Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)

1905-10-26 / nr. 202

REDAGpIA ȘI A0RMN 18TRATIA 44 8TRADA LAPUȘNEANU 44 iti Apare In toate zilele de lucru Un numar rechin 50 bani 24 Luni—Mart’Aretha I 7. 1 25 Marți—Mart Marician I 7. 3 26 Mere.— 1 Sít. Dimitrie­­ 7. 4 40 4.67 4 50| 10 bani Seria II Anii XIII Ho.­m MERCURI IN OCTOMBRIE 1005 Soarele^ r. | aEVENIMENTUL Z îsix po^salvatox ABONAMENTUL Pe E» an 24 toili ps S ieși 33 tei pe 3 iași 6 tei In străinătate pe an an 30 tei Anansturi, inserții și rec­f 50 bani findul In 27 Joi—Mart Nestor, 28 Vineri—Mart. TeiVi&e 29 Sâmb.—Mart. Anai P­­arQțial Mai­n și presa liberală Se vede că presa liberală nu se poate lipsi de a consi­dera vechile sale mijloace de luptă, în care calomnia și in­sulta țin locul de frunte, tot ca mijloacele cele mai de samă pentru inducerea în eroare a opiniei publice. Ast­fel,pe ziua de ezi, atacu­rile lor nesăbuite și nedrepte sunt îndreptate cu o ură de care nu este capabil de­cît un colectivist turbat, in contra d-lui general Manu. Această presă, care știe forte bine calitățile d-lui Sturza ca ministru de războiu, calități de pe urma cărora armata a avut de suferit consecințe de­­zastroase, îndrăznește a se ri­dica acum în contra califica­tivului de glorie națională ce cu drept cuvînt se alătură numelui d-lui general Manu. A mai pune discuția pe tema binelui și serviciilor a­­duse patriei de către acest vechiu, distins și capabil mi­litar, ar fi a spune lucruri cu­noscute de toată lumea. Fap­tele vorbesc de la sine. Nimic nu se poate imputa d-lui general Manu în toate împrejurările în care d-sa a trebuit să-și pună capacitatea, demnitatea și cinstea sa la dispoziția țărei. Numai laude i se pot aduce și numai laude meritate în întreaga sa carieră politică Nu acelaș lucru se poate spune de d. Sturdza, care cu încăpăținarea-i cunoscută s’a agățat de ministerul de răz­boiu, unde nu a vrut măcar să se consulte cu cei cîți­ va cunoscători în ale milităriei, d-sa care a răsturnat legile și a călcat regulamentele pentru a căpătui pe partizani. Nu s’a uitat încă ameste­cul nefastului d. Sturdza în chestiuni exclusivamente de competență militară, cum au fost bună­oară chestiunile de administrație militară, care au avut ca consecința complecta desorganizare a armatei în ceea ce privește toate măsu­rile atingatoare de echipa­mentul seu. Ne-a fost dat să vedem pe timpul d-lui Sturdza, un ca­­pitănaș dictînd la ministerul de răsboi superiorilor sei ale cărora lucrări și-a permis a le corecta și adnota. Și toate acestea le făcea o­­fițerașul nu doar în baza vre­unei capacități extra­ordinare de care să fi dat probe, ci pur și simplu pentru că numitul căpitan era fiul d-lui Sturdza. Poate că principiile libera­le au puterea să decreteze un titlu de glorie d-lui Sturdza pentru procedeurile sale, care au avut darul să zăpăcească pe toată lumea militară și să sdruncine disciplina din te­melie. Ar trebui deci, ca presa li­berală să fie mai circumspectă și să dea Cosarului ceea­­ ce al Coșarului. In acest caz nu ar mai avea cuvînt să conteste d-lui general Manu titlul de glorie națională la care are drept din partea țărei, mai cu seamă față de d. Sturdza ca­re nu merită altă calificare de­cît aceea de pacoste națională. Respuns la o delațiune Ziarul Conservatorul publică următorul respuns la scrisoa­rea apărută în Epoca și dato­rită d-lui Beștelei, consilier la Curtea de Apel din Galați: In Epoca de azi a apărut o lungă cazanie a d-lui Beștelei, dt la Curtea de apel