Evenimentul, octombrie-decembrie 1906 - ianuarie-februarie 1907 (Anul 14, nr. 185-285)
1907-01-24 / nr. 273
X MERGURI 24 IANUARIE 190»m MMCTIA5SI ADMINISTRAȚII 44 Skw&M Xt&îp Mimemm 4Á X J&.1ST Vpare in td&te zIMe die litcre Un »umăr vechiu^SO bani T«>.l.î03a. JUHMMESTUL Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei 14>â ■.«■?■ INSTEMĂTATE: pe un an 30 lei Anunciuri, inserții ți reclame u.U.J ...z.-W SO fibant, rândul In pag. 111 •2?»l«foix?3 Maestrul „Disescu“ Astăzi, în Ziua Unirii Principatelor, de care cu dreg și va nemție’. și-aduce »minte lominimea, lașul, străvechiul și generosul centru cultural al Atoldovii, era norocul de a îmbrățișa in cuprinsul și cu avîntul sau pa „maestrul“ Disescu îmbierea, ce societatea umanitară „Crucea Roșie* i-a făcut, nu se, putin să nu atingă sufletul delicit al ministrului ci instrucția. Și de aceea, subt imboldirest fireștii sale dragoșii ,pentru bine și frumos, „maestrul*, uitind chiar rostul oficial înalt ca îl are, a venit aci, în acest vechi și frumos oraș chial care au pornit cele dinți înfiripări ale măricei sale, ca, prin cuvintele întraripate, să dea un și mai puternic a vini năzuirilor frumoase aria unor suflete alese. Cu ce pa oaspetele de astazi îl cunoaștem mai de mult și cari am avut norocul da a trăi, ori cit de puține clipe.In intimitatea-i sufletească, simțekm că nu putem si-i numim alt fel de cit al nostru„maestri”.Atâ e de insinuant prin varietatea Culturii, poezia inimii și prin căldura de tot amăgitoare a cuvîntarii sale ! Iată da ce fericind pe leșul cars’l imbrațișază astăzi, îi urâm și noi încă o dată „maestrului“ Disescu, după obicinuiții* strămoșească romană: „sa fi, tot deturna mai fericit decit August și mii handolta’tama“. Partid cu două fețe Liberalii au im mod șira viu de a proceda în politică, și acest mod nu numai ca a început sa se observe, dar înci, este acum binecunoscut de toată lumea. Probabil că acestei împrejurări se datorește faptul impopularității, în care adversarii noștri cad tot mai mult din an în an. In opoziție, liberalii abordează totdeauna chestii de natură a mișca și interesa opinia publică. Una din aceste eterne chestii este precum se știe chestia țărănească. Cum vin însă la putere, preopinieniii nu-și mai aduc aminte absolut de nimic din cele ce au spus pe vreme de oposiție. Cine nu știe că marele cal de bătălie liberal-național, a fost pururea și continua a fi și actualmente: ușurarea soartei țăranului. De la 1848 încă, liberalii motolesc mereu această chestie, și cu toate aceste, din mina liberalilor bietul țăran n’a văzut nici o procopseală. Mihail Kogâlniceanu care la 1864 a desfiiințat boerescul și a împroprietărit pe tarani, a fost atunci mai cumplit combătut de liberali care aveau în fruntea lor pe C. A. Rosetti și Ioan C. Brătianu, și cari cum se știe pregătiră revoluția de la 1866 ca o contralovitură dată Statutului de la 2 Mai. Reforma gigantica a lui Mihail Kogâlniceanu nu se putea efectua decît prin o lovitură de stat și sub masca de protestare contra acelei lovituri de stat, M Kogâlniceanu a fost anatemizat de liberali. De atunci și pănă astăzi, liberalii cîntă mereu pe struna suferințelor țăranului, dar sub nici un regim liberal nu se face nimic efectiv și practic pentru ușurarea acelor suferinți. Acum liberații au mai legat o strana în chitara lor de trubaduri politici. Dl. Ilaret prin o broșură mi se pare de curând scoasă la lumină, ține să arăte că guvernul conservator nu ia nici o măsură pentru râspîndirea instrucției romînești în Dobrogea și prin unele sate de streini de prin județele Roman și Bacău, unde instrucția românească este sistematic neglijată, din cauza influentei pe care o exercita străinii și care au tot interesul ca acele sate sa-și păstreze limba lor streină pe pamîmul rom mese. Nu știm dacă guvernul a luat sau va lsa măsuri in această privință, și care vor fi acele masuri. Ceea ce știm însă pozitiv, e ca dl tiarei (care cunoaște în mod atît de aprofunda această chestie și care a fost în atîtea rînduri ministru de instrucție, nu a făcut absolut nimic și nu luat nici o măsură pentru a asigura funcționarea regulată a școalelor romînești prin satele locuite de străini pe pamîntul țarei noastre. Dacă