Evenimentul, iulie-septembrie 1909 (Anul 17, nr. 117-189)
1909-07-24 / nr. 135
T =“ANUL XVII NO. 135 ABONAMENTE Pe un an.........................Lei 20 Pe jumătate de an . . . »10 Pe trei luni.................... *„5 In străinătate pe un an. „ 30 Un număr vechi 30 bani TI-FON SUB DIRECȚIA & bani — XMAJt CON@JEM VA CLUBULUI CONSERVATOR VINERI 24 IULIE 1909 -ANUNGIURI Inserții si reclame In pagina a 2-a rândul 1—Leu In pagina a 3-a rândul 0.50 bani In pagina a 4-a rândul 0.30 bani REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA STRADA LĂPUȘNEANU No. 44 IAȘI Carț-i calorpoia? Fata de repetitele «învinuiri* ce s’au adus în ultimul timp, în diferite prilejuri, de către oamenii noștri politici, unora dintre acei ce aveau atari veleități, presa, de ori ce culoare era, începuse și continuă chiar să arate pe cutare ori cutare, drept făptașul celor ce ar aduce oprobiul și rușinea asupră și. E vorbă de niște împămînteniri. Ori din toți cei vizați ca„ mijlocitori “pentru o cit mai curîndă îndeplinirea acestor împămînteniri, atît din zisele presei, cît și din graiul tutulor reeșea că nu poate fi altcineva decît un domn cu o strașnică reputație de agent electoral de seamă și una și mai mare iubitor de... (unii zic de evrei, noi zicem de...) bani evreești, la timp am vorbit despre acestea, însă credincioși vorbei bătrînești că vinovatul e acel ce face gură, pe cînd nevinovatul tace, mîndru, în disprețul clevetirei, am așteptat, cumpănind înțelepciunea zicerei bătrîne din desfășurarea faptelor. Și cele ce așteptam s’au îndeplinit, înainte însă ca vinovatul să glăsuiască, și să ceară numele celor pe care iar fi împămîntenit. »Secolul“ a avut ideia poznașă de-ai ghici intențiile și, ciudățenie a soartei, tocmai în ziua cînd împricinatul cerea acuzatorilor nume, ziarul liberal i le dă. In adevăr „La Roumanie“ tipărește, în numărul său de azi o „telegramă din Paris“, începută pe tonul jalnic al omului care nici în nenorociri nu e lăsat în pace, în care, cerîndu-se nume, consideră pînă la darea lor toate aceste învinuiri drept „calomnii odioase“. Iată însă că ziarul liberal își da sarcină de-a o face, fără chiar a da ragaz să se formuleze în minți vre-o îndoiala asupra acuzațiunilor. Și numele pe care le dă sunt cunoscute, le-am grăit noi în diferite prilejuri, le-au spus chiar protivnicii noștri, după cum tot ei le dau și de data aceasta, le șoptește o Moldovă întreagă, pentru că relațiunile și „afacerile împricinatului“ fiind făptuite prin partea aceasta a țarei, împămîntenirile s’au făcut printre „pamântenii" de aici. Lucrurile stau astfel. Ruiiele s’au dat și se dau. Cel cu musca pe căciulă pare-se c’ar trebui să tacă și să-și „mănînce rușinea* "pentru că chiar ultimul argument și ultima-i cerință, în care-și formulase nădejdea scăpărei, pare-se, i-a fost spulberată ! Aici s’a încheiat afacerea întrucît îl privește „personal“ pe acel cu „împămîntenirele grase“. Ceia ce pare, însă curios, este mentalitatea scribilor de la forțele democrate. Aceștia nu vor să se dea bătuți cu una, cu două, ci cer ca, musai, să vorbească d. G. Gr. Cantacuzino, ca fiind acel ce-a formulat învinuirile. Nu înțelegem rostul cu care ar mai glăsui d. Cantacuzino, cînd nu un om, care poate fi supus greșelilor, mai la urma urmei, dar chiar protivnicii d-lui, protivnicii de idei, de activitate,... oameni cu care zilnic venim în conflict, găsesc temeinice acele acuzări, cînd chiar ei își iau însărcinarea de a da „numele cerute“ cînd o țară, de la Dorohoi la Severin, le știa îndreptățirea ! Iar acum ce putere ar avea spusa unui om, fie acela chiar d. Cantacuzino, fostul prim ministru, în fața acuzărilor aduse de un neam întreg. Iată ce nu pot înțelege unele pamflete democrate, iar aceasta este o probă mai mult de noima care-o are „partidul conservator democrat!?