Evenimentul, octombrie-decembrie 1908 (Anul 16, nr. 196-265)

1908-11-26 / nr. 239

FRUMOASA (Urmare) Se ridică odată în văzduh mânios. Își umflă nările de cătrănit ce era și Bgii niște oehi de să te apuci de par și să fugi nouă ou a brânzei și după ce văzu drumul pe unde apucase, se dete in văzduh peste cap și se făcu o vijelie groasoică și începu a urla pa urma fetei de se auzea urleta dintr’o margine a lumei pănă în cealaltă ! Fetei de la o vreme i se făcea așa de frică de n’aș dori In viața mea să fiu In pielea ei, dar ca omul in nevoe, își făcu o cruce, chemă pe sfinta născătoare In ajutor și pe unde o duceau picioarele se ducea tot cu frica In sin. Deodată ca din trăsnet auzi fata Hei, năpărcă îndrăcită, dacă te am crescut, n’ai avea parte de astă lume și cât vei trăi să-ți fiu inima ca a mea acum! Fata era gata să leșine de frică, dar Sf. Fecioară li lumină mintea și ea scoase numai decît caerul; scuipa de trei ori peste el și-l aruncă îndărăt, îndată se făcu pelse numai de cărți, cît vezi cu ochii cruciș și curmeziș și piuă in nori de înaltă. Dar ce era asta tătucă ! Se făcu o holbară și Invării, invizii claia, apoi o împrăștie pe întreg rotogolul pâmîntului ! Inima copilei se făcuse ca un fir de mălaiu de frică, dar iute scoase din sin o periei o aruncă îndărăt și se făcu—de să nu credeți ochilor —o pădure de nici vârful acului nu putea pătrunde, așa era de deasă și mirosea așa de plăcut, că ți-ar fi venit să șezi tot in apropiere , mirosea a sin de fată mare ! N. Trad.) Dar calitatea principală a lor e legendara lor persistență la lucru (Asta da! N. Trad.). Pentru toate muncile grele Bulgarul e gata și nu perde niciodata ocaziunea unui ciștig- De aceia, în fiecare an numeroși emigranți se duc în Romînia, Ungaria și Serbia să lucreze acolo unde vecinii lor nu vor să se.... înjosească. Pe urmă se întorc acasă cu punga plină Cînd s’a unit calea ferată bulgărească cu cea sârbească Ir Țaribrod, din 6000 de lucrători 5500 erau Bulgari. In Romînia, Bulgarii au specialitatea grădinăriei. Pricepuții grădinari de la Ploești, unul din cele mai bogate orașe romînești, îs Bulgari romanizați. Tot așa In Serbia, pe valea Timocului și a Moravei, erau odată colonii de Bulgari. Țăranul Bulgar mai are și alte calități: nu e incomodant, nici fiecar, nici bețiv (Ca Slavii de nord), nici nu perde timpul în conversațiuni nesfîrșite In fața unui pahar cu apă la cafenea (ca Grecii). Cînd ai călătorit mult timp prin regiuni grecești rămîi surprins de liniștea satului bulgăresc. In Grecia, la orice oră a zilei, dar mai ales pe înserate, vezi pe supt umbrare la viță cum șed oamenii vorbind zgomotos, schimbînd harta Europei și răsturnînd ministerele. Cum vine un străin, mere bucurie pe toți ! Fiecare îi iese înainte și-i oferă ospitalitate. (Foarte frumos ! N. Trad.) La Bulgari e tocmai contrariul: nimenea pe stradele satului, nici cafenea sau crișmă în plin aer, nici nu-ți iese cineva înainte, ori cît ar tropoi caii. Dar cînd ești recomandat, ospitalitatea e perfectă. (Un maior rus întors de la războiul de la 1877 descria foarte urît ospitalitatea bulgărească. N. Trad). Bulgarul nu seamănă nici cu Grecul, și cu atîta mai puțin încă cu Romanul. ‘Cînd treci din Bulgaria în Romînia, schimbarea e mare. Deși te duci la nord, ți se pare că te duci la sud. La Romani numai limba e latină, și cu toate acestea ei îs Latini, Latini meridionali, cu amor propriu și gust de lux, cu vorba bogată și cu toate acele calități și defecte pe care n’ar trebui să le critic eu, care-s tot Latin (zice Francezul). Totuși, Romînia, țară mai veche declt Bulgaria, Îmi face impresiunea unei mai mari tinereți. (Va urma) Dr. August Scriban St. în Rea. B 10 