Evenimentul, iulie-septembrie 1909 (Anul 17, nr. 117-189)
1909-08-05 / nr. 144
- ANUL XVII No. 144ä ItUDI A 3ONAMENTE Pe un an.........................Lei 20 Pe jumătate de an . . . .10 Pe trei luni.................... „5 In străinătate pe un an. * 30 Un număr vechi 30 bani TELEFOST SUB DIRECȚIA MERCURI 5 AUGUST 1909 -ASSUÜ CIUL8I Inserții și reclame In pagina a 2-a rândul 1—Leu In pagina a 3-a rândul 0 50 bani In pagina a 4-a rândul 0.30 bani SEDACȚIA ȘI TADMI 5 ISTRtAȚIA STRADA LAPUȘNEANU No. 44L XMANI COJMSJEJt TATOU CLUBULUI CONSERVATOR IAȘI Mariți)bad(il, Sabad?i)t liberal-național Sunt unele împrejurări în viața omului care coincidează în mod fericit cu aspirațiile și planurile lui, și se ’ntîlnesc la timp, spre a se constitui într’un fel de salvadent de ocazie. Așa bunăoară, cine ar fi putut crede că pe dl. Ionel Brătianu, care simțea nevoia de a’și căuta sanatatea sa sdruncinată,— îl vor trimite doctorii tocmai la Marienbad unde să găsească la aceeași vreme pe regele Eduard al VII care să’l poftească la masă ? Este o coincidență așa de fericită în viata guvernului actual presidat de bolnavul dl. Ionel Brătianu, încît îți vine să crezi că tot se mai fac minuni pe lumea asta. Inchipuiti-vă un barbat în puterea vrîstei, sdruncinat nu numai în sanatatea sa fizică, ba chiar și în sanatatea lui politică, atît ca șef de guvern cît și ca șef de partid, că-i iesă Marienbadul la an, înainte ca un salvamont al tristei situații în care se găsea !... Mai fericită împrejurare nici că se mai poate. Inchizînd astă primăvară ușele parlamentului în nasul căpăținoșilor majorități cărora le făgăduise realizarea dorințelor lor înainte de terminarea sesiunei, dl. Ionel Brătianu compta pe vremea odihnei politice de vară, ca să prelucreze pe nemulțumiți și să găsească un chip de a face o remaniare care să satisfacă macar o bună parte de recalcitranți. Vara trecea, și chipul nu se mai găsea; toamna se apropia și dl. Ionel își făcea deja giamandanele nu pentru viligiatură, ci pentru plecarea de la guvern, căci nu se mai încumeta să spereze că va putea da ochi, cu obraz curat, la toamnă, cu parlamentul. Iată însă că deodată apare salvamentul Marienbadului. Mare icoană deci pintre burta verziunea liberal-națională, că dl. Ionel Brătianu să găsește în bunele gratii ale Europei ! — Auziți măpârliților, zicea ieri un apel peșit partizan din straturile mai de jos ale regimului,—că șeful nostru este poftit la masă la împăratul englezesc ! Mai poftească ciocoii să prorocească, cumcă liberalii să retrag la toamnă, cînd șeful partidului se bate peste burtă cu împărății! Boicotat în lăuntru chiar de ai sei, dl. Ionel Brătianu a căutat o diversiune în afară, și pândind pe M. S Eduard al VII Regele al Angliei și Imparat al Indiilor, s’a grămădit la Marienbad unde, s’a făcut poftit la masa cesaro - crăiască. Anul trecut tot pe vremea asta, fostul șef al partidului și guvernului liberal, în loc să caute de sanatate în mod serios, a făcut o cură diplomatică de întîlnire cu diplomații Europei. Se surmena omul alergînd de la Clemenceau la d’Aerenthal, și de la d’Aerenthal la Isvolschi, reîntorcîndu- se în țra cu satisfacția omului care a pus trebile europene la cale. Dacă nu ar fi dat așa de năprasnic peste dl. Sturdza boala de care sufere și azi,desigur că partidul liberal era de mult retras de la guvern. Dar boala d-lui Sturdza a adus pe dl. Ionel la șefie și a scapat partidul de catastrofa cădere în opoziție. Acum dl Ionel Brătianu sdruncinat la rîndul său în lăuntru, caută să se refacă în