din Galați. Sunt două lucruri care merită să fie relevate chiar azi. D. Beștelei are aerul să pre­tindă că nu a fost înaintat pen­tru că în vremuri a condamnat pe d Robescu. D. Beștelei se vede că uită că și d. Vasile Bossie, fost consilier la Curtea de apel din București, a condamnat pe d. Robescu și to­tuși a fost înaintat la înalta Curte de Casație. D. Beștelei, în povestirea fante­zistă a conversației ce ar fi avut cu d. Take Ionescu, caută să pro­ducă impresia că d. Miculescu, consilier la Curtea de apel din București, fost prim-președinte la tribunalul Brăila, ar fi fost îna­intat la Curtea din București prin protecția unuia dintre mi­niștri. Toată lumea știe însă că luc­rul nu este adevarat. D-lui Miculescu, încă din pri­măvară , i se oferise de guvern un loc de consilier la Curtea de apel din Iași și anume cel deve­nit vacant prin transferarea d-lui Vidrașcu de la Iași la București, în locul regretatului C. Tâtăranu D. Miculescu refuzînd și decla­­rînd că nu primește să fie înain­tat de cit în București, dică de atunci a fost hotărî, de către con­siliul de miniștii, că cel dintîi loc ce se va produce bi Curtea de a­­pel din București să fie al d-lui Miculescu, lucru care, de altmin­trelea este probabil că­­ ar fi fă­cut și d. ministru Al. Giani dacă vacanța s’ar fi produs sub d-sa, arU de stabilită de bine-cunos­­cută este valoarea sa de magistrat. Despre restul mahalagismelor d-lui Beștelei ne rezervăm să vor­bim mine. «3» .............. . Limbaj ne permis Cei cari ca noi sunt siliți ca să citească gazetele liberale din în­treaga țară rămân înmărmuriți față de proza acestei prese; este ceva ce nu se poate închipui, este o decădere care trebue să întristeze pe ori­ce bun roman, este cea din urună mizerie morală că­re dezvă­­l­u­e o stare de lucruri foarte în­tristătoare. Intr’un ziar liberal din Galați, am citit un articol scris la adresa prefectului de județ, care întrece ca murdărie tot ce s’a putut scrie vre-o dată în genul acesta. Este de ajuns să spunem că ziarul o­fcial al partidului liberal din Ga­lți, nu se mărginește a insulta pe prefect și pe cei­l­alți membri ai partidului conservator gălățean, dar se asvm­­e și asupra soțiilor a­­cestor conservatori și pe unele le acopere de cele mai triviale in­jurii. Cazul de la Galați e repetat și, dacă ziarele de la centru, nu au ajuns încă în balul suratelor din județe, totuși limbagiul lor nu este cu mult mai moderat. E numai o nuanță, ca deosebire, dar este același fond de triviali­tate, de injurii și de calomnii ne­demne care acopere, fără nici o deosebire, de la­ cel mai infim mem­bru al partidului și pînă la mem­brii guvernului. O campanie așa de violentă în­potriva unui guvern vechiu numai de 9 luni și care n’a săvîrșit ab­solut nici o faptă rea, nu s’a po­menit încă. „Epoca* spunea ei­ i într’un arti­col, cum că de la 1866 țara n’a avut un guvern așa de rău ca cel de astă­zi; acesta este negreșit un mare neadevăr, însă aceea ce e afară de ori­ce îndoială odată, de la 1866 și pînă e că nici astă­zi un guvern n’a avut o opozițiune mai destrăbălată ca acea actuală Dovada că avem dreptate să a­firmăm lucrul acesta este că, pe cînd noi putem produce drept do­vadă, faptele și vorbele opozanți­lor, aceștia nu pot formula în con­tra guvernului nici o învinuire se­rioasă. Afară de neînțelegerile de la Focșani și de la oare­care mici incidente la Galați, absolut fără nici o importanță și care nu ating întru nimic nici pe guvern, nici administrația locală, ce acuzațiuni