Evenimentul, octombrie-decembrie 1910 - ianuarie-februarie 1911 (Anul 18, nr. 189-285)

1910-12-04 / nr. 241

•­­AXUL XVIII No. 244­5 Bani AFI. u' Po br. . n : „ Pö |i­!ö­r .lie «6­­ .31 - . ia. ‘V* !t... Uo­i 1-1 «i .• ii 2') în SÄMBATA 4 DECEMBRIE 1910 — 5­23sun.1 - 71^ - 1 ^ n ® erț' iMi. : ac . m& 5­i­f­g- a 2-a ano­­$ 1 1 în 'a­t «ă. a 3­a âado1 .'0 ■. ■ [UNK]­­ --.j aia and a 80 a. xsx.^rr’oisr K'o,ss ORGAN AL PARTIDULU CON­SERVATOR Era a­f fia și Ac mir ail'aIași&■ Ű i Li fiii t nea­nu 44 Oh. 8/‘ dó1’" 8 !"■ dp* tP'rm. m­.»*?®. d soui v c Mi.«« î ÎS» U’nSSg H. -.. -*90 J ' poc- w . I- ■*; 0 b. I ,<& ..- o. • * u;«if; ■ 3- iVä 5 t : d ;. ä »> »Kgi 1 A jȘ0-d -A d iHiiî 'ft '.H.. s'a tlSfir i fc Í (•'■'■ :ÍS, ;$ ’0, ’ 3 I' jc " 0 > <wi fl­ ea '??, g:!« S a? '- H 0 S-<) & - a i - % r-».-.T -■ s ’ -^a­«• wl* repede ;>av.t>\ «­­- is .< e •<> i-T.i { } - A ifen« a ș* * c - r ul rrt» H- m. (i j«; - i ft ftji f'•[ g v* IT* ». - ) î i*.n­;' £(• V'\ " ^ n« «■■ p: 'i.\­, -s «? - <?.., \:j,< a­■I I»« ■■ 8-~ -ft tv* ” p,;a p”ti p.-> 0 r-0. d- > 3 i> 6i , v; v . •“ PHI * r;é Ä V« fo ;>&«{’.. ;Crt ne *ees> *i . * c­ £ ,‘l~ ad - i­­o, 5 p­, 3 ya­vg. bo •• în ‹ i.. *n»,0. 'utU i'i con­ .r­a­s.-.5.!? mu­­ge­ îpii. vp»­a .o.0­j­s­. * ?A­m­j * > 1­s •' •>s. i îz.'3* it­i»-, • moi'on írni usn'.t ca S'C»- • L ca >08''9'« SftZU’UlUS pj of* care kovbî pj se ț ip 84 e a am­­a. ÎȘ att­­ ' ' 0. V rad90? ca 9 CB gp­­’0'- . e 609 ?ft .^eiîsc , a sa­­dops'.­us sa spitoam v­ocb> a­­»v­y* '£• ne ia egoié­ra Í.»1­0­. » «doa^i'9­­~£ 8­6 * va­i v.­ o gaver^u' pnPLue că !»« &vvni ra de OMe­ș: care aă­­:■ [UNK] •­­* T­­ «. prezpater­iu vechilor cad • s’vu puat in csa liuai ab^ i I .< ifze vă laî« de a os­­î, 1 i­ei ar iu fi, i­e fu f. ■ noi ca­­i.egi.. c in» ci v.ditu> pe tUa sas­i».idiea ei. £ rg., ea«’e au făcut «or ,j si­­d ni dr fani:o',T'­o au fost (ivj IA d'f) Te l•**€>• « p9Qr.o , S­i i­ut cm soc a isui mili­­ta<4 eu.7 Tar­­as­euc. D­iocli Jtí a ia.ju care e a det '3 sa ’ car muu ^ăzînd v racea« cu c^e pmeciul a fost ; a s­­­e aduna e, a fost Lev a­t să red'r.h în ultim»A Ki'Hi­e... m ftteaâis, f­i Jer­ea sa »■ [UNK]p.î'a c­a f­men oțVră sft­la­­mică fa fî ß c un susținător d ci no b^** fi reușit a con­­vinge pe un ad atc­­t al școa­­lei s­co­a­s­e, pe dl. Vasile Mo­­ion a sa vorbească. D sen­sul d-lui Morț­un a fost pe., la marea n­evoală a Camerei o adevărată inorafie parlamentară, căci a fost un discurs cu sufisuri a­le că ir roluri se juca d-n dr. Can­­tacuziuc și Sîoe la s­­­ele ministrului Uicifir >c.r pub­ce. Ceia ce însă a prod­us o le­gitimă indignare a Camerei , și care a evrei dr de a în­­dîi j, și mai mult pe adver­sarii proecipdțji Ii trenat, a fost inieniumea vădită ce s’a manifestat de la prim I capi­­tol peafiu de ver­usirea mem­bri 28 partidul­ui 1­beral. D. Al. Gheorghiu­, deputat de Iași, care a luat cel din­tâi cuvîntu­l la discuția pe ar­ticole, a propus la alt. 4 un amendement semnat de către toți deputații liberali din lo­calitate prin care se cere ca din consi­lul superior sani­tar să­ facă parte și profeso­rul de bacteriologie de la fa­­ căla Castiră ab­atea de medicină din Iași care se știe că e d. dr. Puș­­cariu, men­bru în comite ul ex-votiv al clubului liberal. Și dacă ulasarea partizan- Mc a fost incepută