Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)

1905-12-08 / nr. 235

Y R­H­D­AC­ȚIA Ș­I AD­M­IN­ISTR­AȚIA 44 STR­AD­A LĂPU­ȘN­EAM ! 44 IAȘI -----«cs»­— Apare In toate zilele de lucru Un număr vechiu 50 Dani Soare 5 Luni—Cuv S ava 6 Marți— f Sít Nioolaej 7 Mere.—Pttt: Ambrosia to II Ajkai XUi Jfo. 3&> JOI 8 DJSCISMJiltlE 1905 Zieua: c©xxeex-xr©,t©:s: O clipă Declarațiunile din urmă, de la senat, ale ministrului nos­tru de externe au avut darul să exaspereze pe guvernul grecesc. Intr’o notă, al cărei ton nu cadrează de terul sobru și loc cu carac­cumpătat ce cată să’l păstreze reprezenta­­tiunea unui stat în împreju­rări delicate, cabinetul din Atena, relevează declarațiu­­nile d-lui General Lahovary și afirmă că ministrul nos­tru de externe a avut o ținu­tă provocătoare și că a con­fundat evenimentele din Ma­cedonia, cu faptele ce au mo­tivat concediul ministrului Greciei din București Nota în chestiune adauge, că lista faptelor invocate de guvernu roman este închipuită și fan­tezista, și în special, actele de violență atribuite celor doi mitropoliți din Macedo­nia ar fi neexacte, de­oare­ce autoritățile ar fi interzis a­celor mitropoliți să-și pâră­sească postul. Nota grecească, termină, cu un curaj de palicar prins în flagrant delict, că guvern­ul elin nu se va lasa intimidat și că va continua să acorde solicitudinea sa a celor ce au drep­tul la aceasta. In alti termeni, haiducii re­crutați oficios și clandestin în acelaș timp, și trimiși din Grecia liberă să opereze în Macedonia contra romînilor din partea locului, se vor bu­cura și pe viitor de solicitudi­nea guvernului grecesc, căci după părerea acestuia misiu­nea acelor haiduci ar fi dreap­tă și demnă de protectiunea guvernului elin. Neaparat că patrioticele și înălțătoarele cuvinte rostite de ilustrul nostru ministru de externe de pe înălțimea tribunei senatului României a exasperat cabinetul din A­­tena, care nu se aștepta la a­­tîta vigoare de limbagiu și la atîta bărbăție din partea domnului șef al foreign­ oficiu­­lui roman. Conduriotii și Raliști din Atena își vor fi închipuit de sigur, că guvernul român, de­parte de locurile unde ope­rează bandele de briganzi o­­ficiali ai Greciei civilizate se va găsi în neputință de a-și întinde aripele protec­toare asupra neamului romî­­nesc din Macedonia , și represaliile moderate ale Ro­ma­maniei, ei au gîndit că pot să ne opuie o desfășurare de acte de brigandagii și de a­­sasinate care sa ne intimi­deze. Au comptat insă fără sim­tul de indignare patriotică ce a isbucnit puternic din pop­tul romînilor din Romania liberă, simt atît de fidel re­dat de autorizata vocea dom­nului nostru ministru de ex­terne. „Pe aită vreme, a zis fal­­­nic dl. general Lahovary, în „memorabila ședință a sena­tului, care va rămîne un mo­­­ment istoric în viața noas­­tră ca națiune,—se vor da „și bande de asasini greci „cari să jăfuiască pe romînii „din Macedonia, pe cîtă vre­­­me patriarhul și mitropoli­­­ții din Macedonia vor asur­­„pri pe preoții romîni, — nu „va exista pace între noi și „regatul grecesc, și vom uza „de toate mijloacele, spre a istorica „face pe greci să simtă resim­­„timîntul nostru!