Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)

1906-01-28 / nr. 274

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44­1 IAȘI Apare în toate zilele de lucru i * • '.x . ■ • . .X­'­ • TJ Un număr rechin 50* hani Hoarel­ l­­­a 23 Luni—Lanț Sf. Petru 7.40­­ 5.1? 24 Marți—Cut. Anton 7.40 5,19 25 Mere.—Atan­ și Ch­ir. 7.8915 20 Discursul d-lui General I. Lahovari — MINISTRUL AFACERILOR STRĂINE — rostit in ședința Senatului de la 23 Ianua­rie, ca răspuns la întreba­rea d-lui C. G. Dissescu, privitoare la chestiunea Societătei „Eienism­os“. D-lor Senatori, Cred că în urma cunoștinței pe care o are Parlamentul și țara des­pre Cartea verde, fie­care a putut urm­ări zi cu zi acțiunea ce gu­vernul român actual a avut în a­­facerile din Macedonia. In special s’a putut vedea cererea dreaptă ce am formulat către Statul elen, ca Oradeaua Sultanului să fie res­pectată și să nu se tulbure de ni­meni satisfacția care s’a acordat conaționalilor noștri locuitori în Im­periul otoman și la care Statul Ro­­­mîn a declarat că se interesează , sunt încredințat că toți au putut constata că acțiunea noastră a fost cît se poate de energică și precisă față de Statul elen! (Aplause]. D-lor, nu vom slăbi condițiunile pe cari le-am impus Statului elen, pentru ca relațiunile noastre amica­le de odinioară să renască; ele sunt foarte precise și le vom menține pâ­nă la succesul definitiv. (Aplause,). Ca mijloc de luptă am întrebuin­țat o armă foarte importantă, am denunțat convențiunea de comerț care ne lega cu Statul elen precum și protocolul anexat. Consecințele denunțării vor fi foarte aspre pen­tru supușii greci, cari locuesc în ța­ra romînească și cari sunt răspun­zători de nelegiuirile comise de nea­mul lor, acest neam care își per­mite să reziste unei acțiuni politi­ce a Statului român. Cuvîntul de represalii pe care-1 întrebuința onor. orator d. Dissescu este de mine găsit și de mine scris reprezentantului nostru de la Atena, cînd am cerut Statului elen socoteală Ie atitudinea sa in Macedonia. Aceste represalii vor fi permise cînd convenția de comerț va ajun­ge la sfîrșitul ei, la 1 iulie 1906. Atunci toți străinii cari nu sunt protejați prin o convențiune între Statul nostru și acela căruia aparțin, 1 vor vedea consecințele grave la cari1­i a condus guvernul Statului lor.­­ Dealtmintrelea, în ceea ce pri­vește trecutul, nu pot de­cît să mă inesc cu sentimentele înflăcărate ale mor. d. Dissescu, sunt de aceeași p áv­ere cu d-sa în aprecierile sale asupra scopului ce urmăresc Grecii mic masca și sub pretextul de cul­­t­ură, îi vom urmări pas cu pas și 7 a forța elenizmului vom opune forța ’ ’omînizmului! (Aplauze furtunoase) c­­red că aveți încredere deplină n guvern, pentru ca el să urmăreas­­c­ă de aproape in țară ori­ce fel de r­uropagandă care ar fi dăunătoare in­t­eresului nostru.(Aplauze prelungite) . De la noi a venit inițiativa a­­s­părărei naționale in contra proce­­d [eurilor Grecilor, de la noi au ve­­d­ut și cercetările asupra uneltirilor r­omise in țară de străini. j. Insă este un interes superior de prestigiu ca constatările la cari am­­ ajuns să fie drept și cu nepărtinire [t împărțite între vinovați și nevinovați. Trebue să cunoaștem pe acei cari _ un adevăr uneltesc și să scoatem din cauză numele ce din greșală au fost ă­­ amestecate in asemenea uneltiri. Este o datorie de conștiință pen­­tru mine să profit de această oca­­­­ziune pentru a semnala că numele [­ unui însemnat bancher grec din ,t Capitală a fost pe nedrept ameste­­­­­­cat în această afacere. Trebue să spunem adevărul. S’a­­ găsit între hîrtiile ce se aflau in posesiunea unui elen o adresă im­primată a Societăței elene, «Socie­tatea Ellenismos», numind pe acel bancher ca președinte; această m­­­e­nire este făcută la 1902, cînd nu­­ era vorba de bande și am avut do­­­­vada absolută, fără tăgada