Evenimentul, iulie-septembrie 1911 (Anul 19, nr. 112-183)
1911-07-24 / nr. 131
EVENIMENTUL astfel de celebrități politice, ca d-l Hangan, cu câtă ușurința, prin câteva semne de întrebare și alta câteva da exclamare, li dă de-a dura pe toți acei, pe cari lumea întreagă li considera ca adevărate și neprețuite valori ale timpului. D. Hangan vede în democrație (pe care, parvem, că nici n’o știe ce este) «suflarea vremilor nouă de redeșteptare și dreptate». Sprijinitorul democrației susține că atât aristocrația cât și democrația țintesc la acelaș nobil scop: .binele obștesc*; totuși d-sa se ridică cu indignare contra aristocrației , dar se ridică pentru motivul că modalitatea întrebuințată de unii pentru împlinirea acestui scop, diferă de modalitatea întrebuințată de alții. Și noi susținem cu tărie că partidul democratic (l brai) se deosebește grozaviu ce privește modalitatea seducerei la îndeplinire a scopului suprem »binele obștesc“ de partidul »aristocratic» (cel conservator după d. HugaD). D-ra spune că cei dintâi, democrații urmăresc împlinirea scopului lor înalt prin »organizarea celor slabi» (în bande ca la 1907 ?) prin intărirea puterilor (brute?) și stăvilirea arbitregiului și abuzului celor tari și mari (e vorba de contenciosul Administrativ sau de băncile spoliatori) ?) Cât despre partidul era numitristocratic*, tot d. HaDgan susține că acesta urmărește binele obștesc prin generozitate, prin filantropie, prin milostenia statului. Noi putem adăugi la toate aceste și educarea maselor, care e prevăzut ca primul mijloc și cel mai eficace pentru aducerea la îndeplinire a scopului ce avem toți in vedere. Și iarăși spunem : e o mare deosebire Intre modul cum inttrg democrații aducerea la îndeplinire a acestui scop, și Intre modul cum înțeleg »aristocrații*. Dar deosebirea aceasta, cu cât e mai mare cu atât ne bucură mai mult, căci aceasta desminte o dată mai mult că toate insinuările lor in sarcina conservatorilor sânt de domeniul fanteziei și a relei credinți, căci prin aceasta se spune că cons mtorii înțeleg a lupta pentru realizarea idealului lor prin mijloace cu totul diferite decât cele întrebuințate de liberali : intervenționism exagerat, silă, exploatarea tututor în folosul câtorva, etc., cari s’au dovedit a alcătui progremul partidului liberal GEORGES DE DUBOR Floarea din grădina Estaiei — Nuvelă indiană — la răcoarea parfumată a unei dimineți de primăvară, pe când sub arzătoarele raze ale soarelui de Bengal, trandafirii Își deschideau petalele încă brobonate de picăturile de rouă din timpul nopții, un bătrân făcea să stârnie sub pasu-i greoiu, nisipul unei alei. Mergea incet, rezemat cue umărul unui tânăr bărbat. Fața-i mândră și bărbătească, biciuită de sbârcituri, părea că provoacă dușmani nevăzuți, dar glasul i se făcu blând pentru a vorbi tovarășului său. — Du-mă fiul meu, ii zise el, spre trandafirii al căror parfum II simt de aci. Sa-i pot, măcar, atinge cu mâna, aspru miasmele mirositoare — Înălțimea te, sa mă urmeze, răspunse respectuva tânărul bărbat, și bătrânul fu călăuzit spre un strat unde atraluciau toate soiurile de trandafiri. Albi, roșii, peribe, stacojii, galbeni, unii îmbobociti, alții in plină desvoltură, toți desfășurau trufaș, pe tulpinele lor înalte, splendoarea bogatelor corole, iar împrejurul lor, aerul părea vibrând de voluptate. Călăuzit de tânărul său tovarăș, regele Zainulmulook, marele și gloriosul cuceritor, care îngenunchiase atâtea popoare sub paloșul său, și secerase atâtea vieți omenești, oile acum la bâtrurețe, desmerda cu degetele-i tremurânde, corola catifelată a unui trandafir, apoi cu un glas plin de durere : — Acum câteva zile încă, o fiul meu, mai puteam zări, lat lumina soarelui, nuanțele florilor. Astăzi, orbeala și-a întins Întunericul peste ochii mei, și