Evenimentul, iulie-septembrie 1908 (Anul 16, nr. 118-193)

1908-09-26 / nr. 190

ANUL JEFI­ NO. 190 A­BONAMINTÎ PE UN AN . ** LEI PE • LUNI . IO LEI PE [ LUNI * LEI In strainatatn PE un an to lei T®l*fon. ORGAN CONSERVATOR COTIDIAN S vlTo d.ix© ctiuLXXe s> ulxxvlí o 03aca.lt©t REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 41 STRADA LAPUȘIREAÎÎN 44 I­AȘI VINERI 26 SEPTEMBRIE 1908-s 3 ^3<0­ REÂNCIU­R­I INSERȚII ȘI RECLAME IN PAG. I-a rândul . I Leu IN PAG. L-a rândul SO Bani IN PAG. d-a rânda tO Bani XJel ntunár voclilvi 30 73. Să fin) afși)ți Lucru curios. O mare parte din presa noastră privește cu o vădita satisfacție gestul răs­­vrătitor al Bulgariei, găsind la adresa lui chiar cuvinte de laudă. Aceasta, de­sigur în urma faptului că proclamația lipită pe zidurile Sofiei cu­prinde fraza prin care „Ța­rul tuturor bulgarilor“ recu­noaște că sîngele romînesc vărsat pe cîmpiile de la Plevna a ridicat jugul sclăviei de pe umerii vecinilor noștri de dincolo de Dunăre. Nu știm dacă această frază pe care bulgarii pare­ că au uitat să o pomenească vre-o­dată de atunci și până astăzi, ne-ar putea îndritui să ui­tăm atitudinea continuu duș­mănoasă pe care dînșii au avut-o față de poporul nos­tru. Nu știm dacă ea ne dă dreptul ca trecînd cu buretele peste asasinate și amenințări, încredințîndu-ne în sinceri­tatea prefăcută ce vine abia acum să licărească o clipă peste decenii de ingratitudine, să aplaudem încurajînd pe aceia cari vor să se întărea­scă—în dauna noastră poate, prin călcarea în picioare a pactului internațional înche­iat la Berlin de către marile Puteri. înzecit mai grele de­cît ale Bulgariei au fost împrejură­rile prin care a trecut popo­rul nostru, strigătoare la Cer nedreptățile ce ni s’au făcut, dar nu e mai puțin adevărat că ori de cîte ori am avut de făcut un pas care să se re­simtă în raporturile interna­ționale cu celelalte state, ne­am supus în­totdeauna jude­­căței marilor puteri și am ascultat cuvîntul lor. In viața internațională din­tre state există o ordine care trebue respectată, cum există o ordine care trebue respec­tata și înlăuntrul vieței de stat și din punctul acesta de vedere Europa a văzut în­tot­deauna în noi romînii un po­por real. Pentru prestigiul nostru nu trebue sa fim noi aceia care sa încurajam actul de insu­­bordonanță și rebeliune al u­­nui popor și mai ales a unui popor care e în condiții ana­­loage cu acelea prin care am trecut noi romînii și care a avut ocazia să vada în evo­luția noastră exemplul celei mai perfecte realități. Ce să mai spunem însă, cînd poporul acesta ne vraj­­mașește și ne vrajmașește în mod fățiș ? De ce nu ne-au recunoscut bulgarii în bine făcătorii lor atunci cînd voiau să ne rî­­pească insulele Dunărene, de ce nu ne-au recunoscut atunci cînd patrioții noștri cădeau victimele gloanțelor lor în plină capitala a Țarei, de ce nu ne-au recunoscut atunci cînd eram cît pe ce să încru­cișăm armele cu dînșii, sau atunci cînd încercau să nă­vălească în Dobrogia, acea recompensare schițoadă ce ni s’a dat în schimbul celor trei județe deslipite de Moldova. Recunoștința lor de astăzi nu poate să ne apară nouă de­cit ca o simplă abilitate, un truc prin care numai o diplo­mație meșteșugită ar putea crede că ne-ar face să uităm tot trecutul înveninat de duș­mănia lor. Actul de rebeliune al Bul­gariei merită îndoita noastră reprobare, întâi prin ilegali­tatea lui și al doilea fiind­că prin el speră să se întărească unul din dușmanii noștri cei mai înverșunați. Raul Sidciuit­-------cn>—— STRUGURII ADRI Ne miră adeseori seriositatea ce pun unele «ziare organe ale partidelor de guvernămînt, !» discuțiile ce deschid cu gazetele aventurei, și acord ca modul a­­cesta nouei asociațiuni așa nu­mită democrată, atențiunea ce se