“ Expansiunea plină de iu­bire de neam și de sentimen­tul demnitătei naționale a d­­lui general Iacob Lahovary a buimăcit întreaga diplomație grecească și a făcut’o să’și piardă sărita, pănă a se de­masca sau mai bine a se tra­­da, că acordă toată solicitudi­nea sa actelor de banditism și de asasinate ce se săvîr­­șesc astă­zi asupra romînilor din Macedonia. • A fost de ajuns tonul ener­gic al patriotului nostru mi­nistru de externe, pentru ca lumea europeană să vadă că haiducia și brigandagiul sunt opere de cinste la greci, sunt acțiuni demne de a se bucu­ra de protectiunea și solici­tudinea guvernului din Atena. Precat de energic, patriot și ghibaciu a fost ministrul român în declarațiunile sale de la senat,—pre atît de stîn­­gaciu și de incorect a fost cabinetul grecesc în nota sa oficială. Faptul acesta singur este de ajuns ca să probeze lumei europene că pe cînd cauza romînilor macedoneni a cărei susținere guvern din București a luat-o în mi­nele sale, este dreaptă și legi­tim­ă, pre atît protejarea ban­delor de asasini ce operează în Macedonia, alimentate de ajutorul Greciei oficiale, este un act care trebue să atragă oprobriul omenirei civilizate Interpreți credincioși ai sentimentelor românești, nu putem încheia aceste cîte­va rînduri, fără a aduce tribu­tul nostru de admirație și de recunoștință, d-lui general Iacob Lahovary, demnului actual ministru de exeterne, care prin atitudinea sa patri­otică și înălțătoare, a știut să ridice sus prestigiul țarei și al întregului neam romînesc. Onoare lui­ Așa, la primăria Iașului și-a pus can­didatura d. Tom­ida, care, pentru a trece și a se impune ca elită, bleță, în clubul prea... dem ca­np­ocrat al liberalilor, a făcut toate chipurile și s'a înscris în clubul-jokey. Un altu­l, presimțind că d. Hard nu va mai fi ministru de culte și că prin urmare afacerile vor fi cu totul com­promise, se gând­ește serios la prefectu­ra poliției, unde, un om vrednic in sens liberal, poate încasa pănă la 30.000 de lei pe an. In acest scop cei interesați își pro­mit reciproc tot concursul în realiza­rea aspirațiunei lor, dar în fond fie­care se gîndește cum să se aranjeze el personal, consimțind bucuros a tră­da pe ceilalți cînd i s’ar pretinde a­­ceasta în schimbul unei complecte sa­tisfaceri personale. Observație serioasă s’a făcut de toți membrii băștinași ai clubului și anu­me, că unele elemente nouă, și cu de­osebire socialiștii, critică și injură pe toți liberalii vechi, numindu-i ramoliți, incapabili, iar aceștia, la rîndul lor, ie numesc mai scurt paraziți, pentru­­că, fără să aducă servicii partidului, au numai pretenții, susținute cu o în­­drăzneală ce samănă de multe ori a amenințare. Așa, un fost director 4e școală, nefiind numit în comisiune la liceul Bașotă, a trimes d-lui Poni o scrisoare amenințătoare, în care spu­nea curat că de aceea s’a înscris în clubul liberal, pentru ca scLsi mai astupe din cele nevoi, D. Poni a scris pe aceeași scrisoare o rugăminte către d. Haret și a hmapoiat-o celui intere­sat, iar acesta, trimețind-o ministrului, a fost telegrafic satisfăcut, adecă tri­mes la Pomîrla, de unde a încasat 7­00 de lei timp de mai mulți ani. Convingeri, nu glumă!... Din cauza îndrăznelei paraziților și a mijloacelor de care uzează, pentru a triumfa, un mare dezgust domnește printre cei care văd pe sistematic înlăturați, de la nedreptul și locurile ce li se cuvin, pe membrii devotați și mai ales pentru că