Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)
1907-07-22 / nr. 130
BRDA.CTIA 81 ADMINISTRA fi A 44 §ti'A(lti liApnsv « ani 414 X Jk. ^ x ipare în toate surSele «Se lucru Un număr vechi s 30 bani ^Telefon, ANUL XV. — No. 180M1TM ASKfflL 5 l|AMf Ziar Gonser NaiVitat prefăcută Presa guvernamentală este unanimă a învinui pe conservatori că duc o campanie furibundă contra regimului liberal, că gazetele noastre țin un limbagiu dușmănesc înverșunat la adresa oamenilor din guvern,—și că în definitiv nimic nu ne îndreptățește să avem o asemene atitudine. Și în ordinea aceasta de idei, „ Secolul“, organ care represintă vederile personale ale d-lui Sturdza și ale celor ce-l înconjoară, întreabă: „Cerele a putut să facă guvernul liberal în răstimpul „de patru luni încît să merite „ocărele prostești ale unei o„poziții desfrînate ? Mai întâi, nu relevăm neghiobia caracteristică prozei liberale, de a întrebuința calificative necuviincioase în discuții pur politice — căci orice am obiecta in această privință, este în zadar ; liberalii așa sunt de acasă și așa vor rămîne. Ținem însă să satisfacem curiozitatea „Secolului“ care pare, în naivitatea inderenta naturii sale de organ liberal că nu știe ce anume rele a putut făptui partidul liberal, în restimp de 4—5 luni de guvern. Luînd puterea și oferinduse a reprima răscoalele organizate tot de ei, liberalii știau că nu vin la guvern cu asentimentul țarei, ci ca un rău necesar impus de împrejurări și îngăduit de lume a îndplini o tristă și respingătoare misiune. Cunoscîndu’și situația, ei nu știau prin ce procedimente mai urbane se o poată îndulci în ochii opiniei publice; au început prin a solicita de la camerile conservatoare un bil de indemnitate, promițînd că nu va frămînta țara prin noui alegeri decît la toamnă, cînd spiritele se vor liniști și țara se va remite de sguduirile răscoalelor, iar peste puține zile, convoacă parlamentul și-l disolvă, procedînd la noui alegeri fixate cu termen de urgență. Adversarii noștri au împins buna realitate și buna lor credință pănă a justifica grabnica disolvare și procedare la noui alegeri, prin reformele agrare nu faptul că pot aștepta o minută chiar, și trebue cu un moment mai curînd să se deie o soluție chestiei țărănești. Odată însă noul parlament convocat, amînă soluția pe la toamnă, adică pe la anul viitor. Apoi preopinienții se pun se aranjeze căpătuielele partizanilor. D. Stelian a făcut în două luni, mișcări in magistratură care întrec cu mult mișcările făcute de d-nii miniștri Greceanu și Bădărău în curs de doi ani și mai bine, D. Haret, s’a apucat să revoace toate numirile făcute în învățământ de predecesorii săi conservatori, spre a’și cuibări și chivernisi pe toți sectariștii săi partizani. S’a revocat de asemeni lucrări de milioane decretate de guvernul conservator și recunoscute de mare și urgent interes public, pentru ca apoi acele lucrări să între pe mini liberal-naționale și să servească de căpătuială pentru partizani In patru luni de guvern, liberalii au găsit mijlocul să vîntolească funcțiunile publice și toate afacerile de gospodărie ale statului, în așa mod, că au speriat lumea. Ei fac, pentru public, efectul unor vandali cari știindu-se urmăriți și nesiguri pe durata operațiunei lor, să grăbesc să apuce ceea ce pot, cît se mai găsesc încă pe scaunul puterei. Iată credem, în liniamente scurte, răspunsul concis și întemeiat, la întrebarea presei oficiale, cum că ce a putut, în patru luni face guvernul