Evenimentul, octombrie-decembrie 1905 - ianuarie-februarie 1906 (Anul 13, nr. 182-285)
1905-11-26 / nr. 226
REDACIU ȘI ADMINISTRAȚIA A4 STRADA LAPUȘNEANH 44 A * 1 Apare Ia toate altele de bere Un nomftr vechio 50 bani SoaréUj R, 21 Ltmi—Intr. în Biserical J.S7 22 Marți—Apost. Piemont 7.37 23 Merc.—Pak Ami. Bp. 7.39 4.86 4.36 4.86 10 tutui—Serta O Anal Kill No, 226 SÎMBATA 26 ffOEIBRIE M %H. Sturm șißadea Prin sferele junimiste din capitală, domnește o mare veselie; gruparea d-lui Carp carp duce de atîta amar devreme o viață nomadă a căpătat speranța de a se putea, într-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat, de a se putea stabili, de a găsi un culcuș statornic și de a nu mai umbla de colo-colo, după cum o bate vîntul împrejurărilor. Această veste ne-o aduce Adevărul care afirmă că la o întrunire a comitetului executiv liberal, în care s’a discutat asupra situației politice, dl. Sturza a făcut declarațiuni sensaționale în privința soartei viitoare a grupărei d-lui Carp. Șeful liberalilor a afirmat că partidul liberal nefiind pregătit de a lua pentru timpul de față puterea, căci are nevoie să se refacă, deoarece sunt abia 11 luni de cînd s’a retras de la guvern, d-sa va cere o audiență la Maiestatea Sa Regele și’L va sfătui să stăruie pe lângă dl. Gh. Gr. Cantacuzino ca să reprimească în sînul partidului conservator pe junimiști. Această părere a d-lui Sturza, a fost însă combătută de dl. Stătescu, care a susținut că alipirea junimiștilor la conservatori, ar însemna prelungirea venirei liberalilor la putere. Dl. Sturza, a zimbit ironic la această reflecție a d-lui Stătescu, și n’a replicat de loc, temîndu-se să nu i se descopere intenția, care’l îm*pinge la acte de așa mare milă și generositate fata de junimiști. Cum se vede prin urmare, gruparea d-lui Carp a găsit în fine călăuzul care să le deschidă drumul cel mai scurt, ce duce la Roma. De-acum junimiștii pot să doarmă liniștiți, căci este cineva, care are tot interesul să-i vadă cît mai curînd căpătuiți, și acel cineva își va pune toate silințele să isbutească în întreprindere, căci de la reușită, depinde în mare parte și soarta viitoare a partidului liberal. Bietul domn Stătescu, în acurateza sufletului său bun și neprihănit de nici un sentiment diabolic, a mărturisit sincer ca demersul pe care l-ar întreprinde dl Sturza ar putea să prelungiască venirea liberalilor la guvern, și numai după zîmbetul ironic al șefului a putut abia să prindă apocalipsul. Intălegînd în fine că, cu cît junimiștii se vor alipi mai curînd la partidul conservator, cu atît această împrejurare va accelera revenirea la suprafață a nationalilorliberali, Sfinxul s’a raliat în cele din urmă, cu totul, la ideea d-lui Sturza. Din această celebră ședință a comitetului executiv liberal redă, mai întâi, că legăturile drăgălașului cartel junimisto-colectivist revin și mai bine strînse,—și al doilea, că nu dl. Carp, șeful nominal al grupărei, ci dl. Sturza șeful efectiv al junimiștilor este omul chemat a se deschide porțile raiului guvernamental. Afară de aceasta, din geniala combinație a d-lui Sturza mai rezultă un vînat de doi epuri dintr’o singură înpușcătură Remăne pe de o parte consfințit protector real al grupării junimiste, iar pe de alta, introduce calul lui Ulisse în cetatea dușmanului. Orizonul azuriu, auriu și zimbitor se deschide prin urmare splendid pentru liberali și junimiștii jubilează din fundul rinichilor. Un mai mare apogeu de glorie, pentru cartelul înjghebat acum cinci ani, nici că se putea visa! Trai de-acum neneaco, cu banii babadei! Decît, precum nu sunt roze fără spini, nici dulcea alcătuire pusă la cale de șeful liberalilor, nu e lipsită de oarecare mici neajunsuri,— și