Evenimentul, iulie-septembrie 1908 (Anul 16, nr. 118-193)
1908-09-19 / nr. 184
ANUL XVI—No. 1845 ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN S'vx’b'^câAxeoii'Ulxxeai luim coxn.itet VINERI 19 SEPTEMBRIE 1908— 5 BLUI ABOHAMEHTE __ AHUHCIUHI pe un an . no lei REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA inserții și reclame PE • LUNI : . IO LEI H pAG rondat # sea PE S LUNI . • LEI II STRADA LAPUȘNEANU II IN PAG. »-« rRndal . . 50 B»n* In străinătate PE *w LEI * - « * m PAG < * »-Anda . . »p Buni Talefon IAȘI Tra. majoa&rv;cMu 30 13. ■ [UNK] [UNK] [UNK]«■ [UNK] [UNK]Bww»«bibbbi«sm«mbibb«bíSkmib«b«bmbbwbbbbb^^ ii ’TsmmssmmMdmmmmmMwmimMäammMmmmmaaemmmemmmmmmmmmmmmmm Strămutarea acchetei Comisiunea instituită de d. Ministru al Justiției pentru anchetarea acuzațiunilor aduse magistraturei de către d. A. C. Cuza și-a terminat cercetările în localitate. Faptul acesta nu înseamnă însă că ancheta a fost terminată, adevarata anchetă abia acum începe. Pănă acum comisiunea nu și-a adunat decît materialul necesar și adunarea acestui material numai a fost scopul venirei la Iași a d-lor Scarlat Ferechide și Cinu Economu. Odată declarațiunile acuzatorului și ale acuzaților luate în scris sub formă de procese verbale, odată dosarele tuturor afacerilor denunțate că conțin ilegalități colecționate, comisiunea de anchetă va păși în adevăratul domeniu al cercetărilor și aceste cercetări care vor trebui să fie concludente se vor face în Capitală și după cum se afirmă vor fi făcute împreună cu d. Toma Stelian, îndrumarea care a fost dată astfel acestei afaceri pare a fi o îndrumare serioasă, pornită din dorul de adevăr și faptul acesta trebue să ne fie tuturora îmbucurător. Căci daca ancheta se făcea în întregime în localitate, dacă după cum se anticipase chestiunile de drept erau să fie discutate în contradictoriu de către comisiune și magistrații acuzați ca un fel de a doua deliberare asupra afacerilor încriminate, se dădea opiniei publice un prilej de murmur, în parte poate legitimat. Prea se sbuciumase, d. Bă*darău pentru a cauta să apară în apărătorul magistraturei locale, prea luptase „Opinia“ în darul de a ridica acțiunile patronului său in ochii clientelei ca să convingă opinia publică de legătura care ar exista între d. Bădărău și magistratură, prea încărcase gruparea takistă atmosfera în jurul acestei chestiuni în localitate, pentru ca ancheta oricît de conștiincios ar fi fost făcută să nu stîrnească bănueli. Se vede că d. Toma Stelian a înțeles aceasta și a căutat să scoată ancheta nu vrem să zicem de sub orice influențe dar de sub orice bânueli. In Capitală, comisiunea de anchetă compusă din magistrați cărora nu li se poate tăgădui competența, sub priveghiarea ministrului de justiție, va cerceta afacerile una cîte una în mod amănunțit și obiectiv, va vedea dacă marginile în care poate fi închisă interpretarea textelor de lege a fost depășită sau nu și dacă inegalitățile semnalate, colaborează sau nu cu actele cuprinse în dosare. Indiferent însă de procedeul pe care înalții magistrați îl vor găsi mai sigur pentru facerea anchetei, e de dorit ca în rezultatul ei definitiv oricare ar fi acela, să]î se pună punctul pe i, să nu]4 se facă afirmațiuni vagi saulj negațiuni nejustificate, căci]] opinia publică cere să fie el^ dificată în mod amănunțit]] Inregistrînd cu bucurie pa]sul serios făcut în această chestiune prin strămutarea anchetei în Capitală, suntem nerăbdători de a vedea cu o oră mai înainte rezultatul ei dat la lumina zilei pentru ca consecințele ce fatal vor decurge din rezultatul anchetei să restabilească și ele cu o oră mai înainte încrederea și prestigiul de care trebue să se bucure magistratura. Insulte lungă împrejurări Era o