cuvine de drept unui partid politic, ceea ce în specie, numita asociațiune este departe de a fi știm că această bine­voitoare atenție nu conferă nici un titlu și nu recunoaște nici un drept grupărei în chestie, de­cît prin acest fapt, ea iși i-a rostit în se­rios și se crede deja partid po­litic cu pretenții la guvernul țarei. Așa de exemplu In numera’i de azi dimineață, Viitorul, con­sacră o întreagă revistă, pro­pagandei electorale takiste, in­­trebînd pe aventurieri, cum se face că ei cari ’și constituiau un titlu de glorie din succesele electorale repurtate la Vaslui și Craiova, nu dau semn de viață și au părăsit aproape cu totul ori­ce propagandă in vederea viitoarei alegeri parțiale din Ca­pitală. De sigur că toate ziarele a­­venturei se vor grăbi să răs­pundă cu întortoch­eri, sau dacă vor fi ceva prudente, nu vor răspunde de loc. Totuși spocotim­ că punctul acesta negru in combinațiile takismului trebue elucidat, pentru ca lumea să cunoască limpede cam ce motive ar avea apostolii aven­turei să nu se mut sbucium­e de loc, și să renunțe de a se mai agita cu privire la alegerea par­țială din București, de care e vo­ba. La Vaslui,se știe că aproap­e to­talitatea voturilor obținute de d. Donici, se datoresc liberalilor supărați și prietinilor per­sona­li ai candidatului. JPe acolo ta­­* hismul »V* prea făcut purici, și dacă să găsesc vre-u­nul sau doi partizani de ai acestei bu­­ruene, este pur hazard sau a­­demenit­ pe speranțe rentabile, undiță cu care să servesc apos­tolii nou - democrații ca să pes­cuiască tovarăși. La Craiova, alegerea d-lui E­­conomu încă a fost datorită nu­mai disidenței liberale care este atât de puternică în capitala Ol­teniei, ceea ce de altfel nici ta­­kiștii nu au negat. In ce privește alegerea parțială viitoare, din București, lucrul să schimbă. In capitală nu sunt disidențe declarate și candidatul liberal va obținea pentru el întregul număr de voturi de care dis­pune partidul său. Pe de altă parte, candidatul conservator va dispune la rîndul lui de toate voturile partidului nostru, așa că lupta dată pe o măsurare &ci „opinia“ n’are opinie... Partidul conservator democrat, ne spune un­a de la 90pinian, lu­crează, mocnește, pentru a izbucni. Nu e nici o opinie publică, zice ziarul In chestiune, care să partiei­­ci pe pas cu pas la bunul mers al lucrurilor publice. In sfîrșit, lipseș­te un oare­care grad de cultură generală și o educațiune politică, ar conchide autorul articolului sus­ci­tat. Junimiștii, exclamă d-nsul, nu s'au uitat nici­odată la alegător, a­­decă, după ,ideile. .. marelui elec­tor Bădăreu, junimiștii n’au făcut, în timp de alegeri, vre-o vizită u­nui alegător ; junimiștii n’au pro­­mis în dreapta și stiigă ; junimiștii n’au cunoscut toate rudele alegăto­rului, nici ce a mâncat ori și ce va minca mîni,—toate acestea pe care le-a cunoscut bine Dl Bădăreu (din partidul conservator democrat). Liberalii, după acelaș autor al ar­ticolului pomenit, au cultivat și exa­gerat și ideile și cuvintele dându-le o educație de vorbe goale. In­colo, tinerii generoși au abandonat bur­ghezia din orașe și s’au adresat ță­rănilor, dar nu se pot înțelege cu aceștia... Intre ac­este două metode extreme chipurile, ale junimiștilor și ale li­beralilor și tinerilor generoși, este loc, încape o metodă... reală, conti­nuă autorul, care tinde la desvolta­­rea unei opinii publice... luminate. La aceasta lucrează partidul con­servator democrat. Iată deci marea problemă care frămîntă mințile democraților. Nu e de ajuns deci „metodul“ d-lui Bădăreu, prea cunoscut, mai cu sa­mă la noi aici, în timp de alegeri, democrații mai gîndindu-se și la alte ... „mi toads*, desigur­­ care vor ieși din crierul electorului vultur .