așa de rău, pentru ca să merite asprele critici ale opoziției. Adversarii noștri fac pe naivii, și naivitatea lor prefăcută, să presintă sub un aspect cu atît mai ridicol și mai perfid, cu cît faptele lor sunt mai revoltătoare. Yi s’a dat puterea ca să liniștiți răscoalele pe care le-ați organizat voi, și ca mijloc, în loc să desfaceți pe cale precît posibil mai pacinică, ceea ce ați făcut, a’ți tras cu tunurile și a’ți ras sate de pe fața pâmîntului, stingind mii de vieți, iar după aceea v’ați dedat la vandalismuri in funcțiunile și’n afacerile statului. Aceasta este pe scurt activitatea voastră in curs de patru luni de guvern. wwmmm „Noi ne mîndrim cu logica noastră“; „Voința“ Să vă mîndriți aveți dreptate Cu a voastră logică ; dar noi Nu știm de logica se poate Mîndri cu voi. Durere peste durere, nenorocire după nenorocire, vine să cernească, cu puternicile lor lovituri, familia conservatoare a Iașului Abia cîteva zile de cînd am condus la locașul de vecinica odihnă rămășițele pămîntești ale regretatului Grigore Buțureanu, și, iată că un alt prieten, sincer și devotat pînă la sacrificiu, își plătește eternul și ne înlăturabilul tribut către viață, Leon Exarca și a dat obștescul sfirșit în seara zilei de Joi 19 Iulie, după o lungă și grea suferință. Conservator convins, convins pînă în cea mai adincâ intimitate a glodului său de dreptatea principiilor și cauzei conservatoare, Leon Exarcu era unul dintre membrii cei mai sincer devotați ai partidului conservator ieșan, în rîndurile căruia a luptat ani de-a rîndul în mod cinstit și absolut desinteresat. Representant al uneia din cele mai vechi și distinse familii românești, mult regretatul Leon Exarcu era înrudit, prin strânse legături, cu cele mai de seamă familii ale țarei noastre, cari onorau în cel ce ne-a părăsit pe omul cinstit, pe omul de caracter, pe omul înzestrat cu rare și alese însușiri sufletești. Prieten personal al domnului D. Greceanu, dispărutul de ori a fost pentru noi, cei de la „Evenimentul“, unul dintre aceia cari, în orele grele, ne-a ajutat cu blînde și înțelepte sfaturi, a fost unul dintre tacii cari a păstrat neștirbită dragostea și devotamentul pentru ziarul și iubitul nostru fruntaș. De aceia, cu suflatele sdrobite sub greutatea durerei fără margini pe care ne-a pricinuit’o moartea lui Leon Exarcu, în numele partidului conservator și și al redacției ziarului nostru, trimitem îndureratei familii expresiunea sinceră a părerilor noastre rău NREMLM,,YQ1N1â“ Ca să vă dați seamă In ce hal de decrepitudine se găsește partidul liberal, uitați vă cum este redactată presa liberală, și în special „Voința Națională“. Drept este ca se găsesc chiar unii liberali care sunt scîrbiți de presa partidului lor și nu se oboșe să deprobe, prin publicitate, pe organul oficios al guvernului. Astfel, „Oltenia“, organul clubului liberal din Craiova, constatînd faptul că „Voința Națională”, care își umple coloanele cu toate copilăriile și toate stupiditățile culese prin cafenele și berării, nu a spuns un singur cuvînt măcar despre ultima alegere legislativă din Craiova și despre candidatura dlui Mitescu, spune: „Fără a judeca noi atitudinea conforei noastre mai mare, lăsăm ca amicii noștri politici și în special aceia, cărora le este încredințată conducerea destinelor partidului nostru la centru, să califice ei înșiși lipsa aceasta de o elementară condescendență, față cu unul din cei mai marcanți membri, nu ai partidului liberal din Dolj, dar ai