vreme, și, ba de mult, ba, am putea pe aproape preciza, acum vre-o 4 luni în urmă, ziarele tachiste, iatre care și opinia din localitate, enunța cu multă veselie și cu litere de o șchioapă, mai în fie-ce zi că, D. Titus Maiorescu, ilustrul fruntaș conservator, desgustat de politică, desgustat mai cu samă de politica carpistă bat’o focul, și’ar f vândut casa, și ar fi vândut mobila, și’ar f vândut în sfîrșit frumoasa sa bibliotecă, retrăgânduse definitiv într'un colțișor de odihnă, în unul din orașele Germaniei. Știrile aceste, Opinia pe atunci le anunța cu oarecare veselie, intovărășindu-le cu cuvinte măgulitoare pentru D. Maiorescu. D. Maiorescu, atunci era rădicat în slava ceriului, D. Maiorescu atunci era omul care nu mai putea sta ln mijlocul unor oameni prea pătimași In politică, D. Maiorescu atunci prin „retragerea“ sa, era adevăratul politician și om cuminte, care va i&i d . pericolul politicei carpiste, s’a hotărât mai bine a se retrage din politică, ba chiar și a părăsi țara, pentru ca departe, în țări streine, să se odihnească și să poată gândi mai nicnicia acestei lumi,în liniște la mi Au trecut 4—5 luni, nu s'a cam schimbat mai nimic de atunci în țara aceasta, decit doar că D. Teke lonescu stârne mai departe, cu Incăpăținarea’i cunoscută, să fie șef de partid. Pe acelaș D. Maiorescu, Titus Maiorescu, căci e unul in țară, Ii știm acelaș, ilustru bărbat și politic și cărturar și cinstit și venerabil, în sfîrșit un om foarte deosebit de mulțimea oamenilor acestei țări.Dar, acest Titus Maiorescu, astăzi nu mai e acelaș, de acum 4- 5 luni. Așa ne spune Opinia... analfabeților... în toate, dar absolut în toate. Acest Titus Maiorescu astăzi este acela care... acum cițiva ani, zice Opinia. Incasa onorarii grase ca avocat,... căci dreptatea cântărea mult mai greu în cumpăna sa. Acum Titus Maiorescu nu mai este pentru acești domnișori, ceia ce a fost nu mai puțin acum 4-5 luni. N’aveți decit să cetiți, dacă aveți curaj s’o faceți aceasta, pentru demnitatea voastră, cele ce scriu niște evrei de la gazeta unui domn Badareu, despre... Titus Maiorescu. Ce nerușinați. Dezmințirea nu vine direct de la guvern, printr’un comunicat în „Monitorul Oficial“, după cum ar trebui să fie, ci vine din partea care ne spun, cum că legea ziarelor acestui împrumut s’a votat sub guvernul conservator, că negocierile erau începute și că numai evenimentele ce au mijlocit in urmă, au amînat realizarea lui. Apoi ne spun ziarele guvernamentale cum că acest împrumut va sluji numai pentru : Construirea de nouă linii de garaj. Continuarea lucrărilor portului Constanța ; Sporirea parcului de vagoane ; Construirea liniilor ferate Fiorești- Slobozia și București Oltenița. Construirea liniei duble Cernavoda-Constanța. Negreșit unele fapte sunt exacte Este exact că legea unui Împrumut a fost votată sub guvernul conservator, este exact că acest împrumut trebuia să slujească atunci pentru lucrările înșirate mai sus, și este exact că împrumutul n’a fost contractat fiind că partidul conservator s’a retras de la cirmă. Voim, iarăși, să credem că guvernul nu se gîndește decit la săvirșirea lucrărilor proectate sub guvernul nostru, căci n’avem nici un motiv să alarmăm lumea ; credem, însă, că era mai bine ca lămurirea să fie dată pe cale regulată și deschisă așa încit dezmințirea să angajeaze guvernul Publicul este, de altfel, în dreptul său ca să fie alarmat, întrucit o mulțime de fapte concurează ca să-l neliniștească. In primul rând este subita hotărire a guvernului de a încheia imediat împrumutul. Un ziar german, foarte în curent cu operațiile financiare ale pieței Berlinului, și a exprimat și el, mirarea că guvernul român s’a decis în mod așa de neașteptat, ca să contracteze împrumutul, ceea