au ajuns la convingerea că la liberali nu meritul valorează ci lipsa de rușine și meșteșugul de a in­triga și a calomnia. In adevăr, pentru speranța unor ușoare avantaje, vezi oameni, pe care i ai crede absolut o­nești, indeletnicindu-se cu această tris­tă și degradatoare meserie. Cei care nu se pretează la aceste mijloace de luptă, stau retrași de a­­cest amestec, primind ocazia de a-și arăta prin fapte, nemulțămirea lor­ de speranță din ochii ei­ strălucitori ca cJocul și adinei ca oceanul. L’am­i ascultat, tăcut pe acel ce-mi impar­tășia cu sinceritate, tainele sufletului sau in­durerat, iară cînd terminînduși povestirea, unii aruncai privirea asupra­ lui, văzui o lacrimă curată , picur­înd din ochii singura­rului meul prieten, Mircea— Aldea Din tabăra adversă — Egoismul manșelor — P­roiecte pentru viitor: înțelegeri și trageri pe sfoară.­­ Paraziții parti­dului.— N­em­ulțum­ire și indiferență Liberalii au acest obicei curios, că fie­care membru al partidului privește lucrurile din punctul de vedere pur personal. Personalismul est­e foarte desvoltat la acest partid, sau mai bine, educația politică a masselor liberale n'a ajuns la punctul de a starea primitivă scoate pe individ din și a-l ridica într’o stare mai omenească, mai puțin egoistă. Din momentul ce partidul vine la putere, toți aleargă și stăruesc ca, să vină mina pe ceva cît mai bun. Dacă se aleg cu puțin sau cu nimic, îndată înclp a dori căderea partidului, căci, ia o nouă revenire, norocul poate să le­se mai favorabil. De aici se explică întru ce liberalii răstoarnă guvernul or propriu și apoi îndată încep cam­pania de răsturnare a guvernului par­tidului advers La dînșii sunt calcule personale, iar nu considerațiuni po­litice sau de interes general. Cin­d, spre a salva aparențele, ei invoacă un in­­eres general, sunt prinși în flagrant diet de vădită contradicție, ca și ți­ganul care fura ceapă din grădina cuiva Așa este cazul recent dintre d. Cos­tinescu și d. Take Ioneseu. Cel dintâi a reproșat celui din urmă fapte, pe care trebuia să și le reproșeze sieși.... Îndată ce liberalii intră în opoziție, se și încep sondări asupra intențiilor ce are fie­care pentru viitor. De ex 3­ennescu, nu va mai fi­ primar, S­ăn­­dulescu e bun la județ, la poliție să aducem pe junele G­eorgel, pe G­anea să-l punem la paraclisul Sf. Spiridon, și așa mai departe Insă, pentru fic­­are din aceste posturi, mai candidează­­ te patru cinci, a căror speranță este ntreținută și chiar ironic alimentată. OAMENI ȘI LUCRURI emea­ Patru ore dupe miezul nopței ;—mă întor­­cesem de la Bat. Viatul și tera a pustiu prin hornul casei, pe cinci, în sărăcăcioasa’mi­odăiță de modest mînuitor al condeiului, frigul te pătrundea până la oase. Nici, un scromot nu tulbura tăcerea lugubră din j­u­­ru'mi, doar tirtacul unui ceasornic— hodo­rogit și acela—ce'și urma cu nepăsare dru­mul, m­arcînd timpul- Un fior rece îmi stră­bătu corpul, mă cutremurai -o clipă, și amețit, trudit, m­’am­ aruncat enervat pe felurile unei canapele dărăpănatei lăsînd gindul să oboare la voia întîmplărei, in contro Vor duce aripele. Prin fumul de țigară,—era cea din ur­mă,­ îmi apăru vedere chipul duios al unei femei ce, cu blîndele ei șoapte, venise pare că sa mi îndulcească clipele de desnădejde su­fletească, să aline suferințele