instrucția romîneascâ este boicotată de străini, prin acele localități, lucrul acesta nu e de ori sau de a îaltă ori,și dl Haret care cunoaște fondul chestiei, știe că boicotarea aceasta se suie la zeci de ani. Decît așa sunt deprinși liberalii. Ca să poată ajunge la putere varsă valuri de lacrămi pentru tot ce atinge interesul național odată însă stăpîni pe buget, uită toate suspinurile din opoziție, iar chestiile care au provocat acele suspinuri sunt puse la o parte spre a fi reluate la vreme de post. E pur și simplu un partid cu două fețe. A se citi in corpuri apamiliul ultimele știri telegrafice din țară, și <l n străi ritmik.m €^ W un Ziar Conser Vatui universal în Ungaria Ultima criză ministerială, din care s-a născut actualul guvern unguresc, a fost poate cea mai mare criză ministeriala prin care a trecut vecina noastră. Guvernul provizor de azi a venit la putere cu obligațiunea de a schimba actuala lege electorală, prin Introducerea sufragiului universal. Lucrul curios, însă, consta in faptul că guvernul care primise puterea ca sa modifice legea electorală, nu se prea grăbea să vie cu o lege de reformă, mulțumindu-se a aminti din cînd în când că va fi întocmită așa fel, încît interesele rasei maghiare sâ nu fie periclitate. • Și se spera că lucrurile vor fi trăgânate astfel încă vreme multa. Ce se întâmplă însă ? S’a votat legea electorală in Austria, fapt care împiedică amânarea lm infinit, a resolvirei chestiunei votului universal ln Ungaria. Pentru acest motiv, guvernul a început să lucreze, dar anunță că alegeri în virtutea unei noi legi electorale nu au vor putea face decit peste doi ani, adică la finele lui 1908 sau 1909. Interesante de reținut sunt ,însă mijloacele de ceri se va uza ca sa va asigure interesate rasei maghiare. Asa, intre altele, guvernul afirma la începutul existenței sale că se va da drept du vot tuturor acelor ce știu citi și scris. Supremația maghiara, după părerea lor, fiind puțin asigurată de către restricția de mai sus, au adăugat acum in urmă că se va da drept du vot acelor ce vor ști citi și scris ungur șir. v Dar se pare că nici restiițiiA#Aceasta nu asigură elementul maghiar contra primejdiei naționalităților, căci recurg acum la o Împărțire foarte caracteristică a cercurilor electorale. Și iată curse sistemul: Se mărește numărul județelor actuale din ținuturile ungurești, făcându-le mai mici, județele find mai numeroasa și numărul deputaților unguri va fi mai mare. In ținuturile nemaghiare, însă, se va micșora numărul județelor, mărind pe cele actuale, așa că județele fiind mai puțina la număr și deputații naționalităților vor fi mai puțin numeroși Cu alte cuvinte, un cerc electoral unguresc va fi compus din 10 pănă la 20 de mii de alegători, pe cînd cercurile electorale românești s’ar compune din 80 până la 100 de mii Proposiția e deci ușor de făcut. Pa când la unguri cei 20 mii aleg un deputat, la naționalități abia o sută de mii vor alege deputatul. Prin urmare 8,588.000 de unguri vor avea vre-o 250 până la 260 deputați, iar 3 183,000 de nemaghiari ar alege vreo 50 deputați din cari ar fi români 29 de inși. Acesta ar fi, in trăsături generale "ața sub care se prezita votul universal în Ungaria, ca reformă democratică a guvernului provizor de azi. aceasta e reforma legei electorale ungurești, ca reforma democratică sublinia sufragiul universal. ^•secțiunile Camerei au adoptat procetul de lege prin care se modifică numeroasa dispozițiuni din legea pentru organizarea jandarmeriei. Ministrul afacerilor streina . U % ad-interim, d. Ion Lahovari, va supune in curând semnăturei M. S. Regelui decretul prin care se conferă mai multe distincțiuni participanților la Expoziția generală din anul trecut. ECOURI e omitetul executiv al partidului liberal a hotărit sa nu pună candidat la aegerea de deputat al Colegiului 3 de Suceava. OAMENI ȘI LUCRURI Chestiunea feministă. Preocupă de zeci și zeci de ani, o sută și mai bine, lumea întreagă, răsună de strigătele celor ce luptă pentru emanciparea femeiei; chestiunea feministă se agită și se afirmă din ce in ce mai mult, luînd proporțiile în care nimeni nu se prea aștepta cu ani in urmă. Doleanțele sexului frumos au găsit sprijinul puternic al