Evenimentul, iulie-septembrie 1910 (Anul 18, nr. 115-188)

1910-09-26 / nr. 185

v 4 r X ^>ANUL XVIII No. 185 5 Bani ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei fani ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani es ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația lași Strada Lăpușneanu 44 DUMINICA 26 SEPTEMBRIE 1910 5 Bani m­umiumi an.««rolî ți reclame In pag. a 2-a rândul 1 lea In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b­­rrrez-EE’past­ar ©, •• CINE VORBEȘTE?H­olera Faptul ctt confratele nostru „Epoca“ într’un articol publi­cat mai zilele trecute a adus în discuție popularitatea de care se bucură de Petre Carp în întreaga țară, a stîrnit o gălăgie nemaipomenita in în­treaga presă guvernamentală. Aici „Voința Națională“ cît și «Viitorul» consacră ches­­tiunei coloane întregi și pen­tru a căuta să dovedească con­trariul spuselor „Epocei“, zia­rele mai sus pomenite nu în­țeleg să economisească nimic din vocabularul lor de glume nesărate, aprecieri de rea cre­dință și pe alocurea chiar pa­tente necuviinți. Concluzia la care ajung zi­arele guvernamentale, se în­țelege nu poate îl alta de­cît aceia că șeful partidului con­servator este un ilustru ne­­cunoscut de care țara habar n’are dacă există sau ba, con­cluzie căreia imberbii scribi din solda fraților Brătieni ii mai amină și sfatul că „Epoca“ ar face bine să vorbească de alte calități ale d-lui Carp dar în ce privește popularitatea lui..... aB’o lese pe seama al­tora“. Firește că nu vom adăuga un singur rând la cele spuse de excelentul nostru confrate din Capitală și nici nu vom căuta să răspundem obiecții­lor făcute de către presa gu­vernamentală, aceasta pentru fie­care om cinstit și nepărti­nitor care -și dă seama de personalitatea politica a șe­fului partidului conservator care cunoaște influența și menirea pe care acesta o are în viața politică a acestei țări, știe cu­ nu susținînd o teza sau alta popularitatea d­lui Petre Carp va crește sau va scădea. D. Petre Carp rămtne cum a fost și este ceia ce este și ceia ce este s’a văzut și se va mai vedea mai re­pede de cît poate se așteaptă adversarii noștri și nu zeflemelele sau necuviințele „Viitorului* sau ale „Voinței Naționale“ vor putea sa-i deprecieze popula­ritatea și calitățile. Noi ne vom întreba numai pur și simplu, cine vorbește? îndrăznește „Viitorul“ și «Voința Naționala» șă vor­bească de popularitatea d-lui Carp ? îndrăznesc aceia cari au ca șef pe d. Ionel Brătianu care de n’ar fi fost fiul sta­­tuei și astăzi și-ar fi ros coa­tele într'un birou de ingineri clasa III-a de la căile ferate? Voi e cum nu se poate mai nimerită ocazia să reamintim celebrele cuvinte rostite de către d. Carp la congresul conservator de la Eforie „Dro­­sibtria dintre d. Brătianu și mint­e aceia că pe ctnd d. Brătianu e fiul părintelui său, eu sunt pă­rintele fiului meu­. D. Brătianu a moștenit un nume, pe cînd d. Petre Carp a creat un nume în istoria politică a țarei noastre și nu e permis lăngăului neisprăvit sa vie cu ifose care nu-1 prind și cami 11 fac și mai ridicol de cît e pentru a discuta în­semnătatea personalităței și clanitatea d-lui Carp.­e cunoaștem și noi că d. Brătianu mai ales în decur­­sul anului acesta a ajuns un om foarte popular, dar de o popularitate care n’o dorim nici unuia din dușmanii noș­tri, a ajuns popular cu afa­cerea Rătești și cu apucătu­­rile-i hrăpărețe pe cari le-a moștenit odată cu numele pe care-l poartă. A mai ajuns popular prin îndrăzneala și necuviința cu care a avut naivitatea să crea­­dă cât va putea suplini inte­ligența și calitățile omului po­litic cu cari trebue să recu­­noaștem, natura a fost prea sgîrcită față de d-sa. In ce privește popularitatea în țară a d-lui Brătianu ca șef al unui partid de guvernă­­mînt nu o vom mai discuta, e prea de ajuns să ne arun­căm ochii pentru a privi de aită popularitate se bucură în propriul său partid, popula­ritate datorită căreia acum cît­va timp in urma n’a lipsit mult ca sa fie luat cu pietre de către proprii săi partizani. Cine prin urmare încearcă să vorbească de popularitatea d-lui Petru Carp ?... SHOEING Sunt oameni care nu scapă nici-o ocazie, cină e vorba să și procure ceva reclamă america­nă, cu ori­ce preț.