a­duc opozanții ? Absolut nici una Buletin Exterior U­rm­indu-se discuția adresai în S cup­­onia sîrbea­scă, m­inistrul președinte Stoianovici a declarat, că politica ex­ternă a S­erbiei se bazează pe un acord cu M­untenegrul și o înțelegere cu Bulgaria, principiul echilibrului popoarelor balcanice neputîndu-se m­enține de­cît printr’un acord al po­poarelor balcanice. U­rm­ărim cu sim­patie m­ișcarea fo­lositoare, ce se m­anifestă în viața de Stat a popoarelor vecine și am­ice, a Sîrbilor, Bulgarilor și M­untenegre­nilor. A­­ceste popoare par a fi găsit dru­ul în­țelepciunei, urm­înd o politică sănătoasă și prielnică desvoltărei lor, după ce nu rrare­ori au fost frăm­în­­tate In trecutul lor de agitațiuni duș­m­ănoase și sterpe unele contra al­tora. In chestia delicată a M­acedoniei au știut sic’și păstreze dem­nitatea atit S­erbia cît și Bulgaria, îm­pedecînd pe cit posibil agitațiunile interne, pre­cum m­ai ales form­voluționare. Marea bandelor re­untenegrul a secondat această politică de pacificare și unire a popoarelor balcanice, spre un viitor m­ai bun și aducător de liniște pen­tru toți, cu m­ultă chibzuială.­­ Legăturile fericite cu Italia au m­ă­rit prestigiul m­icului Principat de pe coasta Adriaticei, ast­fel că M­untene­­grul poate fi trecut în rândul S­tatelor cu principii constituționale. Princi­pele N­icolae a adresat zilele acestea o prod­im­icț­une poporului m­untene­grean, prin care anunță că dată fiind libertatea, independența, eroism­ul și patriotism­ul M­untenegrenilor, ordonă alegeri libere de deputați ai poporu­lui, și fixează convocarea prim­ei S­tupcnie pentru ziua de 6 D­ecem­brie S­f. N­icolae. Principele acordă din propria-i ini­țiativă oara­ cari drepturi pentru a se perm­ite o colaborare în afacerile și­­ r­eaducerea poporului, și invită pe dapul­ ți a căuta și a găsi îm­preună cu dinsul și guvernul său ceea­ ce va fi m­ai bun pentru fericirea și pros­peritatea scum­pei sale patrii. Politica cum­pănită a guvernului bulgar în chestiunea m­acedoneană e de alt­fel criticată de opoziție, m­ai a­­les pentru că In discursul Tronului prin care s’a des­­chis S­obrania, nu se m­enționează chestia m­acedoneană, cînd situația Bulgarilor din M­acedo­nia a devenit un zic opoaziționiștii,ai rea ca nici od­ată. Totuși opinia publică din B­ulgaria pare a fi favorabilă acestei politici înțelepte a Principelui, de a nu per­ele vrem­ea în discuții și agitații ne­folositoare, în tim­p ca Puterile euro­pene­­ și-au luat sarcina în serios, de a introduce reform­e civili­­toare nu m­ult turburata . Acordul dintre Macedonie, Srbia, B­ulgaria și M­untenegru, privitor la chestiunile balcanice, poate ajuta m­ult la între­­ruperea reform­elor necesare, urnind însă principiul adevărului și al drep­taței. Interesul popoarelor din vecinăta­tea O­rientului e să se înțeleagă in­teresele, ca îm­preună să chibzuiască rezolvarea problem­elor ra­ționale și apoi economii intii na­ice ce se im­­pun în­­ dasmacedonia, în loc ca să se unească, câutînd să se slăbeas­că reciproc,­ul cărora strălucește ca prem­ier un dom­n Ionescus Q­uintus. Ziarul e liberal național și dl. Q­uin­tus face prin revista sa de fond un războiu foarte crudei conservatorilor pe cari’i tratează de cinici și ipocriți și se’ntreabă că ce exem­ple de m­o­ralitate pot da ei societăței noastre a cărei conștiință publică și moravuri politice, nu sunt încă pe deplin for­m­ate. D -sa își închee revista afirm­înd că in jurul partidului conservator e un haos revoltător de