Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)
1907-10-26 / nr. 205
ANUL XV. — Xojm RRDACTIA 8I& ADMINISTRA ill 44 Strad« Lăpusveaeii 41 I4.ȘI ipârd in tokte zilele de lucre (Ja număr veohiu 80 bani *F* * *l«foxi. VINERI 26 OOTOiÎBRtl 190? ABCNABREHTUft. Pe mi an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei NSmINITATI, pa nn an 30 lei Anutreiuri, inserții și reclame LO bani rândul in. pag. 111 "X’elefoMi, Vom calca Constituția!... De aproape opt luni de zile, adică de cînd partidul liberal, prin una din acele machinațiuni criminale ce va remînea pururea o pată neagră pe conștiința lui,—a pus mina pe putere,—nu am contenit un singur moment de a susținea, că guvernul actual este absolut incapabil se rezolve în mod ințelept și practic, chestia țărănească. Toate împrejurările decurse în acest interval de opt luni, au venit să confirme susținerile noastre. După ce au mistificat opinia publică declarînd ca până la toamnă nu vor face apel la țară pentru a alege un nou parlament, căci de la cel conservator obținuse bil de indemnitate pentru tot și pentru toate,—apoi intr’o noapte, convoacă vechile camere pe furiș, dimineața le disolvă și chiamă pe alegători se’și aleagă noui representanți in trei timpuri și două mișcări Țara a rămas înmărmurită de atitudinism, dar a tăcut, s’a supus, și nu s’a revoltat macar contra unui asemine procediment necinstit căci guvernul pretexta că a procedat astfel din cauză că are proecte deja pregătite in chestia agrară, a cărei rezolvire este urgentă. Știm ce s’a intimplat in urmă. Opt luni de zile guvernul a purtat lumea cu vorba și abia la 22 Octombrie s’a învrednicit se convoace faimoasa comisiune parlamentară pe care liberalii o prezentau țarei ca o făcătoare de minuni. Astăzi comisiunea a început sa țină ședință, guvernul și-a presentat proectele sale care dau loc la discuțiilorComitelui pentru ridicarea statuii lui Lascar Catargiu in Capitală, aduce la cunoștea genenerală a tuturor comitetelor și cititurilor partidului Conservator din tară, cum și în general tuturor admiratorilor lui Lascar Catargiu ca solemnitatea dezvăluimi statuei ridicată întru glorioasa sa amintire, se va sevâr și Duminică 28 Octombrie 1907 la orele 10 dimineață; și că prin aceasta comitetul, face invitare tuturor acelora care ar dori să ia parte la această patriotică serbare. Președinte G. Gr. Cantacuzino Secretar Mione Lugomirescu tunoase, și enervat peste măsuri, dl Sturza și-a eșit din pepeni și a strigat voiu calea constituția! Iatt dar regimul ajuns la halul pe care’l prevăzusem. Neputincioși a remedia la o stare de lucruri nenorocită creată tot de ei,—liberalii prin glasul autorizat al șefului lor ramolit, ne amenința acum cu sfâșierea pactului nostru fundamental, căci ei nu se pricep și nu pot rezolvi în alt mod chestia agrară decît lovind in libertatea, proprietatea și toate drepturile cetățenilor consacrate prin constituția țărei, lac’așa! Guvernul ne spune verde, ara se calc constituția! Deci, dacă ni se fac asemine declarațiuni cinice in privința celei mai mari dintre legile care alcătuesc organizarea statului român, — ce mai putem spera oare despre mărunțișurile de legi, care garantează ordinea și siguranța persoanei?.. Ne găsim prin urmare in plin iacobinism, și nu mai poți ști dacă, de cu sară până dimineață, nu te poți pomeni un regim de salute publică, ce poate pune în primejdie fățișă insași existența noastră națională! Iată pe ce pripor se inpinge țara, atunci cînd o mină de descreerați isbute si se pună mina pe frinele puterei, avînd în frunte un decrepit care, spre a se agăța de ea cu orice preț, intră, cu seninătatea de suflet a unui inconscient, pe calea nebunească pe care i-o indică cei din jurul lui! Avem credința insă, că Suveranul care în ințelepciunea Lui a știut în toate momentele grele prin care a trecut țara să conducă barca statului român cu multă prevedere și chibzuință, nu va permite unei bande de nebuni care a acaparat guvernul țărei, să se atingă de legea legilor noastre, de pactul fundamental al națiunei, căruia Maiestatea Sa i-a jurat fidelitate și strictă păzire !... Sunt judecători la Berlin ! a strigat moralul de la Sans- Souci, cînd guvernul a vrut să’l deposideze răpindu’i proprietatea. Avem un Rege Drept și Buni... va striga intreg poporul romînesc, cînd guvernul vitrig de astăzi se va încerca se calce constituția. Și nu o va calca !