afară. Isbuti-va, pute-va să estragă din vizita de la Marienbad un salvadint pentru regimul liberal ? Iată ceea ce așteptam să vedem! I vorbește și mai ales a situațiunei de partid, de guvern ce și presupune în public ce noimă ar avea ventilarea atîtor speranțe [în jurul unor combinații absurde și ridicole ? Fapt este că scadența, funestă acestei politici de expediente, se apropie. Takismul nu poate să reziste unei crize, tocmai fiind că nu este un partid, care presupune mai presus de asociarea intereselor politice, acea coeziune sufletească determinată de comune principii și credințe. In ziua cînd bugetofobia care e sinteza takismului va primi formi dabila, decepție ca fatal o aș teaptă, se va fi sfîrșit cu această urîtă aventură din politica romînească. Iată ce tulbură acestor democrați de contrabandă lihnita lor digestie. Și de aceea încep să emite dacă nu'i chip să li se lase o codtlă disponibilă. Visul „concentărei” demască spaima lichidarei. <31 > Lichidarea Takiștilor „— Cine lichidează ? Cine vorbește de lichidare ? Nu e adevărat ! Protestăm ! Blasfemie ? Așa răspunde presa takistă constatărilor ziarelor liberale, cari, firește, au tras concluziile ce se impuneau din stăruitoarele ipoteze takiste asupra „concentrărei conservatoare*, guvernului de transiție și celorlalte sondaje, menite a lămuri viitorul rezervat grupărei lor. Și cu toate astea ce altă semnificare să se dea divagsțiunilor ce de atâtea zile apar pe temele ce citarăm, într’un ziar care In materie de takism e mai oficios decît toate celelalte, căci este uneori mai takist chiar decit d. Tike Ionescu. Dacă takismul ar avea în adevăr conștiința forței cu care se laudă, a autorităței de care LORD BYRON DON 3"0 A 3bT CÎNTUL I (urmare) CXI încet încet, mîna care ținea pe aceea a lui Juan, răspunse la stringere dulce de tot, dar destul de simitor ca pentru a zice: „Ține-mă mte rog". Totuși nimeni nu s’ar putea Îndoi că din ea nu avea altă intenție decît să-i strîngă degetele, cu o curată și platonică stringere; s'ar fi lat înapoi cu groază ea la contactul unei broaște ricoase, sau a unei vinere, dacă i-ar fi venit in minte că era ceva in aceasta, care ar putea face să se nască un sentiment periculos în ochii unei soții prudente. CXN Nu prea știu ce gîndi Juan de aceasta, dar el făcu ceea ce d-voastră ați fi făcut în locul lui ; buzele lui tinere mulțumiră acea mînă printr’un sărutat recunoscător; apoi, ioșind de excesul fericirei sale, se indepădte cu un fel de desnădejde ca și cînd i-ar fi fost teamă să nu fi făcut rău ; amorul este așa timid într’o inimă novice ! Dinsa ro și dar fără minte, încercă să vorbiascâ dar în zadar, atît de slab îi devenise glasul. CXIII Soarele dispăruse la orizont și luna arăta discul ei galben; luna e ----------------------------------------------- BetFigilÄlFiM Pentru a evita discuțiile asupra chestiilor la ordinea zilei—ns sunt tocmai plăcute guvernanților aceste discuții —presa guvernamentală se ocupă mai ales de două lucrări : de conservatorii din Prusia și de arzătoarea problemă cine se prezida. La noi, alegerile generale legislative din.... 1915! Și când te gândești că avem in capul afacerilor publice un guvern incomplet, care a face cd, în zadar, să se compleeteze cu m vreo două luni să-t așa că, forțat, îți vine să admiți că tot acest guvern va prezida și acele alegeri! Bumai aceste trandafirii Slnzi?, cu care vrea să îneâpte presa guvernamentală pa prea puținii săi cititori și partizani, pioate să aibă un cusur, și anume, se pate întâmpla ca guvernul să cadă chiar în toamna