ce dovedește că bancherii germani nu erau de loc pregătiți și prevestiți prin faptul că legea Împrumutului fusese votată sub guvernul conservator. Apoi este stăruința guvernului nostru de a realiza acest împrumut acuma cînd situația piețelor financiare este atit de nefavorabilă. Prin urmare cînd un guvern caută să contracteze un împrumut de urgență cu convingerea că face o afacere rea, publicul are dreptul să fie alarmat și să primească cu neîncredere deslușirile ce i se dau aprinse și strigînd ura pe străzi ca disperații, numai ca săcaiete francul cu care a fost tocmit, este ceva care cum am zis, trece peste marginele banalităței, și atinge chiar culmea ordinarului. Iată înt adevăr ce zice Voința Națională, despre primirea făcută d-lui Dimitrie Ionescu la gara de Nord : „Manifestația organizată cu prilejul venirei în țară a d-lui Take Ionescu a fost pătimaș judecată. Acea manifestație nu numai că n’a fost ridicolă, dar a avut și un rost înalt. „Partizanii celui mai popular șef de partid din Europa au ținut să sărbătorească cu acest însemnat prilej bogata activitate desfășurată de dl Take Ionescu de cînd d-sa a părăsit țara și pănă azi cînd pămîntul patriei noastre simte înfiorat de mindune că iar e călcat de binecuvîntetele tălpi ale genialelor picioare cu care e inzestrat șeful partidului conservator-democrat. „Ce a făcut d. Take Ionescu în timpul verei ? Mult. A făcut excursii plăcute cu automobilul, a vizitat pitoreștile ținuturi ala Elveției și Franței, a călătorit prin Anglia, a avut fericirea să scape cu viață dintr’un complot ce nu se urzise inpotriva sa. „Ei bine, pentru această bogată activitate d. Take Ionescu trebuia sărbătorit. Fiindcă ori ce ar zice adversarii celui mai mare orator pe care-l are țara noastră, dar nici odată Romînia nu simte mai bine foloasele serviciilor imense ce-i face dake Ionescu, decit atunci cînd d. Take Ionescu... nu-i face nici un serviciu. Cînd dar șefii de guvern fug de zgomotul zămbălăului cu care ar putea fi întâmpinați la reîntoarcerea lor în țară de prin călătoriile făcute în străinătate, și chiar opresc asemine manifestații,— D-nul Ionescu pune de i se organizează mascarade cu artificii și sbierete de ura, spre a trece de om mare și grozav. Ce saltimbanc.... mânia, iar întreg imperiul austriac se găsește astăzi în prada luptelor nesfirșite dintre germani și popoarele slave. Curentul naționalist va ajunge cu siguranță biruitor și în Ungaria, unde propaganda socialistă nu este de olt expresiunea nemulțumirei trecătoare a poporului, care în fond e condus de interese naționale. Chiar maghiarii sunt astăzi minați economicește de cosmopolitismul evreesc, care vrea să se ridice pe ruinele naționalismului. Dovada despre aceasta este că și naționalitățile nemaghiare uită pentru un moment deosebirile de neam și se avîntă în luptă pe partea socialismului, ca apoi să reînceapă răsboiul de exterminare pe tema națională. Nu pot avea încredere diferitele naționalități din Ungaria tn amăgelile socialiste, cari nu au nimic sigur la baza lor. Socialiștii unguri, ajunși in Parlament pot uita ușor necazul contra stâpinirei, nu pot Insă uita că reprezintă un popor, care se deosebește de celelalte. Aci e staburile desiluziilor socialiste. Triumful va rămâne tot pe partea naționalismului, fără de care e greu să se conceapă o viață de Stat Acelaș lucru se petrece în Franța care se poate numi țara clasică a socialismului. Ia rîndul marilor Puteri Republica franceză apare ca Stat nu se poate mai național, tind e vorba să-și apere interesele internaționale. Putregaiul socialist dispare în fața chestiunei marocane iar președintele Franței nu se deosibește de oricare suveran încoronat in relațiile sale exterioare. Și dacă