Evenimentul, iulie-septembrie 1909 (Anul 17, nr. 117-189)

1909-08-05 / nr. 144

- ANUL XVII No. 144ä ItUDI A 3­O­N­AM­ENTE Pe un an.........................Lei 20 Pe jumătate de an . . . .10 Pe trei luni.................... „5 In străinătate pe un an. * 30 Un număr vechi 30 bani T­E­L­E­F­O­­ST SUB DIRECȚIA MERCURI 5 AUGUST 1909 -ASSUÜ CIUL8I Inserții și reclame In pagina a 2-a rândul 1—Leu In pagina a 3-a rândul 0 50 bani In pagina a 4-a rândul 0.30 bani SEDACȚIA ȘI TADMI 5 ISTRt­AȚI­A STRADA LAPUȘNEANU No. 44L XMANI COJMSJEJt­ TA­TOU CLUBULUI CONSERVATOR IAȘI Mariți)bad(il, Sab­­ad?i)t liberal-național Sunt unele împrejurări în viața omului care coincidea­­ză în mod fericit cu aspirații­le și planurile lui, și se ’ntîl­­nesc la timp, spre a se cons­titui într’un fel de salvadent de ocazie. Așa bună­oară, cine ar fi putut crede că pe dl. Ionel Brătianu, care simțea nevoia de a’și căuta sanatatea sa sdruncinată,— îl vor trimite doctorii tocmai la Marienbad unde să găsească la aceeași vreme pe regele Eduard al VII care să’l poftească la masă ? Este o coincidență așa de fericită în viata guvernului actual presidat de bolnavul dl. Ionel Brătianu, în­cît îți vine să crezi că tot se mai fac minuni pe lumea asta. Inchipuiti-vă un barbat în puterea vrîstei, sdruncinat nu numai în sanatatea sa fi­zică, ba chiar și în sanatatea lui politică, atît ca șef de gu­vern cît și ca șef de partid, că-i iesă Marienbadul la­­ an, înainte ca un salvamont al tristei situații în care se găsea !... Mai fericită împrejurare nici că se mai poate. Inchizînd astă primăvară ușele parlamentului în nasul căpăținoșilor majorități că­rora le făgăduise realizarea dorințelor lor înainte de ter­minarea sesiunei,­ dl. Ionel Brătianu compta pe vremea odihnei politice de vară, ca să prelucreze pe nemulțumiți și să găsească un chip de a face o remaniare care să satisfacă macar o bună parte de recal­citranți. Vara trecea, și chipul nu se mai găsea; toamna se a­­propia și dl. Ionel își făcea deja giamandanele nu pen­tru viligiatură, ci pentru ple­carea de la guvern, căci nu se mai încumeta să spereze că va putea da ochi, cu o­­braz curat, la toamnă, cu par­lamentul. Iată însă că de­odată apare salvamentul Marienbadului. Mare icoană deci pintre burta verziunea liberal-națio­nală, că dl. Ionel Brătianu să găsește în­­ bunele gratii ale Europei ! — Auziți mă­pârliților, zicea ieri un apel peșit partizan din straturile mai de jos ale re­gimului,—că șeful nostru este poftit la masă la împăratul englezesc ! Mai poftească ciocoii să prorocească, cum­că liberalii să retrag la toam­nă, cînd șeful partidului se bate peste burtă cu împărății! Boicotat în lăuntru chiar de ai sei, dl. Ionel Brătianu a căutat o diversiune în afa­ră, și pândind pe M. S Edu­ard al VII Regele al Angliei și Im­parat al Indiilor, s’a gră­mădit la Marienbad unde, s’a făcut poftit la masa cesaro - crăiască. Anul trecut tot pe vremea asta, fostul șef al partidului și guvernului liberal, în loc să caute de sanatate în mod serios, a făcut o cură diplo­matică de întîlnire cu diplo­mații Europei. Se surmena omul alergînd de la Clemenceau la d’Aeren­­thal, și de la d’Aerenthal la Isvolschi, reîntorcîndu- se în țra cu satisfacția omului care a pus trebile europene la cale. Dacă nu ar fi dat așa de năprasnic peste dl. Sturdza boala de care sufere și azi,­­de­sigur că partidul liberal era de mult retras de la gu­vern. Dar boala d-lui Sturdza a adus pe dl. Ionel la șefie și a scapat partidul de catas­trofa cădere­ în opoziție. Acum dl Ionel Brătianu sdruncinat la rîndul său în lăuntru, caută să se refacă în afară. Isbuti-va, pute-va