“ în țara aceasta și de paralezizmul ce ființează între ideile lui de activitate politică (?!) și nevoile, cerințele și dragostea de care se bucură între poporănii ei. Í S. treba poate unii ? Cum îi să stea la aceiași masă d Garabet Ibrăileanu și d. Sanielevici în casa d-lui C. Stere ? Da ! Să’i fie de bine. Și apoi, mai e ceva ; D. Ibrăileanu scria într’un fel, d. Sanielevici nu &U fel. Se vor contrazice firește. Și aceasta nu e nimic ? Aceasta vrea să sică că domnește o perfectă armonie printre colaboratorii can s’au transformat zice-se, intr'o societate de admirație mutuală, la Viața Romînească ? Să le fie și lor de bine, dacă este așa. Foarte bine deci denumește atunci, Semănătorul, de azil prea... ospitalier, cușca de la Viața Romînească Dari se mai vorbește și despre tînărul deputat de Bacău, ni se pare, de scriitorul Patrașcanu și de profesorul (r) Patrașcanu. De profesorul cu semn de exclamație, Patrașcanu, pentru că d. Patrașcanu e profesor pi la Bacău și la București, dar nicăeri, strămutat, delegat, mei știm noi ce încă. E profesor, e deputat, e scriitor, e inspector și căi de inspector, in loc să facă cum trebue un raport, pe care sa-l înnainteze în chip erarhic la ministerul de instrucție,căci inspectorul Patrașcanu nu poate fi tot atît de sus ca amicul său Teodoru, care e secretar general), ci sa îl face, cipurile, și ii preface (raportul), pentru Viața Romînescă, care, după cit știm, n’a ajuns în ea monitorul... Oficial al ministerului de culte și instrucțiune publică. E bine ce face inspectorul Patrașcanu ? (inspector școlar, cred că ați înțeles). E bine ce face ci. Stere, omul politic, bărbat mare de stat, că primește în revista de sub direcția sale, astfel de comedii ? Nu vroim să ne ocupăm de recompensa pe care o primește fiecare colaborator, pentru ceea ce scrie la sus zisa revistă, dar trebue să atragem atenția câ «u se cuvine să se transforme rapoarte școlare In nuvele sau scrieri, plătite, fii și de către revista Viața Rominească. .Poporanista“ revistă, începe s’o sclintească și s’o ieșteleascâ cu succesurile ei... de revistă literară fruntașă. Transformeaz o în revista politică, d-le Stere (căci d. dr. I. Cantacuzino și-a luat concediu cu anii de la revistă), deoarece tot d ti ai putut face ca să înceteze Liberalul, ziarul partidului liberal local, al cărui conducător ești. In acest caz, dacă vei face așa, cel puțin partidul liberal din Iași va avea un organ al său, iar d-ta și cu ai d-tale, veți putea scrie ce veți pofti și cum veți vroi. Or fi cei din jurul Vieții Românești, publiciști și scriitori, cum poftiți să’i numiți, dar, numi veți desminți, că n’or fi cu toții socialiști, generoși, liberali... naționali (urmează alte multe denumiri, care mai sunt și care poate cearcă sâ’și facă drum). Așa, d-lor de la Viața Romînească. R. decă ce er fi cu aceasta, s’ar înservatoare“, indiched parcă Suve•< ‘vanului, cele ce trebue să facă D. Ghibănescu nu se mai astâmpără, deși noi îl cam iertăm, căci, fiind, vara, ce să facă bietul om, decit să scrie lucrări, pe care le crede extraordinare, politică „înaltă“, chestiuni „arzătoare“, în sfîrșit să scrie astfel, nncit, cum crede d-sa, să atragă atenția asupra iscăliturei Gh. Ghibănescu, de la sfîrșitul articolelor de fond. D. Ghibănescu e de părere că Suveranul, pentru a face concentrare, va face apel generali Gh. Manu și la d-nii Teodor Rosetti, ba și la d. I. Kalinderu Peste Take Ionescu, mai e de părere d. Gh. Ghibănescu, nu se va putea trece. Ba, d. Gh. Ghibănescu m ’ are o părere că s’ar putea încă ca un P. Carp să lucreze supt.. Taki Ionescu și din alte multe păreri încă pe care le mai are d. Gh. Ghibănescu, e că d. P. Carp nu s'a contopit cu... partidul conservator. Doar, înțelegeți ce vroește să spună d. Gh Ghibănescu prin aceasta. D. Gh Ghibănescu vrea să spună că d. P. Carp nu s'a putut contopi cu partidul conservator, pentru că în partidul conservator cu care s’a contopit d. P. Carp, nu vedem figurînd pe Al. Bădărău (conservator, ținețivâ rîsul), pe Brătășanu, pe Gh. Ghibănescu poate, pe Cananăii, Antonii, Chirilii, Buznii, Cinen, ba chiar și pe vre-un Ghica, fie el și de la Dumbrăveni, ori pe vreun boer de la Dagăra. Nu remăniți înmărmuriți ? D. P. Carp dacă s’ar fi contopit cu „partidul“ conservator, din care face parte d. Gh. Ghibănescu, care înlocuește pe d. Vespasian I. Pella la Opinia, atunci ar fi fost ceva de dînsul. Așa însă, nu face nici cît o ceapă degerată. Mare poznaș mai e și cronicarul de la Opinis, ce se zice Ghibănescu Gh . — Dacă a plecat Alecu și s’a dus și Vespasian în viligiatură, de ce n’aș veni eu în lipsa lor, cu ideuri, spusu și-a d. Gh. Ghibănescu ? Căci ideurile d-lui Ghibănescu, mai întotdeauna, i’au adus beneficiari, dovadă țăranii .. . din jud. Fălciu.