nu mai văd nimic, nimic, nici măcar lumina soarelui, cu care făceam să tremure popoarele, sunt astăzi la voia unui copil. Ahi fiul meu, fiul meu, ce groaznică nenorocire îndureră bătrânii mei ani. O lacrimă se ivi printre pleoapele ochilor stânji și lunecă pe obrajii uscați ai bătrânului rege. Prințul Tazuimulook se induioșă. — Stăpâne, zise el; zeii sunt, desigur, geloși de gloria ta, de te fac să Înduri o Încercare așa de crudă. Dar de ce n’ai chema oara pe cuviosul schimnic Aturgoi? Și cunoaște atâtea și atâtea taine neștiute daraujitori. Poate că el ți-ar putea reda vederea. — Ințelepciunea ți-a vorbit prin gură, scumpul meu fiu. Voi da poruncă să-mi aducă la palat pe prietenul zeilor. In sara aceleași zile, Aturgol se afla in fața monarhului. — Cucernice schimnic, li zisa suveranul, tu, care toate le cunoști, și ai forost taine știute numai de divinity, ordonă întunericului care mă acopere să se risipească, înapoia zări vederea și vei umbla singur in lăzile mele; vom împărți bogățiile Și vei avea o parte din puterea mea — Stăpânitor slăvit, răspunsa Aturgiei, iți mulțumesc pentru darurile tale marinimoase, dar nu erau nimic pentru mine. Dac’ași primi bogății, n’ași mai fi iubit de zei și n’ași mai putea nimic pentru tine. Lesă-mi sărăcia, ei îi vei datori vindecarea, dacă carul va consimți. Voiu petrece noaptea în rugăciuni și mâie dimineață voiu veni să ți descopăr secretul destinului. Trecuseră câteva ceasuri de când soarele lumina coperișurile palatului regal, când apăru Aturgi, fu introdus numai de căt, lângă suveran, — Rege iubit de zei și de oameni, și zise schimnicul, aruncându-i-se la picioare, Brahma s’a îndurat să-mi descopere taina tămăduirei tale: să se ducă fiul să Tazuimulook să culeagă floarea miraculoasă din grădina Bakohiei și să ți o aducă. Pune-o pe ochii tăi și le va reda lumina zilei. Apoi se ridică și cu toată stăruința regelui care voia să-l reție, apucă din nou pe cărarea care ducea la umilita colibă, în care trăia singur în rugăciune și profundă meditare. Suveranul își chemă fiul : — Copil prea iubit, îi zise, zeii ocrotitori, pe cari totdeauna i am preaslăvit s’au milostivit a inspira pe Aturg si Puneteaua pe cei mai aprig dintre caii mei și du-te in grădina prințesei Bökti Ryago, în numele atot-puternicului Brahma, să te lese să culegi minunata floare din grădina ei, aceia care înapoiază orbilor vederea; și adă mi-o cât mai curând — Stăpâne, răspunse prințul, peste un ceas voiu fi plecat și nimic nu mă va zăbovi in cale elât cât nu voiu fi depus în marile tale prețioasa floare. Câteva clipe mai tâziu, Tazulmulook alerga pe drumul prăfuit. Prințul împlinise douăzeci ani. Era frumos, de acea frumusețe desăvârșită care cucerește inimile. Telia naltă, elegantă, trăsăturile pline de bandelă și energie totodată, ochii vioi, aruncând din când in când fligre, o inteligență superioară și o inimă de aur : astfel era prințul Tszulmalock. Spre sara aceiiiși zile, văzându-și calul ostenit, tânărul căuta un adăpost pentru noapte, când, dinaintea ochilor, ca putti intr’un begin de verdeață și plante agățătoare, ii apăru o casă de Înfățișare modestă. Bate, ușa se deschide și apare pe prig, o tânără fată de o frumusețe strălucitoare. Ș sesprezece prmăveri înfloriseră de-abia pe capul brun, du-o stranie gingășie, luminat de două pupile de-o strălucire neasemuită. Pe gât, subțirel și alb, se desface o salbă de mărgean. Brațelei goale sunt împodobte cu brățări de aur. Prințul rămâne amețit. Tânăra fată se pleacă respectos înaintea lui. — Un bine-venit ln locuința mea îi zise cu o vorbă dulce. — Căutam un azil pentru tine și cal, când casa ta se arătă privirei mele și mi-am permis să bat. — Oi cine ai fi ești o spele sfânt trimis de zei—locuința mea este a ta. Culuți va paște pe câmpia