să es­­tragă din vizita de la Mari­enbad un salvadi­nt pentru regimul liberal ? Iată ceea ce așteptam să vedem! I vorbește și mai ales a situațiunei de partid, de guvern ce­ și presu­pune în public ce noimă ar avea ventilarea atîtor speranțe [în ju­rul unor combinații absurde și ridicole ? Fapt este că scadența, funestă acestei politici de expediente, se apropie. Takismul nu poate să reziste unei crize, tocmai fiind că nu­ este un partid, care presu­pune mai presus de asociarea intereselor politice, acea coeziune sufletească determinată de co­mune principii și credințe. In ziua cînd bugetofobia care e sin­teza takismului va primi formi­­ dabila, decepție ca fatal o aș­ teaptă, se va fi sfîrșit cu această urîtă aventură din politica ro­­mînească. Iată ce tulbură acestor demo­crați de contrabandă lihnita lor digestie. Și de aceea încep să emite dacă nu'i chip să li se lase o codt­lă disponibilă. Visul „concent­ărei” demască spaima lichidarei. <31 > Lichidarea Taki­știlor „— Cine lichidează ? Cine vor­bește de lichidare ? Nu e ade­vărat ! Protestăm ! Blasfemie ? Așa răspunde presa takistă constatărilor ziarelor liberale, cari, firește, au tras concluziile ce se impuneau din stăruitoa­rele ipoteze takiste asupra „con­­centrărei conservatoare*, guver­nului de transiție și celorlalte sondaje, menite a lămuri vii­torul rezervat grupărei lor. Și cu toate astea ce altă sem­nificare să se dea divagsțiunilor ce de atâtea zile apar pe temele ce citarăm, într’un ziar care In materie de takism e mai oficios de­cît toate celelalte, căci este uneori mai takist chiar de­cit d. Tike Ionescu. Dacă takismul ar avea în adevăr conștiința forței cu care se laudă, a autorităței de care LORD BYRON DON 3"0­ A­ 3bT CÎNTUL I (urmare) CXI încet încet, mîna care ținea pe a­­ceea a lui Juan, răspunse la stringe­­re dulce de tot, dar destul de sim­­­itor ca pentru a zice: „Ține-mă mte rog". Totuși nimeni nu s’ar putea Îndoi că din ea nu avea altă intenție de­cît să-i strîngă degetele, cu o cu­rată și platonică stringere; s'ar fi lat înapoi cu groază ea la contactul unei broaște ricoase, sau a unei vi­­nere, dacă i-ar fi venit in minte că era ceva in aceasta, care ar putea face să se nască un sentiment pe­riculos în ochii unei soții prudente. CXN­ Nu prea știu ce gîndi Juan de a­­ceasta, dar el făcu ceea ce d-voastră ați fi făcut în locul lui ; buzele lui tinere mulțumiră acea mînă printr’un sărutat recunoscător; apoi, ioșind de excesul fericirei sale, se indepădte cu un fel de desnăde­jde ca și cînd i-ar fi fost teamă să nu fi făcut rău ; a­­morul este așa timid într’o inimă no­vice ! Dinsa ro și dar fără minte, în­cercă să vorbiascâ dar în zadar, atît de slab îi devenise glasul. CXIII Soarele dispăruse la orizont și lu­na arăta discul ei galben; luna e -----------------------------------------------­ BetFigilÄlFiM Pentru a evita discuțiile a­­supra chestiilor la ordinea zilei—ns sunt tocmai plăcute guvernanților aceste discuții —presa guvernamentală se o­­cupă mai ales de două luc­rări : de conservatorii din Prusia și de arzătoarea prob­lemă cine se prezida. La noi, alegerile generale legislative din.... 1915! Și când te gândești că avem in capul afacerilor publice un guvern incomple­t, car­e a fa­ce cd, în zadar, să se com­­­pleeteze cu m vre­o două luni să-t așa că, forțat, îți vine să admiți că tot acest guvern va prezida și acele alegeri! Bumai aceste trandafirii Slnzi?, cu care vrea să îneâpte presa guvernamentală pa prea puținii săi cititori și partizani, pioate să aibă un cusur, și a­­nume, se pate întâmpla ca guvernul să cadă chiar în toamna asta. îiu te prinde, în