—..— Iar Românul fatalist din firea sa, tace, pleacă fruntea și închinându-se zice: „Doamne ferește-ne de mai rău“. Cum ar fi datoriile unui adevărat Director General ? înainte de toate să ia măsuri serioase, practice și urgente pentru combaterea boalelor cari contribue puternic la degenerarea neamului: pelagra, pa’udismul epidemiile. Cu surle și trâmbițe s’a urcat pe scaunul Direcției, actualul Director și fiind ca poarta un nume distins și este un savant, lumea, spera în bine, credea ca o eră noua va începe pentru serviciul sanitar. Ce desamăgire amară ! O nouă eră s’a inaugurat, era nepăsătoi, a procopsirei partizanilor și favoriților, era destrăbălătei, înainte de toate, d. dr. Cantacuzino și-a pricopsit ciracii cocoțându-i inspectori sanitari, apoi a creat sinecure princiar plătite, reducând în acelaș timp legile personalului inferior a suprimat la spitalele rurale, posturi de infirmiere, spălătorese (adică de ce s’ar mai spăla rufăria bolnavilor?) obligând pe bucătărese să fie și spălătorese. Astfel aceste femei cari spălau rufe molipsite mergeau apoi la bucătărie să gătească mâncare. gânt picior unde se cuvine și natural, această ripostă, mai mult decât vehementă, a umplut de indignare sufletele confraților astfel atacați. Adana jignit de acest tot și de atâta îndrăzneală, „Viitorul“ înfierează energic o asemenea atitudine și declară, in numărul său de astăzi, că va preciza, chiar mâine, acuzațiunile ce se aduc d-lui Caragiale. Așteptăm aceste acuzațiuni ! Viitorul face un foarte rău serviciu patronilor săi cînd vorbește de egoismul de clasă. Căci vorba bătrânească , nu trebue să vorbești de furie în casa spânzuratului. Apoi clasa mai oprimatoare pentru popor decât industriașii și cămătarii liberali nici nu cunoaștem. Sub cuvânt de industrie națională liberalii exploatează nevoile tuturor claselor și mai ales ale populațiunei sărace. Și nu numai că industriașii liberali storc ultimul ban din buzunarul nevoiașilor dar prin faptul că au scumpit în mod exagerat de pildă, prețul hârtiei, ei opresc chiar progresul intelectual al țărei. Nicăeri părinții nu plătesc cărțile de școală mai scump ca la noi, prin faptul că în România din cauza scumpetei hârtiei prețul imprimatelor este foarte urcat. Noi avem obligativitatea învățământului primar Țăranii cari nu’și trimit copii la școală sunt supuși amendei. Dar oare nu se știe că mulți țărani nu’și trimit copiii la la școală deoarece cărțile didactice costă prea scump? Și aceste cărți au costat prea scump tocmai din cauza spiritului rapace egoist al liberalilor administratori ai fabricilor și tot odată miniștrii în guvern ? Ce zice „Viitorul“ ? ——■—■—-un-pooo—---■------- o pe CEI DE LA „Viața Rombească“ In Semănătorul din 19 Iulie o găsim în revista...revistelor, o foarte bună apreciere asupra Vieței Romînești, apreciere care deși descrisă pe scurt, redă perfect de bine, situația de la revista politică a dlui C. Stere Mai întâi, d. C. Stere a ținut să aibă numai decit colaborarea unui domn Smielevici (nu știu sigur cum ii e numele de acasă) din Galați, profesor probabil de la 1 Septembrie ce vine, la un gimnaziu din Iași, prin grația și voința înaltului său protector, care e președinte al unui club liberal din orașul Iași. Și, acest domn Sanielevici, a insultat odată pe d. Carabet Ibrăileanu, care e de mult colaborator la Viața Romînească și mai de mult la punerea în aplicare a ideilor... înaintate ale d-lui C. Stere. Și a Nepăsare și destrăbălare Dacă