­cătorie, nefastul fost primar al lui găsește de cuviință ca, drept la cu­res­­puns la eloque­ntele cifre publicate di noi, să arunce insulte triviale la adre­sa actualei comisiuni închipuiți situația. De interimare. Vă Pennescu con­testă calitățile de administrator al­lui Lascar și exclamă ironic : .,ci sa nu cunoaște de­cit rubricele din cataloage1". Ah! Dar d. Lascar nu cunoaște și multe alte lucruri. Ast­fel d-sa_ n’a mai fost prin consilii de familii, n’a distrus avere de minori, n’a prezentat tribunalului comturi de cite 5000 lei adică cinci mii pentru construirea unui balcon la locuința de la țară, remasă moștenire acelui m'nor. Aceasta pentru trecut. Și iarăși d. Lascar nu va cunoaște o mulțime de lucruri în vii­tor. Ast­fel d-sa nu va împrumuta­­ ani de la funcționarii primăriei, nici nu va pune pe funcționari să garan­teze pentru d-sa împrumuturi. Dar d. Pennescu,­tudinea sa infamă și persistă în at­ merge până a contesta una din cifrele date de noi. D-sa nu contestă cele stabilite în mod definitiv ci se oprește la cifra de 220.000, deficitul aproximativ al bud­getului anului curent. D-sa contestă aceasta cifră și se arată indignat că am relevat’o. Or, această atitudine e o curată nerușinare, căci d-sa_ știe că noi avem dreptate. Inconștiența la d-sa n’a mers atit de departe în­cît să nu știe că într’adevăr acesta va fi deficitul anului curent. Noi afirmăm că deficitul va fi de ce puțin 220.000 lei și suntem gata a face dovadă. Așa de sigur ie ca deficitul va fi așa cum l’am anunțat noi, în­cît pro­punem un pariu și lăsăm d-lui Pen­nescu facultatea de a fixa condițiuni­­le acelui pariu. ABONAMENTUL ‘s m an 24 lei, pe 8 luni 12 lei pe 3 luni 8 lei la străinătate pa­na an 30 lei Anunciuri, inerții­ și ieelapiAn. 13 Joi—Botoiul/Joiaiî. 14 Vineri— Sf. bob 15 Sâmb.—M. Do. EÉ trei scoli se pitica Este lucru bine știut că in școa­­lale noastre primare și secondare pănă pe la 1882 nu se dădea nici o edu­­cațiune fizică, adică nu se făcea în școale nici un exercițiu corporal, care să alterneze cu exercițiile intelectuale. Intre 1872 și 1882 se făceau exerciții militare sub conducători luați dintre gradele militare în retragere, și atî­­ta tot. Cam de pe la 1882 încoace a înce­put a se introduce gimnastica, înti­u in școalele secondare și tocmai recent de tot și in școalele primare. Statele înaintate în cultură ca An­glia, Germania, au fost cele di­ntăru cari au adoptat principiul pedagogic a lui J. J. Rousseau, și așa au intro­dus în școalele lor gimnastica. Franța in se a rămas mai în urmă, afară de școalele iezuiților, in cari singurul e­­xercițiu corporal era primblarea, cît mai deasă și mai multă, școalele statului insa au rămas in urm­ă de tot sub acest punct de vedere, în ciuda principiului filozofului cetățean de Ge­neva, care vorbind in cartea sa Emile, despre instrucțiunea fizică și intelec­tuală zicea : „il faut consi­dérer l’un comma­le délassement de Lautre“. Himene pănă la Rousseau n’a înțeles foloasele educațiunei fizice, și de la el încoace, nimene nu a aplicat pre­ceptele sale mai bine și mai cu punc­tualitate ca Anglia, în școalele sale. Cînd a fost rîndul la noi, adică a­­tunci cînd a venit timpul ca și în școalele noastre secondare să se in­troducă exercițiile fizice, atunci s’a turnat în programe, sau mai just vor­bind, în coada programelor ,­ gimnas­tica, ca cel de pe urmă obiect de studiu, prin urmare și cel mai făcut mativ. Singur locul ce-l ocupă gimnas­tica de program, ne arată că ea a venit în urma tuturor celor­lalte o­­biecte de studiu. Odată ce s’a inscris gimnastica în programe, maiștrii au rescrit ea din râmînt, ași că dacă se zice că Ro­mínul este poet din fire, tot așa am putea zice, și încă cu mai drept cu­­vint că Romínul se naște gimnast­i­ci în adevăr așa a fost. Era des­tul să se știe ce se înțelege prin cu­­vântul gimnastică, de aci in­colo totul a fost ușor maiștrilor propuși pentru a face acest studiu fizic, fără ca vre­unul din ei să bănuiască macar că alte țâri ar fi înaintate sub acest ra­port și că înainte de a începe noi, ar fi bine să vedem cum se face a­­ceasta de către alții. Iată acum și cele trei școale de exerciții fizice, de la cari trebuia să se inspire maiștrii noștri de gimnas­tică : școala engleză, germană și sue­deză. * 1. Școala engleză întrebuințară în toată întinderea și libertatea jocurile populare cu mingea, și afară de a­­ceasta, vine apoi un cortegiu întreg de exerciții fizice, întocmai cum Rousseau însuși le-a visat, adică: primblări cît mai lungi, făcute tot­deauna cu o țintă oare­care; urcări pe dealuri și munți; escursiuni, vi­­noturi, pescuit cu undița, diferite lu­crări manuale, lupte, călărie, etc. etc. n fine tot ce se rapoarta la corp și care recreează spiritul instruindu-l in acelaș timp 2. Școala germană, fără să se fi inspirat de la școala engleză, oferă tot atitea avantagii ca și cei englezi : alergări, sărituri, dansuri, lupte, că­lărie, innotare, vislire, patinaj, scrimă, și toate acestea făcute intrun scop ideal de a se perfecționa pe sine prin desvoltarea aptitudinilor fizice, cea ce nu fac Englejii, d­ ei ei consideră toate acestea din punct de vedere utilitar, adică bănesc, ca și Statele­ Unite nord-americane, unde foarte mulți studenți universitari își cîștigă pînea ucrînd în fabrici. în carele lor libere ori­cum ar fi, Germania și Anglia, sunt cele dinti­a state, cari și-au în­dreptat privirile îndărăt spre antica Grecie, in care jocurile de tot felul felul erau vi­itoare alăturea cu cul­tura intelectuală și estetică.­­ Școala suedeză, pa care o imi­­tează în prezent maieștrii noștri de gimnastică, este cea mai slabă și mai mărginită. Ea se referă numai la e­­xercițiul mușchilor, și ca atare nu poate avea nici o relațiune de an­samblu cu celelalte facultăți ale cor­pului nici ale spiritului, căci iată ce zice Dubois Raymond în cartea sa: L’Exercice : „Exercițiul corpului nu este numai, cum cred, eu nedreptul, observatorii superficiali, un exercițiu al mușchilor, ci este mai mult, este un exercițiu al substanței cenușii a sistemului nervos central“. Singură această observațiune zice Dugan este condemnarea din punct de vedere fi­ziologic a gimnasticei suedeze, care

Next