totule, căci te trezești că pierzi pariul ! In adevăr, în cercurile li­berale se spune că d. I. Bră­­tianu ’și-a dat seama că nu poate alerga înainte cu m­­ai ales de d. Sturdza. Lu­crul acesta l’au dovedit desele conflicte pe care un­i din mi­niștrii le-au avut în Senist, iar d. Haret chiar la Cameră. Acum se spune că d. Ionel Brătianu laainte de a încerca la toamnă să remanieze ori să complecteze macar ridico­la« sau guvern, va sonda să vadă daca poate obține disol­varea parlamentului. Cum este aproape firesc ca parte periculoasă; acei care i-au zis castă au început după mine, prea de curînd nominelatura lor; cea mai lungă zi 21 Iunie chiar, vede sevîr­­șindu se mai puține acte perverse de­cit acele pe cari le luminează luna surizîndă în trei ora­­ păstrînd in to­tul aerul ei modest. CXIV E o tăcere periculoasă în acest moment, o liniște care permite su­fletului să se deschidă în întregime, fără a putea găsi puterea să se stă­­pînească, lumina argintie care scope­re cu un farmec sfint arborii și tur­nurile, care dă întregei naturi un caracter de frumuseță și de dulceață intimă pătrunde astfel pănă la ini­mă și răspândește o amoroasă toro­peală care nu este odihna. d. Brătianu să întâmpine oarei cari dificultăți în această pri­­­vință, nu este exclusă proba­bilitatea retragerei d-sale de la putere, chiar înainte de deschiderea sesiunei parla­mentare. Scouti politice dapa cum se știe, ministrul «^cultelor, contele Apponyi, a­­ interzis studenților romîni din Un­­­­garia ca să participe la congresul­­ studențesc ce va ține la Bucu­­­rești. 1 Această știre a fost din sursă semi-oficioasă, confirmată­]­­* „Tribuna“ publică astăzi scrisoa­­­­rea unui student român, prin care i­ se spune că studențimea romînă nu­­ are cunoștință despre această dis­­­­poziție ministerială, de­oarece ea nu a fost publicată în mod oficial.­­ Autorul scrisoarei invită pe colegiis­ săi să asiste la congresul din Bu­curești. I „Tribuna“ anunță în acelaș timp­ că guvernul a organizat un adevă­­­rat serviciu de detectivi printre studențimea romînă, spre a afla care dintre studenți vrea să se ducă la București. Subprefecții au fost so­mați printr-un ordin ministerial ca să supravegheze pe studenți de a­­proape și să nu le libereze pașa­poarte pentru Romînia. O telegramă din Budapesta anunță că, sub pretextul ri­­dicatei nivelului moral al smi­­narilor pedagogice românești din] Transilvania, cum și ca măsură­ de garanpe pentru regulata pre­­­dare a cursului limb­ii magh­are, contele Albert Appony, ministrul­ cultelor și instruc­țiuni publice, a numit pe deputatul Iosif Siegsscu cu­lul de comisar guvernamen­tal, ca inspector al actfor ins­ti­­­tuțiuni, fiiid titlul de­­ Profilaxie Soare­. Fortunio recomandă în "Viitorul" un nou metod pentru a­­­mor­darea rău­făcătorilor. El propune că în loc să-i fi ares­tat, brutala administrație burgheză­ actuală trebuia să dea sfaturi bine­­făcătoare țăranilor cari eu devastat spitalul de la Mozăceni, au bătut pe intendent și pe un gardian, iar pe­ deasupra au mai furat plăpîmile și saltelele bolnavilor ! Nu, de­sigur, Fortunio are o foarte ciudată concepția despre justiția so­cială, căci la urma urmei, pentru că Zdrelea și Mărunțelu, nu ar beneficia și dînșii de regimul blajin preconizat, cu atîta căldură, de redactorul »Vii­torului“. ) I (Constatările principelui Barbu I W­ șterbey, din ancheta pe care a făcut o până acuma, in diferite ju­dețe ale țarei, asupra modului cum se aplică și a rezultatelor pe cari le-au dat reformele agrare, au dus toate la același rezultat, care nu poa­te fi d­igăduit — noile legiuiri sunt inaplicabile, iar funcționari