Roș. —..........jtf -v*-------------------------- Foc și bătran se făcu împăratul de mânie; vijelia îndoie pădurea, trosneau crăngile, se despicau stejarii până în rădăcină, și deodată se răstoarnă întreaga pădure de te minunat cum stăteau copacii resturnați. Și ce copaci, Doamne, te spăimîntai privindu-i ! Mai merse copila cu mai merse, și simți în spinare un vînt călduț de-ți venea să te culci în loc. Cum îi scăpăra, arunca gresia și se făcu un munte numai cremene. Se auzea cum sa isbea vijelia dincolo de munte, dar cremenea-i cremene, nu stejari și cărți! Nu mai merse fata decit foarte puțin și dete de un palat de-ți lua vederile. Se socoti să bată în poartă, că era cam seară și poate că va fi oameni buni; de sa va putea potrivi la vorbă, poate rămîne și slujnică. Numai cîte ce ciocni și îi și deschise portarul : — Ce vrei și ce umbli pe la noi ? — Dar ce umblu, ia vreau să-mi găsesc un stăpln. — Și cum te chiamă ? — Frumoasa ! Se găndise copila ce să respundă, altcum era ageră la minte. Trebue să vă mai spun numai, ei aici ședea un împărat tot așa de mare și de puternic că tatăl Frumoasei. Se potriviră la vorbă și Frumoasa noastră era mai mare și mai mică la găinile împăratului. Așa slujnică nici nu mai avuse impăratul de cănd ii deschisezeu ochii. Ca la vreme de mîncare găinelor, ținea curat, se supunea la toate, era adică copila de cinste și de socoteală. Trecu ce trecu și auzi intr’o bună dimineață că-i ziua împăratului și că In trei seri ds-a rîndul se va da jocuri, cari nici nu s’au pomenit și că simt chemați toți voinicii de împărați și toate frumoasele. Să știți insă, că și împăratul la care era ea, avea un fecior voinic, chipeș și frumos de să nu-ți mai iei ochii de pe el ! Cam de cănd trage de seară, știți, după ce omul își grijește vitele și se așează să dea la mămăligă. Frumoasa se îmbrăcă în cotețul găinilor și haide și ea la joc. Un voinic de fecior, măndru și sdravăn ca un Făt-Frumos, tocmai juca, cănd deschise ea ușa , era feciorul împăratului, stăpînul ei. Ea era așa de măndră și-i sta așa de bine că pun rămășag, că și dumneavoastră oricare a-ți fi văzut-o, vă încumetați s’o aveți cunune casei. Cum trase feciorul împăratului cu ochiu, o zări și îi căzu tronc la inimă, sări ca un epure, o luă la joc și cu ținu drăguța de noapte, tot amindoi jucară. Pe cînd ne sculăm noi așa la vite, eu, ca o fată de cinste, scăpă cum scăpă și văzu de găini. Feciorul dă dara ei și în sus și in jos, ba nu mai vrea să joace cu alta, ba i se aprinsară călcăele de dorul ei, de purică l’a frămintat. Dimineața, cănd se întoarse feciorul acasă necăjit, șireata fată îi eși înainte și n’o putu răbda inima să nu o întrebe cum s’a petrecut. El nu zise nimic, dar îi șterse o palmă împărătească de văzu tot stele verzi ! A doua seară, ear i se făcuse de joc Frumoasei. Se îmbrăcă cu haine fie cele de aur. Ți se ducea inima după ea. Cum o zări feciorul, mai gătită și mai măndră, îi crescu inima de credeai că a prins pe D-zeu de picior. Cât a fost noaptea tot cu ea a jucat. D’apoi i-a mai dat și mâncările de cele mai alese. Nu vă puteți găndi căt e de bine să fii ibovnica unui fecior de împărat. Pe cănd căata cocoșii de cătră ziuă, Frumoasa făcu ce făcu și o șterse la găini, își desbrăcă hainele și rămasa tot servitoare. (Va urma ) toraie, nu una singură cum cerea dl lake Ionescu. Apoi, linia de demarcațiune dintre cele două județe Tulcea și Constanța, va fi modificată așa fel că elementul romînesc să fie preponderent in fiecare regiune. S’a stabilit, de asemenea și numerul reprezentanților, pe cari Dobrogenii îi vor trimite in Parlament. Ei vor fi cîte șeapta din fiecare județ, dintre cari patru deputați și trei senatori. Epoca