de la io­­cun­e din consiliul sanitar super­or, poate să și în lu­pite ori și oue ce va fi alunci cînd se va ajunge la postu­ri e de insp­ector , s­ub-inspec­­tor, d. ciori de p­as6 sau re­ V.Zol­i. D­reptatea afirmațiun­lor distinsului nostru fruntaș d. I. Lahovary, care luînd cu­­vîntul la discuția generală, a spus că prin această lege nu «9 face alt­ceva de­cit se în­­greue bugetul în scopul pla­­sărei partizanilor, a eșit prin urmare din primul moment. Acum nu rămine de­cît să se vadă dacă votul și modi­ficările propuse în Cameră vor trece cu aceiași ușurință și la Senat. In tot cazul dis­cuția în maturul corp pro­mite a fi mult mai interesanta de­cît aceia care are loc la Cameră și mulți dintre sena­torii cari au luat parte la pri­ma ședința a Camerei în care s-a discutat legea sanitară, au afirmat în auzul tuturora că acesta este timp pierdut în zadar, de­oare­ce legea sani­tară nu va putea să vadă lu­mina zilei. ProppMi socialists Nici n’a căzut­­ nci guvernul și secția socialistă a partidului de­­ putere, s’a și pus pe treabă. Dl. Stere și cu toți tovarășii săi poporaniști, au fost precum se știe cam maltratați de sig­ri, care nu voia să’și asume respunderea soli­­darită.ffii cu ideile înaintate ale a­­celeTa ce speriasă lumea prin atitu­dinea lur tulburătoare ordinii pu­blice,­­ și de aceea dl Stere­a n’a putut intra în guvern, cu ioete ca dl. Ionel Bratianu făcuse vra-o două remanieri de-a c­ondul. In schimb însă, dl. Sterea a fost bombardat șef al partidului local și i s’a dd la centru o porție de in­fluență destul de importantă Ținut la distanță de portofoliile ministeriale dl Sterea își ia acum revanșa pe altă edie. D sa a ajutat și încursjht formarea unui club so­cialist la Iași, și a detașat pe adju­­tantul său, pe mina sa cea dreaptă, pe dl M. Oh Bujor, membru mar­cant în clubul liberal-național din localitate, ca să aranjeze la clubul socialist o serie de conferințe socia­liste pe care ziarul , Mișcarea“ or genul partidului local, le anunță în fruntea ultimelor sale informații. In acesta conferințe care vor ți­nea de la 5 Decembrie a. o la 29 Ianuarie 1911, se vor până des­­volta o sumă de chestii menite a înflăcăra spiritele și­ a aduce per­turbare în liniștea publică. Oratorii, aproape interbi unii, dar iluștrii necunoscuți in acelaș timp­—vor vorbi bună­oară despre caracterul revoluționar al socialis­mului, despre religie față cu social­­democrația despre socialismul ro­mân propriu zis, în fine despre o sumedenie de idei extravagante, toate aceste sub aripile protectoare a­le d-lui profesor Bujor care va ținea prima conferință, vorbind despre valoarea neoiobogiei. La început sub formă literară, și încet dar siguri propaganda soda, listă începe iarăși să ridice capul,— de astă data, cu mai mulți sorți de izbindă, fiind protejată de unii fruntași marcanți ai partidului libe­ral, și care, pe câtă vreme partidul avea răspunderea ordinei publice, a trebuit să steie înăbușită. Nu știm dacă gruparea liberală loa­lă acceptă cu inimă ușoară di­rectiva pe care șeful ei tinde, pen­tru moment pa­cile lăturalnică, ca să i’o imprima Destul o să constatăm că socia­liștii noștrii au stat binișor tot tim­pul cît să credea ca guvernul actual o va mai duce.