—Așa d. A. Xe­­nopol se folosește de o scrisoare, prin care Regele trimite preșe­dintelui comitetului monumen­tului Duca-Vodă, frumosul dar de 20.000 lei, spre a da să se înțeleagă că d-sa și cu soția sa d-na Riria ar fi avut un rol În­semnat aici. Sunt lucruri subțiri și de înal­tă cuviință pe care d A. Xenopol se vede că nu e in stare să le simtă, și se riscă să se fălească și de ceia ce freahceeii numesc mne­gaffe. Dacă d. Xenopol și tovarășa sa au avut o audiență la Palat, a trebuit să Înțeleagă că nu se că­dea să țină Regelui Ambagiul pe care la publicat prin „Opinia” din 23 curent, și, dacă lucrul s'a comis odată, nu se cădea să mai fie amintit astăzi. In cazul de față singurul lu­cru demn era o simplă ți res­­pectoasă scrisoare de mulțumire pentru darul regesc, și ab­ta tot. Comentariile d­lui Xenopol d­i­n Opinia“ sunt o lipsă de cuviin­ță față de șeful statului, care în înalta sa situație știe ce trebue și ce nu trebue să facă din pro­priul său arbitru,­ fără Îndem­nul nimănui. Când cine­va este primit tn ca­sa Regelui trebue să aibă o pur­tare corectă și un limbagiu cu­­viincios, căci unele licențe nici un poezie chiar n’au nici un hat, qui capere potest copiat. ■" "»WWVWWVT­............. De o bucată da vreme s’au cam Împuținat știrile Îngrijitoare, de prin gazetele noastre, In privința holerei precum și reclamele inspecțiilor sa­nitare. S’a sleit în adevăr și fondul disponibil de bani la serviciul sani­tar, prin crearea de: lazarete, in­spectori, sub-inspectori, bacteriologi, agenți sanitari etc. etc. Da, iubite cetitorulu, de la 1907 încoace avem o horă bugetară foarte respândită— Flora inspectorilor—Ea prezintă numeroase specii dintre cari voi enumera, tn treacăt, numai pe cela mai importante : Inspectori ad­ministrativi, Ins. judecătorești, Ins financiari, Insp. C. F. R. Ins. școlari, Ins. sanitari, Bacteriologi, Ins. Agri­coli, Ins. Comunali, Ins. Vămilor populare etc. etc. până și Inspectori pentru uscarea prunelor și prepara­rea magiunului (poviclei). Și dub la gândinii că mai întrea­ga aceasta floră s’a desvoltat numai prin Ingrășfimintea capatată de pe terenurile udate cu singele din 1907. Dar să venim la chestie. Se naște Întrebarea dacă măsurile luate de stat au impedicat de a intra holera in țară, și, ne prezintă o garanție complectă ca nu poate să nu viziteze. Aceste măsuri au costat o sumă enormă, căci numai pentru singele oari fac paza pe linia Prutului se plătește de­­ cătră Serviciul Sanitar Ministeriului de Război 150.000 lei pe lună. Afară de acea­ta s’a chel­tuit cu lazarete, stațiuni bacteriolo­gice (laboratorii) 955 000 lei. Ce să mai zici de vagoanele de var cu care s’a spoit pănă și stâlpii de te­legraf. 1). Pentru susținerea tezei noastre e de ne­aparată trebuință ca să videm la ce se datorește această boală nu­mită hakra. In starea actuală a cunoștinților noastre, boala aceasta caracterizată prin vărsături, diareie și cărcei, este provocată de un boțișor, pe latineș­­te bacillus, de forma unei virgule, așa de mic. Incit dacă e’ar pune cap la cap in direcție liniară vr’o 3000, de abia ar avea lungimea unui milli­­metru, prin urmare cu neputință de al vnde cu ochii liberi. Acest bacil este o ființă viețuitoare de natură vegetală, și fu descoperit de regre­tatul profesor Koch la 1888 pe când studia holera In Egipt. Lumea ști­n­­țifică a făcut cunoștință cu el In a­­nul următor Iuliu In 24, când profe­­sorul Koch făcu comunicarea oficiu­lui sanitar german. Planta această microscopică, având teren favorabil, se inmulțește in mod prodigios, și, devenită oaspete omului nu se găseș­te de­cit numai In intestinele și excrementele lui. Nu există nici In singe și nici in vre-un alt organ. Procesul ei de viață și otrăvurilor cari sa iscă din acest proces, se da­­toresc simptomele ce se observă la bolnavii