Evenimentul, octombrie-decembrie 1907 - ianuarie-februarie 1908 (Anul 15, nr. 185-277)

1907-10-26 / nr. 205

ANUL XV. — Xojm RRDACTIA 8I& ADMINISTRA ill 44 Strad« Lăpusveaeii 41 I4.ȘI ipârd in tokte zilele de lucre (Ja număr veohiu 80 bani *F* * *l«foxi. VINERI 26 OOTOiÎBRtl 190? ABCNABREHTUft. Pe mi an 20 lei, pe 6 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei NSmINITATI, pa nn an 30 lei Anutreiuri, inserții și reclame LO bani rândul in. pag. 111 "X’elefoMi, Vom calca Constituția!... De aproape opt luni de zile, adică de cînd partidul libe­ral, prin una din acele ma­­chinațiuni criminale ce va remînea pururea o pată nea­gră pe conștiința lui,—a pus mina pe putere,—nu am con­tenit un singur moment de a susținea, că guvernul ac­tual este absolut incapabil se rezolve în mod ințelept și practic, chestia țărănească. Toate împrejurările decurse în acest interval de opt luni, au venit să confirme susți­nerile noastre. După ce au mistificat opi­nia publică declarînd ca până la toamnă nu vor face apel la țară pentru a alege un nou parlament, căci de la cel con­servator obținuse bil de in­demnitate pentru tot și pen­tru toate,—apoi intr’o noapte, convoacă vechile camere pe furiș, dimineața le disolvă și chiamă pe alegători se’și a­leagă noui representanți in trei timpuri și două mișcări Țara a rămas înmărmurită de atitu­dinism, dar a tăcut, s’a supus, și nu s’a revoltat macar contra unui asemine procediment necinstit căci gu­vernul pretexta că a procedat astfel din cauză că are proecte deja pregătite in chestia agrară, a cărei rezolvire este ur­gentă. Știm ce s’a intimplat in urmă. Opt luni de zile guvernul a purtat lumea cu vorba și abia la 22 Octombrie s’a în­vrednicit se convoace fai­moasa comisiune parlamen­tară pe care liberalii o pre­zentau țarei ca o făcătoare de minuni. Astăzi comisiunea a înce­put sa țină ședință, guvernul și-a presentat proectele sale care dau loc la discuții­lor­Comitelui pentru ridicarea sta­­­tuii lui Lascar Catargiu in Ca­pitală, aduce la cunoștea gene­­nerală a tuturor comitetelor și citi­turilor partidului Conservator din tară, cum și în general tuturor admiratorilor lui Lascar Catargiu ca solemnitatea dezvăluimi statuei ridicată întru glorioasa sa amin­tire, se va sevâr și Duminică 28 Octombrie 1907 la orele 10 dimineață; și că prin aceasta comitetul, face invitare tuturor acelora care ar dori să ia parte la această patriotică serbare. Președinte G. Gr. Cantacuzino Secretar Mi­one Lugomirescu tunoase, și enervat peste mă­­­sur­i, dl Sturza și-a eșit din pepeni și a strigat voiu calea constituția! Iatt dar regimul ajuns la halul pe care’l prevăzusem. Neputincioși a remedia la o stare de lucruri nenorocită creată tot de ei,—­liberalii prin glasul autorizat al șefului lor ramolit, ne amenința acum cu sfâșierea pactului nostru fundamental, căci ei nu se pricep și nu pot rezolvi în alt mod chestia agrară de­cît lovind in libertatea, proprie­tatea și toate drepturile ce­tățenilor con­sacrate prin con­stituția țărei, lac’așa! Guvernul ne spune verde, ara se calc constituția! Deci, dacă ni se fac ase­mine declarațiuni cinice in privința celei mai mari din­tre legile care alcătuesc or­ganizarea statului român, — ce mai putem spera oare des­pre mărunțișurile de legi, care garantează ordinea și siguranța persoanei?.. Ne găsim prin urmare in plin iacobinism, și nu mai poți ști dacă, de cu sară până dimineață, nu te poți pomeni un regim de salute publică, ce poate pune în primejdie fă­țișă insași existența noastră națională! Iată pe ce pripor se