ne spune ca alegerea abia la limită a d-lui I. Bianu în comisia de indigenare a fost o lovitură Îndreptată de către generoși, contra d-lui D. Sturdza. Această demonstrațiune e cu atit mai semnificativă cu cit să știe că d. Costinescu comunicase d-lui Brătianu cum că d. Dimistrie Sturdza considera o goană în contra d-lui Bianu, ca o demonstrațiune contra sa. Sicierea,Coliți Pilaier și Cercul Gulia din iad lnstriad — unul din centrele culturale ale țărei s’a înființat acum un an, un Cerc cultural la a cărei formație au luat parte toți intelectullii orașului, care simțeau nevoia unui local în care să se adune și să petreacă orele libere intr’un chip intel iigent și plăcut. Astăzi—grație interesului cu care au lucrat toți membrii . Cercul cultural e instalat intr’un local frumos din strada Principală, are o bibliotecă numeroasă, primește zilnic reviste și publicații din țară și din străinătate, are o sală de lectură și de dans , splendid amenajată, corespunzînd asl.’ ‘ fel tuturor cerințelor moderne. Aflăm acum că studenții Solidariști, ca mulțumire pentru frumoasa serbare pe care Bîrlădenii au organizat'o ’ pentru dînșii anul trecut, au hotărit să joace la Bîrlad în beneficiul Cercului cultural — la al cărui progres privesc cu simpatie — piesa „Studențții de la Heidelberg“ pe care au re-prezentat-o pentru a doua oară cu un succes care a întrecut așteptările tuturor. Miercurea trecută pe scena Teatrului Național. Pentru Iași reprezentarea piesei „Studenții de la Heidelberg o minunată operă a lui Wilhelm Meyer Foerster, a fost un eveniment artistic , deosebit și publicul nostru care a îmbrățișat atât de călduros manifestarea artistică a tinerimei Universitare, a răsplătit cu ovații nenumărate pe tinerii interpreți ai rolurilor, care-și jucau pe scenă o parte din frumoasa lor viață de student. , „Studenții de la Heidelberg“ după cum am spus a avut un succes de[ săvîrșit, o reușită din acele care lasă urme, care sguduia și deși au trecut cite-va zile de la reprezentarea ei se s vorbește încă și acum cu entusiasm și se laudă studențimea noastră entusiastă. „Pacat că n’avem și’n prezent Frumoasa viață de student“... prințul plînge pe scenă, studenții îl privesc cu tristeță și în sală sînt lacrămi in ochii celor care gîndesc acelaș lucru, a celor care sînt departe de viața frumoasă de student pe care ar dori să o mai trăiască odată, înainte de a termina nu pot să nu menționez încă odată pe tinerii interpreți ai rolurilor, care de data aceasta pe lângă entusiasmul și conștiințiositatea pe care au arătat-o la prima reprezintare a piesei, au dovedit și o tehnică scenică admirabilă. Rolul prim al Prințului Karl Heinrich, tânăr crescut, în singurătatea curiei princiare din Karlsburg și care nu cunoaște viața și amorul, nu gustă din farmecul tinereței, decit în timpul celor trei luni de ședere la Heidelberg în mijlocul tinerimei universitare entusiasze a fost interpretat cu mult talent de dl. Victor Stoinescu. Cele mai subtile stări sufletești și pasigiile emoționante admirabil redate, atitudinea de o perfectă corectitudine și timbrul vocei plăcut au făcut ca rolul susținut de dl. Stoinescu sa fie la înălțime. A fost foarte mult și pe drept aplaudat mai ales în scenele de despărțire cu Ketti și în scena viziunei din Actul IV, în care a pus atâta enervare încît a impresionat profund pe spectatori. Dr. Lăzărescu, în dificilul rol al Doctorului Juttner—bătrânul educator al prințului, om superior, cu anii tinereței petrecuți în libertatea, veselia și lirismul vieței studențești din Heidelberg și pe care numai nemărginita afecție către prinț 11 îmi reține în rigoarea și eticheta curiei princiare—a avut pasagii de un lirism neîntrecut și a jucat cu multă simțire.