etrași de holeră. Bacilul acesta trăiește și sa î nmul­­țește numai într’un mediu alcalin ; prezența unei urme de acid îl ucide. Și iată pentru ce renumitul igienist Pettenkofer, cu ocazia comunicare} făcută de o fu­ră Koch, a mâncat cul­turi din bacilul holerei și du­s­a In­­bolnavit Era și firesc lucru fiind­ că sucul mistuitor din stomac este acid O condiție însă de viată a acestui b­acil e temperatura de 37 °—38 °. C. Dincolo de această temperatură moa­re ; frigul nu’l ucide, nu schimb insă, la uscăciune se ucide cu totul. Prin urmare, un timp de secetă holera nu se poate lăț­. tu Mai e interesant de știut că pran­aceasta microscopică Indii la revărsările Gan­gelui, crește în și, că de aoi prin intermediul omului este adusă In țerile streine. O acțiune colectivă deci, a tuturor statelor s’ar impune ca să se asa­neze această regiune mlăștinoasă pentru a se stârpi odată pentru tot­deauna acest focar de infecție. Dar în această privință se pune puțin interes, fiind că nu există În­țelegere comună Intre statele civili­st- Veil „Evenimentul" din 28 August 1910, sate, și, la razămă fie­care numai pe dispozițiile luate, iu parte, pentru a spara sanatatea publică. Mijloacele pentru acest scop, In uz, sunt: izolarea populației întregi a unei țări, de regiunile contamina­te (carantinila și cordoanele militare), izolarea colectivă la lazarete, și izo­larea individuală în familie. Carantinele, de astă dată, au rămas numai de domeniul istoric, în ceia ce privește impraștierea armatei la frun­tarii, in starea actuală a civilizației noastre este o măsură medievală: întinderea relațiilor comerciale, spo­rirea mijloacelor de comunicație prin căi ferate, și cina știe, dacă in cu­rând, nu va fi și aeroneutica toate sofiste sau ci cordoanele militare, as­tăzi, nu mai prezintă nici o garanție și apoi, care trupele care ne păzesc de regiunile contaminate nu pot fi atinse de epidemie, și, să servească ele singure ca mijloc de propagare a boalei pentru care au fost destinate să ne păzască ? Dar această măsură mai ars și in­convenientul, după cum am relevat mai sus, că e foarte costisitoare. De aceia ea a fost părăsită de pâtrăm&i toate statele civilizate. Izolarea colectivă a unui număr de bolnavi in așa numitele lazarete e bună când există epidemia in interi­orul țarei. Și ndi Încă e discuție clară aceste spitale barace, nu pot fi o a­­devărată morticolie. Dar in fine e o chestie de discuție unde statisticele joacă rolul cel mai de capitenie. La noi s’a construit pe lângă spi­talul din Burdujeni un lazaret cari a costat 70,000 lei, o zidire masivă, și, pe lângă aceasta încă o batatoă pen­tru adapostirea etuvei cari inpreună cu această din urmă se urcă la su­ma rotundă de 80,000 lei. Nu știm ce se practică in celelalte lazarete, știu atăt numai că acel din Burdu­­jeni servește ca locuință pentru ser­vitorul medicului Însărcinat cu ob­servarea călătorilor ce intră în țară din Austria. Se face numai dezinfectarea rufe­lor murdare la etuvă. Nu discut cum se face această dezinfectare, mă o­­presc aci, și, mă întreb dacă aceasta e o măsură eficace sau împlinirea nu­mai a unei formalități, să o numim o profilaxie sugestivă pentru masa po­pulației. Mi­ explic : Se știe că o persoană atinsă de holeră numai atunci se poate consi­dera ca vindecată, când un excre­mente nu se găsește bacilul holeric. Se știe asemine că perioada de Incu­bație al acestui bacil este, un termin general, de 5 zile, dar sunt și nu­meroase excepții cari trec peste acest t­emin. Sa mai știa de asemine ori un in­divid poate să poarte In intestinul lui acest bacil și s fi fie sănătos, fiind refractar, d­ar care la rândul lui poa­te, bine Înțeles prin excrementele lui, infecta pe uu altul. Ori din toate acestea ce rezultă ? Că numai atunci avem o garanție complectă că vom fi feriți că la frun­tarii nu ne va intra holera, r­ând se vor examina excrementele fie­cărui călător de cătră bacteriolog, și, nu se va lasa să intre in țară de cât numai pe acela care nu posedă mi­crobul holerei