inim­i descom­puse și In contra acestui haos cetă­țenii se vor ridica ca un val mîntui­­tor ! P­ovestea Kalandalei cu sos de eu­­em­ari. Intr’o altă ordine de idei însă­și intr’o rubrică deosebită, dl. Q­uintus face teoria drepturilor trebîndu-se iariși : P ziaristului în­­ână unde se’n­­tind drepturile unui ziarist ? Ș ’a­­poi tot dum „E­uimnealui răspunde ! ” să m­ă opresc asupra a­­­cestei cestiuni, m­ai ales ca în ulti­­­m­ul tim­p în ziarele Voința Prahovei „și Prahova s’a produs enorm­ă can­titate de descărcări nervoase fără „ca acuzatorii să ostenească și fără »ca acuzații să fi obținut vre-o sa­tisfacție reală“. Și m „Cai la vale" onfrații m­ei au început să cle­vetească uitînd se vede că aceea ce »este îngăduit să facă o babă în „zile friguroase de iarnă la colțul „unei sobe, nu-i este ziaristului“. G­ăsesc că dl. Q­uintus are m­are dreptate, decît e prea îngăduitor cu jubele. E­u cred că descărcările la babe sunt cu m­ult m­ai sabrolante decit chiar ale gazetarilor de la Pra­hova și Voința Prahovei, și m­ă m­ir că dl. Q­uintus, care des­gur știe a­­ceasta, ba cunoaște chiar focul — la colțul unei sobe— unde se com­it a­­sem­ene vinovate descărcări, arată atîta indulgență babelor care în ca­zul concret sunt superlativ m­ai pe­riculoase. Fac deci divergință cu dl. Q­uin­­i­tus, îm­i astup nasul și pun punct! ! Giuvaericale In city of P­loești apare o m­are gazetă quotidiană, doi m­etri lățim­e pe unul lungim­e, intitulată: Lumina, redicată de un com­itet de redacție com­pus din zece condeieri In fruntea Scolri politice De la clubul liberal După cum o spuserim,Du­minică nu s’a putut ținea în­trunirea adunarei generale a clubului liberal din localitate, convocată spre a se discuta chestiuni importante—, precum se pretindea,—și aceasta, fiind­că membrii partidului n’au vroit să răspundă la apel. Convocările făcute acum, sunt nu mai știm a câtea în­cercare întreprinsă de diplo­mații grupării locale, spre a putea readuce pe cei bos um­flați la sentimente de supu­nere,—dar se pare că însuși inițiatorii s’au convins că o­­pintelile dumilor sale sunt za­darnice și că opera de raliare ce voesc să realizeze trebue lasată numai în sama.. . timpului. Așa se explică pentru ce, alte noui convocări nu au mai apărut în foaia publica­­țiunilor locale ale grupărei * * * Beșiii de sopon Este absolut neexact svo­­nul pe care ziarele adversa­rilor noștri îl răspîndesc, cum că un schimb de idei în ve­derea unei apropieri, ar avea loc între unii fruntași ai par­tidului nostru și cîți­va par­tizani ai d-lui P. P. Carp. Partidul conservator a lup­tat în opoziție în formațiunea lui actuală și a fost destul de puternic ca să fie piept atît liberalilor cît și junimiștilor, uniți prin cartel de luptă și aliați prin înrudirea șefiilor, în contra noastră. A pactiza astăzi de la partid la partid cu acei cari în toa­te timpurile ne-au purtat duș­mănia cea mai aprigă, ar fi o sinucidere pentru noi,—și lucrul e cu atît mai imposi­bil, cu cît o asemenea eventu­alitate ar putea aduce chiar o deplasare a majorităților parlamentare. Asemine svonuri nu pot fi luate nu numai ca baloane de încercare, dar nici macar ca beșici de sopon. * * * împăcări Probabil că la Rîmnicul- Sarat liberalii erau încleștați râu între dînșii și dihonia luase proporții alarmante, în­cît a necesitat deplasarea atît a d-lui Sturdza, actualul șef, cît și a d-lui Ionel Bră­­tianu șef in spe. Neaparat că uralele, primi­rea la gară, dejunul tradițio­nal, reconducerea la gară și lăutarii