—Are o voce dramatică splendidă, care impresionează mult. Foarte rece măsurat și cu mîndria inertă omului de stat, în care sentimentul datoriei, înăbușe orice sentiment, rolul Ministrului Hanglia fost foarte just executat de dl. George Matei. Dl Ionescu Darzeu—traducătorul piesei a interpretat minunat rolul pretențiosului Valet de Cameră Lutz Un talent comic de valoare și foarte justă interpretare a tuturor situațiunilor. D-dü Gh. Mucenic și Ioan Adam, Tata Ruder Berarul și Kellerman, cel dintăi veșnic zăpăcit și aflat și cel de-al doilea chelner al studențimei vesele, cu un joc de scenă și o mimică neîntrecută a a făcut deliciul publicului. De asemeni cît se poate de bine d-nii Ifrim, Grănescu, Hurescu, Stroici, Ionescu Virgil—care posedă o foarte frumoasă voce de bariton, și Hanganu în rolul lui Karl Bitz - student bătrîn și chefliu. Intre cei care au dovedit foarte mult talent și care au contribuit mult la succesul desăvirșit a pesei au fost d-nii I. Dimitrescu și Const. Buchman, în rolurile celor mai veseli și cheflii studenți din Heidelberg. De asemenea nu putem uita pe d-nele Aglaia Pruteanu—care a fost o Retti, drăguță, duioasă și veselă, copila desmerdată, al studentimei vesele din Heidelberg, Athena Georgescu, d-na Dörffel și Momuleanu, d na Ruder.1 Cât privește despre dl. State Dragomir care a preparat și pus in scenă piesa, cu dragostea de artă care îl caracterizează, i se cuvine toată lauda pentru interesul pe care și l’a dat și pentru timpul relativ scurt în care a reușit să scoată artiști din niște diletanți. Intr’un cuvînt representația „Solidarităței“ a avut un succes deosebit din toate punctele de vedere. Pusă sub patronajul d-lui Rector al Universitătei, dr. dr. George Bogdan, care încurajează totdeauna mișcările frumoase ale tinerimei, representația a avut și avantajul să aibă un public numeros și select, cam nu au avut multe spectacole din Iași. Vestea că studenții se duc la Bârlad ca să joace gratuit pentru cercul Cultural din acel oraș nu poate decît să ne bucure și-i felicităm pentru inițiativa și tendința pe care o au de a sprijni și încuraja instituțiile culturale din Moldova, făcu progrese atit de mari, ia cît, la virsta de 24 ani. Înlocuia adesea pe tatii sau, la orga bisericei protestante din Cernăuți unde se stabilise iassinia sa, în 1814. Orfan la 16 ani, și fără mijloace Francisc se inrolă în bandele revoluționare cari cutrerau Europa pentru libertate și egalitate. Cariera de soldat-voluntar nu-i dădea însă în toate anele pînea trebuincioasă; brav și inimos era tînărul Francisc : mai multe răni dobîndite în înoăerările aproape zilnice, erau atîtea probe de vitejia sa. Dar, aspirațiunile sale îl repursau spre acea artă muzicală pe cpre atît de mult o iubea, și ©l își aduse aminte că, in Iași, trăia un frate al său mai mare, căruia ar putea sferi ceară un adăpost și că i-ar fi prielnic acel centru intelectual, pentru a-și agonisi lecțiuni de piano, Francisc era pianist, organist și violoncelist, —■ și a-și croi astfel, un viitor conform gusturilor sale. Rece, foarte rece, fa însă primirea fratelui cel mare; atunci, amăgiți Francisc Caudella părăsi casa în care nădăjduia să intimpine o ospitalitate frățeasca, și se puse pe muncă, dobindl lecțiuni de piano, fu angajat ca priotoncelist la orchestra operei gersHsma Kisch și la aceia a trupei Imacexe Efourau — de o eduesțiune îngrijită, ei fu primit în cea mai bună societate ieșană și în fine, la 184$ au recomandat de Alecu Sturdza mamui logofăt Costăchel Sturdza Scheianu, ca profesor de piano al copiilor săi. Șaptesprezece ani a rămas Francisc Caudella în acea familie unde era considerat ca un