•.. I. Gr ázvá.xiesc-ul MIBLIJlink ft MAMI Ziar Conservator Un țipet al inimei „Voința Națională“ organul de căpitenie al guvernului, arată între altele in revista lui de astăzi că, atît conservatorii s'au dus de la putere fără plăcere, cît și lberalii au venit la putere, tot fără plăcere, și de aceea era de așteptat că ambele partide vor conlucra să remedieze la o stare de lucruri, rea pentru toată lumea. Apoi adaoge : Dacă lucrurile stau lat fel-și așa stau cum se explică oare atitudinea acelora dintre membrii Comisiunei parlamentare cari sunt tot deodatâ și membri ai majorităților și cari se declară astăzi inpotriva principiilor așternute in manifestul regal ? Fără comentarii, Conservatorii și Liberalii Imputarea de căpitănie pe care o aduce partidul liberal celui conservator, rostit de altfel și de șef, cu prilejul comisianelor parlamentare, este că partidul conservator s’a declarat neputincios, să liniștească mișcarea țărănească și să dea o soluție grelei chestiuni agrare. Am putea lua de bună imputarea și ne-am putea insuși chiar propriile expresii cu care a fost calificată atitudinea noastră In aceste Împrejurări Văzînd pe de o parte greaua respundare pe care trebuia să o aibă oriși ce partid politic de starea de lucruri, în momentul isbucnirei revoltelor,e drept că ne-am găsit un moment nepregătiți în destul de serios, pentru a da o soluție, soluții care să scape definitiv țara de greaua cumpănă prin care a trecut și trece. Astfel ne-a cuprins un moment îndoiala asupra propriilor noastre forțe. Văzînd pe de altă parte atitudinea sigură și îndrăzneață pe care o luă partidul liberal, văzînd făgăduielile formale și angajamentele solemne pe care le luă în fața țarei, am crezut necesare sacrificiile intereselor noastre de partid, în profitul intereselor țărei, și astfel am lăsat drum larg colectiviștilor să facă ei ceia ce noi nu îndrăzneam să credem că vom putea face Și iată că astăzi ni se aduce imputarea că ne-am declarat neputincioși în fața țărei. Să fie și așa. Cută deosebire însă între noi și între dinșii. Le-am dat drum liber să facă tot ce ar voi, și am stat in așteptare să vedem cum știu liberalii să-și țină cuvîntul. Rezultatul a fost că au trecut luni multe și vor trece încă, dacă guvernul va mai dăinui la putere, fără ca el să poată face ceva pentru țară împrejurările au dovedit aceasta îndestul. Ne vom fi declarat noi f neputincioși, cum spun liberalii, dar nu-i mai puțin adevărat că dînșii, s’au arătat mai neputincioși încă decit noi. Și atunci naște întrebarea care e gestul mai lăudabil ? Al nostru care, părăsind puterea, credeam că sacrificăm interesele partidului in folosul țărei, sau al lor, care, luind puterea, știeau că sacrifică interesele țărei, in folosul partidului ? Dacă la această întrebare, orice om de bun simț trebuie să răspundă în favoarea noastră, avem tot dreptul și datoria chiar, să aducem guvernului actual grele și a bunei imputări, l-am lasat destul și am așteptat prea mult poate —față de împrejurări—să se amăgească și pe ei și țară. E rîndul nostru astăzi să venim pregătiți cum suntem și să spunem țării cuvîntul mîntuitor, pe care zadarnic le așteaptă de la ocîrmuitorii de astazi. Iar din toate aceste, o învățătura va rămînea : Că oricare ar fi împrejurările prin care ar trece țara, nu sunt capabili colectiviștii nici de sacrificii nici de ai întinde mini de ajutor. OAMENI ȘI LUCRURI 8. Membrie Nenumărate și hazlii sunt anecdotele cari formează o întreagă literatură In jurul acestui stat nebăddiot, anecdote dintre cari cea mai plină de miez, mi s’a părut aceia a studentului care aducîndu-și aminte că trebue să se mute, din stradă se adresează proprietăresei de la calul al doilea, strigindu-i: «Madam, svîrle gulerul că mă mut !» Sf. Dumitru cel mai neîmpăcat dușman al acelora pe care soarta nu i a hărăzit cu o casă de zestre sau moștenire, pentru mine e unul dintre sfinții cei mai simpatici căci onomastica sa mi-a procurat întotdeauna surprize plăcute, nu