Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)

1906-01-15 / nr. 264

I R­ED­AC­ȚIA Ș­I AD­M­IN­ISTR­AȚIA 44 STR­AD­A LĂPU­ȘN­EAN­U 44 a­a­s­i Apare In toate zilele de lucru Un număr vechiu 50,, Dani Soarele|­r. | 1. 1 2 Luni— Păr. Spiridon I 7.51 n­oi 3 Marți—Mart. Axentie I 7.52 4.411 4 Mere.—Mart. Titu | 7.53­4 41| IO Patti— 3$rla N­ Autil Kill H o­­M DEM IM Ziar conservator UN OM De-abia intrat în parlament . P. P. Carp nu a vrut să piardă un singur moment sau mai bine zis a vrut pare-se, să cîștige timpul pierdut cît a fost afară din sfatul țarei. Ast­fel d-sa în ziua de 13 iam­ar- dată fatală—și-a spus primul cuvînt. D. Carp a ținut să arăte din capul locului părerea sa despre politica actualului gu­vern, căutînd să demonstreze că această politică este anti­­conservatoare. Dovezile pe care șeful ju­nimiștilor le-a adus în spri­jinul afirmațiunei sale erau așteptate, nu fără lipsă de cu­­riozitate, de toată lumea. Dar argumentele d-lui Carp, în căutarea cărora a avut atîta timp disponibil nu au avut darul să convingă pe mulți. Impresia a fost că însuși cel ce ataca politica guver­nului d-lui Gh. Gr. Cantacu­­zino nu era pe deplin con­vins în momentul cînd făcea apel la părerea mult regreta­tului și neuitatului Lascar Catargi în ceia ce privește partea de acțiune și modul de a fi al unora și al altora. De aceia debutul d-lui Carp ca deputat de Buzeu nu a fost din cele mai fericite. Acest debut a fost cu atît mai puțin norocos cu cît cu­­vîntului spus de șeful juni­miștilor a urmat imediat a­cela al șefului conservatori­lor. Iubitul și veneratul nostru șef, cu liniștea sufletească a omului conștient de trecutul său frumos cu limpezimea de argumente a celui convins de adevărul afirmărilor sale și de puterea argumentelor sdrobitoare cu care a împo­dobit răspunsul său, a arătat netemeinicia spuselor d-lui Carp­ Cu prilejul acesta alesul Buzeului a putut auzi și ca­re a fost cea din urmă gîn­­dire a regretatului Lascar Catargiu cu privire la firea celui dintăi dintre junimiști. „Zapisul e acela, de care a pomenit dl. Gh. Gr. Cantacu­­zino, trebue să fi făcut oare­care sînge rău d-lui Carp, în acel moment cînd d-sa ataca cu toata vehemența politica actualul guvern. Cele­lalte declarațiuni ale d-lui G. Gr. Cantacuzino, prin care d-sa și-a încheiat magis­trala sa cuvîntare și fagădi­ GRABIT iataT că va fi următor cuvin­telor lui Lascar Catargiu, care l-a povățuit să fie precaut, a­­runcă și mai mult lumina a­­supra stărei lucrurilor pentru viitor. „Porțile partidului conservator sunt larg deschise pentru toți cei ce cu inima curată doresc să lup­te pentru cauza conservatoare“. Aceste cuvinte dau norme­le după care se conduce în­treg partidul conservator și dovedesc dragostea cu care ar putea fi îmbrățișați toți a­­cei care, rătăcind drumul pen­tru moment, ar dori să se în­toarcă la calea adevărată. Multă grabă a pus d. Carp în a-și spune cuvîntul, care rezumă, pare-se, tot ceea ce d-sa avea de zis cu privire la po­litica actualului guvern. Răspunsul d-lui G. Gr. Can­­tacuzino, însă, de­sigur că l’a făcut pe d. Carp să regrete că n’a luat-o mai încer­­carea ei pentru timpul cînd aveau să lupte în opoziție. Acum gazetele liberale fac cor cu junimiștii în contra numărului și să leapădă de popor ca de satana. Am întreba un lucru : Dacă numărul, adică poporul pe care liberalii îl repudiază astă­zi trebue să fie nesocotit, așa încît, nici acei cari ies din sinul lui nu vor să-i fie prietini, atunci către cine să se ’n­toarcă el, cui să se adreseze, spre a ’și spune păsurile și nevoile lui ? Cum partea asta din lumea țarei trebue să rămînă o desmoștenită a soartei ? Din vechime, clasele populare erau strîns legate în interesele lor cu clasa boerească ce’și făcea un cult ca să zicem ast­fel de a se 'ngriji de popor. Astă­zi albăstrimea junimistă și cea liberală s’au unit spre a repu­dia numărul, spre a respinge