membru al ei și în care, fiul său, respectatul nostru colaborator d-l Eduard Caudella, autorul lui „Petru Rareș“, a crescut impreuna cu copiii Marelui Logofăt Costache Sturdza-Scheianu. In 1861, Francisc Caudella fu numit director și profesor de violoncel, la Conservatorul de muzică din Iași, profesor conștiincios, propiguitor inteligent al artei, el a fost un adevărat părinte al elevilor săi, printre care o proteja și iubea, mai cu deosebire pe răposatul Gavril Muzicescu, care, patruzeci de ani mai tlrziu, deveni la rîndul său, director al aceluiaș Conservator. Francisc Caudella era un autodidact; primele noțiuni de muzică, le căpătă de la părintele său , fondul sau de cultură, însă, și-l dobândi el singur, lui își datora poziția frumoasă la care ajunsese, ajutat fiind de un talent muzical real și de o mare activitate. Multă muzică pentru piano și pentru violoncel, a compus el, și pentru colț și orchestră un „Imn Național și un „Marș Triumfal“ dedicat Măriei Sale Domnitorului Carol I-iu. S’a stins la Iași, în ziua de 26 Decembrie 1867, și ultimele sale cuvinte erau despre muzică, despre elevii săi și despre Conservatorul pe care cu atta drag l’a dirijat pină la moartea sa. Revista Musica. Precum spune însuși autorul în prefața lucrărei sale, acestea nu sunt singurele sale discursuri, chiar acela de ordinea materiilor, notate mai sus , dar n’a publicat decît pe cele ce l« a putut păstra sau găsi in ziarele timpului,în cari s’au înserat pentru întiiași data. Unele dintre bucățile volumului au mai fost deja tipărite l mai înainte în broșuri izolate; de astă dată insă sunt grupate într’un singur mănunchiu literar. Cuvîntările, de cari ne ocupăm, sunt astfel clasificate : 12 predici bisericești și funebre, 8 discursuri ocazionale cu caracter școlar, patriotic și filantropic, 5 discursuri parlamentare și o conferință de Ateneu. Volumul începe cu primul discurs, roirnit da autor in calitate de profesor public, cu ocazia distribuirii premiilor la școalele de băui din Ismail (Basarabia) la 29 Iunie 1874, și sfirșește tot cu un discurs școlar plin de învățăminte și de nobila simțiri, rostit, după 35’e ani de carieră didactică, la 1 Maiu 1908, în curtea liceului din Galatz, cînd și-a luat rămas bun de la colegii și elevii săi. La 1 Decembrie se va efectua la casa de depuneri și consemnații din București, a 17-a tragere la sorți a obligațiilor creditului județan și comunal din seria 5, 6 și 4 și jumătate la sută. Presa Română Conservatorul vorbind despre drepturile dobrogenilor ne spune că din cercurile liberale bine informate transpiră cîte-va interesante amănunte asupra modului cum guvernul înțelege acordarea drepturilor dobrogenilor. Vor fi două circumscripțiuni elec «fit» OBCXO ITOlMSNTIJ Owwyww« Frencisc Serafln Caudeila Respectul către cei dispăruți, cari au luptat în această țară pentru propășirea artei muzicale, trebue întreținut cu sfințenie. Ne promitem, într’o serie de mici notițe, a împrospăta memoria cititorilor noștri asupra activităței acelor bătrâni și influenței ce au avut-o în propagarea muzicei la noi. Printre aceștia, Francisc Serafin Caudella, e unul din cei mai vechi și cei mai meritoși. Acu șaptezeci și mai bine de ani, debarcă la Iași, nobila capitală a Moldovei, un adolescent a cărui singură avere era violoncelul său; goală îi era punga, insă plină de iluzii inima și doritoarele de muncă spornică și entusiastă. Tatăl său, Adalbert Caudella, cîntăreț, organist și fabricant de piane, era stabilit la Viena, cînd, se născu ln 1812, in capitala muzicei, tinărul de mai sus , Francisc Serafin Caudella. Elev al părintelui său, Francisc INFOIMAȚII Azi e Ultima zi, cînd se mai primase apeluri electorale la tribunalul local. Azi dimineață s'a oficiat cu mare pompă de către un numeros cler, hramul bisericei Sf. Gheorghe din strada Lozonschi. Școala Normală de învățătoare „Mihail Sturza“ ș’a serbat azi dimineață cu o deosebită solemnitate patronul. Cuvintări diverse.