numiți pentru aplicarea lor — acești faimoși inspectori agricoli cari trebuiau sa fie o adevărată providență pentru țărani — nu și fac datoria. Principele Barbu Știrbey a inspec­tat pănă astăzi nouă județe și în toa­­te­ ancheta sa a ajuns la aceleași con­­­­tatări, înainte de plecarea sa în conce­r­diu, d­r. Poni nu a inspectat de­cât județul Vlaișca și rezultatul inspecției­­ sale a fost același ca și al colegului său, cu singura deosebire că preșe­dintele consiliului superior agricol a­­ descoperit că există „tendința de a se aplica reformele agrare*!?! Pentru comple­tarea acestor infor­­mațiuni, vom mai adăogi că în Ilfov, nu t’au constituit pănă astăzi, de ci­ 180 de islazuri comunale din 140, cire t trebue să existe în realitate. BULETIN EXTERIOR Chestia cretană Turcia nu este mulțumită cu răs­punsul­­ Greciei. Noua cotă turcească pretinde o declarație formală din partea Greciei că nu are nici o as­pirațiune asupra Cretei. Această nouă pretențiune turcă a dat alarma,­și a și început să nu se anunțe câ războiul e inevitabil. Cre­dem că este o teamă exagerată. Natural noua fază a negocierilor înăsprește situațiunea. Și în aceasta privință Grecia are partea ei de răs­­­pundere. In conflictul cretan, azi, ca și altă­­tdată în chestia macedoneană, Grecia s­e face o politică plină de duplicitate. Pe cînd la Athena s-a declarat că­­ Grecia blamează operațiile bandelor din Macedonia și este absolut străină­­ de ele, în acelaș timp bande noui se­­ formau pe teritoriul grec, ca ofițeri­­ greci, cu arme ale guvernului grec.­­ Așa și acum. Lealitate față de­­ Turcia ! Nici un amestec în Creta ! !Totuși drapelul grec se arborează la I 'Canea și ofițeri greci, înscriși încă în controalele armatei grecești, co­­­mandă Ia trupele din Creta. Iar când Turcia cere să înceteze laceastă duplicitate, să nu se mai­­înalțe drapelul grec, să se recheme (or să se licențieze ofițerii,—e trimisă l­­ la Puteri. Asta înfurie opinia publică din­­ Turcia. Ultima notă a Porții se poa­te spune că nu este opera ei. Gu­­­vernul turc a trebuit să se impulsiunei curentului public, supus­ă­ă este franc favorabil războiului...care Se poate chiar crede că mai mult ț spre a calma efervescența populară.­­Poarta, care cunoaște sentimentele Puterilor in privința unui arou*t, a red­­at a doua notă, conflict meni­tă a’i arăta energia ce are față* de I de Grecia. De fapt, cum guvernul turc e <n­­jcredințat că trebue să evite războiul, •se va mărgini un manifestation­ di­plomatice, iar intervenția Puterilor t va continua să împiedice restul. CXV Și Iulia stătea lingă Jusa pe ju­mătate înlănțuită de brațul lui infio­rat, de care nu căuta să se îndepăr­teze, de ci­ foarte slab, și care tre­mura ca și sinul pe care se punea; fără îndoială dinsa nu credea să fie vre­ un rău în aceasta, altfel i-ar fi fost ușor să se desfacă de strîngerea lui, dar ce vreți­­ această situație a­­vea farmecul ei, și atunci, D zeu știe ce a mai urmat ! Eu nu pot con­tinua și sunt aproape supărat că am mai început. CXVI O Platon 1 Platon I cu blestema­tele tale reverii și cu controlul ilu­zoriu pe care il presupune sistemul tău asupra mișcărilor neguvernabile ale humei omenești tu ai făcut drum la mai multă imoralitate de­cît toată legiunea poeților și romimierilo ! Tu ești un prost, un șarlatan, un peze­­venchiu, și n'ai fi fost chiar pe cînd trăiai de­cit un personaj de o virtu­te foarte echivocă. CXVII Și glasul sufiei se perdu, sau nu sa mai auzi de­cît prin suspine pănă în momentul în care era prea tirziu ca să se mai fie o conversație înțe­leaptă , lacrimela inundată fermecă­tor» ei ochi , să dea D-zeu