­Vai de bietul alegător, de acum înainte, la ce torturi va mai­­ su­pus dînsul, la alegeri, de către bos­­carii d­lui Bădăreu, care-l va a­meți și îl vor învârti, după noile , metod»*. N’a fost de ajuns, se vede, meto­dul de până acum Întrebuințat cu multă trudă de către tachiști ? Și iată, aceste metode, unul din viitoa­rele puncte care vor îmbogăți odată și odată programul partidului mîn­­tuitor de.. conrupere Mergi înainte d­­e Bădăreț, tot așa, căci ție ți se cuvine împărăția.. puteri a celor două vechi partide de guvern, nu mai are de unde ciupi taraful democrat voturi pantru vre-o figurină pe care ar arunca-o înainte ca să candi­deze. In alegerea viitoare din Bucu­rești nu’i chilipir pentru gru­parea deprinsă a trăi cu cior­deală, s’a mintuit putinica, și ajutorul liberal nu mai vine ca’n vremele cele bune. Acum strugurii sunt acri, și iată de ce, aventurierii au re­nunțat la propagande electorale. tualmind provincie turcească iar în­ Filipopoli se află chiar o garnizoană turcă. Relativ la aceasta, telegramele­ zilei de ori ne-au anunțat pe deoparte , că în vederea acestei proclamări trupei bulgare au plecat spre Filipopoli, iar pe de alta că Turcia consideră faptul acesta ca o nouă provocare din partea Bulgariei și că se va opune la procla­mare prin forța armată. Dacă știrile acestea sa adeveresc în total, nu e exclusă posibilitatea unei ciocniri între trupele Bulgare și cele Turcești la Filip­opoli și o­­dată faptul acesta Îndeplinit ne pu­teai considera în plin răsboi Turco- Bulgar. Cu toate că nici o știre n’a venit să ne confirme faptul dacă intr’a­­devăr Turcia a trimis trupe cătră Filipopoli, totuși nu putem sta o clipă la îndoială că dînsa nu va impasibila față de hotărirea fermă luată de Bulgaria. De alt­fel tele­grama sosită aseară prin care se anunță demisiunea cabinetului turc este un indiciu puternic că eveni­mentele vor lua o întorsătură gra­vă și dacă chiar în cursul nopței s’ar fi hotărît trimiterea trupelor spre Filipopoli, o ciocnire astăzi ar fi fost posibilă de­oare­ce de la gra­nița turcă până la Filipopoli nu sunt de­cit cîteva ore. In jurul evenimentelor din Bal­cani s’a ivit însă o complicație nouă. Vestea anexarei Bosniei de către Austria a produs în Serbia o agitație la proporțiile căreia pare că LU Be așteptau cercurile diplo­matice. In ultimele două zile o mulțime enormă a manif­atat pe străzile Bel­gradului protestând contra Austriei, meetinguri naționale de către zeci de mii de cetățeni au fost ținute, poporul a cerut imperios guvernu­lui și regelui Petru să se opună prin arme la anexarea Bosniei. Strigătul poporului pere a a gă­sit răsunet în sinul guvernului și o telegramă din Belgrad ne anunță că regele Petru a semnat decretul de mobilizare a 150 mii de oameni. Dacă Serbia este ferm hotărîtă a interveni prin arme ca să opreas­că anexarea Bosniei, atunci de­­sigur că nu numai imboldul popo­rului a determinat-o la aceasta. Ori­cît de mare ar fi indignarea care ar fi produs-o în Serbia ves­­­tea anexărei Bosniei, ori­cît de a­­­menințate ar fi interesele poporului Sîrb prin această anexare, totuși nu e admis o clipă faptul că gu­vernanții sîrbi să nu-și fi dat sea­mă de disproporția colosală dintre­­ forțele sale și forțele Austriei, Serbia nu lucrează din propria ei inițiativă și o serie de telegra­me ne lasă să înțelegem că ea est­e sprijinită în acțiunea ei de către marile puteri. Dacă în evenimentele balcanice se vor ciocni în mod fățiș și inte­resele marilor puteri, ușor se pot prevedea cît de grave pot fi com­plicațiile care se vor naște. Acesta este pentru astă­zi bu­letinul evenimentelor din Orient. ■ h­wii—Bik­m ** ep­ m» mmm*«w—­€ Uzate și în special ultima sa lu­crare „La terre noire en Rus­­i­sie“ a avut un mare răsunet. După ce a luat parte la con­gresul