surprize de acelea pe can t o pregătește multora, lăsându-i cu averea mobilă cle peste grămadă In mijlocul ogrăzei. Așteptam și aștept și acuma — cu nerăbdare ziua aceasta, căci știam că trebuia să se opereze numai decit o schimbare printre vecini și mai ales printre vecinele mele. Cu ședeam în casa părintească aveam ce e drept cîte odată ghinionul ca printre vecinii noștri să rămlie ,,status-quo", să nu se opereze nici o schimbare. Acum cînd sunt singur Insă, am găsit o soluție mai practică pentru ca această variație să nu mai depindă de un eveniment incert, căci la fiecare Sf. Gheorghe și Sf. Dimitrie mă mut eu singur, nu mai aștept ca vecinii mei să ia această hotărîre. Din vagabondajul acesta din casă in casă și din mahala în mahala, mi-am făcut unul dintre cele mai distractive sporturi, care îmi procură variație și plăcere fără să-mi cauzeze deranj, căci această operație nu durează mai mult decât o jumătate de oră, adică transportarea unui cufăr, singura mea avere mobilă și imobilă. Odată instalat In noul meu domiciliu, mă așez cu țigara ’n gură la fereastră, privind ironic pe bietul familist cu oglinda subțioară, alături de consoarta-i cu lampa și ceasornicul la mină, întovărășind amîndoi cu tigarul încărcat care înaintează încet și greoi ca un car funebru. Iată și slujnica încheind cortegiul cu un ghiveci de fiori într’o mină iar în cealaltă cu o legătură, în care se sbate în miorlăituri desperate pisica, înadins înfășurată ca să nu vadă drumul către noul domiciliu. La prima cotitură osia roților din urmă a cotiugarului pîine, o trăsnitură înădușită se aude, cotigarul se lasă pe coastă, pe cînd batoiul de deasupra sare in mijlocul străzei, Luind dea răstăgoiul la vale. Cucoana emoțională scapă lampa din mină, vacie, voci ferări și insulte la adresa proprietarului cotiugei încep să răsune asurzitor tn stradă întretăiate de miorlăiturile pisicei care se sbate desperată în legătura din mina slujnicei. Eu stau uitindu-mă ca la o pînză cinematografică la scena ce ,e desfășoară în mijlocul străzei, unde sute de gură cască s’au adunat, spunîndu-noi In mine, se crește-mă Doamne și de asta că de multe m’ai ferit până acum. — COCO. ___ O cabală contra d-lui Sturdza br&tieniștii vor cu orice preț să-le dau gata pe d. Dim. Stiliza. El să tem să vede ca nu cumva bătrânul din capul guvernului să’ți revie în fire și de aceia îl amenință și îi dau tot soiul de lovituri. Astfel Voința de eli publică un prim articol semnat de d. I. Brătianu. In acest articol, care se ocupă de refuzul reprezentanților partidului conservator de a lua parte la lucrările comisiunei parlamentare, găsim următorul atac violent la adresa d-lui Sturdza : „Cu toate animozitățile din trecut, numai în momentul războiului, regăsim, tot la activul partidului conservator o greșeală așa de capitală. Pe cînd țara întreagă urma cu gîndirea plină de nădejde, pe Domnitor și guvernul liberal peste Dunăre conservatorii propuneau retragerea la munte și refuzau orice concurs guvernului. Oh, cine nu știe că dimitrie Sturdza și cu Ion Ghica au propus și susținut retragerea armatei române la munți ? Desigur că aceasta o știu foarte bine fii lui Ion Brătianu și dacă i-o asvîrlă azi în față, cu așa violență, d-lui Dim. Sturdza, n'o fac fără scop. Ecouri politice D. Ionel Brătianu face de două zile cele mai stăruitoare insistențe pe lângă fruntașii partidului, care păstrează pâtnă acum o rezervă semnificativă, ca să-i hotărască să ia cuvintul și să spue măcar citeva cuvinte în favoarea legei. D. I. Brătianu se simte izolat in mijlocul majoritatei și nu știe ce să facă sa capete concursul fruntașilor din majoritate. Aflăm că s’a trimes ordin la cancelariile Camerei și Senatului ca totul să fie pregătit pentru ziua de Noembrie. Acest ordin a fost trimes direct de către d. Dim. Sturdza. Cea ce face să se crează că sesiunea Camenilor se va deschide la acea dată, iar nu la 15 Noembrie. In jurul reformelor Presa Liberală anunță în capul ziarelor ei, cu emfașă și cu un vădit aer de triumf, cele șapte sau opt proecte de legi cari reprezintă loagiul de reforme agrare a partidului iberal Am zis că se prezintă cu un aer de triumf, căci presa liberală consideră