—și nu au scos ca­pul decit, e noi s'au incredințat că r­ilmu­l.. a trăit! r*® 8^® ®”"""" «rtSSB^ gb Proisiiilojs politici S’a văzut cu cită îndemânare, cu cită a rtă am p­utea zice, se întosarsa programele la dezaport ți și cj o tă b lui-voință promit diaș și aceia ce ,i pot să dea. Lucrul Iși găsește explic­ițiunt­a­foane ușor. Com­parații promit fiind că au dovedit prin experiență că a­­cesta este in j­ocul cel mai sigur și mai simplist tot­,deodată, prin care cineva poate deveni popular; și, de­mocrații, promit intr’una fiind câ știu bine ci polițila ea emit sunt farâ sca­dentă. Nu tot așa de lesne poate promite un partid serios, care avind greutatee morală are și pos­bilitatea sa vie la guvern, unde, esti silit să îndepli­nească oosia de a pro n­a în opoziție Exemplul îl găsim l­­­a­boran­, cari din cscuză că n’au putut să realizaze promisiu­­ ki date, au ajuns in halal cu care se găsesc. Și dacă liberalii, partid da guver­­nămînt cu drei tari cîștig­,te și cu ră­dăcini «din ei, au arut să sufere din aceasta cauză. Ce s’ar intimpla cu tachiștii, dacă vreodată ar fi chemați să conducă această țară ? Liberalii au fost cu mult mai cum­pătați da cît democrații și totuși, dăr­nicia pornită din dorința de a veni mai repede la guvern, le-a fost fa­tală. Dar politica de promisiuni mai pre­zintă un inconvenient pentru acei cari o practică . Toți politicienii cari atrag simpatii prin promisiuni irealizabile și cari măresc oferta pe măsură ce șansele de isbindă scad, se desmint sau, dacă vreți cad în contradicție cu ei înșiși. Dovada că lucrul așa este, o găsim în cazul ultimului program al d-lui Tache Ionescu. Dacă șeful democraților, cu toate calitățile sale cu toată iscusința sa in meșteșugul de a promite n’a pu­tut evita încărcătura, de­sig­n, că nimeni altul nu va fi în măsură să o evite. Prin noul program d. Take Ionesco, silit de împrejurări a mărit simțitor oferta, insă preocupat prea mult să enumere binefacerile cele noi, pe care are intenția să le reverse asupra ța­rei și alegătorilor, a neglijat multe din cele vechi cuprinse intr’un alt program, elaborat tot într’un moment de ananghie. Așa, Intre alte multe omisiuni , Take Ionescu a negi­j­at ch­etia iefte­­nirei zi­­arului , chestie, care ocupă locul de cinsti în programul alcătuit odată cu consfătuirea partidului și care, a fost desbătută în to­ate întru­nirile ținute cu ocazia alegerilor. Apoi, dacă șeful democraților pro­mite atât de mult în­cât, de la o dată la alta, uită ce-a promis, ce se va întâmpla când Doamne ferește, ar sosi moment­ul să fii obligat să-și pui dărnicia în serviciul țărei ? Noroc că lumea a început să vadă cum stăm chestia democraților, căci alt­fel ar fi avut loc conflicte regre­tabile și cu atât mai mari, cu cât o­­fertele ar fi avut tot timpul să crească. ---- -----OVIOOO-----------­ ——----—o o o o «>—------—­ _______INSE MNARI Socio’ogía la llierÉlea Én lasi După cît știu, nici un obiect de studiu la­­ Universitatea din Iași, nu are onoarea da a fi carpet t și pre­dat de doi profesori, afară de So­ciologie. E cur­os că tocmai ce mai de curînd venită dintre științe, să sa bucure de un asemenea privilegiu. Mulți învățați contestă încă Socio­­logiei dreptul de a sta între științele const­ruite, precisa. In or­ce caz, se recunoaște, că Sociologia e o știință care se închesgă acum, ale cărei