con­cursul numărului. Poporul pentru moftangii cartelați a ajuns un su­biect de dispreț, o clasă care pro­babil să nu mai aibă nici dreptul la protecția legilor. Frumoase teorii. In ochii junimiștilor și mai cu samă a liberalilor, numai vîrful piramidei este ce este; baza, pe care se sprijină acel vîrf nu ’n­­samnă nimic. Pe zi ce merge liberalii își dau mai mult pe față arama de saltia banei și șarlatani ! Doi ani se împlinesc astăzi de cînd regretatul Spiru Prasin fost vam redactor al ziarului nostru, a încetat din viaț. Noi, ce știa din jurul Eveni­mentului, mnim pioasa noastră aducere aminte, adînalor regrete ale îndureratei familii, căreia u trimetem cu această ocazie, un cuvînt de sufletească alinare. Liberalii și „numărul“ De cînd liberalii se țin gînd car­telați cu junimiștii, au început să se molipsească de la aceștia cu tot felul de apucături , au început chiar să frizeze morga aristocra­tică a acelor cari au oroare de masa poporului. Mă rog, curat istoria preopini­­entei, care s' a suit în copac. S­ecolul de astă­zi în revista sa de fond,' atacă fățiș chestia­­»nu­m­ărului“, și după ce face o straș­nică apărare făcută d­lui Carp, ca­re, fie zis în treacăt, n’are absolută nevoie să fie aparat sau susținut de S­ecolul, ziarul defunctului Sfinx încheie declarînd că partidul libe­ral nu are nevoie de num­ăr. Pe vremuri, rușii se mîndreau că m­asa populară e cu ei, că au numărul, și cind li se obiecta că masele cuprind prea mulți proști, ei răspundeau invariabil : proști dar m­ulți. De cînd însă poporul a început a se lumina și a vedea că este tot­dea­una victima tuturor păcă­lelilor liberale, celebrii proști din­e­i­șți au început a scădea, și a scădea așa de tare încît la guvern­ăind, rîndul din urmă, însuși dl Lascar a pus în suspensie secretului votului, rezervînd legea apli­ maeammiMawam^&smmmwmastwwwsmmmtw G 7xniema In liniștea de jos, din parcul statuelor de la castel, un C­upidon întinde arcul țintind spre m­ine ușurel , de m­arm­ora întunecată aleea de ieri a fost cuprins, și ’nveninata lui săgeată de veacuri par’că m ’a atins !... C­ăci ieri un înger singuratic, a dus să vede de zefiri, pe fruntea orbului sălbatic a pus cununi de trandafiri... și-a tras atuncea de văpaia din ochii noului venit, m ’am dus de-a dreptul în bătaia săgeții zeului vrăjit!... dăm­înă actualul guvern și cu riscul de a trece nn nun cuvîntul dar și peste person­a­turdza. E naiv lucru a conchide­­ aceasta cum că ocultiștii , un m­om­ent m­ăcar la o­c de resturnare, sunt destul vin și atît de ridicolul la ci expune cît și de im­posibilii cestei acțiuni, și atitudinea astă­zi este un nou pas, care facă folosindu-se de im­pr­actuala precum s'au folosit î îm­prejurările ce le-au căzut dum înă, pentru a căuta să f­acă chestiunea viitoarei șefii titlului liberal la care d-nul nu voiește a renunța cu chip. JUGITIUI Lui Klaps Klaps nu ie mulțumit să f Pe săptămână, o prostie. El, zilnic, vrea să dovedeas Că 'n tidva are numai iast Noroc că n'are și se întei Ca să s'aprindă ’« ca idei Anarche se pârtii Intr’un articol din num­ărul trecut al ziarului nostru, arătam cît de pî cîlit a răm­as partidul liberal pe urm alegerilor parțiale, perzînd un loc în P­arlam­ent și m­ărginindu-se n­um­ai în a face pentru o clipă jocul politicei grupărei junim­iste.D­acă acesta a fost prim­ul rezultat fatal, pe care liberalii, în delirul­ en­tuziasm­ului, nu l’au putut observa pentru m­om­ent, surprize noi încep a eși la iveală, surprize cari ne fac să asistăm astă­zi la unul din cele m­ai lam­entabile spectacole ce s’au petre­cut vre-odată în sinul partidului li­beral, stare de lucruri oglindita per­fect în contrazicerile ridicole ale celor trei organe liberale de la centru. Asta­zi liberalii ne m­ărturisesc fără Înconjur dezagregarea com­plectă ce dom­nește în partidul lor, cu creerul infierbîntat de pe urm­a ultim­ei lupte electorale, grupulețele liberale