respectul legilor, libertatea, siguranța persoanei și a avarei, distribuirea dreptăței, sunt lucruri sfinte care ar trebui să preocupe guvernul unei țări cu pretenții de civilizație, paza sănătăței populației trebue să fie una din primele lui griji. S’au rostit atâtea glasuri arătând povârnișul pe care se rostogolește către prăpastie poporul românesc; s’au arătat că rassa noastră degenerează, că talia și vâcjoșia scad, după cum constată medicii recrutori, că boalele endemice sleesc vigoarea Românului, că epidemiile seceră copiii. Dar toate aceste par nimicuri față de preocupările de alt ordin ale guvernului . Ai noștri să fie la putere“, este deviza, în cele puțin le pasă dacă vor guverna un popor degenerat sau un întins cimitir. Și aceasta ni se pare cu atât mai ironie azi, când guvernează țara un partid botezat „național-liberal“, adică prieten al poporului. „Rabdă foame, fiind însetat de dreptate, îmbolnăvește-te de pelagră și paludism, mori liniștit; noi guvernul național miruit »1 Părerile" i-lui filinea D. Ghibănescu, care a rămas se vede să înlocuiască la „Opinia“ pe d. Vespasian I. Pella, s’a apucat de comedii și anume s’a apucat să scrie „Cui revine puterea ?“ și „Concentrarea con- cu socialism, veghem, te iubim. ————În WWWi/W?—---------- Ecouri politici JYTőifen români din Vatna W - V au ținut o consfătuire și au hotărât, în unanimitate, să nu participe la congresul medical internațional din Budapesta. Un comitet a fost însărcinat cu redactarea unui memoriu, care zilele acestea va fi trimis sau publicare ziarelor din București. Asociațiunea medicilor români din Viena a mai dens să se adreseze prin circulară tuturor colegilor lor națonali din Austro- Ungaria, îndemnându-i să se abțină de la lucrările congresului budapestan. J Nici până acum nu i-a trecut ș ^ presei tariste necazul pentru înfrângerea pe care a Incercat-o 11 alegerea* dn Caracal Da aceea, in fiecare zi ne bombardează cu articole pe această nefericită chestie. Așa până mai ele ne vorbeau de „triumful moral“, acum au stabilit o cu triumful și caută să ne explice.... cum a devenit cazul. Și explicația o știți : conservatorii au dat concurs liberalilor, de aceea takiștii au rămas înfrânți. Hai să zicem că o fi fost așa, deși totă lumea din Caracal știe că a fost altfel. Acum întrebarea care sa pune este aceasta: Romanațul mai este o citadelă tekistâ? Caracalul mai e un fort In care comandă d. Pavlică Brătășanu? Asta e asta Chestia articolelor scrise sau inspirate de măiestrul Caragiale, în privința Teatrului Național, amenință să ia proporțiile unui viu incident, între „Viitorul“ și „Ordinea“ La somațiile ziarului lberal de a lua apărarea cunoscutului scriitor. In contra acuzațiunilor ce i s’au adus, „Ordinea“ a răspunsuri că măiestrul nu poate acorda scriitorului din „Viitorul“ decât cel mult un „eie Respinsul filor roii DIN VIENA Se știe că d rul Ra jto Sandor, ungur, și d-rul Dumitrescu, romîn renegat în slujba ungurească, au publicat un apel către intelectualii și medicii romîni din Ungaria, ca să ia atitudine ostila față de memoriul Asociației medicilor din Romînia. La aceste apeluri, medicii cărora li se adresase, răspund prin articolul de mai jos.* In No 172 de la 22 Iulie n. a. c. ziarului „Pesti Hírlap“ a apărut sub titlul „Romînia orvosa“ un articol iscălit de dl. dr. Rajto Sandor. Acest semn face apel la intelectualii de naționalitate romînă din Ungaria și în special la medici—mai cu seamă la cei aplicați în funcțiile statului — ca să ia poziție contra memoriului medicilor din Romînia. Lansarea apelului o motivează cu împrejurarea, ca în justiția modernă, acuzatului nu i s’ar da crezămînt, findcă el are voe a se apăra și cu minciuni ; și că acuzații fiind în acel memoriu maghiarii, deci nu erau să se apere, ci e o datorie a cetățenilor maghiari de naționalitate romînă din Ungaria, ca să spulbere calomniile și minciunile memoriului. 5) Din filosofia renaștere! Școala din Padua.