multor oameni de Stat și, mi se pare că nu greșesc, afirmind că s’au obținut chiar oarecari succese în sensul aducției la îndeplinire a cîtorva cereri formulate de slabele adversare a sexului tare. Mai mult da cît atît. Se prea poate, și probbilitătila nu tipeasc, ca ntr’un viitor foarte apropiat mișcarea întreprindă pentru emanciparea femeiei sa nu fie lipsita da un suc- 068 b nemarcat, date fiind mai ales progresele pe care chestiunea aceasta le face zi cu zi. Și succesul pare cu atît mai probabil cu cit ținem seamă de greutățile ce au avut să învingă, în decursul vremurilor, acale sau acei cari au «purtat *us steagul mișcării feministe. Dar au luptat, cu toate acestea, au făcut sforțări de necrezut, au indurat chiar umilințe, până cind, încetul cu încetul, au isbutit să dobindească unele succese. In Australia și anumite state ale Americei de Nord, femeia sa bucură azi de aceleași drepturi politice ca și bărbații. Ziceam însă că succesul acesta parțial a fost însoțit de multe umilințe îndurate de acele cari, în virtutea „drepturilor omului“, decretate de marea revoluția franceză, au cerut Parlamentului Franței, în 1789, egalizarea femeiei cu bărbatul, atît sub raportul juridic cit și sub cel social. E memorabilă ședința aceea cînd, din nouă sute de deputați, nu s’a găsit decît unul singur care să susțină înaintea Camerei franceze pretențiunile formulate în memoriul presintat Parlamentul și, exact, femeile din delegațiune erau luate în rîs de deputați, și sfătuite sâ-și caute mai bine de casă și copii. Da atunci și pană acum însă, ce schimbare ! Mișcarea feministă se afimă azi ca una din chestiunile cele mai importante, in ordinea zilei, a dat loc la serioase discuții prin presă, a provocat congrese internaționale,la cari au luat parte savanți, oameni de litere, politician, și ziariști de seamă, s’au înființat societăți feministe cu sediul în principalele capitale ale lumei, au făcut să apară puternice organe de publicitate. Și toate acestea pentru ce ? în care scop ? Numai și numai ca să se abata de la „datoriile umile dar «sere impuse femeiei“, după cum foarte bina zicea d-na Demetrion, o cunoscută gazetară romîncă, a căreia scriere mi-a eugrat rândurile de mai sus. Mireta Aldea din reformele (3. 1xil ministru. X... Oreeeăxvu. PROIECT PE LEGE pentru MODIFICAREA ȘI ADAPTAREA CÎTORVA ARTICOLE la LEGEH OftGRVNZAiiEI JUDECĂTOREȘTI Expunere de motive Listele de prezentare vor fi anuale. Recomandările se vor face pentru Secare treaptă erarhică de instanțele cari în mecanismul nostru judecătoresc au un drept de control imediat asupra celor pe cari îi recomandă. Pentru consilierii Curții de casație, recomandările se fac de înalta Curte de casație dintre membrii Curților de apel. Pentru posturile de consilieri de Curte de apel, prim-președinți și președinți de tribunale, recomandările al fac de către fiecare din Curțile de apel dintre primii președinți, președinți, prim-procurori și judecători de tribunal din circumscripțiunea sa. Ministrul își rezervă dreptul de a numi la Curtea de casație și la Curțile de apel un advocat sau profesor de drept care ar întruni condițiile prevăzute în acest proiect de lege. Da asemenea foștii magistrați vor putea fi numiți de către minister într-un post egal la grad cu mosia pertîi ocupat. Președinții de tribunale vor dar semna cita un judecător de ocol din județul său pentru postul de judecător de tribunal. Pentru posturile de judecători de ocoale, președinții tribunalelor vor recomanda pe cel mai meritos dintre ajutoarele de judecător de ocol, supleant sau substitut din acel județ Ministrul justiției nu va putea numi în aceste funcțiuni judecătorești, deci dintre cei ce vor figura pe listele de prezentare. Numirea membrilor parchetelor însă, va fi lăsată la libera alegere a ministrului.