au în­ceput să se sfâșie între ele, fie­care voind a întreprinde o acțiune diam­e­tral opusă acțiunei celui­lalt, asistăm astă­zi la o adevărată anarh­ia de partid. P­e cînd ziarul P­rezentul, oare­cum inspirat de vederile d-lui Stur­za, declară alb pe negru cum că ori­cine ar fi succesele pe cari liberalii in m­om­entul de față le-ar putea ob­ține, partidul liberal nici m­ăcar nu trebue să se gîndească nu la o even­tuală venire la putere ci de cea m­ai m­ică cam­panie și aceasta din cauza antagonism­ului grupulețelor din sinul acestui partid, precum și a am­bițiilor personale și a aspirațiunilor contrare ce se m­anifestă la ori­ce pas, vedem pe de alta parte Voința N­ațională care sub conducerea dinastiei B­ră­tenilor voind cu ori­ce preț de a resturna pe ori­ce căi s-ar sta la în­a GAME VARIATE £&ax;cax.c­ă C­unosc o "poveste, purtată de vînturi pe ’ntinsele m­ări, de toți m­arinarii cin tată Ș­i’n fream­ăt de ape­­ nălțată spre largul albastrelor zări. Luceferi pe cer cind s’adună, copiii pe punte toți vin și prind Intre dinșii să’și spună, sub tainice raze de lună, tot basm­ul acela senin. E-un basm de duioasă iubire a unui pribeag m Înalt și frumarinar, os și subțire, cu fulgere­ aprinse’n privire și brațe de falnic stejar , iar fata era ca o zină născută din neam de ’m­părat, m­enită să fie stăpînit, cu alba și fina ei m­ină, cel m­ai poetic regat. Porniră’ntr’o noapte cu barca să’i spună poem­e de-am­or . . . și cîte­ auzit­a­m­onarca, nici Lacrei spus-a P­etrarca sonete m­ai pline de dor, lopețile ’n voie lăsară, iar pînza um­flînd pe catarg, pe’ntinderea fără hotară, condusă de steaua polară, pierdutu-s’a barca’nspre larg . . . D­e-atuncia povestea 'i purtată de vînturi pe’ntinsele m­ări, de toți m­arinarii cîntată și’n fream­ăt de ape’nălțată spre largul albastrelor zări . . . Sulet epocuia O­sana! Filosofia veacurilor care vin, vouă toată v’o închin. S­us uitarea ! S­us beția ! Buni prietini, poezia înflorește din senin, cind din cupele cu vin stă să’și soarbă arm­onia ei, cugetător m­ai m­are decit B­rumachus, nu știu care­nezeu se m­ai născu : Jupiter, chiar el se ’nbată, căci, desigur, lum­ea toată nu fu treaz cind o făcu­t OA­IS si ECOUF Protect i IT­­M . V­lădescu m­inis <7** * strucțiunei public pune pe biuroul corpurilor toate, la sfîrșitul acestei sun­tul asupra reorganizărei insi publice. YTa 22 Ianuarie se­­ ia molla Tecuci alegerea locul vacant de deputat l­ergiul III. Candidatul partidului viitor este d. Bertha, dish vocat din localitate. Exposiți In cursul anului acești­a ține în U­ngaria o­ternațională de vite. G­uvernul ungar, avînd vns­a invita să participe la acei­ poziție și pe m­arii noștri de vite, a cerut m­inisterului de agricultură să-i înainteze blou al tuturor m­arilor ere Convenție .­upă știrile primite din sorginte privată,­ încheiată intre direcția servi­cit­m român și administrarii elene, a fost adusă în desbtI­siliului de miniștri de catr­­dolcis, prim-ministru al Oh Consiliu U n consiliu de m­isi­ ț­ne astă­zi la m­ii interne sub preș ‘dinG r*. C­antacuz no; s* va supra budgetului gineri­tului. Noiii școli române ț­­nul acesta se va ** TM în M­acedonia rom­ânești. In budgetul exercițiu al m­inisteruluiI D­ar îngerul, făcut fem­eie pi data ce m ’a fost văzi nevrînd o clipă să m­ai ca o fm tom iar parfuma-a dispărutj a celor matele petale ai frum pe fruntea moase­­lor arm­orei, ci să vestejiră pînă ’n zorii D­e-atunci ca’n vis­uri­le statuelor de la castel, m ’atrage­ un­­ țintit spre mupidon vne ușuri in m­arm­ora întunecat, aleea de ieri a ’ncren și ’nveninata lui săge de veacuri par’că n ’s gPc steaciu­ ..N­U ! V­ieața noastră'ntreagă e doar . deșertăciuni, nîm­icuri, him­ere dar în acest am­estec ciudat ori­ce m­om­ent își are a lui îm­i par de o potrivă m­ăre­ți­ei din sufletele noastre, cu cele n­oăoi tot același clipă Îs chi’o înfățișări de spum­ă și trup c

Next