mergem pină in America materialistă, și acolo vom vedea curentul naționalist predominînd spiritele. Roosevelt ni se pare mai curînd un monarh, decît un președinte de republică. Iar imperialismul Statelor Unite nordamericane nu este o noțiune fără rost, care preocupă capetele miliardarilor ca și pe cele ale smplilor muritori din America, cari alergind aci din toate părțile lumei după cîștig, se simt după un timp oarecare cetățeni cu veleități naționaliste americane. Un slab curent socialist își face drum și în țara noastră ; el este insă prea lipsit de putere, ca odată poporul trezit să fie pătruns de acest curent neînțeles. Iar acei, cari speră să înăbușe naționalismul în Romănia, sunt sau prea proști sau prea copii. Noul împrumut Svonurile răspindite cum că nou împrumut de 70 milioane pe care guvernul voește să-l contracteze acum, ar fi destinat să slujească ca fond de război, a silit pe guvern să dea o dezmințire indirectă prin ziarele sale. Banalități ordinare Comedia primirilor ce se fac de suitarii d-lui Ionescu de cîte ori se întoarce în București venind de undeva, fie chiar și de la Chitila,— a ajuns așa de caraghioasă și banală. Iacit cu drept cuvînt, asemine recepții, pot foarte bine fi calificate de primiri ordinare. După două luni de absență se-ntoarce primul ministru al țarei românești în țară,—și partidul său cu mult mai numeros decît banda democraților, ba nici se poate admite vreo o comparație,—găsește că nu e lucru serios și demn pentru un partid politic de a aranja masaliile și urale cu oameni năimiți, și nici chiar a aduna partidul, spre a eși cu timbălău întru Intimpinarea șefului. Nu mai vorbim de partidul conservator în obiceiurile căruia nu a intrat nici cînd dorința sau mania manifestațiilor primite pe la gări. Suveranului chiar,cînd vine din străinătate nu i se face altă primire, decît aceea de a fi întimpinat de representanții cei mai înalți ai Statului, și de respectul cu care mulțimea venită spontanei să descopere la trecerea Majestăței sale pin mijlocul ei. Dar caraghiosiîcul ordinar pe care ni-l prezintă spectacolul unor bețivani agitind masarab tatul naționalist Oricît de mari progrese ar fi făcut ideea păcei și aceea a Infr_țirei dintre popoare, totuși în sinul masselor poporale se manifestă cu tărie deosebirea de rasă și de naționalitate. Curentul naționalist pare chiar mai viu astăzi decit oricînd in Europa, cu deosebire în țările cu amestec de popoare. Propaganda în serviciul naționalismului a întemeiat viitorul Statelor europene, cari s’au desvoltat numai în direcție națională. Și dacă curentul contrar al cosmopolitismului a putut un moment să sufle peste mințele mărginite ale mulțimei muncitorilor, din mijlocul cărora s’au ridicat obscurii apostoli socialiști, cu idei anarcice-revoluționare, curentul naționalist s’a dovedit totuși cu mult mai puternic chiar atunci, cînd social-democrația părea a fi biruitoare. In Germania, dovedindu-se socialismul ca dușman al intereselor superioare de Stat, poporul, trezit la conștiința națională, și-a retras simpatiile social-democratice, și se află îndreptat iar spre calea arătată de partidele naționale. Tot astfel In Austria, Socialismul a putut face progres, până ce partidele celelalte erau învrăjbite. Curentul social-democratic părea chiar un remediu pentru înlăturarea certurilor din acest Stat din cauza deosebirilor de neam și de limbă. Zadarnic fu totul din sinul poporului n’a putut să dispară dușă Ecouri politice cu privire la starea sănătății S. Regelui se comunică următoarele : „Știrile ce ne vin despre sănătatea Augustului nostru Suveran sunt din cele mai liniștitoare. Crampele de stomac, de cari tu feria atit de mult în timpul cind d-rn Noorden a fost invitat să vie