inimei mele îndurerate, să’mi lum­ine­se cu o rază de speranță întunericul gîndurilor [UNK] Era ea, min­tuirea, făptura nespus de scumpă pe care, cu ctte­va ore mai înainte, o văzusem strălucind de grație și frumusețe in splen­doarea orbitoare a primului Bal. Ceasuri­le-a rîndul am stat cu ochii ațintiți asupra­ i și, din tot noianul acela de femei, n’o ve­deam de­cît pe dinsa, nu gîndeam de­cit La ia. M'am mulțumit ,cu o privire aruncată n fugă, cu un surîs furat par­că, cu un iest, numai cu gândul ei chia­ră, pentru că știam fie­care clipă consacrată aceluia ce-i­nchinase iluziile, speranțele și puterea ti­­neretei lui. Oui, femmes, quoi qu’on puisse dire, Vous avez le fatal pouvoir De noua jeter par un sourire Dama 1’iTresse ou le désespoir. Atît ! Conveniențele sociale nu permiteaui mai mult, iar tirania lor zugrunzătoare a­ fă­cut și din omul cu firea cea mai indepen­dentă un umil supus. Totuși, o revoltă tor aceasta. Le vezi pe ființa atît de dragă vie inconjurată de un roi de pierde vară, silită să găsească cu haz glumele lor nesărate, să rida și, să fie vesela fiindică și ceilalți sunt bine dispuși, iar tu—acel care ai putea-o face cu o singură vorbă, să guste o clipă de, adevărată mulțumire—să stai de-oparte. Să privești la toate astea și, să nu ai nici mă­car dreptul să te revolți, pentru motivul ridicol că... așa vrea lumea. Iată de ce, enervat, plictisit, venind de la Bal, m’am aruncat desnădăjduit pe felurile canapelei dărăpănate, trăind cu mine în‘ su’mi pănă ce zorile își arătară primele lib­răriri de lumină. Apoi, pe nesimțite, zdrobit de oboseala, mă fu­ră somnul pe cînd, chipul duios al dragei, îmi luminase întunericul plaiurilor cu răs­­ pelarii false E­poca de­ f­eri consacră întreaga ei revistă, remarcabilului dis­curs al d-lui Mihail Cantacuzino, și ca de obiceiu, se-ncearcă să dee cuvîntarei fruntașului nostru un sens, care, dacă nu rat, să aibă cel puțin e cel adora aerul că­­«­­bundă în ideile junimiste. Mareta gazetei d-lui Filipescu este, precum toată lumea o știe, că liturghia pur conservatoare se o­ficiază numai în bisericuța d-lui Carp, și că actualul partid conser­vator nu ar fi alcătuit, sadea, din autohtoni de aceia, cum sunt figu­rile care populează insuficient clu­bul junimist, sa­ marele apeluri de întrunire. Am cugetat asupra reflecțiilor E­pocei, și mă credeți ca n’am pu­tut trage alte concluzii, de­cît că, gruparea d-lui Carp a întrat ab­solut în faza inconștienței. Auziți mă rog : Dl. Cantacuzino și-a adus aminte de vechile tradiții, de vechile po­doabe, de sântele odăjdii etc..., zice E­poca, având aerul să spuie că ju­nimiștii represint vechile tradiții și podoabe și că în altarul lor stau a­tîrnate în cui sântele odăjdii!.. Cu atît mai trist, respundem noi, dacă d-voastră îmbrăcați în sângele odăjdii, ați dus tradițiile poclon colectiviștilor, dușmanilor noștri cari nu pot avea alt interes de­cît să ne vadă pe noi conservatorii reduși, sdrobiți și slabi. Și în acest mare interes al­ duș­manilor noștri, cei cu odăjdiile, au dat în toate ocaziunile mînă de ajutor colectiviștilor, cari la rîndul lor au acordat junimiștilor scaune în parlament și locmale de tot felul. Apoi nu sunt ridicole, jelațiile E­pocei ?.... tradiții conservatoare sunt cartelurile junimisto -colecti­viste ? Sfinte