— Acesta este titlul unei noi broșuri apărute zilele acestea in Galați de sub teascurile tipografiei „Buciumul Român“ P. P Stănescu, și datorită neobositului nostru amic, d. M. N. Panu, advocat, profesor pensionar, fost senator, totr un volum de 210 pagini, format 16, cu multă Îngrijire tipărit, se cuprind 23 cuvîntari, cu conținut religios, marțir, didactic și social-național, rostite de autor în diferite ocaziuni de la 1874 pînă la 1908, fie ca simplu cetățean fie ca membru al Parlamentului.____________ Serviciul sanitar a Înaintat direcțiunei generale a acestui serviciu un tablou amănunțit de mersul epidemiilor pe ultimele 15 zile din luna Noembrie. Următoarele posturi de învățători sunt vacanta in: învățămîntul rural din județul nostru, Postul 1 din comuna Conești-Roșcani și postul 2 din Stînca-Cirpiți. Bibliografii A apărut „Concepțiunea“ filozofică a moralei de d. Socrate Georgesciu cu următoarele părți: Oarecari considerațiuni asupra moralei. Cum se prezintă cestiunea moralei în organisațiunea unui Stat. Cum se prezintă cestiunea moralei în principiile morale ale sistemelor dogmatice. Posibilitatea de a rezolva cestiunea moralei printr-un studiu asupra vieței în general. Ce e viața. Cum se prezintă viața in aspectul său general. Oarecari considerațiuni asupra cunoștinței în general: geneza conștiinței omenești. Omul este, sau nu, pieritor ? Din teritorile luptei pentru a trăi. Legea evoluțiunei fenomenala și consecințele acestei evoluțiuni în existența socială a omenirei. Despre inegalitatea condițiunilor de existență în lupta pentru a trăi. Uniunea conjugală și efectele ei în viața intimă a fiecârui individ și a omenirei în general. Din multiplele imperfectitudini și deșertăciuni ale fenomenului viețuitor. Unitatea transcedentală a vieței afirmată prin acțiunile de căpetenie ale individului. Considerațiuni generale asupra vieței. Morala dupe natură. Oarecari considerațiuni asupra justiției omenești. Ce e mila. Concepțiunea noastră asupra moralei. A apărut No. 375-376 din „Biblioteca pentru toți“ cuprinzînd „Vicarul din Wakefield“ celebrul roman al scriitorului englez Olivier Goldsmith, traducere de Willy Ghiil. Romanul acesta de mai bine de un secol a încîntat și incintă pe cititorii de pretutindeni,—căci a fost tradus în toate limbile, — atît prin teza morală pe care o dezvoltă cît și prin figura admirabilă a pastorului protestant d-rul Primirose, care prin puterea credinței înfruntă toate nenorocirile,!^ apare ca un simbol de bunătate și jertfă de sine, — e o scriere din cele mai morale. Romanul acesta e o povestire care farmecă prin realitatea simplă și naivă a personagiilor și prin puterea analizei. Foarte moral,—el se recomandă tuturor, cu deosebire tinerimei. Prețul 60 bani. A se cere catalogul complect al „Bibliotecei pentru Toți“ la Librăria editoare Leon Alcalay—București« ~'`asassa»js<* Liga de Propagandă Conservatoare 6) Despre Democrație Conferință ținută sub auspiciile „Ligei de propagandă conservatoare“ In sala Dacia în seara de 4 Noimbre 1908 de N. FILIPESCU D-lor, vă închipuiți un senior feudal, un baron din evul mediu, mai tiranic decit acești inspectori ai muncei, cari vor hotărî nu numai partea ta de muncă, dar și felul de muncă ce ți se impune și cu biciul te vor sili să-ți împlinești partea ta de muncă ! (Aplauze). D-lar, toate acestea sunt utopii; deci nu este primejdie să le vedem realizate. De aceea un scritor