asta. îiu te prinde, în totule, căci te trezești că pierzi pariul ! In adevăr, în cercurile liberale se spune că d. I. Brătianu ’și-a dat seama că nu poate alerga înainte cu mai ales de d. Sturdza. Lucrul acesta l’au dovedit desele conflicte pe care uni din miniștrii le-au avut în Senist, iar d. Haret chiar la Cameră. Acum se spune că d. Ionel Brătianu laainte de a încerca la toamnă să remanieze ori să complecteze macar ridicola« sau guvern, va sonda să vadă daca poate obține disolvarea parlamentului. Cum este aproape firesc ca parte periculoasă; acei care i-au zis castă au început după mine, prea de curînd nominelatura lor; cea mai lungă zi 21 Iunie chiar, vede sevîrșindu se mai puține acte perverse decit acele pe cari le luminează luna surizîndă în trei ora păstrînd in totul aerul ei modest. CXIV E o tăcere periculoasă în acest moment, o liniște care permite sufletului să se deschidă în întregime, fără a putea găsi puterea să se stăpînească, lumina argintie care scopere cu un farmec sfint arborii și turnurile, care dă întregei naturi un caracter de frumuseță și de dulceață intimă pătrunde astfel pănă la inimă și răspândește o amoroasă toropeală care nu este odihna. d. Brătianu să întâmpine oarei cari dificultăți în această privință, nu este exclusă probabilitatea retragerei d-sale de la putere, chiar înainte de deschiderea sesiunei parlamentare. Scouti politice dapa cum se știe, ministrul «^cultelor, contele Apponyi, a interzis studenților romîni din Ungaria ca să participe la congresul studențesc ce va ține la București. 1 Această știre a fost din sursă semi-oficioasă, confirmată]* „Tribuna“ publică astăzi scrisoarea unui student român, prin care i se spune că studențimea romînă nu are cunoștință despre această dispoziție ministerială, deoarece ea nu a fost publicată în mod oficial. Autorul scrisoarei invită pe colegiis săi să asiste la congresul din București. I „Tribuna“ anunță în acelaș timp că guvernul a organizat un adevărat serviciu de detectivi printre studențimea romînă, spre a afla care dintre studenți vrea să se ducă la București. Subprefecții au fost somați printr-un ordin ministerial ca să supravegheze pe studenți de aproape și să nu le libereze pașapoarte pentru Romînia. O telegramă din Budapesta anunță că, sub pretextul ridicatei nivelului moral al sminarilor pedagogice românești din] Transilvania, cum și ca măsură de garanpe pentru regulata predare a cursului limbii maghare, contele Albert Appony, ministrul cultelor și instrucțiuni publice, a numit pe deputatul Iosif Siegsscu culul de comisar guvernamental, ca inspector al actfor instituțiuni, fiiid titlul de Profilaxie Soare. Fortunio recomandă în "Viitorul" un nou metod pentru amordarea răufăcătorilor. El propune că în loc să-i fi arestat, brutala administrație burgheză actuală trebuia să dea sfaturi binefăcătoare țăranilor cari eu devastat spitalul de la Mozăceni, au bătut pe intendent și pe un gardian, iar pe deasupra au mai furat plăpîmile și saltelele bolnavilor ! Nu, desigur, Fortunio are o foarte ciudată concepția despre justiția socială, căci la urma urmei, pentru că Zdrelea și Mărunțelu, nu ar beneficia și dînșii de regimul blajin preconizat, cu atîta căldură, de redactorul »Viitorului“. ) I (Constatările principelui Barbu I W șterbey, din ancheta pe care a făcut o până acuma, in diferite județe ale țarei, asupra modului cum se aplică și a rezultatelor pe cari le-au dat reformele agrare, au dus toate la același rezultat, care nu poate fi digăduit — noile legiuiri sunt inaplicabile, iar funcționari