inpinge țara, atunci cînd o mină de descreerați isbute si se pună mina pe frinele puterei, avînd în frunte un decrepit care, spre a se agăța de ea cu ori­ce preț, intră, cu seninătatea de suflet a unui inconscient, pe calea nebunească pe care i-o indică cei din jurul lui! Avem credința insă, că Su­veranul care în ințelepciunea Lui a știut în toate momen­tele grele prin care a trecut țara să conducă barca statu­lui român cu multă prevedere și chibzuință, nu va permite unei bande de nebuni care a acaparat guvernul țărei, să se atingă de legea legilor noastre, de pactul fundamen­tal al națiunei, căruia Maies­tatea Sa i-a jurat fidelitate și strictă păzire !... Sunt judecători la Berlin ! a strigat moralul de la Sans- Souci, cînd guvernul a vrut să’l deposideze răpindu’i pro­prietatea. Avem un Rege Drept și Buni... va striga intreg po­porul romînesc, cînd guver­nul vitrig de astăzi se va în­cerca se calce constituția. Și nu o va calca !•.. I. Gr­ ázvá.xiesc-ul MIBLIJlink ft MAMI Ziar Conservator Un țipet al inimei „Voința Națională“ organul de căpitenie al guvernului, arată între altele in revista lui de astăzi că, atît conservatorii s'au dus de la putere fără plăcere, cît și lbe­ralii au venit la putere, tot fără plăcere, și de aceea era de aș­teptat că ambele partide vor con­lucra să remedieze la o stare de lucruri, rea pentru toată lumea. Apoi adaoge : Dacă lucrurile stau lat fel-și așa stau­ cum se explică oare atitudinea acelora dintre membrii Comisiunei parlamentare cari sunt tot de­odatâ și membri ai majorităților și cari se declară astăzi in­potriva principiilor aș­ternute in manifestul re­gal ? Fără comentarii, Conservatorii și Liberalii Imputarea de căpitănie pe care o aduce partidul liberal celui con­servator, rostit de alt­fel și de șef, cu prilejul comisianelor parlamen­tare, este că partidul conservator s’a declarat neputincios, să liniș­tească mișcarea țărănească și să dea o soluție grelei chestiuni agrare. Am putea lua de bună imputarea și ne-am putea insuși chiar pro­priile expresii cu care a fost ca­lificată atitudinea noastră In aces­te Împrejurări Văzînd pe de o parte greaua respundare pe care trebuia să o aibă ori­și ce partid politic de starea de lucruri, în momentul is­bucnirei revoltelor,e drept că ne-am găsit un moment nepregătiți în destul de serios, pentru a da o so­luție, soluții care să scape defini­tiv țara de greaua cumpănă prin care a trecut și trece. Ast­fel ne-a cuprins un moment îndoiala asupra propriilor noastre forțe. Văzînd pe de altă parte atitudi­nea sigură și îndrăzneață pe care o luă partidul liberal, văzînd făgă­­duielile formale și angajamentele solemne pe care le luă în fața ța­rei, am crezut necesare sacrificiile intereselor noastre de partid, în profitul intereselor țărei, și ast­fel am lăsat drum larg colectiviștilor să facă ei ceia ce noi nu îndrăz­neam să credem că vom putea face Și iată că astă­zi ni se aduce imputarea că ne-am declarat ne­putincioși în fața țărei. Să fie și așa. Cută deosebire însă între noi și între dinșii. Le-am dat drum liber să facă tot ce ar voi, și am stat in așteptare să vedem cum știu li­beralii să-și țină cuvîntul. Rezultatul a fost că au trecut luni multe și vor trece încă, dacă guvernul va mai dăinui la putere, fără ca el să poată face ceva pen­tru țară împrejurările au dovedit aceasta în­destul. Ne vom fi declarat noi f neputin­cioși, cum spun liberalii, dar nu-i mai puțin adevărat că dînșii, s’au arătat mai neputincioși încă de­cit noi. Și atunci naște întrebarea care e gestul mai lăudabil ? Al nostru care, părăsind puterea, credeam că sacrificăm interesele partidului in folosul țărei, sau al lor, care, luind puterea, știeau că sacrifică interesele țărei, in folosul parti­dului ? Dacă la această întrebare, ori­ce om de bun simț trebuie să răs­pundă în favoarea noastră, a­vem tot dreptul și datoria chiar, să a­­ducem guvernului actual grele și a bunei imputări, l-am lasat destul și am așteptat prea mult poate —față de împre­jurări—­să se amăgească și pe ei și țară. E rîndul nostru astă­zi să venim pregătiți cum suntem și să spunem țării cuvîntul mîntuitor, pe care zadarnic le așteaptă de la ocîrmui­torii de asta­zi. Iar din toate aceste, o î­nvățătu­ra va rămînea : Că ori­care ar fi împrejurările prin care ar trece țara, nu sunt capabili colectiviștii nici de sacri­ficii nici de a­i întinde mini de ajutor. OAMENI ȘI LUCRURI 8­. Memb­rie Nenumărate și hazlii sunt anecdotele cari formează o întreagă literatură In jurul acestui s­tat nebăddiot, anecdote dintre cari cea mai plină de miez, mi s’a părut aceia a studentului care aducîndu-și aminte că trebue să se mute, din stradă se a­dresează proprietăresei de la calul al doi­lea, strigindu-i: «Madam, svîrle gulerul că mă mut !» Sf. Dumitru cel mai neîmpăcat dușman al acelora pe care soarta nu i a hărăzit cu o casă de zestre sau moștenire, pentru mine e unul dintre sfinții cei mai simpatici căci onomastica sa mi-a procurat în­tot­deauna surprize plăcute, nu surprize de acelea pe can t o pregătește multora, lă­­sându-i cu averea mobilă cl­e peste grămadă In mijlocul ogrăzei. Așteptam și aștept și acuma — cu nerăb­dare ziua aceasta, căci știam că trebuia să se opereze numai de­cit o s­chimbare printre vecini și mai ales printre vecinele mele. Cu­ ședeam în casa părintească aveam ce e drept cîte odată ghinionul ca printre vecinii noștri să rămlie ,,status-quo", să nu se opereze nici o schimbare. Acum cînd sunt singur Insă, am găsit o soluție mai practică pentru ca această variație să nu mai depindă de un eveniment incert, căci la fie­care Sf. Gheorghe și Sf. Dimitrie mă mut eu singur, nu mai aștept ca vecinii mei să ia această hotărîre. Din vagabondajul acesta din casă in casă și din mahala în mahala, mi-am fă­cut unul dintre cele mai distractive spor­turi, care îmi procură variație și plăcere fără să-mi cauzeze deranj, căci această operație nu durează mai mult de­cât o jumătate de oră, adică transportarea unui cufăr, singura mea avere mobilă și imobilă. Odată instalat In noul meu domiciliu, mă așez cu țigara ’n gură la fereastră, privind ironic pe bietul familist cu oglinda sub­țioară, alături de consoarta-i cu lampa și ceasornicul la mină, întovărășind amîndoi cu tigarul încărcat care înaintează încet și greoi ca un car funebru. Iată și slujnica încheind cortegiul cu un ghiveci de fiori într’o mină iar în cea­laltă cu o legătură, în care se sbate în miorlăituri desperate pisica, înadins înfășurată ca să nu vadă drumul către noul domiciliu. La prima cotitură osia roților din urmă a cotiuga­­rului pîine, o trăsnitură înădușită se aude, cotigarul se lasă pe­­ coastă, pe cînd ba­toiul de deasupra sare in mijlocul străzei, Luind dea răstăgoiul la vale. Cucoana emo­țională scapă lampa din mină, vacie, voci ferări și insulte la adresa proprietarului cotiugei încep să răsune asurzitor tn stradă întretăiate de miorlăiturile pisicei care se sbate desperată în legătura din mina sluj­­nicei. Eu stau uitindu-mă ca la o pînză cine­matografică la scena ce ,e desfășoară în mijlocul străzei, unde sute de gură cască s’au