internațional al agricultu­rii care s’a­­ imt la Berna, d. Yermoloff a venit în țara noas­tră pentru a studia îndeaproape chestia agrară la noi. Astăzi la ora 11 a. m. d. Yermoloff s’a dus la Stînca pen­tru a vizita pe fruntașul nostru d. Dimitris A. Grecianu. V­iitorul a descoperit un nou remediu pentru îndreptarea re­lei situațiuni a țăranului nostru. De reforme economice și sociale, s’a în­grijit guvernul care i-a hărăzit atîtea legi inaplicabile. Ziarul tinerilor libe­rali se îngrijește acum de distracțiile intelectuale cari pot fi oferite țărani­lor și in acest scop, in numărul său de cercuri, el preconizează ideia în­ființărei unui teatru sătesc. Găsim ideia foarte originală. Ast­fel, cînd țăranul va cere pîine, îl va putea trimite la teatru, unde mar­chizele și conții da pe scenă îl vor face să uite de nevoile vieței. Sufragiul universal al lui Z­one sau­ Sextus și dr. C. Angelescu nu e dar nimic, pe lângă noul remediu a­l Viitorului”. In el, confratele vede un adevăra panaceu, pentru îndreptarea situație țăranului și noi al­ciologilor noștri. De recomandăm so ce într’adevăr teatral, despre care se spune că e­­ școală, nu ar fi și un mijloc de pro­pășire economică ? cronica externă Evenimentele din Balcani Telegramele zilei de ori ne-au in­dicat o oare­care stagnați­une în ceia ce privește consecințele care trebuiau să decurgă din evenimentele desfă­șurate în Bulgaria. Nu știm încă veștile pe care ne le va seduce astăzi firul telegrafia, dar credem că după toate indiciile ce le avem la vndămînă, ele trebue să pre­zinte oare­care gravitate. Astăzi la orele 11 a. m., după ști­rile venite din Sofia, regele Ferdinand împreună cu consiliul de miniștri, tre­buia sa fie la Filipopoli pentru a pro­clama independența Rumeliei Orientale și anexarea ei definitivă la Bulgaria. Ori se știe ca Rumelia Orientală e ac­ Intr’o țară, in care toate aberațiil« constitue o hrană intelectuală, de­ci nu am incerca-o și pe aceasta ? e etim In Voința Națională. ..Se știe că tukiștii au fă­cut mai multe demersuri pe lungi dl.­­ Fleva, ministrul țarei la Ro­ma, ca să demisioneze din această demnitate și să primească a fi can­dida­tul lor la alegerea de deputat din Capitală. „Se știe de asemenea câ d. Fleva a refuzat categoric propunerea ta­kiștilor.­­ Ecouri politici fistoizi a sosit în localitate­a ▼ d. Alexis Yewholoff se­cretar de stat și membru al con­siliului imperiului rus. D Yermoloff care a fost timp de 12 ani ministru al agricultu­rii în imperiul Rusiei este un e­­conomist cu reputații europeană, studiile sale relative la problema agrară au­­ toat turul lumii că­„Acum se spune că takiștii ar fi hotărît să pun candidatura d-lui dr. C. Istrati“. Ș­tirea că Bulgaria clamat independentă s’a pre­a pro­dus o oare­care mișcare și la noi. Cu această ocazie s’a arătat încă odată cum vibrează de puternic,­­în momentele însemnate simțimîn­­tul patriotic în poporul nostru, j Vestea de la Tîrnova a făcut să circule tot felul de svonuri asupra isbucnirei războiului între Turcia­­ și Bulgaria, asupra amestecului Romîniei într’un asemenea riz­I ikói, etc. Discuția asupra evenimentelor­­ era foarte animată în toate părțile­­ și tineretul, în genere ofițeri de­­ rezervă ocupînd situații frumoase și exercitînd profesiuni libere se arată foarte entusiaști, gata să îmbrace uniforma și să pornească la război pentru a apăra interesele țărei. Fără să se fi dus măcar să controleze știrile privitoare la con­centrarea unor corpuri de armată,­­mai mulți ofițeri de rezervă au­­ pornit imediat pe la croitori și cismari și și-au comandat uniforme și cisme. De­sigur e o mișcare foarte fru­moasă din partea lor și care dove­­dește că avem și în ofițerimea di­n rezervă un element bun al putere­i noastre militare. ■*­­..