Evenimentul, octombrie-decembrie 1906 - ianuarie-februarie 1907 (Anul 14, nr. 185-285)

1907-01-24 / nr. 273

X MERGURI 24 IANUARIE 190»m MMCTIA5SI ADMINISTRAȚII 44 Sk­w&M Xt&îp Mimemm­ 4Á X J&.1ST Vpare in td&te zIMe die litcre Un »umăr vechiu^SO bani T«>.l.î03a. JUH­­MMESTUL Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei 14>â ■.­­­­«■?■ IN­STEMĂTATE: pe un an 30 lei Anun­ciuri, inserții ți reclame u.U.J ...z.-W SO fibant, rândul In pag. 111 •2?»l«foix?3 Maestrul „Disescu“ Astă­­zi, în Ziua Un­ir­ii Principa­telor, de care cu dreg și va nemție’­. și-aduce »minte l­ominimea, lașul, străvechiul și generosul centru cul­tural al Atoldovii, era norocul de a îmbrățișa in cuprinsul și cu a­vîntul sau pa „maestrul“ Disescu îmbierea, ce societatea umanita­ră „Crucea Roșie* i-a făcut, nu se, putin să nu atingă sufletul­­ delicit al ministrului ci instrucția. Și de aceea, subt imboldirest fireștii sale dragoșii ,pentru bine și frumos, „maestrul*, uitind chiar rostul o­­ficial înalt ca îl are, a venit aci, în acest vechi și frumos oraș chial care au pornit cele dinț­i înfiripări ale măricei sale, ca, prin cuvinte­­­le­­ întraripate, să dea un și mai puternic a vini năzuirilor frumoase aria unor suflete alese. Cu ce pa oaspetele de asta­zi îl cunoaștem mai de mult și cari am avut norocul da a trăi, ori­ cit de puține clipe.In intimitatea-i sufl­e­­tească, simțekm că nu putem si-i numim alt fel de cit al nostru„ma­­estri”.Atâ e de insinuant prin va­rietatea Culturii, poezia inimii și prin căldura de tot amăgitoare a cuvîntarii sale ! Iată da ce fericind pe leșul ca­rs’l imbrațișază astă­zi, îi urâm și noi încă o dată „maestrului“ Disescu, după obicinuiții* strămoșească ro­mană: „sa fi­, tot deturna mai feri­cit de­cit August și mii han­d­olt­a’tama“. Partid cu două fețe Liberalii au im mod șira viu de a proceda în politică, și acest mod nu numai ca a început sa se observe, dar înci, este acum binecunoscut de toată lumea. Probabil că acestei împrejurări se dato­­rește faptul impopularității, în care adversarii noștri cad tot mai mult din an în an. In opoziție, liberalii abor­dează totdeauna chestii de natură a mișca și interesa o­­pinia publică. Una din aceste eterne chestii este precum se știe chestia țărănească. Cum vin însă la putere, preopinieniii nu-și mai aduc aminte absolut de nimic din cele ce au spus pe vreme de oposiție. Cine nu știe că marele cal de bătălie liberal-național, a fost pururea și continua a fi și actualmente: ușurarea soar­tei țăranului. De la 1848 încă, liberalii motolesc mereu această che­stie, și cu toate aceste, din mina liberalilor bietul țăran n’a văzut nici o procopseală. Mihail Kogâlniceanu care la 1864 a desfiiințat boerescul și a împroprietărit pe tarani, a fost atunci mai cumplit combătut de liberali care a­­veau în fruntea lor pe C. A. Rosetti și Ioan C. Brătianu, și cari cum se știe pregătiră­ revoluția de la 1866 ca o con­tra­lovitură dată Statutului de la 2 Mai. Reforma gigantica a lui Mihail Kogâlniceanu nu se putea efectua de­cît prin o lovitură de stat și sub masca de protestare con­tra acelei lovituri de stat, M Kogâlniceanu a fost anate­mizat de liberali. De atunci și pănă astăzi, liberalii cîntă mereu pe stru­na suferințelor țăranului, dar sub nici un regim liberal nu se face nimic efectiv și prac­tic pentru ușurarea acelor suferinți. Acum liberații au mai le­gat o strana în chitara lor de trubaduri politici. Dl. Ilaret prin o broșură mi se pare de curând scoasă la lumină, ține să arăte că guvernul conservator nu ia nici o măsură pentru râspîn­­direa instrucției