întregului partid liberal national“. Și mai departe: „Nu știm dacă d. Mitescu va fi observat lipsa la aceasta elementară de curtoazie — să o numim astfel —politica, din partea „Voinței Naționale” ceea ce știm însă e faptul că, membrii fruntași ai partidului național liberal local au relevat aceasta și solidari au desaprobat atitudinea oficiosului rostru de la centru“. D. Vintilă Brătianu care patronează toate cancanurile cu care „Voința“ își umple zilnic coloanele, — are cuvîntul. fffîărunțișu și Socialiștii nu s’astîmpără Liberalul anunță că d. deputat Ursu a convocat pentru mine o întrunire publică la Țigana și, unde au fost invitați să vină, preoții și învățătorii din comunele : Cîrniceni, Copou, Tomești, Rediu-Mitropoliei, Stmca, Sculenii, Hermesiu și Boșcani; vre o cite-va mii de țărani în total. Or d Ursu declarîm oficial că d-sa nu face de cît ceea ce’i spune d. Sterea, ciputatul de carnaval al colegiului al treilea de Iași, nu este prin urmare decît un instrument, și mișcările acestui representant improvizat al nații, sunt o dovadă, cum de altfel am și spus’o, că socialiști nici acum nu s’astîmpără. Un țipet al sctimei D. Sturza auzind că generoși pregătesc ca să prezinte camerei un proect de reforme agrare pe baze de expropiere a tuturor moșiilor mari și mici spre a le da la tirani, ar fi strigat furios : — Nebunii ăștia, eva decît expropieri,nu visează alt — De ce spui asta, coane Mitiță? întrebă un om de casă. — Nu știi, că ei sunt aceia care caută să mă exproprieze și pe mne de la șefie ? ____________ Liberalii.... schrează: „Secolul* ziarul de mina stingă a partidului liberal, se năcăjește rău în ultimul său număr din cauza faptului că presa conservatoare a fost nevoită să constate cu regret totala lipsă de interes a fruntașilor liberali și complecta odihnă a comisinei parlamentare, în studiarea și stabilirea reformelor chestiei agrare. Intr’adevăr sunt aproape două luni de cînd această comisiune a luat ființă și de la data apariției ei prin ziare că s’a instituit și cine sunt acei cari o formează, n’am avut de înregistrat decît cea mai complectă tăcere. Ia loc ca să se fi pus îndată pe treabă căci destul e de scurt acest răstimp de citeva luni pentru studiarea unor asemenea reforme, dată fiind importanța și complicația lor, d-nii membri ai comisiunei, nesinchisindu-se de nimic, imitează pe patronii lor, stînd tolăniți la umbra brazilor sau pe nisipul malului mării într’un „dolce fal nente“ adorabil. Presa liberală totuși afirmă că se lucrează și se lucrează în mod stăruitor. Mult am da să știm și noi ceea ce se lucrează și cine lucrează. Deocamdată am căpătat prin binevoita „Secolului e un răspuns și știți care ? Că se lucrează ,dar in ministere“ la soluțiie ce trebuesc date acestei chestiuni. Ei dacă a avut haz vre-o dată „Secolul" apoi l’a avut acum, înțepat de întrebările noastre istețul nostru confrate găsindu-se în fața întreg cabinetului dus în concedii la aer curat, a comisiunei agrare idem plecată la băi, i-a venit o ideie năstrușnică. Ministerele sunt singurele instituții cari funcționează o oră, două pe zi acum la vreme de vacanție, deci acolo se lucrează la soluția chestiei agrare... Grozav trebue să fie de interesant tabloul în care ministrul fiind în concediu, directorii in concediu, șefii de biurou în concediu, bieții bieți copiști, arhivari și registratori, adunați in jurul mesei din vestibulul cel mare, dezbrăcați la vestă, trăgînd fiecare cu patimă dintr’un capăt de țigară