odăjdii sunt sinecu­­rile și misiunile gras plătite, pe care le-au obținut junimiștii de la colectiviști ?... Ecour­i politice ’ om reveni pe larg asupra magistralului discurs pronunțat în Cameră de frun­tașul nostru D-l Mihail Canta­cuzino cu ocaziunea desbateri­­lor asupra proiectului de răs­puns la mesagiul tronului, pen­tru astăzi însă ne mărginim a înregistra impresia care a pro­dus-o in opinia generală a țărei, această remarcabilă cuvîntare. D. Mihail Cantacuzino s’a re­levat ca orator politic de mîna întâia, atît ca om de tribună, cit și ca înțelept și adine cuge­tător. Partidul conservator e mîndru cînd vede răsărind ca strălucire campioni puternici care ’l înalță și ’î dau speranța de frumos și mare viitor. c­itim în Epoca : „Eri la Cameră, a vorbit in numele majorităței d. I­ihail Can­­tacuzno, pronunțînd un rnng, și ne grăbim a spune, frumos discurs ca formă. D. M. Cantacnzino a dovedit ca 1 tați oratorice ce ll pm printre ti­nerii parlamentari distinși“. Relevînd cuvintele de laudă ale Epocei cu privire la remarcabilul discurs al d-lui M. Cantacuzino nu ne putem opri de a vesteji faptul că presa liberală, cu reaua credință fie care este vecinie animată, caută a micșora prin aprecierile sale i­mensul succes obținut de la tribuna­­ parlamentară de către simpaticul și distinsul fruntaș conservator, în acelaș timp ce drotă osanale răsu­flaturilor d-lui Costinescu. De data aceasta „Epoca”, jude­cind drept ne face impresia că s’a desfăcut, cel puțin pentru o clipa, din adunătura in care o asvîrlise aiurările pătimașe ale unei politici foarte puțin abile. ABONAMENTUL • Pe nn an 24 lei­ pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei In străinăttate pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și reclame 50 bani rîndul în pag. III Soarele 8 Joi—Cut* Patapie 9 Vineri—ZanjiaL St* Ana JO JS S m­b.— M Ș îvM­­­R- 4. 7.50 4 38 7.51 4.38 .i­a­ și JE nn DISCURSUL D-lui T­IE IONESCU Rostit în ședința Cam­erei de 1^40 Noei^ie urmare D . Take Ionescu, m­inistru de fi­nanțe . N­u­­ au ce inspecta, spune d. C­ostinescu. D . C­ostinescu are avan­tajul oam­enilor care se instruesc singur, ci om­nisolent.E­u am învățat la școala și am citit și citesc m­ult, dar om­nisolent nu sunt. In chestiunile de tim­brare care sunt mbru și înregis­at aproape de ches­tiunile de drept, m­ă pricep m­ai bine de­cît d-sa, de ce e nevoe și de ce nu e nevoe. C­um stăm gistrare? D cu chestiunile de înze­e cînd s’a înființat im­pozi­tul pe m­oșteniri o m­are parte scapă de taxe. Tribunalele dau term­ene și se uită. A­sem­enea cînd e vorba de înzestrare, știți că trebue s­ă se plă­tească taxa tîrziu, cînd vine înzes­trata sa m­oștenire. Și dacă renunță, nu știi de unde să o afli, că, a fost cînd­va zestre. D­eci e absolută nevoe de inspecții în tribunale, căci num­ai în tribunale se poate alia chestiunile de Înregistrare. A­cești trei inspectori — și le voi spune și num­ele, căci vreți să spunem totul i-am făcut, nu avocați, ei in­spectori ai tim­brului și înregistrării și am îm­părțit țara în trei circum­­scripții. M­isiunea lor este, nu de a pleda, dar de a m­erge în toate tri­bunalele și a face inspecții. Ați citat pe d. Scarlat C­ornea, un jurisconsult. Foarte bine am făcut, că l-am num­it, d-nealui a descoperit ori contravenția societăței „R­om­ânia” care uitase să plătească taxa de în­registrare (A­plauze). CPrintr’un singur proces-verbal d­ornea a câștigat 21 m­ii de lei pen­tru Stat, ceea­ ce este m­ai m­ult de­cd tot onorariul celor trei inspectori pe un an. P­e cine am num­it deci ? Am num­it pe d. C­ornea, este d Scarlat C­haimornea un agent electoral, o­ana? A­m num­it pe d. G âlinescu, fost secretar general sub liberali D . E­m . C­ostinescu: Am spus eu cu­vântul de haim­ana ?D . Take Ionescu, m­inistru de fi­nanțe. — Ați spus la cei num­iți în com­isiunile de recensăm­înt. A­m m­ai num­it pe d. O­rom­olu C agent electoral ? Pare este al lor P­entru d C­ălinescu m­ajoritatea ar fi fost în drept să m­ă întrebe. C­ind ai creat funcționari, nu erau destui jurisconsulți in rândurile partidului nostru, ce ai cătat să iei de aiurea? Iată, d-lor, cum am făcut num­irile C­e am m­ai făcut ? S’au schim­bat sub m­ine trei in­spectori financiari. C­um vă prezintă d. C chestia? „Eu luasemoștinescu trei ingineri pentru că trebuiau, și i-ai înlocui cu d. D­am­e și cu d R­usu-Abru­­deanul“. C­înd se prezintă așa chestiunea poate cine­va să surîdă. D . R­usu-Abrudeanul nu este in­spectorul financiar. C­ei trei inspec­tori financiari, ingineri, au fost înlo­cuiți cu d­r­ăbunea, inginer din P­a­ris, dacă nu m­ă înșel, din același prem liberal­oție cu viitorul șef al partidului D . I Brătianu : m­i se pare că tot așa sunteți în drept să’m­i dați acest num­e, cum are diplom­ă d. G­ăbunea. I­. m­inistru de finanțe : N­u este inginer d. G­ăbunea ?D . I. I. Brătianu . C­ercetați, dar trebuia să vedeți diplom­a cînd l-ați num­­it. Take Ionescu, m­inistru de fi­nanțe: N­u-m­i trebuia diplom­a de in­giner, ca să num­esc pe d­r­ăbunea V­icine o să vă aduc și diplom­a.A­m num­it po d. D­im­opol.C­ine este d. D­im­opol?U­n funcționar de 15 ani în m­i­nister. D . E­m . C­ostinescu: L-ați luat de de unde trebuia să răm Take Ionescu, mină­inistru de finanțe. A­poi de aceea sunt eu acolo, d-le C­ostinescu, și nu ești d-ta, ca să aleg eu pe funcționari, iar nu d-ta. (A­plause). E­ste d-lor, intolerabilă pretențiu­nea, nu num­ai să-m­i discuți dacă fie­care funcționar este bun, dar să-m­i și spui unde am să pun pe fie­care D­v., poate în partidul dv. prim­iți a­­sem­enea roluri la noi lucruri de a­­cestea nu sa poate. Al treilea num­it este d. D­am­é. Fiind­că d. D­am­é a avut darul s­i provoace îndoelile d-lui C­ostinescu asupra aptitudinelor sale de inspec­tor financiar, voi publica In „M­oni­torul O­ficial“ raportul pe care l'a fă­cut d. D­am­é ca inspector financiar, privitor la chestiunile pendinte între Stat și fabricele de hirtie, și veți ve­dea dacă știe sau nu să-și îndepli­nească m­isiunea sa. (Aplause zgo­­m­otoase). D­ar este, d-lor deputați, o cruzim­e la d. C­ostinescu, o cruzim­e, la care nu m­ă așteptam ; d. C­am leg de redacțiune la „Re a fost eo­­om­enul* cu d-nul C­ostinescu, cum s fost și cu m­ulți alții cari s’au suit sus. E­ste aici un exem­plu viu că î n societatea nu duce la tot­odernă jurnalistica poata D­e ce un jurnalist, care a avut norocul ca din jurnalistică să se sue la cele m­ai înalte trepte, să priveas­că așa de sus pe un jurnalist, care ajunge un sim­plu inspector financiar, sau pe altul care ajunge de abia re­­gisor la contrabande. (A­plause