adunat, spunîndu-noi In mine, se c­rește-mă Doamne și de asta că de multe m’ai ferit până acum. — COCO. ___ O cabală contra d-lui Sturdza b­r&tieniștii vor cu ori­ce preț să-le dau gata pe d. Dim. Stiliza. El să tem să vede ca nu cum­va bătrânul din capul guvernu­lui să’ți revie în fire și de a­ceia îl amenință și îi dau tot soiul de lovituri. Astfel Voința de eli publică un prim articol semnat de d. I. Brătianu. In acest articol, care se ocupă de refuzul reprezen­tanților partidului conservator de a lua parte la lucrările co­misiunei parlamentare, găsim următorul atac violent la adresa d-lui Sturdza : „Cu toate animozitățile din trecut, numai în momentul răz­boiului, regăsim, tot la activul partidului conservator o greșeală așa de capitală. Pe cînd țara întreagă urma cu gîndirea plină de nădejde, pe Domnitor și gu­vernul liberal peste Dunăre con­servatorii propuneau retragerea la munte și refuzau ori­ce con­curs guvernului­. Oh­, cine nu știe că d­­imitrie Sturdza și cu Ion Ghica au pro­pus și susținut retragerea arma­tei române la munți ? De­sigur că aceasta o știu foarte bine fii lui Ion Brătianu și dacă i-o asvîrlă azi în față, cu așa vio­lență, d-lui Dim. Sturdza, n'o fac fără scop. Ecouri politice D. Ionel Brătianu face de două zile cele mai stăruitoare insistențe pe lângă fruntașii partidului, care păs­trează pâtnă acum o rezervă semni­ficati­vă, ca să-i hotărască să ia cu­vintul și să spue măcar cite­va cu­vinte în favoarea legei. D. I. Brătianu se simte izolat in mijlocul majoritatei și nu știe ce să facă sa capete concursul fruntașilor din majoritate. Aflăm că s’a trimes ordin la can­celariile Camerei și Senatului ca totul să fie pregătit pentru ziua de Noembrie. Acest ordin a fost trimes direct de către d. Dim. Sturdza. Cea ce face să se crează că se­siunea Camenilor se va deschide la acea dată, iar nu la 15 Noembrie. In jurul r­eformelor Presa Liberală anunță în capul ziarelor ei, cu emfașă și cu un vă­dit aer de triumf, cele șapte sau opt proecte de legi cari reprezintă loa­giul de reforme agrare a partidului iberal Am zis că se prezintă cu un aer de triumf, căci presa liberală consi­deră aceasta ca o sfidare a celor a­­firmate de presa conservatoare, că actualul guvern se va arăta cu de­­săvirșire incapabil în legiferarea re­formelor agrare. Trei proecte formează miezul a­­cestor reforme: Proectul de lege pentru modifica­rea legei tocmelelor agricole, casa rurală și monopolul localului. Se cunoaște scandalul ce a pro­dus în comisiunea agrară proectul egei tocmelelor agricole, care a for­mat obiectul celor mai vii protestări din partea însuși a parlamentarilor liberali. Dacă acest prim proect a produs o vie indignare între rîndu­­rile liberale, e ușor, de prevăzut ce furtună va stîrni proectul de lege asupra înființărei casei rurale prin traducerea cărui­a în fapt s ar de­creta distrugerea­­ marei proprietăți. Aceste două proecte de lege nu vor avea măcar soarta de a ajunge înaintea parlamentului, căci vor fi îmmormintate înainte de vreme, în cartoanele comisiei agrare. Al treilea proect, acela al inființă­­rei monopolului alcoolului, e cu de­­săvîrșire inaplicabil, din cauză că nici odată nu se va ajunge la o mo­dalitate praectică a aplicarei acestui monopol din cauza industriei cas­nice a fabricărei țuicei, care e sursa de existență a șapte județe din zona muntoasă a Valahhiei. Ce mai rămîne afară de acestea guvernului ? Legea jandarmeriei și magistrații ambulanți ! Ei grozav suntem de curioși cum prin aceste legi actualul guvern va rezolvi reformele agrare. Noi