—Cremonialul Galilei ini Acțiunea ea asupra universului se poate asemăna cu aceea a unei opere de artă care ne atrage și ne pune în mișcare prin dorințele pe cari frumusețea ei le deșteaptă in sufletul nostru, pe cînd ea însăși rămîne nemișcată. Această acțiune însă n’o exercită primul motor in mod direct decit numai asupra părții superioare a universului, asupra primului cer care este sfera stelelor fise. Această sferă animată de o mișcare perfectă, adică continuă și uniformă, își exercită la rîndul ei acțiunea asupra restului sumei și se numește din aceasta cauză „primul motor mobil“. Dar această acțiune e numai relativă. Sferele planetare, pe lîngă mișcarea generală „de la răsărit la apus“ datorită impulsiunii primului motor mobil, mai au și o mișcare specială de la apus la răsărit. E fenomenul retrogradării, de care am pomenit adineauri. Aceste sfere au deci, fiecare un motor special, relativ independent care e un zeu. Acești zei planetari, prin mișcarea lor retrograda, fac nu numai un act de independență ci și un act de ostilitate față de Dumnezeu—ceea ce constituenceputul răului în univers un început din fericire de abia simțit, de vreme ce mișcările anarhice de care vorbim sunt foarte reduse, și in linii generale, rotațiile planetelor se conformă cu acelea ale celorlalte corpuri cerești. In fine principiul ierarhei formelor care juca un așa de mare rol în filosofia lui : Aristoteles, silea pe cugetătorul grec să admită că după cum intre primul motor im mobil și moarele secundare ale planetelor se interpune primul motor mobil, tot așa între Dumnezeu și zeii planetari sa interpun zeii astrali, zeii stelelor fixe. Odată stabilită natura divină a corpurilor cerești era firesc să se caute și o deosebire materială între ele și pământ. Căci corpurile cerești de și sunt„forme superioare“, nu sunt totuși după Aristotelis forme pure ci au și un substrat material. Formă pură absolut imaterială a numai Dumnezeu. Și această materie a corpurilor cerești e o „esență“ deosebită, un „element“ deosebit de cele ce alcătuesc lumea pămîntească. Empedocle redusese aceste elemente la patru : focul, aerul, apa și pămîntul. Astrele sunt compuse din eter. Prin acest eter, Aristoteles nu înțelege tocmai un al cincilea elemet, ci un fel de materie primitivă ce ar servi de substrat comun celorlalte elemente în felul aceleia pa care Anaximandru o numea „apeiron“. Căci Aristoteles confundând noțiunea fizică de stare cu noțiunea chimică de element, credea că cele patru stiri ale lui Empedocle se pot transforma unele între altele de vreme ce corpurile solide ale căror tip este pămîntul se pot preface în corpuri lichide ale căror tip este ape, iar acestea se pot preface în corpuri gazoase, al căror tip este aerul sau sub o formă mai subtilă focul. Ceea ce Însemnează, zicea filosoful grec, că cele patru elemente trebue să aibă un substrat comun mai subtil decit ele, substrat care ar putea să fie eterul. Comentatorii arabi însă au considerat eterul ca un al cincilea element, ca o quintezență. Cremonini admitea și el această interpretare, de unde și titlul uneia din lucrările sale : „de quinta coeli substantia“. Argumentul de căpetenie pe care îl aducea Cremonini în sprijinul părerii sale era deosebirea pe care o indicase și Aristotelis dar fără să i dea o așa de mare desvoltare dintre mișcările corpurilor cerești și ale celor pămîntești. Cele dintâi au o mișcare circulară perfectă și continuă, cele din urmă au o mișcare rectilinie imperfectă și întreruptă. Această mișcare rectilinie este de două feluri: de jos în sus și de sus în jos. Una e mișcarea corpurilor ușoare, ca aerul și focul, alta e mișcarea corpurilor grele, ca apa și pămîntul. Corpurile ușoare tind către sferele superioare, cele grele tind către centrul universului. Și fiind-că elementul cel mai greu cunoscut e pămîntul, trebue să admitem că pămintul stă în centrul universului, nemișcat sau nu repaos pe cînd toate celelalte elemente se mișcă în jurul lui, împreună cu sferele cerești, care se rotesc vecinic după legile lor proprii. (Convorbiri Literare) (Va urma)