furtu­noase. B­­ravo). Acestea sunt, d-lar deputați, nu­irile de la m­inisterul de finanțe. Acum trec la R­egie. La R­egie ce am creat ? A­m culturi și am creiat un inspector la num­it ca unul din oa­m­enii cei m­ai com­petenți, un fost funcționar asupra căruia, ori­cine II cunoaște, nu poate să aibă îndoială . M­axim­ilian Popovici, om­ul care a făcut proiectul de lege al mi­r­onopolu­lui bârtiei de țigară, cel care singur a înnem­urit socoteala, căci de unde credeam , că nu’m­i va da m­ai m­ult de­cât două m­ilioane, el a făcut so­coteala, că va da patru m­ilioane, și dacă și eu ași fi crezut așa cum a crezut el, poate că se făcea contrac­tul de îm­prum­ut în condițiuni m­ai bune pentru S­tat. (A­plauze furtu­noase). A­m creat, d-lor, un casier la R­e­gie. S­ă fie aceasta un lucru cu totul extra­ordinar ? U­n casier la R­egie a existat până la 1903. N­u puteam și eu să judec, că este nevoe de un casier ? D . C­ostinescu ’m­i spune, că am num­it un agent electoral. D lor, sunt aci în C­am­eră m­ulti din aceia cari au făcut politică m­ilitantă în opozi­ție, ați auzit d-voastră de vre­un a­­gent electoral G­herm­ani? D­ar știți cine este acesta ? E­ste, pare-m­i-se, fiul fostului senator liberal de Vlaș­­ca, repausatul E­frem G­herm­ani." (A­­plause). A­cesta este agentul electo­ral pe care l’am pus la R­egie, de care d-voastra m­ă acuzați, ca ’l’am num­it, ca să’m­i fac partisani per­sonali In sinul partidului conserva­tor. I A­m m­ai creat, d-lor la R­egie un serviciu pentru inspectiunea contra­bandelor, care exista și înainte cînd se num­eau revisori de contrabande, și nu pe regiuni sau pe județe, cum m­ă acusa­t C­ostinescu, că am nu­m­it revisor la B­uzău pe d. Leonida C­ondeescu, nu pe toată țara. A num­­it trei inspectori, cu un șef, d.­tefănescu, D . C­ostinescu ’l num­ește Pellissier. C vînt de Pred, că nu este un cu­­arlam­ent. Știți de ce’i chia­­m­ă Pellissier ? D . E . C­ostinescu . A fost un ge­neral francez, P­ellissier. (M­are ilari­tate). D . Take Ionescu, m­inistru de fi­nanțe. N­u. D -sb, sau cine­va din fa­m­ilia sa a fost blănar, și i­ s’a tradus în franțuzește porecla, care nu cred, că are dreptul de cetățenie în C­a­m­eră. Puteți însă să vă inform­ați de la colegul d-voastră d. Vasile Lascar, care la 31 M­artie 1904, ’i num­ise inspector de poliție în București, și ’i num­ise la 31 M­artie, ca să apuce să fie num­it sub legea nouă. D­ceea vă rog, să luați informe n­­ațiuni de la d. Lascar. D . E C­ostinescu. L’a destituit im­e­diat. D . Take Ionescu, m­inistru de fi­nanțe •• P­entru că s’a certat cu pre­fectul de poliție la gară. Intre cei trei inspectori m­ititei, cari iau 300 lei pe lună, este și R­u­su­ A­brudeanul, care are cusurul că n loc să fie un doctor în drept ca m­ine, este un sim­plu gazetar.­­ cînd însă gazetăria este o pată in­e­delebilă, care te face viabil chiar pentru inspector de contrabande la regia m­­onopolurilor Statului ? e am nu Amai creat ? creat avocați. C­urios lucru ! 3. C­ostinescu spune : ați creat a­­vocați la m­inisterul de finanțe. Știți oare este cel d’întii nu creat avocați la ministru, care a­inisterul de finanț­e ? D . C­ostinescu, care a creat pos­tul, In care a num­it pe d. Angliei.D . E . C­ostinescu: M­ă iertați, vă așelați. E­ra unul la cassa pensiuni­­or. 1 ' m

Next