și discutînd cu aprindere reformele argrare și schițînd proecte de lege. Iată ce idei și scene umoristice îți inspiră răspunsurile pline de duh ale „Secolului“... Adevărul în toată goliciunea sa , insă că nu se lucrează nimic și aceasta pentru motivul că n’are cine să lucreze și n’are ce să lucreze. Acum cînd fiecare arde de nerăbdare sălile cît mai repede cari sunt soluțiile găsite de partidul liberal în această chestiune, soluții cari trebuesc discutate și de presa liberală și da presa noastră căci ar fi cea mai mare naivitate în a crede că vor fi suficiente discuțiile cu acceleratul ce se vor urma în cele citeva zile ce parlamentul liberal va consacra sau nu pentru această chestie. Ori poate liberalii lucrează pe ascuns, au adoptat sistemul ocultist și iu această afacere Măcar sistemul să fii a d-lui Sturdza dacă nu și ideile Credința noastră fermă este însă că nu se face și nu se va face nimic. Trăim sub un regim de farsori și farsa e menită să se întindă și asupra acestei chestiuni ; nu știm insă dacă va putea avea trecere și de astă dată. ____ Ecouri politice Archiepiscopul papal din București, a fost silit să facă o călătorie Ad-himina la Roma. Credem a ști că Monseniorul Netzhammer nu se va mai întoarce la București și că misiunea sa în țara noastră a luat sfirșit. Independența Română a anunțat că se va face o anchetă la Teleorman,— și precisa că are să fie delegat cu aceasta procurorul general de pe lângă Curtea de apel din București, — spre a se cerceta învinuirile aduse d-lui D. Zarca, prefectul sau mai bine zis pașa acelui județ .. . . „Ancheta“ însă nu s’a făcut mei pînă azi. De ce ? Cum ? Ce știri mai are independența în această privință ? Ele au avut loc în Ploești, alegerile colegiului 2 de comună. Lista liberală a reputat ca și la colegiul I, un mare succes, grație înverșunatei lupte duse de candidați împotriva... indiferenței alegătorilor, căci opoziția nu a rus listă. Lista guvernamentală a obținut astfel aproape jumătate din numărul total al voturilor alegătorilor înscriși. D. T. P. Matei, profesor, acela care a presidat două din întrunirile de protestare ale corpului profesoral, —scrie „Acțiunea Conservatoare“ — publică o scrisoare în „Voința Națională“, prin care arată că a presidat cele două întruniri, la cari s-au dat pa față infamiile d-lui Haret, fiindcă era cel mai bătrîn și un devotat liberal. Intr’adevăr, se cere înțelepciunea unui bătrîn și o conștiință liberală ca să poți presida o întrunire la cari se arătau abuzurile sectorului Haret. Dar, de, d-le profesor Matei, patronul d-tale de la instrucție nu va tine seamă de afirmațiunile d-tale și -ți va turna nota zece la conduită, ceea ce echivalează cu o strașnică persecutie Haretista. DUMINICA 22 IULIE 190? ABQHAEflENTUL Pe un an £0 lei, pe 6 luni 10 lei pe 8 luni 6 lei IN SIslINITATI, pe un an 30 lei Anuneluri, isiseriii și isslam, 50 bani rândul in pag. III Telefonu Cit despre colegii d tale din învățămînt, trebue să fie încîntați că te-aui ales să-i preșideai tocmai d-ta, cel mai bătrîn și cel mai liberal dintre ei. A se ceti în corpul ziarului interesantul articol da reportaj asupra unei „Aventuri amoroase la Lsi*, cum și interesante amănunte asupra trecerei Misiunei Japneze prin localitate. MÎSGI MANEA Regiuni reciîiștilor »Voința Națională“ e de părere că trebue aduse mari laude și elogii d-lui Râdulescu, sub directorul general al penitenciarelor, pentru o serie de măsuri pe cari acesta le-a propus cu privire la un