Evenimentul, octombrie-decembrie 1909 - ianuarie-februarie 1910 (Anul 17, nr. 190-281)
1910-01-28 / nr. 277
A V > Îl ANUL XVII No. 277 p S Ban: ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străiinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani EVENIMENTUL ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lapușneanu 44 JOI 28 IANUARIE 1910 S 3ISIL:n.1 ANUMCTURI fix»er ții și xsclame In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag a 4-a rândul 30 b. rr ELEPON GREVA și contractari muncitorești In ultimul număr al „Săptămânei* d. Gh Panu tratează chestiunea dreptului de grevă a muncitorimei din fabrici și ateliere. D. Panu se rostește contra grevei, taxind-o de mijloc barbar* și arată In același timp toate tulburările de cari se resimte întreaga societate de pe urma diverselor manifestațiuni ale spiritului de răzvrătire ce însoțesc în mod obicinuit o grevă. Odată cu aceasta însă d-sa constată și defectuozitatea sistemului contractual ce se obicinuește astăzi intre muncitor și patron In stabilimentele industriale permanente, in care este o continuitate de lucru și o continuitate de muncă. In asemeni întreprinderi industriale, angajamentele cu ziua prezintă marele inconvenient că sunt un continuu prilej de conflicte intre muncitor și patron, filecare la rândul său găsindu-se zilnic la discreția celuilalt Primul poate cere orictnd sporirea salarului amenințând nu numai cu părăsirea lucrului dar și cu greva prin solidarizarea muncitorilor Intre dinșii, cel de al doilea poate la rindul său modifica salarul oricind, muncitorul la nesupunere putând fi concediat. Ca soluție d. Panu propune ca odată cu legea prin care se oprește dreptul la grevă, să se legifereze și condițiile contractuale dintre patron și muncitor, în sensul că instabilimentele industriale permanente de care este o continuitate de lucru, să nu se permită pentru un număr proporțional de lucrători contracte și prețuri zilnice. Pentru o lupta proporțională cu numărul total al muncitorilor din aceste întreprinderi, legea să nu permită decit contracte de angajament făcute pentru o durată mai lungă, in care timp nici muncitorul, nici patronul să nu poată schimba clauzele stipulate. Dacă o parte s’ar abate de la clauzele contractuale sau in timpul duratei contractului s’ar in oarecari neînțelegeri, acestea să fie judecate fie de instanțele judecătorești ordinare ca orice contract sinalagmatic, fie de un tribunal de arbitraj anume instituit pentru aceasta. Partea mai delicată a soluției d-lui Panu e Insă fixarea prețului, în care d-salunecă pe aceiași pantă de intervenționism, pe care a lunecat și legiuitorul tocmelelor agricole, intervenționism care până acum a dat rezultate numai rele și a Înăsprit și mai mult relațiile dintre proprietari și țărani. După cum in legea tocmelilor agricole fixarea prețului muncei e Încredințată consiliilor regionale, tot astfel și d- Panu cere ca fixarea prețului muncei în stabilimentele industriale să fie dată !n sarcina unei comisiuni speciale. Și aci, ca și la tocmelile agricole, pe lângă un mecanizm prea complicat, ne vom mai lovi exact de aceleași inconveniente dăunătoare, isvorite din nesocotirea voinței ambelor părți contractante. Fixarea prețurilor independent de voința părților contractante va rămine Intotdeauna iluzorie, ori nu va fi ținută in seamă. Și dacă părțile vor fi nevoite să o țină in seamă va da naștere la o neofirșită serie de conflicte, căci prețurile reale se stabilesc de la sine, in mod firesc, după natura lucrului, după cerere