francez, dl. Faguet zice: nu mă tem de socialism; colectivismul nu se poate realiza. Mă tem insă de silințele dureroase ale acelor ce vor să ne îndrumeze spre socialism. Aci este primejdia. De aceea n’avem să ne temem de socialiști. Trebue să ne temem însă de un partid politic, partidul liberal, care la sdst postul cuvântului de libertate și a tradițiunei unui partid de guvernământ, alunecă pe povirnișul socialismului. Nici un partid de guvernămînt din Europa n’a făcut, spre socialism, un salt mai îndrăzneț decit partidul liberal la noi. (Aplauze). El atacă proprietatea în esența și în trecutul ei. El pune la cale și răspindește cărți ca acela a d-lui Radu Rosetti, care, între altele, conține și adevărate falsuri. El aclimatează ideia de expropriere a proprietarilor. El propune servituți cari constituesc o adevarată deposedare, căci iau proprietarului folosința deplină a pămintului și nu-i lasă de cit nuda proprietate. El sugrumă libertatea cînd în materie de contracte nu se mărginește a stabili, garanțiile necesare contractului de muncă, ci prin minimul de salariu, și maximul de arendă hotărăște însuși prețul muncii și al chiriei pămîntului. Aci este primejdia, comparați secet program cu acela al partidelor de guvernămînt celor mai înaintate din Europa și veți vedea că, nici odată, un partid nu a făcut un mod mai îndrăzneț spre socialism. (Aplauze). D-lor, in mîinile d-voastră stă puterea cu care puteți face ca partidul liberal să dea înapoi. Arătați cu bărbăție că în masele populare asemenea idei pot avea trecere. (Aplauze). In lor, v’am arătat intru cit politica egalitară poate fi folositoare claselor muncitoare. Acest folos însă al claselor muncitoare nu trebue să fie sigura noastră preompare. Mai este de luat în seamă și un alt interes, pentru mine chiar mai mare : este interesul statului. Statul trebue să fie mare și tare. (Aplauze). Aceasta este dogma pentru un partid conservator. (Aplause prelungite). Din acest punct de vedere, dacă cercetăm diferitele cestiuni pe cari vi le-am expus, constat că, in ce privește egalitatea legală, această egalitate este singurul regim posibil în România, fiind dată dezvoltarea noastră istorică , deci primim această egalitate fără nici o restricție. In ceea ce privește egalitatea politică, facem o rezervă. Primim să asociem la viața publică orice elemente oricare ar fi, dar cu o singură condiție, ca aceste elemente, prîn luminile lor, prin independența lor, să ne o forță pentru Stat. Dacă stim o torță le primim, dacă sunt o slăbiciune le respingem ! (Aplauze). Gît pentru egalitatea socială, ne invoim ca statul să se facă unealta unei politice care tinde a stabili o cia mai mică inegalitate de condițiuni. Insă vrem ca intervențiunea statului să se producă întru cit iu târăște elementele producătoare și să me alese întrucît slăbește și moleșește factorii ce conlucrează la prosperitatea națională. (Aplauze). Viitorul nostru atîrnă de tăria Statului. Nimic din ce -ar putea slăbi nu trecue îngăduit,, fie că prin aceasta sar jigni vre-o clasă oarecare. O fi aspră această politică. Se poate. Dar țările cari au Însemnat ceva, in lumea aceasta, au știut să se plece acestei legi, pe care n’o cred mai presus de patriotismul D-voastră. Din fericire, d-lor, este o sferă, unde se produce armonia și unde se pot împăca și factorii de întărire ai statului și elementele de propășire ale claselor muncitoare. (îndelung prelungite aplauze). (Sfirșit). Calendarul Săptămânal De la 23—30 Noembrie Xiuni 24 Păr. Cumentei* Marți 25 ff) Mart. Ecaterina Merenzi 26 Cuv. Alipie St. Joi 27 Mart lap. Persu Vineri 28 Cuv. Stefan Sâmbătă 29 M. Paramon Duminică 30 Ap. Andrei La 18 prim Quart, la 26 lună plină.