Dar aceasta este absolut cu nepu­tință. Această măsură nu poate fi apli­cabilă de­cât numai în izolarea co­lectivă și mai cu seamă in izolarea in familie. Și aci trebuie un personal devo­tat și conștiincios, lucru de care du­cem o mare lipsă. Concluzia o las ție, iubit cetitor ! De la Grajduri, fitudinea fatiștilor și mai cu seamă a prosti­lor. Ca nici odată, gazate­le aventurai takiste, sa întrec acum In a svîrli in public minciuni­­ grosolane cara merg singurel’n picioare. Nu e si lăsată de Dumnezeu în care d. P. P. Carp strălucitul nos­tru șef, să nu fui prezentat publicu­lui de întreaga gazetărie takistă. Ca un om care nu ars nu are și mai vie la putere, care nu Jare nici o popularitate, care în pine, dintr’o zi tn altă ar­e botăric să se retragi în viața privată. Și de unde pănă mai feri toate ziarele simbiiate de cnsuri străine și puse la serviciul tekismului tu­nau și fulgerau în contra guver­nului liberal, și cu deosebire în con­tra miniștrilor de Culta și Justiție, — de­odată oi prin farmec, tonul lor la adresa guvernanților a început a se î ndulci. Da la explicația Intervenită între șeful aventurei și cei doi eghiotanți ai săi, d-nii Fiera și Bădiciu asu­pra propunerilor făcute la Iași, ca opoziția să se retragi din Parla­ment,—atitudinea grupărei inventa­tă de d. Take Ionescu, s’a schimbat cu disăvîrșire. Această schimbare transpiră mai cu seamă prin limbagiul Adevărului care'și primește inspirațiile direct de la d. B.dir&u, și care de vre-o două trei zile, tonă, fulgeră și trăs­nește, cum am zis, contra șefului nostru d. P. P. Carp. Acest limbagiu violent la adresa șefului nostru, nu bucură, ne Incintă chiar. Este un semu­ltun, ci ne gă­tim în o situație care displace in mod suveran tekiștilor și mai cu seamă Adevărului, care este organul cel mai acreditat al aventurei ta­kiste. Da altfel, am fi fost mihniți de­sigur, de ca presa t­ouei democrații nu ne ar­e onorat pe noi si pe șe­ful nostru cu invențiunile și atacu­rile ei­,­­ care în momuntele actuale sunt cais mai bune și mai favora­bile semna, pentru pot. Semne bune ! Fără să avem nici o indicare pre­cu­i și imediată, am putta că prin­dem un rămășag cit de greu, că re­tr­agerea guvernului e mai aproape de­cît am putea gîndi. Și știți ce ne face să credem în mod mult mai pozitiv de­cît ar pu­tea-­ face știrile ce avem ? Este a­ - ----- -------------------------------------­ pit Mill­iOTIL BRITIMII UN BILA­NȚ Făcindu-se un bilanț al guvernului d-lui Ionel Brătianu In timpul celor doi ani, de cind a usurpat titlul de șef al partidului liberal, roadele a­­cestei guvernări nu se­ pot rezuma de­cît Intr’o frămintare seacă și continuă a partizanilor, prin șarjdnile cadrelor vechi în­potriva celor noui și apoi ale acestora din urmă împotriva ce­lor dintăi. Sub raportul legiferărilor din a­­cești doi ani de guvernare activita­tea regimului bratienist este de o fe­nomenală neputință de a amel­ora ranele actine săpate de năpastele domniei colectiviste, pe In mod epi­demic au bântuit această nefericită țară. Vrajba intre mem­brii partidului co­lectivist este notorie—atit la centru cit și la județe Neputința legiuiri­lor din acești doi ani a fost consta­tată și multe din aceste legiuri sunt o injustiție strigătoare la cer. Chiar legile lui Licurg care vroia groso­­mo de a nivela clasele sociale silind pe stăpini a munca cu slugile la ma­să, tot erau mai acceptabile timpului său de olt schiloadele legiuiri ale re­gimului brătienist, care a învrăjbit toate clasele sociale. Ceia ce părintele a făcut în de­cursul unei lungi satrapii, creînd la orașe burghezia hainelor negre ce tronează In toate instituțiunile finan­ciare și de credite, nu este mai pre­sus de ceea ce face fiul, care acuma desăvirșește o operft de învrăjbire In­­tre orașe și sate, prin crearea,­ unei alte burghezii, a straelor albe, a in­telectualilor de la țarii, sgpund astfel un abis adino Intre aceștia și milioa­nele de țărani cu care pănă acuma mai aveau cel puțin afinitatea rude­niei, afecțiunea enigelui,

Next