nou smu din t >'«'tare al recidivișilor prin închistori. Că d. Rădulescu și-a dat osteneala să facă ceva, să prea poate. Ceia ce a făcut însă nu va isbut i de loc să stîrpească sau macar să atenueze recidiva. Intr’adevăr, regimul celular ca și acel al tăcerei absolute, nu e făcut In scop de vindecare, ci de izolare numai pentru acei recidiviști cari dau dovadă de incurabilitate și al căror contact cu ceilalți ar fi un focar periculos de contagiune morală. Cei însă supuși la acest regim să înăspresc și mai rău și natura lor devine și mai perversă , cu aceasta însă nu se perdu nimic, dată find perversitatea lor incurabilă. Sunt însă mulți recidiviști cari s’ar putea îndrepta. Cînd însă d. Rădulescu, prin sistemul său, supune pe toți recidiviștii și la regimul celular și al tăcerei absolute, caută să stîrpească în toți orice resturi morale bune rămase în ei și deci să zădărnicească pentru toți orice posibilitate, de vindecare morală. Sunt oare în curent toate aceste cu teoriile moderne ale criminalității ? Pedeapsa să dă oare delicvenților lor să’i faci mai răi ? Din acest punct de vedere sistemullui Rădulescu nu ni se pare tocmai atît de lăudail cît vrea să ’l arăte „ Voința“. OAMENI ȘI LUCRURI . Căutarul ele la Rond Nu cred să fie ieșan care să nu’l cunoască. Cu spinarea puțin încovăiată sub greutatea celor optzeci și opt de ani ce-i poartă încă voinicește pe umeri, cu părul și barba înălbite de al vremurilor mers, vecinic nedespărțit de bătrîna sa vioară, moș Ghiorghe Spiridon e cel mai vechi dintre lăutarii lașului. Il întîlnește totdeauna la rond, ori pe înverzitul cîmp de la marginea șoselei unde, in amintirea vremurilor trecute, moș Gheorghe lăutarul plinge pe coardele vioarei, cu răgușite accente, timpurile beizadelelor moldovene, vremea lui Grigore Sturza, cînd galbenii desmierdau căptușeala yoiincelor sale buzunare. Iar dacă cu o vorbă cerci să-i răscolești in noaptea amintirilor, ochii i se umezesc de lacrimi și, cu vocea tremurîndă, aftînd din greu, încape lunga poveste a vitței sale de trist ori vesel cîntăreț. Beizade Sturza, Vogoride și toată pleiada de vechi boeri moldoveni din timpurile de splendoare și bogăție ! lașului, retrăesc clipe de frumoasă amintire .n povestirea bătrînului lăutar, care plînga pe ruinele unor vremuri de mult Înmormântate in noaptea vecinie întunecoasă a trecutului. Barbu lăutarul, celebrul cîntăreț, în al cărui taraf de douăzeci moș Gheorghe Spiridon a cîntat ani și ani de-a rindul, ocupă un loc frumos în amintirea vioristului rătăcitor de la Rond Point. Și cita altele nu mi-a povestit încă ori după amiază cînd, rătăcind prin aleele de la Rond Point, am întilnit pe bătrînul lăutar, care privea trist la cei cîțiva gologani ce-i adunase cu cheia de la puținii vizitatori ai șoselei de la deal. — „Ei , conașule, unde sunt galbenii mei de altă dată! Pe atunci boerii nu umblau în haine de astea, nemțești, dar erau groși la pungă și buni la suflet ! Azi, însă... Apoi, îmi zise „ziua bună“ și, plecă. Sărmanul bătrîn! — mircea ^SOSA. imirabiivnii ii imiiul Profețiile Ivettei Guilbert. Autorii viitorului „Vatra Luminoasă",—/>. Dragomir încearcă un nou gen literar.