posibilă,­­ că imediat acel bancher a respins­­ onoarea ce i­ se făcea de către co­­­­naționalii săi și nu a primit a fi­­­­ președinte al acelei Societăți. Nici un act in urmă nu a da­­t­­vedit p­articiparea sa la această so­­­cietate și prin urmare trebue să­­ recunoaștem că numele său a fost dat în vileag pe nedrept. Dacă ar fi fost alt­fel, fiți încredințați că guvernul ’și ar fi făcut datoria’ fără șovăire ! Cît pentru cei­laiți, contra ca­ro­­­r ra se va dovedi că au venit aei in­crederea unei propagande sau adu­nat bani pentru a se trimite socie­tăților culturale, cari,— foarte bine a zis d. Dissescu,—nu sunt tot­­deauna numai culturale, vom uza de rigoarea legilor pe cari le avem, pentru a apăra Statul nostru con­tra acelor uneltiri. Vă rog să aveți încredere in noi. Trecutul nostru e chezășia felului nostru de a proceda și nu vom pre­geta un moment de a fi sentinela neadormită a apărărei intereselor Statului Român. (Ultimele cuvinte sunt acoperite cu puternice aplauze) ..—­„Principiile“ ju­miste Prin intrarea d-lui Carp in Par­lament s’au adus în discuțiunea opi­niei publici­tare cane chestiuni In privința cărora multă lume nu prea era edificată ș­i mai bine zis, avea o părere greșită. Discuțiunea asupra agenților elec­torali și asupra legalității funcționa­rei lor, discuțiune în aprinderea că­reia atlt d. Carp cît și d. Marghilo­man au fost nevoiți să recunoască, că serviciile aduse de acei oameni nu sunt în contrazicere cu moravurile ju­nimiste, discuțiunea aceia, zic, a avut­ darul să ne presinte pe domnii asa­natori ca pe niște suflete îngăduitoa­re, cînd unele moravuri le dau prile­jul să tragă oare­cari foloase. Lămuriri s’au dat și argumente 2îis­ r conservate iu­s contra d-lui Lazăr Duma, in­spectorul general al școalelor româ­nești din Macedonia. Nota Porței se întemeiază pe ra­portul lui Hilmi Pașa și spune că autorii atentatului Georgios și Ni­colas au fost trimiși înaintea tribu­nalelor cu ordin să se accelereze jude­carea. Sănătatea M. S. Regelui S­tarea sănătăței M. S. lui îmbunătâțindu-se­­ din R­ege­ C in ce mai mult. Ma­jest­atea­­ Sa a putut relua orele sale de lucru cu membrii cabinetului. I s’au­ adus multe și variate de către junimiști, fie în Parlament fie prin organuul lor autorizat, pentru susține­rea teoriei întrebuințărei agenților în luptele electorale. Conduzia ce se poate trage în mod definitiv este că s’a găsit, în fine, un punct în care d. Carp și adepții săi se ating cu cei­lalți muritori. Acum în urmă „Epoca", într’un articol intitulat „Cite-va exemple­, a­­ducînd imputări modului cum parti­dele politice fac să crească numărul membrilor lor, caută să scoată în re­lief și să convingă opinia publică de greutatea ce întimpină doritorii de a intra in partidul junimist în momen­tul cînd își manifestă această dorință. Organul junimist citează vre-o două casu­ în care d. Carp a refuzat să însene în matricolele partidului sau persoane asupra cărora plina este ceva și care totuși au fost primite în rîn­­durile partidului conservator. Cam greu de crezut, mai cu seamă că ,Epoca­ se ferește a da nume. Principiul acesta al d-lui Carp pare însă să nu fi fost respectat în toate­ împrejurările,căci, în momentul de față, se găsește printre rîndurile jui­­miștl­lor o oare­care persoană asupra co­­rectitudinei căreia sunt multe de zis. Alungat de la liberali, omul care prin procedeuri bine cunoscute de toată lumea și-a escrocat pe propriii săi co­pii și a uzat în­tot­deauna de mij­loace comode dar puțin cinstite și ca­valerești în daraveri unde era vorba de onoare, a găsit totuși așii sub a­­coperemîntul bisericuței d-lui Carp. Care să fi fost vederile d lui Carp în momentul cînd a primit pe un des­calificat in brațele sale ? Și dacă lucrurile stau astfel, ar fi mai prudent să nu se mai facă atita caz de principii. Ori poate d. Carp în lupta sa de „răsturnare“ pe care s’a hotărît s'o cîntreprindă are nevoe de carete în « sidom »"vgCCICtUK­iZ / Să-l poarte sănătos. lecții de naționalize! Organul liberal „Secolul“ în pr­mul său articol din numărul de ani discutînd faza sub care se prezint chestia grecească astă­zi înainte Camerei cu ocazia descoperirei ei complici vădiți a cîtor­va membr­ii societăței ,Helenismos, secțiu­nea din Capitală, după ce are al»­zul de a ne administra o lecție d naționalizm, conchide adresîndu se tuturora cu glasul tremurînd­­ să ne ferim de a încredința p .