așteptăm lăsînd presa liberală să jubileze in tihnă, numai să nu vie timpul cînd alibețiile și jocurile ei de astăzi să se transforme într’un dans macabru și marșul funebru al actualului regim. «hypnotismul după Hiram Jackson Hypnotismul este arta de a sub­juga acea parte a spiritului care e conscientă și de a simula cealaltă parte care este sub-conscientă și pe care americanii o numesc .Dream­­minds. Hypnotismul este în general foarte fals judecat. Sau i se atribue virtu­țile, sau nu i se recunoaște nici una. Adevărul, cum știința probează și cum experiența atestă, este între aceste două e­xtremități. Sunt șarlatanii cari i-au făcut cel mai mare rău. Infășu­­randu-l un mister, Imbrăcîndu-1 cu supra­natural, ei au speriat pe ti­mizi, ei au scandalizat pe cei rezo­nabili. Ei au dat această impresiune că hypnotismul nu lucrează de­cit în virtutea unei forțe care se găsește in ei, operatorii pe cînd această for­ță residă în subiect, in acel asupra căruia se operează. Ei au lăsat să se crează că hynop­­tismul poate in mini neonesta, să producă cele mai rele rezultate de­oare­ce operatorul poate totul obține de la operat, pe când în realitate mijloacele hypnotizatorului sunt limi­tate și efectele hypnotismului sunt subordonate scopului ce urmărește. Ei au voit—urmărind un scop lu­crativ— a-și asigura cu ori­ce priț elevi susținînd că nu e nimeni care să nu poată, dacă e suficient exersat, a hipnotiza pe ori­care subiect și a-1 supune prin urmare orbește disem­­milor și intereselor sale, ori­care ar fi aceste din urmă Toată aceasta raclam­ă nu este în­vederat de­cit lăudaturi» și minciuna, dar se știe cit de mult minciuna im­pune cînd ea e spusa pe un ton oare­ca re. S’a ajuns deci că mulți oameni s’au depărtat de hypnotism printr’un fel de respect superstițios sau de fri­că instinctivă cum se întimpla în toate dățile cînd se crede a fi m pre sența vre-unui ce supranatural. Bine-facenle hypnotismului. —Dar cea­ ce e sigur, și cea­ ce experiența mărturisește zilnic, este că hypno- HASDEU — Nott ai amintiri — Găsesc într’un paet de note, cu data de 26 Octombrie 1903, următoarea caracteristică, scrisă din fuga conde­iului, nu mai știu în ce împrejurare și sub ce impresii. Dacă printre spiritele, oile s’au manifestat pe terenul literaturei ro­mânești contimporane, este unul care să merite, fără discuție, epitetul de geniu, acela e Hasdeu. In politică, singurul ce i s’ar putea pune alâtu­rea, ar fi Cogălniceanu. In el sunt mai mulți oameni. Un mestec de contraste. Cel mai com­­plex suflet contimporan. La virsta la care se găsește azi — aproape șapte­zeci de ani—e acelaș ca cel de acum două­­zeci și mai bine de ani, vibrind din toate coardele vieții lui multi­forme. Nu are bătrînețe, nu are moarte. Natura trainică, din acelea în care răscolirile adinei sufletești, grijile mo­rale tulburătoare trec fără să lase urme. Vecinie senine, trăesc în adîn­­cimea liniștită a naturii lor, la adă­post de furtunile preocupărilor apă­­sătoare, ca și adincimile nepătrunse ale oceanului. Toate le-a luat ușor, in­diletant, ca artist de geniu. Fără efort de nici un fel, s’a delectat de sentimen­tul forțelor sale uriașe, in exercițiul lor liber și spontan. Și a revărsat prisosul energiei, jubilînd de darul exuberanței intelectuale. Nici o dis­ciplină supărătoare, nici o piedică de reglementare. Un primitiv genial, în liberă creștere și desfășurare a marii sale personalități. In convorbire, acelaș spirit vioiu, limpede, neastîmpărat; in viață ace­laș epicureu, iubitor de mîncări alese și