romînești în Dobrogea și prin unele sate de streini de prin județele Roman și Bacău, unde ins­trucția românească este sis­tematic neglijată, din cauza influentei pe care o exercita străinii și care au tot interesul ca acele sate sa-și păstreze limba lor streină pe pam­îm­ul rom mese. Nu știm da­că guvernul a luat sau va lsa măsuri in a­­ceastă privință, și care vor fi acele masuri. Ceea ce știm însă pozitiv, e ca dl tiarei (care cunoaște în mod atît de a­profunda­ această chestie și care a fost în atîtea rînd­uri ministru de instrucție, nu a făcut absolut nimic și nu luat nici o măsură pentru a asigura funcționarea regulată a școalel­or romînești prin satele locuite de străini pe pamîntul țarei noastre. Dacă instrucția romîneascâ este boicotată de străini, prin acele localități,­ lucrul acesta nu e de ori sau de a îaltă ori,­­și dl Haret care cunoaște fondul chestiei, știe că boi­cotarea aceasta se suie la zeci de ani. De­cît așa sunt deprinși liberalii. Ca să poată ajunge la pu­tere varsă valuri de lacrămi pentru tot ce atinge intere­sul național odată însă stă­­pîni pe buget, uită toate sus­­pinurile din opoziție, iar chestiile care au provocat a­­cele suspinuri sunt puse la o parte spre a fi reluate la vreme de post. E pur și simplu un partid cu două fețe. A se citi in corpuri apam­i­l­iul ultimele știri telegra­­fice din țară, și <l­ n st­răi­ ritmik.m €^ W un Ziar Conser Vatui universal în Ungaria Ultima criză ministerială, din care s-a născut actualul guvern unguresc, a fost poate cea mai mare criză mi­nisteriala prin care a trecut vecina noastră. Guvernul provizor de azi a venit la putere cu obligațiunea de a schimba actuala lege electorală, prin Introducerea sufragiului universal. Lucrul curios, însă, consta in fap­tul că guvernul care primise pute­rea ca sa modifice legea electorală, nu se prea grăbea să vie cu o lege de reformă, m­ulțumindu-se a aminti din cînd în când că va fi întocmită așa fel, în­cît interesele rasei ma­ghiare sâ nu fie periclitate. • Și se spera că lucrurile vor fi trăgânate ast­fel încă vreme multa. Ce se întâmplă însă ? S’a votat legea electorală in Aus­tria, fapt care împiedică amânarea lm infinit, a resolvirei chestiunei vo­tului universal ln Ungaria. Pentru acest motiv, guvernul a început să luc­reze, dar anunță că alegeri în virtutea unei noi legi electorale nu au vor putea face de­cit peste doi ani, adică la finele lui 1908 sau 1909. Interesante de reținut sunt ,însă mijloacele de ceri se va uza ca sa va asigure interesate rasei maghiare. Asa, intre altele, guvernul afirma la începutul existenței sale că se va da drept du vot tuturor acelor ce știu citi și scris. Supremația maghiara, după­ părerea lor, fiind puțin asigu­rată de către restricția de mai sus, au adăugat acum in urmă că se va da drept du vot acelor ce vor ști citi și­­ scris ungur șir. v Dar se pare că nici restiițiiA#A­­ceasta nu asigură elementul maghiar contra primejdiei naționalităților, căci recurg acum la o Împărțire foarte caracteristică a cercurilor electorale. Și iată curs­e sistemul: Se mărește numărul județelor ac­tuale din ținuturile ungurești, făcân­­du-le mai mici, j­udețele find mai nu­meroasa și numărul deputaților un­guri va fi mai mare. In ținuturile nemaghiare, însă, se va micșora nu­mărul județelor, mărind pe cele ac­tuale, așa că județele fiind mai pu­țina la număr și deputații naționa­lităților vor fi mai puțin numeroși Cu alte cuvinte, un cerc electoral unguresc va fi compus din 10 pănă la 20 de mii de alegători, pe cînd cercurile electorale românești s’ar compune din 80 până