* * * Instituirea judecătorilor pe timp îndelungat o găsim In primele legiuni cari au asigurat în principatele romane mersul regulat al administrațiunii interioare, o găsim în regulamentele organice. Principiul inamovibilității magistraturii este enunțat in chiar textele acestor regulamente. Art. 285 al regulamentului Moldovei zice: „Pe temeiul neschimbării, „judecătorul este de obște cunoscut „de folositor, pentru că prin aceasta „Se dă judecătorilor îndrumare de » „cunoaște mai bine datoriile lor; de „a ciștiga toată ispitirea trebuincioasă , de a se cprinde la o sistemă „de legiuire, de pildă, de principii „temeinice și potrivite. Așadar,dacă „după trecere de 9 ani, Domnul și obșteasca obișnuită adunare ar găsi „cu cale ca, pe temeiul neschimbării judecătorilor s’ar putea aplica cu „folosință la o asemenea împrejurare, „râmîne ca să l legiuiască și să-l puie „in lucrare”. Iar regulamentul țării romînești, în art. 215, după ce orinduește pe judecător pentru trei ani, cu drept pentru cei vrednici da a fi lăsați In slujbă pentru al doilea și al treilea curs de trei ani, zice : „Cu acest mijloc lăsînd stăpânirii »toată slobozenia de a-i schimba în mass „cei dintăiu ani, vom putea ajunge „fără să se întimple vre-o m cuviinți „dimpreună cu sporirea bunelor nătravuri și pășind cu încetul la începutul neschimbirii judecătorilor. De „aceea, spre a putea cunoaște bine „judecătorii mărimea dregătoriilor lor, „și a prețui toată întinderea datoriilor lor, și spre a așeza tot într’ace]iaș vreme prin toate judecătoriile un „fel de pravilă și de obiceiuri, rezermate în Începuturi temeinice și tot „într’un lei, după trecerea da 10 ani „din ziua ce sa va puna In lucrare „acest regulament, de va găsi cu ea„le Domnul și obșteasca adunare, „toți judecătorii orinduindu-sa odată „de către Domni, vor rămînea nw„shimbați pentru totdeauna, etc......“ Aceste desiderate reînoite da Divanul ad-hoc al Moldovei in anul 1857, și de convențiunea din Paris de la 7/19 August 1858, au fost ia parte realizate in anul 1861 prin înființarea Curții de Casație și de Justiție, ai cărei judecători au fost cei dintăiu magistrați inamovibili, potrivit art. 38 al convențiunii din Paris. Legea de organizare judecătorească din 1865 are un capitol speciei care vorbește „despre inamovibilitate“. Acest capitol exprima dorința dxtinderei inamovibilității la membrii Curților de apel și ai tribunalelor, și regulamentează în acelaș timp modul cum funcțiunile inamovibililor vor putea să înceteze Până la 1890 nu s’a putut aduce la îndeplinire dorința exprimată prin legea le la 1865, deși mai multe proiecte de legi au intervenit în acest scop. Unele din aceste proiecte decretau întinderea inamovibilității la toate treptele judecătorești, cuprinzînd și judecătoriile de ocoale. Legea din 1890 s’a oprit la președinții de tribunale, declarând inamovibili pe aceștia și pe judecătorii Curților de apel. Faptul legiuitorului din 1890 de a se opri cu inamovibilitatea la președinții de tribunale a fost criticat cu drept cuvînt dintr-un îndoit punct de vedere. Aceleași cuvinte care au motivat inamovibilitatea președinților erau determinante și pentru judecătorii de ședință și de instrucția ai tribunalelor. Pe lingă ace asta, deosebirea in cea ce privește siguranța situațiunii între președinți și judecătorii cari formează de obiceiu complectul aceluiaș tribunal, s’a dovedit prin experiență că nu este în interesul justiției care cere aceiaș independenții, și prin urmare aceiaș nepărtinire, de la toți judecătorii. Însul dar, pe care legiuitorul din 1890 a ezitat să-l facă, trebueste neapărat făcut, mai ales acum, ern selecțunea e înlesnită prin pletor de candidați, toți titrați, licențiați și doctori în drept. i De acea, am întins inamovibilitatea și la judecătorii de tribunal, judecătorii sindici și cei de instrucție. Pe judecătorii de ocoale nu i-am declarat inamovibili, pentru ca în sis Organizația cîtorva școli DE M.EMIl.98VERAISE Raport prezentat at dlui ministru al instrucțiunii, de prof dr. N.Leon directorul și inspectorul general al învăț, profesional Oricîte cariere s’ar deschide femeei totuși, et timp ea va fi mamă și soție, cea mai de căpetenia ocupație a ei este și va reunimi gospodăria casnică. In toata țările din Europa s’au creat și se crează mereu școala de gospodărie casnică, (Ecole ménagere, Haushaltungschule). Scopul lor este de a da fetelor o îndrumare practică și o instrucție metodică in conducerea gospodăriei. $tiind a familiariza pe tinerile fete cu principiile cela mai stricta de curățenie, muncă, ordine și economie. Cind pentru toate carierele se cere astăzi o pregătire specială, nu