la Castelul Peleș, au dispărut cu totul. Negreșit că prin aceasta n’au dispărut subit și toate efectele catarului stomachal, însă nutrițiunea se face mul mai bine, cu nutriment variat și arsurile cari revin din cinci în cinci sunt de o durată mai scurtă. Este știut că catarul stomachal nu se vindecă repede. Insă dacă binele ce se manifestă acum se va menține, M. S. va putea să-și reia cu curind toate ocupațiunile obicinuite, urmind totuși regimul și tratamentul, menite a face să dispară cu totul răul de care sufere". INIMA MICA SANTINELĂ LOMBARDĂ Era în anul 1859, în timpul răboiului de liberarea Lombardiei. La cîteva zile după bătălia de la Solferino și San Martino biruită de Francezi și Italieni contra Austriecilor, într’o frumoasă dimineață de Iunie, o patrulă de cavalerie merge la pas, pe o potecă singuratică spre vrășmaș, cercetînd cu băgare de samă cîmpia. Un ofițer conducea patrula și toți se uitau nainte, cu privirea fixă, muți, așteptîndu-se dintr’o clipă într’alta să vază albind printre comei uniformele inimicilor. Ajunseră la o căsuță de țară, împresurată de frasini, înaintea căreia sta singur un băiat de vre-o doisprezece ani, cojind un briceag o nuia. De la o fereastră deschisă spânzura o bandieră tricoloră; în casă nu era nimeni, țăranii, de frica Austriacilor, după ce au pus steagul la fereastră, au fugit d’aci’ncolo. Cum văzu soldații, băiatul aruncă nuiaua și-și scoase căciula. Și era frumos băiatul acela, cu față îndrăsneță, cu ochii mari albaștri, cu părul lung și blond, iar pieptul îi era gol. ■ Ce faci aici? îl întrebă ofițerul ofițerul oprind calul. De ce n’ai fugit cu părinții tăi ? Eu n’am părinți, domnule ofițer, sunt copil găsit și trăesc muncind la unul și la altul. Aici am rămas ca să văd bătălia. — Ai văzut austriaci pe aici ? — De trei zile n’am văzut nici unul. Ofițerul stătu un timp pe gînduri, pe urmă descălică și lâsîndu-și soldații cu fața spre mie Intră în casă și se sui pe coperiș... Casa era măruntă, după coperiș nu se vedea decrt o parte mică de capie. — Ar trebui să mă urc la pom, zise ofițerul și se scoborî jos. Naintea casei un frasin foarte înalt și subțire își legăna frunzișul In fier. Ofițerul rămase pe gloduri uitîndu-se cinci la copac, cind la soldați ; apoi deodată, zise către băiat . — Ai tu vedere bună? — Eu ? răspunse băiatul, eu văd o păsărică tocmai în zare. - Poți să te urci in vîrful copacului acestuia ? - In vîrful copacului ? Intr’o clipă. - Și ai putea să-mi spui ce vezi colo departe, dacă vezi soldați austriaci, nori de pulbere, puști ce strălucesc, cai ? — Negreșit că aș putea. — Ce să-ți dau ca să-mi faci ajutorul acesta ? — Ce să-mi dai? zise băiatul star bind. Nimic. Ce lucru mare !... Și pe urmă... dacă este vorba de nemți o fac bucuros pentru ai noștri. Eu sunt lombard domnule ! — Prea bine. Urcă-te. Băiatul iși scoase ghetele, strânse cureaua pantalonilor, aruncă căciula din cap și cuprinse în brațe trunchiul copacului. In stat, făcu ofițerul, ca apucat de teamă. Băiatul se întoarse spre el, intrebîndu-l cu ochii lui frumoși ca cerul. —■ Nimic, zise ofițerul, urcă-te. Ca o pisică, băiatul se urcă în copac. — Uitați-vă nainte, strigă ofițerul soldaților. In două-trei clipe băiatul ajunse în vârful copacului. Ofițerul de abia 1l vedea de jos, ieșit pe jumătate dintre frunze, cu capul lui blond pe care soarele îl lumină ca aurul. — Uită-te naintea ta 1 strigă ofițerul. Băiatul scoase mina dreaptă dintre frunze și și-o făcu strașină la ochi. — Ce vezi ? Băiatul plecă capul și punîndu-și mina la gură, ca să se auză mai bine, răspunse. — Doi oameni călări, in mijlocul — Cit de departe sunt ? — Cam la o bătaie de pușcă. — Se mișcă ? — Nu, stau pe loc. — Nu mai vezi nimic ? — întrebă șoselei.