aceasta ca o sfidare a celor afirmate de presa conservatoare, că actualul guvern se va arăta cu desăvirșire incapabil în legiferarea reformelor agrare. Trei proecte formează miezul acestor reforme: Proectul de lege pentru modificarea legei tocmelelor agricole, casa rurală și monopolul localului. Se cunoaște scandalul ce a produs în comisiunea agrară proectul egei tocmelelor agricole, care a format obiectul celor mai vii protestări din partea însuși a parlamentarilor liberali. Dacă acest prim proect a produs o vie indignare între rîndurile liberale, e ușor, de prevăzut ce furtună va stîrni proectul de lege asupra înființărei casei rurale prin traducerea căruia în fapt s ar decreta distrugerea marei proprietăți. Aceste două proecte de lege nu vor avea măcar soarta de a ajunge înaintea parlamentului, căci vor fi îmmormintate înainte de vreme, în cartoanele comisiei agrare. Al treilea proect, acela al inființărei monopolului alcoolului, e cu desăvîrșire inaplicabil, din cauză că nici odată nu se va ajunge la o modalitate praectică a aplicarei acestui monopol din cauza industriei casnice a fabricărei țuicei, care e sursa de existență a șapte județe din zona muntoasă a Valahhiei. Ce mai rămîne afară de acestea guvernului ? Legea jandarmeriei și magistrații ambulanți ! Ei grozav suntem de curioși cum prin aceste legi actualul guvern va rezolvi reformele agrare. Noi așteptăm lăsînd presa liberală să jubileze in tihnă, numai să nu vie timpul cînd alibețiile și jocurile ei de astăzi să se transforme într’un dans macabru și marșul funebru al actualului regim. «hypnotismul după Hiram Jackson Hypnotismul este arta de a subjuga acea parte a spiritului care e conscientă și de a simula cealaltă parte care este sub-conscientă și pe care americanii o numesc .Dreamminds. Hypnotismul este în general foarte fals judecat. Sau i se atribue virtuțile, sau nu i se recunoaște nici una. Adevărul, cum știința probează și cum experiența atestă, este între aceste două extremități. Sunt șarlatanii cari i-au făcut cel mai mare rău. Infășurandu-l un mister, Imbrăcîndu-1 cu supranatural, ei au speriat pe timizi, ei au scandalizat pe cei rezonabili. Ei au dat această impresiune că hypnotismul nu lucrează decit în virtutea unei forțe care se găsește in ei, operatorii pe cînd această forță residă în subiect, in acel asupra căruia se operează. Ei au lăsat să se crează că hynoptismul poate in mini neonesta, să producă cele mai rele rezultate deoarece operatorul poate totul obține de la operat, pe când în realitate mijloacele hypnotizatorului sunt limitate și efectele hypnotismului sunt subordonate scopului ce urmărește. Ei au voit—urmărind un scop lucrativ— a-și asigura cu orice priț elevi susținînd că nu e nimeni care să nu poată, dacă e suficient exersat, a hipnotiza pe oricare subiect și a-1 supune prin urmare orbește disemmilor și intereselor sale, oricare ar fi aceste din urmă Toată aceasta raclamă nu este învederat decit lăudaturi» și minciuna, dar se știe cit de mult minciuna impune cînd ea e spusa pe un ton oareca re. S’a ajuns deci că mulți oameni s’au depărtat de hypnotism printr’un fel de respect superstițios sau de frică instinctivă cum se întimpla în toate dățile cînd se crede a fi m pre sența vre-unui ce supranatural. Bine-facenle hypnotismului. —Dar cea ce e sigur, și cea ce experiența mărturisește zilnic, este că hypno- HASDEU — Nott ai amintiri — Găsesc într’un paet de note, cu data de 26 Octombrie 1903, următoarea caracteristică, scrisă din fuga condeiului, nu mai știu în ce împrejurare și sub ce impresii. Dacă printre spiritele, oile s’au manifestat pe terenul literaturei românești contimporane, este unul care să merite, fără discuție, epitetul de geniu, acela e Hasdeu. In politică, singurul ce i s’ar putea pune alâturea, ar fi Cogălniceanu. In el sunt mai mulți oameni. Un mestec de contraste. Cel mai complex suflet contimporan. La virsta la care se găsește azi — aproape șaptezeci de ani—e acelaș ca cel de acum douăzeci și mai bine de ani, vibrind din toate coardele vieții lui multiforme. Nu are bătrînețe, nu are moarte. Natura trainică, din acelea în care răscolirile adinei sufletești, grijile morale