la 100 de mii Proposiția e deci ușor de făcut. Pa când la unguri cei 20 mii aleg un deputat, la naționalități abia o sută de mii vor alege deputatul. Prin ur­mare 8,588.000 de unguri vor avea vre-o 250 până la 260 deputați, iar 3 183,000 de nemaghiari ar alege vre­o 50 deputați din cari ar fi ro­mâni 29 de inși. Acesta ar fi, in trăsături generale "ața sub care se prezita votul uni­versal în Ungaria, ca reformă demo­­cratică a guvernului provizor de azi. aceasta e reforma legei electorale ungurești, ca reforma democratică sub­linia sufragiul universal. ^•secțiunile Camerei au adoptat procetul de lege prin care se modifică numeroasa dispozițiuni din legea pentru organizarea jandarme­riei. M­­inistrul afacerilor streina . U % ad-interim, d. Ion Laho­­vari, va supune in curând semnătu­­rei M. S. Regelui decretul prin care se conferă mai multe distincțiuni par­ticipanților la Expoziția generală din anul trecut. ECOURI e omite­tul executiv al partidului liberal a hotărit sa nu pună candidat la a­egerea de deputat al Colegiului 3 de Suceava. OAMENI ȘI LUCRURI Chestiunea feministă. Preocupă de zeci și zeci de ani, o sută și mai bine, lumea întreagă, ră­sună de strigătele celor ce luptă pen­tru emanciparea femeiei; chestiunea feministă se agită și se afirmă din ce in ce mai mult, luînd proporțiile în care nimeni nu se prea aștepta cu ani in urmă. Doleanțele sexului frumos au găsit sprijinul puternic al multor oameni de Stat și, mi se pare că nu greșesc, afirmind că s’au obținut chiar oare­­cari succese în sensul aducției la în­deplinire a cîtor­va cereri formulate de slabele adversare a sexului tare. Mai mult da cît atît. Se prea poa­te, și prob­bilitătila nu tipeasc, ca ntr’un viitor foarte apropiat mișca­rea întreprindă pentru emanciparea femeiei sa nu fie lipsita da un suc- 068 b ne­marcat, date fiind mai a­­les progresele pe care chestiunea a­ceasta le face zi cu zi. Și succesul pare cu atît mai pro­babil cu cit ținem seamă de greută­țile ce au avut să învingă, în decur­­sul vremurilor, acale sau acei cari au «purtat *us steagul mișcării femi­niste. Dar au luptat, cu toate aces­tea, au făcut sforțări de necrezut, au indurat chiar umilințe, până cind, încetul cu încetul, au isbutit să do­­bindească unele succese. In Australia și anumite state ale Americei de Nord, femeia sa bucură azi de aceleași drepturi politice ca și bărbații. Ziceam însă că succesul acesta par­țial a fost însoțit de multe umilințe îndurate de acele cari, în virtutea „drepturilor omului“, decretate de marea revoluția franceză, au cerut Parlamentului Franței, în 1789, ega­lizarea femeiei cu bărbatul, atît sub raportul juridic cit și sub cel social. E memorabilă ședința aceea cînd, din nouă sute de deputați, nu s’a gă­sit de­cît unul singur care să susți­nă înaintea Camerei franceze preten­­țiunile formulate în memoriul presin­tat Parlamentul și, exact, femeile din delegațiune erau luate în rîs de de­putați, și sfătuite sâ-și caute mai bine de casă și copii. Da­ atunci și pană acum însă, ce schimbare ! Mișcarea feministă se a­­fim­ă azi ca una din chestiunile cele mai importante, in ordinea zilei, a dat loc la serioase discuții prin presă, a provocat congrese internaționale,­la cari au luat parte savanți, oameni de litere, politician­, și ziariști de sea­mă, s’au înființat societăți feministe cu sediul în principalele capitale ale lumei, au făcut să apară puternice or­gane de publicitate. Și toate acestea pentru ce ? în care scop ? Numai și numai ca să se a­­bata de la „datoriile umile dar «sere impuse femeiei“, după cum foarte bina zicea d-na Dem­etrion, o cunos­cută gazetară romîncă, a căreia scri­ere mi-a eug­rat rândurile de mai sus. Mire­ta Aldea din reformele (3. 