cari închideau corte­­rul, nu au lipsit de loc. Înainte de a începe așa nu­mita campanie de răsturnare, șeful nominal împreună cu cel efectiv, țin să astîmpere pe revoltații din cele mai multe orașe ale țarei, unde neînțelegerile au rămas ne­aplanate încă din Decembrie anul trecut, cînd semnalul înșfăcărilor l’a dat chiar Ca­mera liberală. Cei mai mulți însă cred că conflictele dintre liberali în cele mai multe localități nu vor putea fi aplanate așa de ușor. C­U AR­ETU­L M­E­U Viață D­ouă zile le-am Bucovinei— petrecut în capitala oraș care nu ajunge prin im­portanța ți situația ga, la acea a Iașului— și iarăși avui im presiunea m­a­rei și continuei m­ișcări caracteristică centrelor din occident. E viață continuă, o­m o ferbere, o ișcare perm­anentă și te întrebi de unde, din ce izvor țîșnește această viață socială, explica­bilă doar prin form­a econom­ică și so­cială care dom­nește în aceste părți.C­ăci nu încape îndoială că C­ernău­țul este un perm­anent progres, că acel care nu l’a văzut de acum doi trei ani recunoaște im­ediat schim­bările pro­duse și că progresul în chestiune îm­­brățișează toate form­ele vieței sociale m­oderne. Ș­i în com­parație cu acestă viață— capitala B­ucovinei nu este în realitate de­cît o form­ă extrem de dom­inantă a vieței din centrele m­ari din occi­dent— apare în contrast îsbitor de trist viața orașelor de la noi și In special viața din Iași Avut ocaziunea să discut In această privință cu un tovarăș de drum , cu­noscător profund al situației noastre e­conom­ice și un om cu darul de a se­siza m­iezul lucrurilor și a aprecia just și la adevarata valoare. V­orbind de Iași , tovarășul m­eu a întrebuințat o form­ulă laconică,— carac­teristica om­ului care nu cheltuește ni­m­ic de prisos și nu este iubitor de fraze pentru a indica o îm­bunătățire : Iașului dă-i apă și încă trei­zeci de m­ii de oam­eni și a reînviat, dar viață reală, de lungă durată și întinsă tot nu va avea. Form­ula aceasta cuprinde totul In sine. Fără apă nu poate fi oraș indus­trial și higienic. D tria va spori, meci prin apă indus­trialitatea va dim­inua, num­ărul locuitorilor va crește. D­ar cu această îm­bunățire chiar lașul nu va reînvia com­plect, din cauza condițiu­nilor econom­ice în care sa află. In prim­a 1­­nie el este în afară de artera principală de com­unicațiune și apoi m­ișcarea streinilor, aceeași purtători ai schim­bului și ai com­erțului este nula. A ajuns lașul că se recunoaște de o poștă un străin și prezența lui con­­stitue un evenim­ent... Ast­fel dar lașul poartă în sine m­i­crobul ucigător, m­oartea nem­iloasă și toate sunt în zadar. Viața se scurge cu picătura prin streșină și doar întim­plă­­toarea deplasare îți ream­intește că ast­fel a trebuit să fie alta dată și că așa cum a fost nu va m­ai fi. Ultim cuvînt U­n m­agistrat fiind Întrebat pentru ce obicinu ește să’și astupe o ureche in tim­pul cînd procurorul își pronunță rechisitorul seu : — Pentru că păstrez una pentru acuzat. ComresDl international al MnÉinlni Primar Participarea d-lui dr. Dragomir Hurmuzescu. D nul D­ragom­ir H urm­­atul profesor al Uuzescu înv U­niversităței și sim­paticul secretar general al M­iniste­rului de C­ulte a luat parte ca dele­gat din partea țărei noastre, la con­gresul internațional al Invățăm­întu­­lui prim­ar, care s-a ținut în­ V­ega în S­eptem­brie acest an.D­r. H­urm­uzescu a știut să ne re­prezinte cu dem­nit­­e și s­ă ia o par­te foarte activă și cu m­ult succes în desbaterile ce au avut loc. P­resa străină a