tulburătoare trec fără să lase urme. Vecinie senine, trăesc în adîncimea liniștită a naturii lor, la adăpost de furtunile preocupărilor apăsătoare, ca și adincimile nepătrunse ale oceanului. Toate le-a luat ușor, indiletant, ca artist de geniu. Fără efort de nici un fel, s’a delectat de sentimentul forțelor sale uriașe, in exercițiul lor liber și spontan. Și a revărsat prisosul energiei, jubilînd de darul exuberanței intelectuale. Nici o disciplină supărătoare, nici o piedică de reglementare. Un primitiv genial, în liberă creștere și desfășurare a marii sale personalități. In convorbire, acelaș spirit vioiu, limpede, neastîmpărat; in viață acelaș epicureu, iubitor de mîncări alese și scumpe, gustînd, cu moderație prudentă de înțelept grec, vinișorul delicios, din pivnițe renumite. Aci pornograf, cu anecdote și povești pipărate, act liric exchis, luind avîntul de poet în regiuni albastre. Sentimentalitatea lui ? Capacitatea lui iubire sinceră și pioasă ? Iți vorbește fără să roșească de multe lucruri cari te fac să roșești. După cinci minute te întreabă. — Ai văzut portretul nevestirii ? Vino să ți-1 arăt. Te duce să ți-1 arate. Ii laudă frumusețea , îți vorbește de ea, ca și cum ar trăi. Iți deschide ușa camerii unde a murit ea. — Iacă aci e tocmai ca in ziua și în ceasul cînd a murit nevastă mea. Nimic nu s’a schimbat da la locul său. Nu las nici servitoarea să intre ca să măture. Aci la patul acesta a închis ea ochii. In patul acesta vinde mă culc regulat odată pe săptămină. Mercuria. Și nici odată nu mă simt mai odihnit ca în noaptea cînd dorm in locul unde a răposat ea. Mistic ! Religia ce și-a făcut împrejurul fiicei sale — un cult întreg, cu tot felul de practice la mormint, în frumosul cavou, adevarată capelă bisericească - altă dovadă de sentimentalism pios.* A scos de curînd o cărticică : «2elațiile dintre vii și morți» — sau așa ceva. Spunea că, după ce terminase cartea, nu găsia concluzia. Intr’o noapte gîndind, a găsit-o și s’a sculat de a scris-o. Baza științifică a spiritismului ar fi marea lege a evoluției. Cum omul a evaluat din forme materiale grosolane, va putea mai departe să ajungă la forma subtilă, rafinată, eterică a unei ființe pur spirituale. Abia terminase de scris aceste idei pe o pagină și jumătate, cînd ii aduce dimineața curierul două volume englezești de Meyer, editate de familie după moartea autorului. „Găsesc acolo dezvoltată întocmai teoria mea, adesea aproape cu aceleași expresii. Parcă aș fi plagiat o după Miyer“. Nu e și asta o dovadă de corespondență intre vii și morți ? * Defectele autodidactului. Fără pregătire sistematică, s’a ridicat la probleme mari, peste mijloacele minții sale, nu peste puterile ei. Neposedînd instrumentele științei metodice, care se capătă in ucenicia treptată a unei școale* prealabile, și-a „întins“ facultățile imaginative, ca să cuprindă cu ele complexitatea chestiilor. Adesea a „devinat“ cu ele, ceea ce ar fi putut găsi și vedea cu aparatul unei metode de cercetare sistematică. Adesea, negreșit, a rătăcit alăturea și cam departe de calea adevărului. Spirit nedisciplinat, lipsit de controlul călăuzitor al unei educații premergătoare, a vagabondat indibuiri personale, în explorări capricioase, sărind cînd în o direcție, cînd înalta, fără plan de acțiune. îndrumat, geniul lui ar fi depășit orice hotar, pe un drum larg, mergind tot înainte, în o direcție. Lăsat spontaneității și propiei inspirații a individualității sale neasumpărate, s’a revărsat cînd într’alta, după atracția și sugestia momentului, risipindu-se în sărituri pe diferite raze ala unui cerc de îndeletnici variate. Și, pentru forțele omenești, diametrul cercului de energii e cu atit mai redus, cu cît conține mai multe feluri de manifestări intr o singură unitate personală. ★ * * Aci se sfirșește notele mele din 1903. S’a scris ceva și se va scrie cu timpul tot mai mult despre Hasdeu ca stilist. Învățat, filolog, istoric, polemist, gânditor, om de spirit, metafizician spiritist etc. Sub una sau alta din aceste fețe voi căuta poate și eu să-l privesc mai de aproape odată. E așa de mult de văzut În această natură complectă de un om extraordinar ! Acum vreau să notez numai ette-