­ .............. „Din Basarabia“ Intre stații, mă retrăgeam de la fereastra vagonului, și mai vorbeam cîte­ ceva cu tovarășii urii de călăto­rie. Și domnul cela uscățiv, cu ochii cenușii, ca și ceilalți doi mai vechi cunoscuți ai mei, să puseră la­­ vorbă și discutau. Noul nostru vecin, care vorbea și el rominește, numai cam greu, era proprietarul sau arendașul Bourenilor ,ruși, cum ii zicem noi, dacă rusesc mai poate fi un sat, care să numește Sauleni. Despre ce pu­teau vorbi niște agricultori, dacă nu de săc­ănăturâ, de prețul curent, de perspectiva scăderii sau urcării pre­țurilor, de grîu, de ovăs, de popușoi, de vite, de cum ar trebui să se cul­tive pămîntul și ’n Basarabia, după cît am înțeles pe la dînșii cultura agricolă e primitivă, și de tot ce se atinge de gospodăriea rurală. In ceia ce privește arenda­ pămîn­­tu­lui, proprietarul și arendașul din Basarabia se ’ntrece cu și arendașul din Romînia proprietarul liber. El încasează pentru o desetină (mai mică de­cit falcea noastra) 15 și 16 ruble da la țăran, cînd însă aren­dează pămintul în bani, iar când îl dă la dijmă, pe jumătate produsul cu țăranul, dacă-i mai dă și sămin­­ță, atunci pe jumătate cu proprieta­­rul și 15 prăjani de seceră sau pra­­tilfi. Invoelite de muncă Intre pro­prietar și arendaș cu țăranul sunt libere. Ele să fac și din iarnă, și atunci sunt așa de oneroase pentru țăran și așa de avantajoase pentru cei d’intăi, în cu­­te miri de unde a răsărit la noi in țară zvonul că țăra­nul, de-aici, in această prviița, stă mai bine decit al nostru El trebue, așa se face învoială, să lucreze tot ce-i dator, întâi, proprietarului, și... după aceia să lucreze și ce-i al lui. Ca să zică cam tot ca pe la noi. In unele părți, tot ei imi spun, țăranii stau bine, au pămînt de-ajuns, n’au nevoe să’și vîndă brațele, proprieta­rului, și muncesc numai pentru ei. De aceia și dînșii, proprietarii și arendașii, aleargă la brațe străine, pe cari le aduc, fie de peste Nistru, de prin satele moldovenești, fie chiar din Bucovina. Nu in toate părțile in­să, țăranul plătește cîte 15 și pănă la 18 ruble de rsetina, plătește și mai eftin. Sînt moșii, unde arendașului ii dă mină să-i dea desetină și cu 7 ruble, și asta, fiind-că, el singur, are moșiea in arendă, de la proprietar, pe 4 ruble desetină. Va să zică țăranii sînt săraci de tot pe la dos?“ îi s­pun eu proprie­tarului moldovan. »Unii sunt, da, alții nu. Cei cari-s harnici și iconomi, și cari Își mai găsesc și iarna­­ de lucru, și nu-și pierd vremea prin cîrciumi și numai atunci, ca alții, aceia stau bine, ba chiar nu duc nevoe de nimica Ei, omul harnic, domnule, nici­odată nu moare de foame . Casa l-i casă, ma­sa, masă Ți-i drag sa-i intri în casă; și folosești mult să stai cu el de vorbă ; îi sfătos și înțelept. Cumpă­tul vorbii lui, care i la fel cu ceia ce face, iți face să-ți fie dn­g de el.' Numai cei răi Se pl ng ! Numai cel care nu-i bun de nimica, s’apucă de crede în toate nimicurile și prostiile pe cari i le spune unul și altul,care are gîndul numai de-a face rău“. „Ce vrei să spui ?.. „Apoi, da, numai în mintea ace­luia poate intra gîndul, că eu și toți proprietarii, am furat da la dînșii pamintul, pe care’l stăpinim. Numai în mintea lor poate să între că trebue să le ’mpărțim, lor, pa degeaba, a­­vutul nostru, avut, de care ei zic că-i al lor. Apoi, spune și d-ta, asta poate să fie drept ?... Eu am muncit, de mic copil, n’am avut un palmac de pămînt. Am început prin a fi vătaf la o moșie. Am­ strins, la vre-o zece ani cîte-va părăluțe, și cu acele îmi-am cumpărat cotitul petic de pămînt. Apoi ’ncetul, cu ’ncetul, tot muncind și tot economisind, mi-am agonisit, după o muncă de două­zeci de ani, atîta ca să-mi pot cumpăra moșioara asta pe care-o am. N’are

Next