să nu fi avut nici un motiv ca să plîngă ! dar vai! cine poate iubi și rămînea în­țelept ? Nu că mustrările n’ar veni să combată ispita , dinsa luptă puțin se căi mult și muri auzind foarte în­cet: „Nu voi consimți nici­odată“,­­ea consimți-. Ce afaceri aranjaza i. Taie lonescu la Londra Andi­tele mele printre comercianți și meseriași m’au făcut să pătrund și într’o lume pe care nu o cunoș­team până acum, ci abia dacă mi-o închipuiam. E lumea celor simpli, dar harnici și cinstiți, cari sunt așa de mulți la număr, și a căror bună cre­dință poate fi așa de ușor înș lată de speculanții și farsorii politici editați de situații. Am descoperit, in contactul aces­tei lumi, lucruri pe care nimeni nu 1 a putut bănui, nici chiar cei mai convinși că totul este de așteptat în atmosfera așa de viciată a vie­ței noastre politice. Am găsit întreb­in­țate mjloacele electorale, cari, dacă n’ar fi fost întrebuințate în politica, demult ar fi condus la parchet pe născocitorii lor. Și e discutabil dacă, chiar în po­litică, sa pot întrebuința ast­fel de mijloace fără a se­­ intra în conflict cu codicele nostru penal. Să povestesc faptele, ci cititorii să judece. Eram într’un cerc de mici negus­tori, pe cari «genți electorali cunos­cuți ii convinseseră că dl. T#ka Io­­nescu îi va salva da toate poverile, veri îi apasă »zi. Spunea cineva în acest cerc, că democrația­ conservatoare e datoare și până azi câte­va mii de lei pen­tru banchetul dat de șefii ei la Bra­ils. Se spunea chiar că d dr. Deme­­trescu Brăila, văzut de curând de cineva din cei de față, ar fi foarte plictisit că a căzut asupra d-sale personală datoria acelui baochet, cei t­rți membrii devotați ai partidului refuzând să achita suma, cu cari trebuiau să cotizeze. Și cum această noutate, confirmare teribilă a svonului că Moki Fischer și-a înodat bâerile chimirului, zugră­vise o vădită descurajare pe fețele asistenților, unu­­mai in contact cu zeii se ridică grav și spuse: — „Poate fi partidul ori­cât de dator. Take va plăti totul, căc­i Take vine de la Londra cu »douăzeci de milioane*, pa cari le va cheltui nu­mai pentru partid. Take are pe mână o afacere de șeapte­zeci de milioane, și nu­mai comisionul lui e de două­zeci de milioane. Vă puteți Închipui dacă asta a avut efect Numai în câte­va cuvinte, vorbito­rul repetase de atâtea ori cuvântul „miliomé“, in­cât toată lumea ră­măsese cu respirația oprită pentru a auzi restul. Câte­va voci devotate interveniră: — „Dacă ia Take douăzeci de mi­lioane, să știți că le cheltuește pe toata cu partidul. Take, domnule, nu se uită la ban". Toată lumea făcu semne de adâncă aprobare. Vestitorul curioasei noutăți urmă : —„Tom­a Bratulescu, cârciumarul, D-zeu­si’l iszte, cumpărase de la u­­nul Hoffman toate drepturile ăstuia la moștenirea unui unchiu mort la Londra, și care a lăsat p­este 70 de mililoan la bănci, afară de întinse terenuri cultivate ca orez în Indii. Afacerea a fost încredințată de Tom­a Brătulescu lui Take Ionescu, care a plecat la Londra cu toate teșehere­ I­­la. Și Take are doar trecere la Londra. El nu se întoarce de acolo fară banii. Foarte curios să știu ce era ade­vărat din această noutate, am făcut câte­va cercetări. Iată ce se povestește: CXVIII Se spune că Xerxes oferi o recom­pensă aceluia care ar putea să-i in­venteze o nouă plăcere. După păre­rea mea, majestatea sa cerea prin aceasta un lucru foarte greu, și para l’ar fi costat foarte scump Din par­tea mea, eu sunt un­ poet din cei mai moderați; îmi trebue un pic de dra­goste (pentru a mi trece timpul), nu cer noui plăceri; cele vechi mi-ajung numai să țină mult. (va urma) Traducere de

Next