vorbit în m­od foar­te elogios și sim­patic de d. dr. Hur­m­uzescu și despre țara noastră, iată ce spune m­arele ziar francez La M­atin prin condeiul d-lui G­ustavo Ferg: Misiunea Institutorului. Două puncte de vedere. V­ă spuneam ori că aproape vre-o opt m­ii de „pedagogi” au luat parte la lucrările acestui enorm congres inter­național. Opt mii! P­oate că citind această cifră veți fi crezut că este o eroare de telegraf. E destul însă să vă explic pentru ce nu am pretențiunea de a vă oferi o dare de seam­ă com­plectă asupra tu­turor ședințelor. D­­e alt­fel ar fi de prisos, căci nu ai am nevoie să spun că într’o lu­crare de acest gen, e necesara de o­­bicei și puțină buim­ăceală și cum e și natural, și oare­care doză de pe­dantism D­­ar nu am nevoie de asem­eni să m­ai spun eu în acest bogat ghiveciu de discursuri, de dorinți și de m­oțiuni în toate lim­bele, se găsesc totuși și idei nouă, iar m­isi­unea m­ea consistă precum scurt mum cred, în a cita pe ai pe acele care pot interesa pe „m­arele public” Iată de pildă unul care nu i a pă­rut interesant. E vorba despre „M­isiunea institu­torului“. R­elativ la acestea institutorii Fran­­ției și ai Belgiei au făcut, în m­od m­ai m­ult sau m­ai puțin discret, pro­fesiunea lor de credință anticlericală. P­ână aci nu-i nim­ic banal, și nu m­ai insist asupra acestei afirm­ațiuni a­­ conștiinței prim­are“. D­ar iată ur­­cîndu-se la tribună d. dr. D­ragom­ir H­urm­uzescu, delegatul R­om­âniei.P­recauție oratorică , d-sa începe prin a declara că va vorbi fără pa­tim­ă, căci d-sa predă fisica. „Trăesc ne spune frum­os d. dr. H­urm­uzescu, într’o țară bine-cu­­vintată, care nu are Istorie. N­oi toți cei din R­om­înia, nu cunoaștem lup­tele religioase. Iată da ce dar, în școalele noastre rurale, preotul nu este adversarul, ci auxiliarul învăță­torului“... La aceste cuvinte tem­peratura să­­lei în care dom­inau „elem intate“ se coboară cu mentele în m­ai m­ulte grade. Fără să se dezorienteze cit de puțin, de aceasta, oratorul rom­ân urm­ează :— D­a, doam­nelor și dom­nilor, ori cit de straniu ni s-ar părea acest fapt, la noi preotul este un agent al ci­vilizației. P­e vrem­ea cun­i eu îm­i fă­ceam studiile la P­aris, eram și eu de asem­­eni un aprig anticlerical, dar reîntorcîndu-m­ă în țara m­ea m ’am încredințat că nu aveam dreptate. Poporul nostru nu este vnaă destul de copt pentru libertatea spirituală. C­înd el încetează de a crede, el nu uită drum­ul bisericei de­cît pentru a lua pe acel al­ crism­elor.N­oi, în R­om­înia, nu cunoaștem an­­titesa și­ încă și m­ai puțin antago­nism­ul dintre institutor și preot. la noi ei lucrează îm­preună in bună înțe­legere și dacă noi insistăm asupra avațăm­întului religios o facem pen­­tru­ că găsim în aceasta cel m­ai bun m­ijloc cunoscut pănă astă­zi spre a înălța conștiința m­orală a țăranilor noștri. Aci se auziră cite-va m­urm­ure.— E­i, dom­nilor, urm vă dau sfaturi, mă oratorul, eu m­­ă m­ărginesc num­ai a vă arăta cealaltă față a realităței. V­ă aduc un fapt și veți face cum veți pofti. Trebuie să adaog de alt­­fel că preoții noștri nu sunt cum sunt ai d voastră, dînșii sunt căsătoriți și părinți de fam­ilie.O furtună de aplauze i-a tăiat vor­ba. C­ert este că această din urm­ă lăm­urire a ușurat conștiința întregei adunări. Ș guri, mi vă las să apreciați im­­oralitatea care se degajează din această secțiune a faptelor ro­­m­ânești. Fără a eși din cadrul m­eu de is­toric, ocupat num­ai cu exactitatea. voesc să observ că faptul acesta e o

Next