de astă dată mai mult decît oricînd, se’ntîmplă din nenorocire, că socoteala din piață să nu se potrivească cu cea de acasă. Și junimiști, și liberali, și cei cîțiva socialiști alipiți la ei doresc neaparat din inimă ca genialul proiect al dlui Sturza să se realizeze cît mai iute posibil și cît cu mai mare succes, — numai, pentru aceasta se mai cere ceva, un lucru care ar putea sa pară neînsămnat, dar care desigur poate să elina luata treaba, și acel ceva, este consimțimîntul lui badea Hm,cu din colț. Or, badea Hîncu din colt e partidul conservator, și dumnealui nu vroește să auda de așa ceva. In primele momente de expansiune, dl. Sturza a comptat desigur fără badea Hîncu,—așa că, oamenii cei mai serioși chiar, auzind de ticluirile din comitetul executiv liberal, n’au putut să nu ibucnească în sgomotoase hohote de rîs. servator nu poate guverna fără concursul grupărei carpiste. Voința Națională e iică și mai umoristică ; ea declară că intervievul d-lui Take Ionescu a produs o adevărată consternare la Senat, mai ales printre amicii ministrului de finanțe. In adevăr aceștia au înțeles că șeful lor a capitulat și că influența lor în partid a fost distrusă. Conservatorii consternați, fiindca s’a afirmat incă odată armonia din partid ? Conservatorii desperați, fiind-că au aflat că n’au să cadă în Ianuarie de la crimă, după cum prooroceau opozanții ?!.. Dacă 'i așa toată lumea e consternată , consternați liberalii și junimiștii fiindcă nu cade guvernuul, consternați și conservatorii, fiind-că guvernul nu se duce. Atîta armonie de sentimente între partidele ostile încă nu s’a văzut. Adevărul este că în sînul guvernului a fost întotdeauna deplină înțelegere și, precum foarte bine a spus d Take Ionescu în intervievul său, fiecare fruntaș are conștiință răspunderei sale. Dacă partidul conservator n’ar a Vea îndatoriri față de țară și față de tron, ar putea lasa puterea oricînd, fără nici un regret, însă partidul are conștiința datoriei. CONȘTIINȚA DATORIEI Mare desorație între taberele opoziționiste : Guvernul nu mai cade. Iată un adevărat catechizm. Pînă alaltă ori, n nu mai departe de cît pînă alaltări cabinetul era pe dură, se precizau chiar ceasurile care le mai avea da trăit, se fixa chiar ziua în care trebuia să cadă, o singură nedum rire 86 mai prezintă : Cine trebuia să ia moștenirea, liberalii sau junimiștii ? Cădrea guvernului era atît de bine stabilită de către astrologii opoziției, încît cele două lagăre ce ne combat, noi nu mai voiau să trateze cu noi, ne maltratau pur și simplu, ne aruncau la coș ca pe alte mortăciuni și afirmau cu dplină convingere, că cele două tabere, ce s’au format în guvern și în partid, au să se sfîșie neapărat de la cel d’intăi zile ale sesiunei. Cită fantezie și cită nepricepere politică cuprindeau toate aceste profiti, nu mai avem nevoie să de mnstrăm, a venit, însă, intervilul acordat de către d. ministru de finanțe unui confrate din București, și a căzut ca un trăsnit. Nu mai cade guvernul ?.. Asta e prea mult pentru răbdarea și pentru iluziile ce'și făceau adversarii. Citiți presa liberală junimistă și voi ești cruda dezamăgire. Epoca a rămas cu faliile încleștate și d’abia dacă a putut tipări trei rînduri de aldine la pagina 1, declarînd că în intervievul său d. Take Ionescu n’a spus nimic Nimic ?!.. Oh Dumnezeule mare, dar e nimic să rămîie tot actualul guvern la putere? Dar e nimic ca să fie armonie în rîndurile guvernamentale ? Dar e nimic ca să piară în văzduh visul atît de dulce și atît de stăruitor hrănit al venirei la cîrmă a d-lui Carp care cere—sau certa totul sau nimic ? Asta prea e crud din cale-afară. E crud pentru cei cari credeau că a sunat, în sfirșit, ceasul pămîntului