se putea tocmai pentru acea de mamă și soția să nu se facă nimic pentru formarea ei. Ferney trebue deprinsă din frageda copilărie, cu organizarea și întreținerea unui interior plăcut, care să atragă în mijlocul familiei pe șeful ei după munca grea din timpul zilei și să-l facă fericit. Importanța gospodăriei casnice este in general nesocotita la noi, mai ales de către bărbați, cu toate acestea nimeni nu o poate mai bine aprecia decît un părinte de familie, care după o căsnicie fericita, datorită calităților managere a soției sale, prin o întîmplare nenorocită rămîne văduv, cu întreaga gospodărie pe mina servitoarelor. Spectacolul trist la care asistă zilnic la deteriorarea și ruina interiorului său, îl face să-și dea seamă cît de folositoare sunt într’un menaj măsurile acele de curățenie și întreținere care în genere supără pa bărbați. Știința a progresat în ultimul timp in ceea ce privește higiena, medicina, alimentațiunea, gospodăria, într’un cuvint mijloacele bunului trai, și cu toate acestea în viața familiară a poporului și a păturilor de jos, acelaș trai prost și nehigienic ca și mai înainte. Intre știință și popor există o prăpastie care nu se poate aplana numai prin cărți conferinți sau circulari, și nici chiar numai prin învățămintul teoretic al școalei primare, pe care mintea fragedă a copilului, nu-l poae nici începe, nici reține, ei prin ocupațiuni da acele cu care fetele trebuesc inițiata prin o educațiune rațională și metodică asupra prescripțiunilor de higiena alimentară, întreținerea locuinței, a ruforiei și a hainelor, îngrijirile necesare copiilor, batrînilor și economiei casnice. Germania încă din anul 1888 a făcut prima încercare introduce învățămintul gospodării casnice în programa școalelor primare (Volksechule). Astăzi sunt in Germania sute de asemenea școli (Haushaltungsschule), și pe zi ce merge numărul lor crește Din cauza aceasta și spiritul manager a pătruns în toate clasele sociale. Cea mai mare parte din activitatea femeei germane, fie săracă sau bogată, este absorbită de gospodărie (Wirthachaft] casă, copii și servitori. Tînăra căsătorită, pentru a place soțului său, trebue sa fie bună gospodină, să știe a face bucate, a cîrpi rufăria și hainele și a da ordine servitorilor. Idealul este de a poseda miile de calități pe care germanul le exprimă cu un singur cuvînt Häuslichkeit. La noi gospodăria se rezumă in a ști a porunci și a conduce servitorii, ca și cum a arăta servitorilor sa facă ceea ce singur nu știi, este cu putință. In cazul acesta în loc ca stăpîna să conducă pe servitori, ea va fi condusă de ei. Sunt în adevăr Doamna din societatea înaltă, care dispun și care fiindcă au un budget exagerat, cred că pot conduce un interior fără să fi făcut vre-o școală de menaj,—se înșeală amar, căci mulțumirea personalului de serviciu, nu provine din faptul că se achită în mod conștiincios, ci din cauza profitului mare provenit din lipsa de control. O bucătăreasă de la o casă mare din București, pe care Ministerul o angajase ca maestră la școala normală menajeră „Eraclide“ cu 120 lei lunar, părăsi serviciul după cîteva zile declarînd directoarei, că pleacă, neputînd avea beneficiile pe cari le poate avea de la coșnița,la stăpîni. In alte țări, fetele din societățile cele mai alese urmează și un curs de menaj, nu In prevederea că vor fi nevoite a mnnei in viați, ci mai mult pentru a ști să conducă cu pricepere personalul de serviciu Fiica Președintelui republicai Sviterene, a făcut școala normală menageră din Zürich; presa făcea toate serviciile ca și elevele lipsite de mijloace. In Belgia sunt de asemenea școli de menaj incă din anul 1889 create în scop de a reforma viața claselor muncitoare. Iată cum este concepută circulara ministerială din acel an: „Fata pleacă de dimineață la lucru, adesea stă toată ziua și se întoarce seara in familie. Ea nu are ocaziune să învețe lucrările de gospodărie, nici să capete virtuțile domestice care ii vor fi necesare cînd la rîndul ei va fi chemată să intemeeze o nouă familie. Indeplinindu-și munca zilnică, ea socotește că nu mai are altă ocupațiune. Foarte rar li vine gîndul că trebue să se pregătească pentru viitoarele ei îndatoriri. (Va urma) Prof. Dr. N. Lem