î.d~ apărarea cauzei—a­cesteia ce nu va putea triumfa de­cît susținută de inimile și cugetă­rile cele mai pur român­ești. Nu știm cărui elan de sentimen­te înalte datorește „Secolul‘ inspi­rațiunea acestui apel generos, n știm cari ar fi considi­rațiunile c au determinat pe onoratul nostr confrate să ne facă această lecți de naționalizm, totuși două ar împrejurările caii ar justifica in­tru­cît­va atitudinea confraților d­in „Secolul“. Sau că guvernul conservator n’ar­ fi procedat în chestiunea greceasc cu destulă energie și sinceritat până în prezent, sau ca țara ar neîncrezătoare ca această chestiu­ne să fie dusă la un bun sfirșit,­­ o complectă satisfacție, de către guvernul conservator. Nu­mai e nevoe să recapitulă succesele obținute până în prezen pe cale diplomatică în această ches­tiune, succese datorite abilității și inteligenței d-lui general Lahovar, ministrul de externe, și nici crede că trebue să mai insistăm asupra măsurilor luate pe cale adminis­­­trativă în această­ chestiune. Rigu­roasele anchete orînduite în toată țara, percchezițiunile numeroase, a­­titudinea majoritaței parlamentari față de statul grecesc nu cît cele mai evidente probe sunt disj de e­nergia cu ca­re guvernul conse­rvat­tor a procedat și știe să proceda­ Ceia ce ne miră insă este nein­crederea pe care liberalii o mani­festă cu atita seninătate față de ne acuzîndu ne că nu vom ști și tu vroim noi să procedăm a­st­fel cum trebue din cauză că nu vom avei în noi doza de patriotism trebuitor Auzi liberalii să ne acuze că nu au fi destul de patrioți!... De la pri ș ECOURI Al treilea centenar al lui Corneille [X mnisterul instrucțiune] și al­­** M *tilor frumoase din Paris, a intervenit, prin legațiunea noastră din Paris pe lingă ministerul nos­tru de instrucție, cu rugămintea ca aa participe și Romînia la sărbăto­area celui de al treilea centenar de la moartea ilustrului scriitor francez, Pierre Corneille. Această aniversare va fi sărbăto­rită la Paris în ziua de 3 Iunie a. c., pentru reușita ei, ministerul instruc­­țiunei franceze a luat măsuri ca să participe la serbare, toată intelectu­alitatea Franței și pe cit se­ va pu­tea și străinii. Budgetul Statului JIlmnist finanțelor a depus ^ » *azi pa biurgul Camerei pro­fetul de budg­t general al Statului pentru exercițiul 1906 1907. El se prezintă în cifra totală. La venituri lei u238,916 "­38,80 La cheltueli „ 233,9 >6.238 80 Excedent let 5,000,000 Procc­ul de budget a și fost tipărit și distribuit azi chiar senatorilor și deputaților. Soarta și puterile . telegramă din Constantino­­pol ne înștiințează că Poar­ta a răspuns notei Puterilor Ianuarie in privința atentatului din 9 co-f­ UGITIVE Pentru ca nu se aduce apoi la Iași? „Liberalul" La întrebări de-așa natură, Zău răspunsuri nu se ’map. Tocmai voi să faceți gură Care o aveți în cap ? » A­ ABONAMENTUL " Pe iman 24 lei, pe 6 Iriíi 12 lei pe*3 l­ani 0 lei la străinătate pe ■up­­an 30 lei Am­ad­ari, inserții și reclame 50 bani m­adni în pag. III­­ sporfix ^ [ ..] 26 Jo.—Guv. Macarie 7 38 5 22 27 Vineri—Cuv. Efremie 7.36 5.23 28 Lâmb.