făgăduit și e crud pentru ambiția celor cari iți închipuesc că partidul con Apa și Liberalii Din ziua in care s’a anunțat înod oficial că guvernul conservator va veni în ajutorul Iașului cu o subvenție de 300000 lei anual, în scop de a înlesni alimentarea orașului cu apă, adversarii noștri liberali au și început cu lansarea știrilor tendențioase Woese cu orice preț domnii aceștia să inducă opinia publică în eroare, învinuind că nu ar fi exact faptul că guvernul a acordat cai poo.oooloi duuai pe tot timpul duratei împrumutului de 12 milioane garantat de Stat.Dînd cea mai categorică desmințire informațiilor răutăcioase și tendențioase publicate in această chestie de ziarul liberal, afirmăm din nou că e perfect exactă știrea dată de noi, prin care făceam cunoscut ieșenilor această veste bună. Zadarnice simt toate încercările adversarii noștri de a provoca neîncrederi opinia publică, zadarnice toate sibolirile lor pătimașe, cari nu fac decît să întărească credința necazului de care sunt cuprinși, pentru că se va aduce apă la Iași sub administrația unui primar conservator. Totuși, dacă liberalii nu doresc să se alimenteze orașul cu apă, le facem noi cunoscut că această operă se va savîrși de actualul primar al Iașului, d Gh. Lascar, căruia guvernul conservator de azi îi acordă cel mai larg sprijin din dragostea și sentimentele bune de care este animat pentru cea de a doua capitală a țarei. Se va aduce apă la Iași in contra dorinței adversarilor noștri, dar spre binele și înflorirea orașului care ne este atît de scump, pentru prosperarea căruia fruntașii noștri au de s pus și vor depune cel mai mare interes și muncă fără de odihnă. Necuviincioși Liberalul“ continuă a se ocupa de dorință, președintele comitatului teatral, întrebuințind aceiași termeni necuviincioși aceleași expresii ordinare, care ar face să roșească chiar și pe cel din urmă surugiu. Lipsa aceasta de totală bună-cuviință din limbagiul confratelui nostru nu ne mai miră, deorece ne-am deprins cu înjurăturile sale în polemici, dar ne-ar surprins în schimb o moderațiune de limbaj din partea ziarului liberal. In numărul său de aseară „Liberalul“, ocupîndu-se iar de manifestația studenților ieșeni, se încearcă să insinueze falsa știre cum ci președintele comitetului teatral ar cerut scuze tinerimei universitare prin mijlocirea d-lui C. Grigoriu, directorul trupei de operetă. Ținem să lămurim și această chestiune, după cum am lămurit pe toate celelalte referitoare la manifestația studențească Aflați, dar, domnilor din redacția gazetei liberale, căci Grigoriu nu a făcut scuze decît în numele său și al trupei sale, iar dacă a procedat altfel, nu a fost autorizat s-o facă de către nimeni din comitetul Teatrului Național. Iar în ce-l privește pe d I Kirila, președintele comitetului teatral, declarăm că prietenul nostru nu a făcut și nu va face scuze pentru niște cuvinte, pe cari nu le-a spus și cari i s’au pus în sarcina d-sale cu ascunse intenții râuvoitoare. De altfi însuși studentul Bodiu, singurul și cel dintâi care s’a plîns contra insultelor aduse studențimei, a declarat în fața d-lui primar Gh. Lascar ca nu cunoaște pe d Kirilo nici din vedere. Cum s’au putut atribui atunci președintelui comitetului teatral insultele, cînd chiar acei cari s’au plîns, nu-l cunosc pe d. Kirilo nici din vedere ? Și așa stînd lucrurile, cum puteau sa să ceară scuze,e personal, fie printr’o a treia persoană ? Nu vedeți dar, stimați confrați, că faceți niște afirmații și copilărești și îndrăsnețe Noi credem ca ați face mult mai bine, pentru voi inși-vă, ca să nu reveniți asupra unei chestiuni care, — în chipul necorect cum a’ți exploatat-o—nu numai că nu vă face cinste, ci încă ar trebui