și ofertă, și după o întreagă serie de alte considerații, prețuri firești asupra cărora părțile contractuale cad întotdeauna mai ușor de acord. In afară de intervenționism, sistemul contractual al d-lui Panu este o pe cit de nimerită pe atât de necesară legiferare complimentară legei de prohibire a grevei. In articolul d-sale însă, d. Pann n’a atins chestiunea funcționarilor și muncitorilor statului, județelor și comunelor. Aci chestiunea trebue tratată cu totul în alt mod <ile FOGITI1IS Tu lui Jugurta (Africanul de la „Mișcarea“,? Didua ușoara ti meserie Din felul cum „combați’*, Jugurta. Tu ești tocmit prostii a scrie Nu cu bucata, ci cu hurta, hin visei vinși~așa se pare — Să dovedești la toți ieșenii Că ești—dar cum să-i zic eu oare ?Că ești.. Ministru de domenii ! Și, vrajba ca să nu s’ațâțe, Să-ți dau dreptate se cuvine . Amestecîndu-mă ’n tărîțe Era fatal și muști din mine. Se zice... Se zice că d. Costinescu ar avea considerabile interese în joc la Domenii în pădurile Statului—și de aceia ar fi făcut tot ce i-a fost posibil pănă ce a isbutit se instaleze la Ministerul Domeniilor un om al său—pe d.Constantinescu - P. Se zice... că de mulți ani d. Costinescu a exploatat imensele păduri ale acestui județ—și că pe lîngă afacerile formale operate acolo în codrii Neamtzului, ar avea și lăturalnice afaceri care prin iscusite manopere se întunecă în umbră—și se disimulează sistematic. Pe cînd era la Minister d. Anton Carp, s’a vorbit de colosale delicte silvice a căror valoare ar trece de două lullioanae.. Un mic colț al imensului văl al acestor jafuri s’ar fi fost ridicat în timpul de atunci—dar]nu s’a putut ridica decît un colț al vălului și nu s’a pronunțat numele ministerului de finanțe, ci al unui seguior de puțină importanță și care ar fi fost urmărit. Și așa s’ar fi redus suma la cîteva zecimi de mii lei iar culpa administrativă sar fi aruncat asupra unor mărunței agenți silvici! Se zice—ce se zice Dar ceia ce știm noi este, că munții Neamțzului s’au golit până la stîncă și că codrii Moldovei s’au nimicit în acest județ. iu Amestecul d-lui Costinescu în pădurile de la Neamțz a fost nefast—căci pe urma lui s’au dus codrii seculari care erau o bogată reservă—și care dacă era vorba să fie transformată la bani, mai bine se transforma în folosul statului decît în acela al pungilor particulare, ale cucuieților politiciani din județ și din București. Acum însă s’a organizat— cu multă îndrăzneală — o imensă mușama ca să acopere pentru vecie stîncile golite de codri din județul Neamțzului pentru ca nimeni să nu mai poată urmări de acum înainte pe hrăpăreți. Iată ce proces de lege cutează să prezinte parlamentului d. Constantinescu-P. Acest proiect este o culme de cinism parlamentar și dă nota înălțimei unde a ajuns industria politică in București. Iată cheia de boltă a legei de care vorbim: „Ministrul agricultural Si al domeniilor fără ineplinirea formelor cerute de art. 20 din legea de la 28 Martie 1872 privitoare la administrarea domeniilor Statului, va putea chiar după pronunțarea de hotarâri definitive si facă transacțiuni asupra amenzilor, restituirilor și despăgubirilor la cari are drept in baze art. 53—88 inclusiv*. După o asemine lege se trage perdeaua. Tablouri de valoare sustrase din Pinacoteca Cu ocazia inventarierei Pinacotecei, locale s'a descoperit un fapt de o extremă gravitate. Din bogata colecțiune de tablouri în cursul vremei au dispărut mai multe tablouri originale de o enormă valoare. Astfel a dispărut 1) Originalul de Rembrandt reprezentînd un bătrîn, din colecția Sofronie Vărnav. Acest tablou a fost înlocuit prin o copie făcută de d. Tile Constantins care a bine-voit să o doneze Pinacotecei. 