1xil ministru. X­.­­­.. Oreeeăxvu. PROIECT PE LEGE pentru MODIFICAREA ȘI ADAP­T­AREA CÎTORVA ARTICOLE la LE­GEH OftGRVNZAiiEI JUDECĂTOREȘTI Expunere de motive Listele de prezentare vor fi anuale. Recomandările se vor face pentru Se­care treaptă erarh­ică de instan­țele cari în mecanismul nostru jude­cătoresc au un drept de control ime­diat asupra celor pe cari îi reco­mandă. Pentru consilierii Curții de casație, recomandările se fac de înalta Curte de casație dintre membrii Curților de apel. Pentru posturile de consilieri de Curte de apel, prim-președinți și pre­ședinți de tribunale, recomandările al fac de către fie­care din Curțile de apel dintre primii­ președinți, pre­ședinți, prim-procurori și judecători de tribunal din circumscripțiunea sa. Ministrul își rezervă dreptul de a numi la Curtea de casație și la Cur­țile de apel un advocat sau profe­sor de drept care ar întruni condi­țiile prevăzute în acest proiect de lege. Da asemenea foștii magistrați vor putea fi numiți de către minister în­­tr-un post egal la grad cu mosia pe­­­rtîi ocupat. Președinții de tribunale vor dar semna cita un judecător de ocol din județul său pentru postul de judecă­tor de tribunal. Pentru posturile de judecători de ocoale, președinții tribunalelor vor recomanda pe cel mai meritos dintre ajutoarele de judecător de ocol, su­pleant sau substitut din acel ju­deț Ministrul justiției nu va putea nu­mi în aceste funcțiuni judecătorești, deci­ dintre cei ce vor figura pe lis­tele de prezentare. Numirea membrilor parchetelor însă, va fi lăsată la libera alegere a ministrului.* * * Instituirea judecătorilor pe timp îndelungat o găsim In primele le­­giuni cari au asigurat în principatele romane mersul regulat al a­dministra­­țiunii interioare, o găsim în regula­mentele organice. Principiul inamovibilității magis­traturii este enunțat in chiar textele acestor regulamente. Art. 285 al regulamentului Moldo­vei zice: „Pe temeiul neschimbării, „judecătorul este de obște cunoscut „de folositor, pentru că prin aceasta „Se dă judecătorilor îndrumare de » „cunoaște mai bine datoriile lor; de „a ciștiga toată ispitirea trebuincioa­să , de a se c­prinde la o sistemă „de legiuire, de pildă, de principii „temeinice și potrivite. Așadar,dacă „după trecere de 9 ani, Domnul și ob­­­șteasca obișnuită adunare ar găsi „cu cale ca, pe temeiul neschimbă­­­rii judecătorilor s’ar putea aplica cu „folosință la o asemenea împrejurare, „râmîne ca să l legiuiască și să-l puie „in lucrare”. Iar regulamentul țării romînești, în art. 215, după ce orinduește pe jude­cător pentru trei ani, cu drept pen­tru cei vrednici da a fi lăsați In sluj­bă pentru al doilea și al treilea curs de trei ani, zice : „Cu acest mijloc lăsînd stăpânirii »toată slobozenia de a-i schimba în m­ass „cei dintăiu ani, vom putea ajunge „fără să se întimple vre-o m cuviinți „dimpreună cu sporirea bunelor nă­­travuri și pășind cu încetul la înce­putul neschimbirii judecătorilor. De „aceea, spre a putea cunoaște bine „judecătorii mărimea dregătoriilor lor, „și a prețui toată întinderea datorii­lor lor, și spre a așeza tot într’ace­­]iaș vreme prin toate judecătoriile un „fel de pravilă și de obiceiuri, reze­­rmate în Începuturi temeinice și tot „într’un lei, după trecerea da 10 ani „din ziua ce sa va puna In lucrare „acest regulament, de va găsi cu ea­­„le Domnul și obșteasca adunare, „toți judecătorii orinduindu-sa odată „de către Domni, vor rămînea nw­­„shimbați pentru totdeauna, etc......