să de ea. Tăceți, după cum ați roștii tăcut și asupra faptelor narate de noi în numărul de alaltă ori, și vă asigurăm că nu veți greși. Din potrivă, fiți încredințați că o să vă aduceți singuri reale servicii. Nu uitați, domnilor că, cele mai adese ori, tăcerea e da aur și cu prudența e mama înțelepciunei. A tăcea și am prudenți în această afacere, e tot ce vă rămîne de făcut, cinstiți confrați, căci la din potrivă vom o siliți să revenim în așa chip, încît să regretați amar că v’ați perdut cumpătul stat din Europa, cu rîvna ascunsă de a găsi barem vre-o aluzie răutăcioasă la adresa Germaniei și Angliei. Astfel de com în scopul frumitete ca cel adunatos de a înlătura neînțelegerile închipuite dintre germani și englezi, sunt de dorit a se institui în toate țările, pentru a se putea paraliza acțiunea vrăjmașilor păcei popoarelor. --------------------------------------------------------- BULETIN EIVERIOR .Relațiile anglo-germane . Din Londra primește ziarul vienez ,Frem Cdenblatt știrea, că s’a ținut la axtenkel o întrunire a comitetului pentru mijlocirea unui arunarîn pînr. 10 Germania și Anglia. Lord Aveburd, care a presidat adunarea, a zis că cel mai mare interes al Angliei și Germaniei este menținerea păcei. Cine încearcă să producâ discordie între cele două țări mari, se face vinovat de o mare crimă și e dușman atît al Angliei cît și al Germaniei. In momentul de fața nimic nu s’a întîmplat, ce ar provoca o înrăutățire a relațiunilor dintre ambele țări. „Eu nu cred* a încheiat vorbirea la lordul Aveburg, „ca ar exista in iinul nostru vre un sentiment de neredere și indispoziție față de Germania și sper că germanii se vor convinge in sfîrșit, că Anglia nu poate fi geloasă sau dușmană, și ne face plăcere, cînd vom vedea, că s ’au încredințat de dorința noastră lestrămutată, care este a trăi cu dînșii în relațiuni bune și amicale.“ Sir John Kennay propuse o moțiune, prin care se dă expresiune convingerei, că nici interesele economice și nici cele politice ale Angliei și ale Germaniei nu sunt contrare unele alura și că între populațiunea ambelor țări există sentimente de amiciție nordală Sir Kennay își exprimă speranța că silințele comitetului și ale altora vor aduca pe împăratul Germaniei în poziția să declare ca relațiile Germaniei cu Marea Britanie sunt nu numai corecte ci și cordele. La adunarea comitetului a asista consilierul de legațiune contele Bternstorff, ca locțiitor al ambasadorului Conte Wolff Metternich, din partea căruia s’a citit o scrisoare, prin care dinsul își exprima satisfacerea asupra instituției acestei adunări. Formarea comitetului pentru un cirea unei apropieri intre Gubermania și Anglia este de o importanță foarte mare în actualele împrejurări politice din Europa. Acest comitet va căuta prin adunari și prin ciștigare da aderenți să descopere pe acei vrăjmași ai păcei, care seamănă ură și dușmănie intre popoare. Națiuni, cari n’au avut nici o ceartă împreună, au fost prezintate de presa politicienilor Intriganți ca vecinie in conflict și neînțelegere. In timpul din urmă mai ales s’a vorbit, foarte mult de dușmănia anglo-germană. Cea mai neînsemnată îndoplare era exploatată in sensul dușmăniei acestor țâri. In urma senzaționalelor descoperiri ale ziarului francez Matin, prin cari se arată Anglia in ajun a ajuta pe Franța într-un apropiat războiu cu Germania, o nervositate neobișnuită a cuprins pe politicienii statelor respective. Discursurile, de altfel obișnuite, ale împăratului Wilhelm , erau privite tot ca semnificative, ca o provocare sau răspuns la politica dușmănoasă, care se face pe cheltuiala Germaniei. Erau urmărite și cîntărite de presă toate Cuvîntările barliaților de Ecouri politice iată