numiți pentru aplicarea lor — acești faimoși inspectori agricoli cari trebuiau sa fie o adevărată providență pentru țărani — nu și fac datoria. Principele Barbu Știrbey a inspectat pănă astăzi nouă județe și în toate ancheta sa a ajuns la aceleași contatări, înainte de plecarea sa în concerdiu, dr. Poni nu a inspectat decât județul Vlaișca și rezultatul inspecției sale a fost același ca și al colegului său, cu singura deosebire că președintele consiliului superior agricol a descoperit că există „tendința de a se aplica reformele agrare*!?! Pentru completarea acestor informațiuni, vom mai adăogi că în Ilfov, nu t’au constituit pănă astăzi, de ci 180 de islazuri comunale din 140, cire t trebue să existe în realitate. BULETIN EXTERIOR Chestia cretană Turcia nu este mulțumită cu răspunsul Greciei. Noua cotă turcească pretinde o declarație formală din partea Greciei că nu are nici o aspirațiune asupra Cretei. Această nouă pretențiune turcă a dat alarma,și a și început să nu se anunțe câ războiul e inevitabil. Credem că este o teamă exagerată. Natural noua fază a negocierilor înăsprește situațiunea. Și în aceasta privință Grecia are partea ei de răspundere. In conflictul cretan, azi, ca și altătdată în chestia macedoneană, Grecia se face o politică plină de duplicitate. Pe cînd la Athena s-a declarat că Grecia blamează operațiile bandelor din Macedonia și este absolut străină de ele, în acelaș timp bande noui se formau pe teritoriul grec, ca ofițeri greci, cu arme ale guvernului grec. Așa și acum. Lealitate față de Turcia ! Nici un amestec în Creta ! !Totuși drapelul grec se arborează la I 'Canea și ofițeri greci, înscriși încă în controalele armatei grecești, comandă Ia trupele din Creta. Iar când Turcia cere să înceteze laceastă duplicitate, să nu se maiînalțe drapelul grec, să se recheme (or să se licențieze ofițerii,—e trimisă l la Puteri. Asta înfurie opinia publică din Turcia. Ultima notă a Porții se poate spune că nu este opera ei. Guvernul turc a trebuit să se impulsiunei curentului public, supusăă este franc favorabil războiului...care Se poate chiar crede că mai mult ț spre a calma efervescența populară.Poarta, care cunoaște sentimentele Puterilor in privința unui arou*t, a redat a doua notă, conflict menită a’i arăta energia ce are față* de I de Grecia. De fapt, cum guvernul turc e <njcredințat că trebue să evite războiul, •se va mărgini un manifestation diplomatice, iar intervenția Puterilor t va continua să împiedice restul. CXV Și Iulia stătea lingă Jusa pe jumătate înlănțuită de brațul lui infiorat, de care nu căuta să se îndepărteze, de ci foarte slab, și care tremura ca și sinul pe care se punea; fără îndoială dinsa nu credea să fie vre un rău în aceasta, altfel i-ar fi fost ușor să se desfacă de strîngerea lui, dar ce vreți această situație avea farmecul ei, și atunci, D zeu știe ce a mai urmat ! Eu nu pot continua și sunt aproape supărat că am mai început. CXVI O Platon 1 Platon I cu blestematele tale reverii și cu controlul iluzoriu pe care il presupune sistemul tău asupra mișcărilor neguvernabile ale humei omenești tu ai făcut drum la mai multă imoralitate decît toată legiunea poeților și romimierilo ! Tu ești un prost, un șarlatan, un pezevenchiu, și n'ai fi fost chiar pe cînd trăiai decit un personaj de o virtute foarte echivocă. CXVII Și glasul sufiei se perdu, sau nu sa mai auzi decît prin suspine pănă în momentul în care era prea tirziu ca să se mai fie o conversație înțeleaptă , lacrimela inundată fermecător» ei ochi , să dea D-zeu să nu fi avut