—Cuv. Maxim 7.35 5.25 care am fi dispuși să primim a­­ceastă acuzare numai de la parti­zanii d-lui Sturdza nu. Unui partid care a avut o acțiune atît de nefastă și un rol a­tît de meschin în întreaga luptă națională desfășurată în viața noastră de stat, nu-i e permis un moment să vie și să discute de sinceritatea sentimen­telor noastre naționale: acei și-au închinat într’un moment cari dat conștiința la unguri, cari au pîn­ă­gurit biserica și care au compro­mis situația romînilor din Macedo­nia, nu pot avea cuvîntul în aceas­tă chestiune­, liberalii dacă au ceva de făcut acuma e ca să tacă și să nu ne silească ca tocmai în aceste momente să răscolim iarăși cenușa trecutului. FILO­SO­F!! VIEIENI M­O­R­TE! SI JIPONEZI de prof. dr. Leopold von­­ Schroeder S’ar părea ciudat a vorbi de în­semnătatea buddhismului pentru răs­­boi. S­i crede că e cea mai mare dușmănie între ele. Poate fi religie mai pacinică da­ci­ buddhismul ? E protivnică răsboiului și ori­cărei fapte ce se apropie de el, căci învățătura lui Gautama Buddha se cuprinde in porunca : „Nu ucideți nici o ființă vie!“ Nici ființa cea mai de jos, dar tocmai un om­­ învață să răspundem în dușmănie prin nedușmănie și ast­fel s’o potolim, a învinge,minia prin nemînie, să alungăm din inima noas­tră lăcomia și ori­ce patimă și să fim cu bună voință și prietenie către t­oate ființele. Buddha ne arată nimic­nicia tuturor bunurilor pămintești —și pentru ce se luptă oamenii, dacă nu pentru acestea ? Deci buddhismul desființează până și rădăcina râsboae­­lor,—este cu totul nerăsboinic. Cum ar putea, prin urmare, avea vre-o însemnătate și pentru răsboi ? Și cu toate acestea ! Și fierul dar felul lui e cu totul nerăsboinic, cu totul neutru Țeapăn, un repaos de­­săvirșit, zace în pămînt. Dacă însă mina omului face din el table de oțel, poate apăra pieptul rasboinicului, poate apăra trupul vasului de răs­boi de izbitura glonțului. Face mina omului din el săbii călite și ascuțite, mânuesc brațe vînjoase săbiile și le înfig în pieptul dușmanului ? Fierul e armă războmică, infricoșitoare. Torni din el gloanțe și ghiulele și le­mmei cu materii explozive potrivite, sari le împărtășesc puterea mișcarei ? Atunci duc moarte bucățile țepene și reci și nimicirea în șirurile duș­­­m­anilor. Așa sau cam așa și buddhist­ul. In sine nu poate fi răsboinic, nu poate avea de foc vre­o însemnare rasboi­­nică, ei lucrează tocmai di’mpotrivă. Oameni, popoare, cari sunt cu totul bi’ddhiști, și nimic alt­ceva de­cît buddhiști, stapîniți de învățătură’ lui Gautama până în adiucul ființei lor, nu pot și nu trebue să poarte răs­boi, nu pot și nu trebue sa atace, iar cînd alții ii atacă, trebue să tacă și să rabde pi«t cel mult dezarma pe asupritori numai prin bunătate. Călugar­ul lipsit cu totul de apucaturi râzboinice, sf­ntul, e floarea desăvir­­șită și adevarată a acestei religii. Dar popoare întregi nu pot fi budd­­histe în acest înțeles, nu pot fi că­lugări sfinți, căci ar fi trebuit să- și pu­srze și ființa lor, ceea­ ce și e în adevăr țelul buddhismului. Cel mult unii inși se lasă ast­f­l de adine stă­pâniți de o învățăture care totul. Popoarele nici­odată I înăbușă Ele se pot pleca înaintea m­aițimei sufletești și morale, care se dă pe fața prin vorbele și faptele intemeetorului re­ligiei, pot să se închine la el pline de credință, ț­e respect,—dar nici­odată nu caută în fundul inimai lor să le fie în adevăr și in totul ase­mănător Puterile vieței, cari fac pe un popor ca­­i să înainteze, crească, să înflorească pot in adevar face legătură cu asemenea învățături și adesea sa traga din această legătura cel mai mare folos, dar nici­odată nu se vor lăsa cu totul et spînite da dia­­stle. Iată de ce nu e destul să știm ce învățături dă o r­ligie, pentru eu n­u putem scoate indicere ce­lei o să lucreze acest popor. Trebue să cunoaștem și cei­la­ți factori, ca ce in invățăturile acelei religii se împreună in sufletul lui. Nume jocul tuturor acestor puteri ne da rezultatul în­vățaturile run­giei pot nu numai fi iin iM um nuH i .iaiw iim g«aagaa»g

Next