2) Originalul de Francois Album reprezentind pe copilul Radius foolecțiunea C, Negri, și a fost înlocuit printr’o copie de M. Rașcu. 3) Magdalena, copie după Correggio de celebrul pictor Teniers. Această celebră copie care reprezintă o valoare de peste 100.000 lei, a fost înlocuită printr’o copie de d. Em. Bardasare actualul director al școalei de Bele-Arte. Dar numărul tablourilor ce lipsesc este cu mult mai mare și valoarea lor aproape incalculabilă. Se impune fără îndoială întrebarea : Cum și cind au dispărut aceste tablouri ? „Cum se face apoi că toate tablourile dispărute au fost înlocuite cu copiii... Cine a avut această grijă?«, Aceste îndrăznețe sustrageri s’au operat sub directoratele d lor Panaiteanu, Acavri și Bardasare și pănă acum nu se poate ști încă dacă lipsurile se opresc aci. O anchetă severă făcută pa cale judecătorească se impune, iar cei în drept sunt datori să sesizeze parchetul. Condițiile împrumutului S’a apus că guvernul va participa la noul împrumut cu rezerva de tezaur ce se ridică la suma de 40 de milioane lei. Cînd s’a discutat in Senat modificarea legei contabilităței Statului în care rezerva de tezaur se plasează rentă, d. Emil Costinescu a confirmat versiunea care circula și a adăugit că această participare se face in condițiuni folositoare pentru Stat. Nu cunoaștem condițiunile, prin urmare nu ne putem rosti asupra afirmațiunilor d-lui Costinescu. Un lucru insă se știe și anume, că bineherii sau, trebue să ia comision pentru împrumutul ce înlesnesc statului nostru. Facem dar o simplă întrebare: Bancherii au să ia comision și pentru cele 40 de milioane pe care le subsctie Statul ? Eate o simplă întrebare, foarte lămurită, la care așteptăm un răspuns tot atât de neted. w _ a FARAMITURI Venind vorba, eri la Tuffli, de dl. Stere și de modul cum operează în afaceri și ’a politica, cineva a exclamat : — „Cesi un roublard !“ — De unde vine vorba asta ?— întreabă Jugurta de la „Mișcarea" pe colegul sfiu de redacție Schönfeld—Sateanu, cu care sta la o masă de alături. — Asta vine dija de la ruble, răspunde Săteanu, cu convingere: — A înțeleg, e vorba de rublele Zmstvoului... ”y U* redactor de la „Figaro” auzind de eloquența noului senator de Iași a venit expres la București ca să-i ia un Interviewt — Ce fel de om sunteți dr. ? — Sunt un om temut. — De ce Tu sți cumpărat casă după ce ați eșit din Primărie ? — Ca să nu mă mut. — Sunteți profesor ? — Da, de matematică. — Ce chestii preferați ? — In Algebră, per»««fițiile, în Cosmografie calculul unghiului azimut. — Ce apreciați mai mult la limba franceză ? — Per mut. — Ce cuvînt preferați în nemțește ? — Mutet. — Băutura preferată ? — Yetmut — Mîncarea preferată ? — „Taci și’nghite”. — Ce atitudine a avut guvernul în alegerea Dv ? g— A strîns »»«fălcile. — Activitatea dv. parlamentară . — Cananău tn Cameră și eu în Senat— ne ajutam mutual ca să susținem interesele ieșenilor. — In ce vă deosebiți de dl. Cananău ? — Mutale nomine. — Principiile pedagogice ? — Sitimuf urechile. — Adagiul latinesc preferat . — Muta Us »»«fandis. — Opera Dv. de căpetenie ? — împrumutul pentru aducerea apei. — Ce este cu chestia Chirilă ! — I.... — Ce este cu bacșișul de 6000 lei ? . .. — Ce este, eu... — Pardon, domnule, eu sunt mut. Aci interviewul a luat sfârșit. Interesul pentru știință în Rusia Rusia e mare, toată lumea o știe, dar că Rusia este o țară cultă, puțini