li­mite sunt greu de precizat și al că­­r­i obiect chiar remine să fie fixat ulterior. Paatm moment avem astaa Sociologii, alți Sociologi, sau profe­sori de Sociologie sunt. Și tocmai pentru că, cadrul acestei științe nu e fixat, deci nelimitat, încape în el toa­te teoriile, toate concepțiile, toate felurile de expunere, toate sistemele și to­ate metodele. In nici un alt obiect de studiu, un profesor nu-și poate mai mult pune în evidență person­ala­­tea sa, felul său da a înțelega și sxpune cunoștințele ce posedă, sa­u vederile noi ce are. De aceea un curs de So­ciologie poate fi foarte bine ținut de doi, trei, chiar și mai mulți profe­sori, la aceiași Universitate, cu con­diția bine înțeles ca acei profesori se aibă o personalitate. Urmăresc cu un viu și deosebit in­teres cele două cursuri de Sociologie ce se țin la Universitatea de Iași și recunosc utilitatea »mîndurora, deși obiectul lor e aceleș Fie oara din­tre cei doi profesori actuali are ceva de spus Fie­care spune însă altfel și lărgește clar orizontul de observa­re a celor ce ascultă. Caracteristica acestor cursuri de dată da însăși personalitatea celor doi profesori. Unul cată a fi cît mai științific și mai practic posibil, celalalt, cit mai estetic și mai idealist. Unul repre­zintă școala și spiritul german, celă­lalt școala franceză, spiritul latin. Dl. Gusti, posedind o vastă cultu­ră filozofică pătruns de txnelența școalei și spiritului german cugetind și simțind ca un învățat german, dorește a introduce în mentalitatea publicului ascultătorilor sei discipli­na, seriozitatea, gravitatea spiritului german. D-sa vrea și înțelege să facă la Universitate știință pură urmărind un scop practic și imediat : acela de a clarifica noțiunile și obicinui cu abstracțiile pe studenți și­ ai în­druma spre realitatea socială cît mai curînd și­ mai bine, formînd din ei cetățeni conștienți de drepturile și datoriile lor. Cursurile­­ sale siste­matizate cu îngrijire, au ceva din masivitatea metodologică a culturii și învățămintului german. D sa nu fațaiege a face nici o concesie rolu­­lui seu de a expune, fiind de părere c­ă știința e una și frumosul alt­ceva, și în marele dor și putință de munca ce are vrea să ridice nivelul de cu­getare, a auditorilor săi, în sferele superioare ale abstracțiuni, ale ști­inței pure, solide, punct de plecare al activităței practice. D sa poate se iluzionează în speranțele sale și nu a­r trebui să uite două lucruri : că vor­bește și vrea să acționeze asupra unui public latin, nedeprins cu me­todologia germană și apoi că acest public nu are încă pregătirea sufici­entă de a face eforturi de atenție și de concentrare intelecta­lă. Dl. Arion, avînd de asemenea o bogată și aleasă cultură, cugetind și simțind că un învațat francez, dă pre­cădere, poate fără să vrea, notei es­tetice, imaginative. D-sa are un tem­perament artistic, și ca latin, vede știința prin prisma frumosului. Pose­­dînd remarca­bile calități de vorbitor, lecțiunile d-sale sunt fermecătoare, dar prea puțin științifice. Cursul d-lui Arion place, incintă de îndrumări ar­tistice, idealiste, nu ajută însă per­fecționarea unei culturi științifice. D-sa ar fi un excelent profesor de morala și estetică, și e un foarte in­teresant profesor de Sociologie. D-sa ca om­. de știință