“ Aceste desiderate reînoite da Di­vanul ad-hoc al Moldovei in anul 1857, și de convențiunea din Paris de la 7/19 August 1858, au fost ia parte realizate in anul­­ 1861 prin în­ființarea Curții de Casație și de Justi­ție, ai cărei judecători au fost cei dintăiu magistrați inamovibili, potri­vit art. 38 al convențiunii din Pa­ris. Legea de organizare judecătoreas­că din 1865 are un capitol speciei care vorbește „despre inamovibili­tate“. Acest capitol exprima dorința dx­­tinderei inamovibilității la membrii Curților de apel și ai tribunalelor, și regulamentează în acelaș timp mo­dul cum funcțiunile inamovibililor vor putea să înceteze Până la 1890 nu s’a putut aduce la îndeplinire dorința exprimată prin legea­­ le la­­ 1865, deși mai multe pro­iecte de legi au intervenit în acest scop. Unele din aceste proiecte decretau întinderea inamovibilității la toate treptele judecătorești, cuprinzînd și judecătoriile de ocoale. Legea din 1890 s’a oprit la pre­ședinții de tribunale, declarând ina­movibili pe ac­eștia și pe judecătorii Curților de apel. Faptul legiuitorului din 1890 de a se opri cu inamovibilitatea la pre­ședinții de tribunale a fost criticat cu drept cuvînt dintr-un îndoit punct de vedere. Aceleași cuvinte care au motivat inamovibilitatea președinți­lor erau determinante și pentru ju­decătorii de ședință și de instrucția ai tribunalelor. Pe lingă ace asta, deo­sebirea in cea ce privește siguranța situațiunii între președinți și jude­cătorii cari formează de obiceiu com­plectul aceluiaș tribunal, s’a dove­dit prin experiență că nu este în in­teresul justiției care cere aceiaș in­dependenții, și prin urmare aceiaș nepărtinire, de la toți judecătorii. έnsul dar, pe care legiuitorul din 1890 a ezitat să-l facă, trebueste ne­apărat făcut, mai ales acum, ern selecț­unea e înlesnită prin pletor de candidați, toți titrați, li­cențiați și doctori în drept. i De acea, am întins inamovibilita­tea și la judecătorii de tribunal, ju­decătorii sindici și cei de instruc­ție. Pe judecătorii de ocoale nu i-am declarat inamovibili, pentru ca în sis­ Organizația cîtorva școli DE­ M.EMIl.9­8VERAISE Raport prezentat at d­lui ministru al instrucțiunii, de prof dr. N.­Leon directorul și inspectorul general al învăț, profesional Ori­cîte cariere s’ar deschide fe­meei totuși, e­t timp ea va fi mamă și soție, cea mai de căpetenia ocu­pație a ei este și va reunimi gospo­dăria casnică. In toata țările din Europa s’au creat și se crează mereu școala de gospodărie casnică, (Ecole ménagere, Haushaltungschule). Scopul lor este de a da fetelor o îndrumare practică și o instrucție metodică in conduce­rea gospodăriei. $­t­iind a familiariza pe tinerile fete cu principiile cela mai stricta de curățenie, muncă, ordine și econo­mie. Cind pentru toate carierele se cere astăzi o pregătire specială, nu se putea tocmai pentru acea de ma­mă și soția să nu se facă nimic pen­tru formarea ei. Ferney trebue de­prinsă­ din frageda copilărie, cu or­ganizarea și întreținerea unui inte­rior plăcut, care să atragă în mijlo­cul familiei pe șeful ei după munca grea din timpul zilei și să-l facă fe­ricit. Importanța gospodăriei­ casnice este in general nesocotita la noi, mai a­­les de către bărbați, cu toate aces­tea nimeni nu o poate mai bine a­­precia decît un părinte de familie, care după o căsnicie fericita, dato­rită calităților managere a soției sale, prin o întîmplare nenorocită rămîne văduv, cu întreaga gospodărie pe mina servitoarelor. Spectacolul trist la care asistă zil­nic la deteriorarea și ruina