vor crede și prea puțini o știu Și totuși Rusia este o țară cultă în adevăratul înțeles al cuvântului. Nu trag această concluzie pe baza literaturii sale, veche de 300 de ani, un judec după savanții săi destul de numeroși în toate câmpurile științei, nu iau in considerare pe artiștii și filosofii ei, cunoscuți in toată lumea; acestea toate ar putea fi, fără ca Rusia să fie cultă, ci s’ar explica prin faptul că Rusia este mare. Dintr’o țară europeană care cuprinde o populație de peste 60 milioane de locuitori nu se poate să nu iasă la iveală spirite mai deosebite al căror nume să facă ocolul lumei; acest fenomen se poate ivi chiar în țări cu o populațiune mai mică și chiar la națiuni numai cu un început de cultură, cum suntem noi, de pildă. Dar Rusia este o țară cultă, pentru că In această Rusie atât de întinsă, in această Rusie cu administrația și starea politică pe care o știm cu toții. In Rusia aceasta unde omul nu trebue să aibe voință și unde n’are libertate, am văzut adunați la un congres de medici și naturaliști (la Moscova 1909) peste 4000 de oameni, bărbați și femei, veniți în toiul evrei, anume pentru știință, din toate colțurile Rusiei. Această manifestație culturală n’am văzut-o așa de intensă decât în Anglia și în Statele Unite ale Americii. Comparând, însă, condițiile sociale de acolo cu cele din Rusia, vom recunoaște că in Rusia e un interes deosebit pentru știință. Adaog aci, că la congresul asociației noastre pentru înaintarea și răspândirea științelor, din anul acesta (la Focșani) s’au adunat de abia vre-o 50 de inși (vezi Semănătorul, — anul VIII). In Rusia nu există o Asociațiune pentru înaintarea și răspândirea științei, ca „British Association“ In Anglia, ca „1’Association" din Franța, ca „Association“ din Statele Unite, ca Asociația noastră, etc., nu există o Asociație și totuși s’au adunat 12 congrese până acum. In Rusia nu numai că o astfel de Asociație nu este sprijinită și incurajata de Skt, dar este Împiedicată de a se înjgheba și de a lucra. Congresul acesta la care am luat parte este o manifestare de tradiție și care are loc după circumstanțe și numai din interesul pentru știință, pentru desvoltarea și înaintarea cunoștințelor în domeniile naturii și ale medicinei științifice. Ce semn frumos de cultură, când in așa condițiuni neprielnice științei se pot aduna pentru cultivarea ei 4000 de inși . Primul congres al naturaliștilor din Rusia s’a ținut la 1867; el a fost organizat de Kessler, profesor la Petersburg, In felul și după asemănarea „Vereinelor“ (adunărilor) societăței de medici și naturaliști din Germania. Ele s’au urmat apoi la răstimpuri neegale; acesta de acum (1909) este al 12 lea. In congresul de la 1894 n’a făcut un proect da statute pentru ținerea regulată a acestor congrese și înființarea unei Asociațiuni cum ar fi :British Association* ce durează de la 1831 și „l’Association“ din Franța ce s’a înființat la 1872; proectul acesta reluat in discuție la toate congresele de la 1894 încoace nu s’a putut alcătui acum din cauza nepăsărei și relei voinți a guvernului. Guvernul rus de până acum, și chiar cel de acum, se teme de orice adunări mai mari, și le împiedică oricare ar fi natura lor. La început nu i-a plăcut titlul de „Asociație", se gîndea tot la dinamită , apoi a cerut ca statutele să fie văzute și approbate de guvern ; mai pe urmă, că ordinea de zi a ședințeior și conferințele ce se țin să fie întâi văzute și controlate de guvern; apoi n’a mai vrut nici așa... nicit Asociația nu se poate înființa deși sunt peste