picătue­ște tocmai ci cedează prea mult, cunoscîndu-i, publicului, gustului publicului care îl ascultă. Așa­dar, iată : o direcție sever ști­ințifică, cu o îndrumare marcată spre realismul vieței sociale și acțiune imediată, și altă, mai puțin științifi­că cu o îndrumare spre estetism, idealism, rezultat al celor două tem­peramente de profesori, două fețe deosebite, două feluri de a vedea Sociologia. Interesanta și demne de urmat amindouă, putindu-se foarte bine concilia, deopotrivă de utile pen­tru noi românii. AVE De pe vremea lui Cuza-Vodă Cuza avea obiceiul să se îmbrace cu sarică și opinci și bea și juca cu țăranii. Și numai cind auzea că unul vorbește rău de domn, numai își des­făcea pieptul, arătindu­și decorațiile. Cică umblînd prin țară, a voit să stea intr’o noapte la o mănăstire. Sa duce la poartă, bite cu ciocanul și vine un călugăr. — Ce-i bade? Ce să fie, părintele, ia sunt un drumeț și a-și voi să rămân peste noapte ia­s-ta Mănăstire. Sa duce călugărul și-i spune egu­menului care nu-l primește. Și doar cică poruncise Cuza ca mănăstirile să fie sălașul drumeților săraci,— căci mănăstirile aveau pe atunci averere, nu șigâ „pășteau bivolițele ca oile"­A doua zi numii ce se vestește la mînăstirea cu pricina că vine Cuza, vine Cuza ! Pregătiri peste pregătiri, covoare pe jos, mese întinsa, mă rog ca la venirea Domnului 1 Vine Cuza și cere cheile da la ca­sa cu bemi. Starețul o sfecli. I le dă. Cuza pune ștampila pe casa cu bani. Cerea chiiile de la cămară. Aici erau bogății și avari, mincăruri, rachiuri, care mai de care mai deosebite, blă­nuri scumpe, mă rog, aici era sup­ra strînsă, căci pe atunci mănăstirile a­­veau moșii foarte bogate și multa. Pune și sici ștampila domnească, ia­­ cheile și da la pivniță și dă ordin ca toți căi­gării greci să se ducă din țară și le luă și moșiile. Și iaca așa fel de om era Cuza 1 * G­umie lui Guza Intr’o vară Cuza se plimbă cu mi­nistrul Dumitru Brătianu prin grădi­na de la Cotroceni. Era foarte vesel. Da­odată apare un dorobanț calare cu o ștafetă în mină. Era o telegramă de la Fo­șani prin care i se făcea cunoscut de către președintele Comi­siei Centrale ci fabulistul Gr. M. A­­lexandrescu a îm­bunit deodată. Cuza s’a întristat foarte mult, dar ca să i treacă impresia cea rea, a făcut o diversiune, întrebînd pe mi­nis­tru : — Ca au bre Brătiene, Muntenii a­­ceștia de­și pierd mintea ? — Au ca să piardă Măria Ta, răs­punde Bratianu. Cuza începu să rida și-i strigă po­etului V. Alexandri care se depărta­se prin grădina : — Auzi Vasili­u /* Cum pedepsea Cuza Un sergent, înaintat sublocotenent de Cuza Vodă, a părăsit corpul de gardă da la Palat și s’a dus la o cir­ciumă din apropiere ca să scrie ma­mei sale. Cuz­a l’a observat de pe fe­reastră și l’a urmărit. Ofi­rul a început astfel scrisoarea : „Ieri sergent, ezi ofițer. .“ — Și mine soldat prost ! îi strigă Cuza de la spate, fiind c’ai părăsit postul! Cuza despre Eiena Doamna Una din curtezanele lui Cuza Vo­dă stăruia mereu pe lingă El că să se despartă de Doamna Elena și să se căsătorească cu din ea. Cuza vă­­zînd ca­­ tot bate capul ca să scape de curtezană îi spuse într’o zi : — Tu ești bună de curtat, de iu­bit , dar Elenuța mea este bună de Doamnă. ....I­................................................

Next