interio­rului său, îl face să-și dea seamă cît de folositoare sunt într’un menaj măsurile acele de curățenie și între­ținere care în genere supără pa băr­bați. Știința a progresat în ultimul timp in­­ ceea ce privește higiena, medicina, alimentațiunea, gospodăria, într’un cuvint mijloacele bunului trai, și cu toate acestea în viața familiară a po­porului și a păturilor de jos, acelaș trai prost și nehigienic ca și mai înainte. Intre știință și popor există o pră­pastie care nu se poate aplana nu­mai prin cărți conferinți sau circu­lari, și nici chiar numai prin învă­­țămintul teoretic al școalei primare, pe care mintea fragedă a copilului, nu-l poa­e nici începe, nici reține, ei prin ocupațiuni da acele cu care fetele trebuesc inițiata prin o edu­­cațiune rațională și metodică asupra prescripțiunilor de higiena alimen­tară, întreținerea locuinței, a ruforiei și a hainelor, îngrijirile necesare co­piilor, batrînilor și economiei cas­nice. Germania încă din anul 1888 a făcut prima încercare introduce­ în­vățămintul gospodării casnice în pro­grama școalelor primare (Volksechule). Astăzi sunt in Germania sute de a­­semenea școli (Haushaltungsschule), și pe zi ce merge numărul lor crește Din cauza aceasta și spiritul mana­ger a pătruns în toate clasele so­ciale. Cea mai mare parte din activita­tea femeei germane, fie săra­că sau bogată, este absorbită de gospodărie (Wirthachaft] casă, copii și servi­tori. Tînăra căsătorită, pentru a place so­țului său, trebue sa fie bună gospo­dină, să știe a face bucate, a cîrpi rufăria și hainele și a da ordine ser­vitorilor. Idealul este de a poseda miile de calități pe care germanul le ex­primă cu un singur cuvînt Häusli­chkeit. La noi gospodăria se rezumă in a ști a porunci și a conduce servitorii, ca și cum a arăta servitorilor sa facă ceea ce singur nu știi, este cu putință. In cazul acesta în loc ca stăpîna să conducă pe servitori, ea va fi condusă de ei. Sunt în adevăr Doamna din so­cietatea înaltă, care dispun și care fiind­că au un budget exagerat, cred că pot conduce un interior fără să fi făcut vre-o școală de menaj,—­se înșeală amar, căci mulțumirea per­sonalului de serviciu, nu provine din faptul că se achită în mod conști­incios, ci din cauza profitului mare provenit din lipsa de control. O bucătăreasă de la o casă mare din București, pe care Ministerul o angajase ca maestră la școala nor­mală menajeră „Eraclide“ cu 120 lei lunar, părăsi serviciul după cîte­va zile declarînd directoarei, că plea­că, neputînd avea beneficiile pe cari le poate avea de la coșnița,la stăpîni. In alte țări, fetele din societățile cele mai alese urmează și un curs de menaj, nu In prevederea că vor fi nevoite a mnnei in viați, ci mai mult pentru a ști să conducă cu pricepere personalul de serviciu Fiica Președintelui republicai Svite­­rene, a făcut școala normală m­ena­­geră din Zürich; presa făcea toate serviciile ca și elevele lipsite de mijloace. In Belgia sunt de asemenea școli de menaj incă din anul 1889 create în scop de a reforma viața claselor muncitoare. Iată cum este concepută circula­ra ministerială din acel an: „Fata pleacă de dimineață la lucru, adesea stă toată ziua și se întoarce seara in familie. Ea nu are ocaziune să în­vețe lucrările de gospodărie, nici să capete virtuțile domestice care ii vor fi necesare cînd la rîndul ei va fi chemată să intemeeze o nouă fami­lie. Indeplinindu-și munca zilnică, ea socotește că nu mai are altă o­­cupațiune. Foarte rar li vine gîndul că trebue să se pregătească pentru viitoarele ei îndatoriri. (Va urma) Prof. Dr. N. Lem

Next