textul scrisorii pe care generalul Meșeș a adresat’o ministrului nostru de externe : Prea augustului domnului general Iacob Lahovary, ministru al afacerilor strâmt a României. Prezint salutările mele, dorind ca gloria și sănătatea să fie cu voi. Excelența Sa Alo Haite Mariam, comunicîndu’mică a fost obiectul unei primiri mai mult decît bine-voitoare din partea Maiestăței Sale Regelui și a poporului român, am fost atins de aceasta și foarte fericit, înțeleg că toate acestea s’au făcut spre a ni se arăta că iubiți imperiul nostru. Urez ca amicia celor două națiuni să sporească, și rog pe Excelența voastră de a bine vroi sa comunice aceasta Augustului vostru Suveran. General Meșeș l _ K TVT---------loot în orașul Constantinopol. CAMLERI ȘI UUURUBI Conservatorul nostru la Expoziție Comisariatul general al Expoziției naționale din 1906 a invitat direcția Conservatorului nostru de Musică și Declamație să dea măsurile cuvenite pentru ca această instituție să cipe la marea Expoziție din anul parti viitor Știrea a produs o excelentă impresie asupra profesorilor Conservatorului cari, într’o conferință ținută zilele trecute, au promis tot sprijinul lor d lui Enrico Mozutti, luînd în același timp primele diapozițiuni în acest scop. După cele ce ni se comunică, iată chipul cum va participa această instituție la marea expoziție Se vor expune: tablouri intuitive asupra desvoltărei musicale romînești, tablouri pe cari le va întocmi d-na Elena Kirila ;—instrumente vechi ; compozițiuni muzicale ale fanilor și actualilor profesori ai Conservatorului, precum și alte lucrări teoretice muzicale. In ceea ce privește partea muzicalăartistică direcția Conservatorului a cerut d-lui Comisar general aliei ca să-i pună la dispoziție Expozisala de concerte din palatul Artelor pentru două mari producții. La prima producție vor participa elevii cei mai buni, pentru a se putea constata gradul de progres la care a ajuns această școală. Cea de a doua producție va cuprinde un mare Concert istoric muzical, pe al căruia program vor figura compozițiuni pur românești de la începutul secolului al XIX-a și până în zilele noastre. Iar întru cît privește istoricul onservatorului, care se va expune în secția de lucrări, cu alcătuirea lui au fost însărcinați dnii Th. Burada și Aurescu Pentru suportarea cheltuelilor pe cari le vor necesita aceste lucrări, s’a intervenit la Ministerul de Culte ca să dispună mandatarea de fonduri. Judecad după cele de mai sus, bănuesc că Conservatorul de Muzică din Iași va lua parte așa cum se cuvine la Expoziția naționala și că va însemna o secție interesantă, de care se vor ocupa toți acei ce urmăresc mai de aproape diferitele faze prin care trece desvoltarea muzicei n Romînia. Și nici nu voese să mâ îndoiesc de aceasta, pe aâtă vreme întreg corpul profesoral al Conservatorului își pune foarte mult interes ca să nu lase nimic de dorit despre meriul cum această instituție va participa la Expoziție. D-lui Enrico Mezetti, directorul școalei, i se va da tot sprijinul ca munca laborioasă ce o depune sa fie încununată cu cel mai desăvirșit succes. Mircea Aldea ABONAMENTUL’ Pana «» 24 lei ip* « Inait IS lei pas Inai 0 lei In străinătate pe un an 80 lei aaw ■ ■ inserții și restasia 60 ban! riadul la pag. lil \<n * ■ ■ I Anna \*<r. . / '• Vr"'"; • Sgártlt 24 Joi—Climent pap* 25 Vineri—Mart Ecaterin* 26 Samb.—Cut- Alpi S K . 7-40 4 .