nici un motiv ca să plîngă ! dar vai! cine poate iubi și rămînea înțelept ? Nu că mustrările n’ar veni să combată ispita , dinsa luptă puțin se căi mult și muri auzind foarte încet: „Nu voi consimți niciodată“,ea consimți-. Ce afaceri aranjaza i. Taie lonescu la Londra Anditele mele printre comercianți și meseriași m’au făcut să pătrund și într’o lume pe care nu o cunoșteam până acum, ci abia dacă mi-o închipuiam. E lumea celor simpli, dar harnici și cinstiți, cari sunt așa de mulți la număr, și a căror bună credință poate fi așa de ușor înș lată de speculanții și farsorii politici editați de situații. Am descoperit, in contactul acestei lumi, lucruri pe care nimeni nu 1 a putut bănui, nici chiar cei mai convinși că totul este de așteptat în atmosfera așa de viciată a vieței noastre politice. Am găsit întrebințate mjloacele electorale, cari, dacă n’ar fi fost întrebuințate în politica, demult ar fi condus la parchet pe născocitorii lor. Și e discutabil dacă, chiar în politică, sa pot întrebuința astfel de mijloace fără a se intra în conflict cu codicele nostru penal. Să povestesc faptele, ci cititorii să judece. Eram într’un cerc de mici negustori, pe cari «genți electorali cunoscuți ii convinseseră că dl. T#ka Ionescu îi va salva da toate poverile, veri îi apasă »zi. Spunea cineva în acest cerc, că democrația conservatoare e datoare și până azi câteva mii de lei pentru banchetul dat de șefii ei la Brails. Se spunea chiar că d dr. Demetrescu Brăila, văzut de curând de cineva din cei de față, ar fi foarte plictisit că a căzut asupra d-sale personală datoria acelui baochet, cei trți membrii devotați ai partidului refuzând să achita suma, cu cari trebuiau să cotizeze. Și cum această noutate, confirmare teribilă a svonului că Moki Fischer și-a înodat bâerile chimirului, zugrăvise o vădită descurajare pe fețele asistenților, unumai in contact cu zeii se ridică grav și spuse: — „Poate fi partidul oricât de dator. Take va plăti totul, căci Take vine de la Londra cu »douăzeci de milioane*, pa cari le va cheltui numai pentru partid. Take are pe mână o afacere de șeaptezeci de milioane, și numai comisionul lui e de douăzeci de milioane. Vă puteți Închipui dacă asta a avut efect Numai în câteva cuvinte, vorbitorul repetase de atâtea ori cuvântul „miliomé“, incât toată lumea rămăsese cu respirația oprită pentru a auzi restul. Câteva voci devotate interveniră: — „Dacă ia Take douăzeci de milioane, să știți că le cheltuește pe toata cu partidul. Take, domnule, nu se uită la ban". Toată lumea făcu semne de adâncă aprobare. Vestitorul curioasei noutăți urmă : —„Toma Bratulescu, cârciumarul, D-zeusi’l iszte, cumpărase de la unul Hoffman toate drepturile ăstuia la moștenirea unui unchiu mort la Londra, și care a lăsat peste 70 de mililoan la bănci, afară de întinse terenuri cultivate ca orez în Indii. Afacerea a fost încredințată de Toma Brătulescu lui Take Ionescu, care a plecat la Londra cu toate teșehere Ila. Și Take are doar trecere la Londra. El nu se întoarce de acolo fară banii. Foarte curios să știu ce era adevărat din această noutate, am făcut câteva cercetări. Iată ce se povestește: CXVIII Se spune că Xerxes oferi o recompensă aceluia care ar putea să-i inventeze o nouă plăcere. După părerea mea, majestatea sa cerea prin aceasta un lucru foarte greu, și para l’ar fi costat foarte scump Din partea mea, eu sunt un poet din cei mai moderați; îmi trebue un pic de dragoste (pentru a mi trece timpul), nu cer noui plăceri; cele vechi mi-ajung numai să țină mult. (va urma) Traducere de