— Romanul „Gîndea Ivette Guilbart, —cred că nu e nevoe să nari fac biografia acestei stele filante a Parisului,—a publicat mai dăunăzi, prin coloanele lui „Figarot", o lungă scrisoare, in care discuta literatura dramatică și, implicit, și pe autorii dramatici moderni. Și, fără prea multă modestie, cîntăreață pariziană, dupa ce decapitează în cîteva rînduri pe toți autorii dramatici ai timpurilor noastre, începe a face profeții. „istrienii improvizatori“— Moliere și Shakespeare — compris - înseamnă pentru filania Guilbert idealul făuritorilor de scrieri dramatice și, prin urmare al acestora, e viitorul. Nu știu, acu, dacă profețiile indrăzneței Ivette vor desminți de data aceasta dreptatea slcâtoarei că „nul n’est prophéte en son psus“;— un fapt, însă e cert : domnul State Dragomir cînd va lua cunoștință de sentința sveltei, va aplauda și va aplauda cu amîndouă micuele. Și știți pentru ce ? Domnul State Dragomir e unul dintre puținii „istrieni‘ai țărei noastre care, în ore libere, „improvizează“ piese de teatru. Prin urmare d-sa, actor și autor dramatic, judecîndu-l dupe profețiile doamnei Guilbert, s’a născut ori prea tirziu ori prea devreme. S’a născut prea tirziu, fiind-că, în calitatea d-sale de „istrion improvizator“ trebuia să sa nască odată cu Shakespeare , și, s’a născut prea devreme,pentru că fiind :neă departe de vremea cînd profețiile Ivettei se vor îndeplini, d. Dragomir avea vreme să mai aștepte. Prin urmare, și într’un caz și în altul, d. Dragomir nu are ce căuta în rîndurile autorilor dramatici moderni. Dar, dacă vrea să fie bine văzut de cei cari nu fac divergență de opinie cu doamna Guilbert, ar face bine ori să-și dea mina cu Shakespeare ori să aștepta viitoarea epocă a lui Molière , — altfel riscă rot fie clasat în rîndurile autorilor decapitați și, decapitați fără vorbă multă. * Dar, fiindcă e vorba de d. State Dragomir, să’mi fac datoria pănă la sfirșit, și, cum în timpul vacanției am c’am rareori ocazia sa vorbesc de d-s ®, voi face marele sacrificiu ca să’i consacru coloana aceasta in întregime. Ziceam că dragomir, în orele sale libere,și rar se pare că are c’am multe în sesonul acesta,—în lipsă de altceva mai bun de făcut, ,improvizează" piese de teatru. Am spus un adevăr, lucru care mi se întimplă c’am rar, ce e dreptul,—dar de data aceasta s’a întîmplat. Ei bine, da, un «mic al d-lui Dragomir a comis indiscreția să mă pună în curent cu noile improvizații ale societarului de la Teatrul Național. In vara aceasta , Dragomir a improvizat o piesă de teatru și a scris și un roman. Piesa poartă drept titlu „Vatra Luminoasă". E o comedie Într’un act, a cărei acțiune se petrece în înalta societate a Iașului. Subiectul e acesta . Intr’o dupe amiază, la un ceai, mai multe doamna discută asupra mijloacelor prin cari ar putea veni în ajutorul orbilor. Pe cînd discuția urmează, de-afară 38 aude glasul unui cerșetor care cere pe pomană. Bunele dispoziții momentane ale nobilelor doamne pentru cei „săraci“, face ca cerșetorul să fie introdus în casă. Ce se intîmplă, însă ? Cerșetorul atesta, care avea la pasivul său o crimă —Își omorîse nevasta—pentru care făcuse cițiva ani de pușcărie, avusese și o fată, despre care nu mai știa nimic. Ironia soartei face ca, printre damele ce se aflau în salon, să fie și copila cerșetorului, sjunsă damă mare pe urma unoi complex de împrejurări ce nu am a le nara aci. Din povestirea pe care o face cerșetorul, Qaa își recunoaște tatăl și, pentru a masca lupta ce se petrecea în sufletul ei, extrem de surescitată, face imediat o polectă pentru bătrînul cerșetor printre damele prezente, subscriind cea dintăi o însemnată sumă. Piesa se încheie cu cuvintele : Dați la orbul, la săracul I rostite de cerșetor. Mai spuneam că d. Dragomir scrie și un roman. Datorită indiscrețiunei