& 7.41 4 35 7.42 4.35 SCHIȚE ȘEZĂTOAREA Moș Zîrbici își trase sumanul pe spate și își îndesă căciula peste urechile sale înfrigurate. De mult nu-ți mai trecuse timpul ca acel de acum povestind flăcăilor viața trecută prin , vorbe bătrînești, ce scoteau lacrim cînd bătrînul se’nfierbînta și sgomiota vesele, cind barba sa ca de zăpadă se legăna ușor ca într’o adiere de vinticel, lăsînd celor ce’l ascultau, sa înțăleagă șirul snoavelor sale, cînd e trist, cînd mai blajin. Goli rînd pe rînd păhare cu alcool, pe cînd fața sa din ce în ce nu își pierduse cu mai roșie se arăta, părul.După două, trei vorba schim cu notarul și popa satului, mbata oș Zîrbici cu o aruncătură de ochi șireată, adună mulțimea ce se’nvîrtia cara’ncotro prin îngusta odăiță a circiumei. In jurul mesei sale și cu o privire din ce în ce mai atrăgătoare și poruncitoare, aduse în ungherul acela de moarte, în mijlocul cim pădurilor sperioase, a teampiilor și adincă și de viscolul cumă de noapte plit de iarnă.Din cînd în cînd își desprindea de pe piele cămașa sa care i cădea pănă pe la genunchi și lăsa să se vadă o mare rană în spre brațul stîng. Cu toții atunci nu îndrăzneau să-l întreba și să-l mîngie, prin vorbe blinda, de acel trecut de ani, în care poate moștirbici, îndurase atîtea și oftase din greu. El le prinse de multe ori privirea întrebătoare și, cuprins ca de o spaimă, își acoperea repede printr’o întorsătură a sumanului, rana și care pare câ spuneau multe.Radu Pirlea însă era neliniștit. ludul vre-unei Intimplari ce nu-și găsea printre ei atunci vre-o explicație, 1 1 dobora. Iubea nebunia Stanca și ar fi fost cel dintâi care să iasărim i&AAnn ---a ..L.---------Z.rbici, tatăl iubitei sale. — Dar spune-ne.... vezi... să știm și noi.... cum de a venit.. . cum s ’a întîmplat.... Atîta putuse vorbi. Și era teamă că o să-l supere și eâte să-i strice cheful. Moș Zrbici rimase pe ginduri. Pare ca vroia să-și desclește gura, dar Radu îi taiase vorbele. — Da, vezi, a fost atunci... boarul.... la curte.... Și nu mai spuse nici un cuvînt.Cei din jurul său îl priveau cu mila, căci simțeau par’că durerea mgului, o durere ascunsă, moșneare’l chinuia de a sta amar de ani. Dar ce puteau spune. Afară zăpada acoperise aproape întreaga parte din fața circiumei intr’o movilă ce purtată de viat stropea cu brie ușa ce de abea era prinsa și care dădea în piaia de șezătoare. Nimeni nu ni se îngrămișea. Fiecare din ei ădea mai strins unul de altul și își încălzea trupul. Cărciumarul rezemat de tejghea prinse a dormi. Din cînd ideind se trezea din pricina vintului puternic, ce intra in odaie și i șuera pe la urechi, prin spărturile peretelui care cadea o ruină. Cei din „șezătoare“ nici că-l vedeau și se deprinseră întru atîta a se ocupa numai de ale lor în cârciumă, încăt de pe urmare mai nu rămâneau semne— banii — de vre-o ori beau niste ori chef. Totuși, mult pe moș Neculai, care in lună odată mergea la orășelul din apropiere, pentru a-și incarca din nou rafturile putrezite cu de-ale mâncarei. Și atunci, cârciumarul făcea cinste li spre sară, îi aduna pe toți în jurul singurei lui averi tejgheaua— și le dădea de gustat din marfa pe care dînsul o trema ca proaspătă și superioară. Și nu-i părea niciodată rău de cinstea făcută. Nevasta’i și unicul copil il părăsiseră de mult și în amintirea lor și pentru pomenirea lor, ar fi dat totul, așa de dragi i-au fost dispăruții. Șireții de săteni îi prinseră slăbiciunea. De cite ori moș Neculai îi cinstea, ei pomeneau ca de o sfintă, pe coana și dinsu!, avea inimaria, care ca ă bună și miloasă, îmi cu samă de cînd își pierduse singurul băiat, harnic și cuminte, ce-i sămăna curat tătân sau. Și prinse dimineața cu troian înspăimântător. Nici că ce vedea de pe ferestruicele din odaia unde petrecuseră întreaga noapte, afară ceva. — Ne prinse dimineața aci... îngână unul din ei, care după ce dormise mai toată noaptea, pe cînd ceilalți vorbeau, se trezise amețit ca dintr’un somn greu.— Că doar n’ai murit... îi tăiase vorba moș Zirbici, care’și învălea