scumpe, gustînd, cu moderație prudentă de înțelept grec, vinișorul delicios, din pivnițe renumite. Aci pornograf, cu anecdote și povești pi­părate, act liric exchis, luind avîntul de poet în regiuni albastre. Sentimentalitatea lui ? Capacitatea lui iubire sinceră și pioasă ? Iți vor­bește fără să roșească de multe lu­cruri cari te fac să roșești. După cinci minute te întreabă. — Ai văzut portretul nevesti­rii ? Vino să ți-1 arăt. Te duce să ți-1 arate. Ii laudă fru­musețea , îți vorbește de ea, ca și cum ar trăi. Iți deschide ușa came­rii unde a murit ea. — Iacă aci e tocmai ca in ziua și în ceasul cînd a murit nevastă mea. Nimic nu s’a schimbat da la locul său. Nu las nici servitoarea să intre ca să măture. Aci la patul a­­cesta a închis ea ochii. In patul a­­cesta vin­de mă culc regulat odată pe săptămină. Mercuria. Și nici oda­tă nu mă simt mai odihnit ca în noaptea cînd dorm in locul unde a răposat ea. Mistic ! Religia ce și-a făcut împrejurul fii­cei sale — un cult întreg, cu tot fe­lul de practice la mormint, în fru­mosul cavou, adevarată capelă bise­ricească - altă dovadă de sentimen­talism pios.* A scos de curînd o cărticică : «2­e­­lațiile dintre vii și morți» — sau așa ceva. Spunea că, după ce terminase car­tea, nu găsia concluzia. Intr’o noapte gîndind, a găsit-o și s’a sculat de a scris-o. Baza științifică a spiritismu­lui ar fi marea lege a evoluției. Cum omul a evaluat din forme materiale grosolane, va putea mai departe să ajungă la forma subtilă, rafinată, e­­terică a unei ființe pur spirituale. A­­bia terminase de scris aceste idei pe o pagină și jumătate, cînd ii aduce dimineața curierul două volume en­glezești de Meyer, editate de familie după moartea autorului. „Găsesc a­­colo dezvoltată întocmai teoria mea, adesea aproape cu aceleași expresii. Parcă aș fi plagiat o după Miyer“. Nu e și asta o dovadă de cores­pondență intre vii și morți ? * Defectele autodidactului. Fără pre­gătire sistematică, s’a ridicat la pro­bleme mari, peste mijloacele minții sale, nu peste puterile ei. Ne­pose­­dînd instrumentele științei metodice, care se capătă in ucenicia treptată a unei­­ școale* prealabile, și-a „întins“ facultățile imaginative, ca să cuprin­dă cu ele complexitatea chestiilor. Adesea a „devinat“ cu ele, ceea­ ce ar fi putut găsi și vedea cu aparatul unei metode de cercetare sistematică. Adesea, negreșit, a rătăcit alăturea și cam departe de calea adevărului. Spirit nedisciplinat, lipsit de con­trolul călăuzitor al unei educații pre­mergătoare, a vagabondat in­dibuiri personale, în explorări capricioase, sărind cînd în o direcție, cînd înal­ta, fără plan de acțiune. îndrumat, geniul lui ar fi depășit orice hotar, pe un drum larg, mergind tot îna­inte, în o direcție. Lăsat spontanei­tății și propiei inspirații a individua­lității sale neasu­mpărate, s’a revăr­sat cînd într’alta, după atracția și su­gestia momentului, risipindu-se în să­rituri pe diferite raze ala unui cerc de îndeletnici variate. Și, pentru forțele omenești, diame­trul cercului de energii e cu atit mai redus, cu cît conține mai multe feluri de manifestări intr o singură unitate personală. ★ * * Aci se sfirșește notele mele din 1903. S’a scris ceva și se va scrie cu timpul tot mai mult despre Hasdeu ca stilist. Învățat, filolog, istoric, po­lemist, gânditor, om de spirit, meta­fizician spiritist etc. Sub una sau alta din aceste fețe voi căuta poate și eu să-l privesc mai de aproape odată. E așa de mul­t de văzut În această natură complectă de un om extraordinar ! Acum vreau să notez numai ette-

Next