vecină, în timp ce eu îți voi pregăti un piâot întremător. — Iți primesc cu recunoștință oferta, o floare prețioasă ! Fapta ta ducă și va primi răsplata.... De mult fugise soarele la spatele dealului vecin ; lampa ardea melancolic în odaia in care cei doi tineri, uitând de odihnă își impărtașiau tainele. Tânăra fată își povesti mai întâi viața, destinată de mică lui Brahma, era una din acele baiadere juruită serviciului templelor, dar, perzându-și mama, venise să petreacă câteva zile în căsuța unde se născuse. Prințul nu voise iică să-și descopere înalta lui nobleță. Se dăduse drept fiul unui ofițer al regelui Zaimurmulook, trimis fiind ca mesager pe lângă un rege vecin. Și blestema datoria care silea să plece a doua zi in zori. — La întoarcere, îi spunea tânăra fată, te vei opri aici mai mult timp. Te vom aștepta, numărând zilele și ceasurile ceri mă vor despărți de clipa binecuvântată când iarăși vei veni să te odihnești sub acoperământul meu. Da voiu veni iarăși la căminul tău, să caut odihnă. In raza ochilor tăi, îmi pare câți zăresc floarea sufletului, frumoasă fată. Prințul se retrase în odaia lui, nu fără să fi sărutat îndelung degetele albe și subțiri ale Dilburei dănțuitoare». A douai dimineață, tinerii sa scuiară foarte devreme. — Așadar e momentul plecărei, zise cu tristețit tânăra fată, aruncând prințului o privire toată la lacrimi. Acesta părea visător. — Mă gândesc la mijlocul de a mai petrece câteva ceasuri lângă tine, făcându-mi în acelaș timp, datoria Voi sta aici până la sfârșitul zilei și voiu călători noaptea. — Cerul te-a inspirat, strigă tânăra fată plină de bucurie. Ziua fu încântâtoare dar trecu repede ca toate zilele fericite. Prințul nu se mai sătura de admirat frumusețea idila a Deliurei. — Tu treime să fii încarnarea omenească a marei zeițe Lacriimi, îi zise el într’un târziu Ești așa de frumoasă că corpul tău parcăcut cu suflietul Cavatașilor.... tu ești ca surâsul primăverei după tristețele irne’... Roșie toată de cele ce-i spus tae prințu', baiadera răspunse : — De când ai intrat tu în locuința mea, nu mai trăesc decât la tine. Brahma imi apare ca o nălucă depărtata și tu ești acela care ai devenit Dumnezeul meu Dar veni momentul neinlăturatei despărțiri. Prințul își scoase din deget un inel cu un singur dismant, luă mâna stândă a tinerei fete și i l trecu in deget zicându-i : — Primește, divină Dilbur, inelul de logodnă. In grădina sufletului meu, In zorii zilelor, ca și In amurgul nopților, pururea vei fi floarea parfumată care-i va îmbălsăma. Peste câteva zile, îndată ce misiuneami va fi terminată, veni-vom să tu conduc în fața tatălui meu și să te proclam in ochii întregii Curți, soția mea prea iubt. Și mai mult nu-ți pot tăinui numele . Sunt fiul regelui Zainulmusook* La aceste cuvinte, tânăra fată se aruncă la picioarele prințului, rușinată de a avea ln fi ia ei un fiu de rege. Iartă-mă, Doamne, li zise ea, de a fi îndrăznit să-mi ridic ochii spre tine. Nu-ți cunoaștem rangul. Prințul o luă de mână. — Ești logodnica mea, am spus-o cu glas tare, și n’am decât un cuvânt. Dacă mă primești de soț, dă-mi un inel zălog al credinței tale. Dilbur își scoase din deget un inel împodobit cu un safir mare și dădu prințului zicându-i : — Sunt a ta pentu totdeauna. N’ai de spus decât un cuvânt: să-mi exprimi voința ta, și voiu veni lângă tine acol unde ai fi, chiar și în regiunile cele mai depărtate ale Indiei. * * * După câteva popasuri, prințul Taruimulook zări in sfârșit cupolele palatului Bakobiei.Venise noaptea Tânărul trebui să mai întârzie cu câteva ceasuri îndeplinirea misiunei lui. A doua zi des de dimineața, se prezintă la palatul regal, își declină calitățile și ceru să vadă pe regele Iammala. Acest din urmă lipsea și prințul exprimă dorința de a-și prezintă omagiile prin Assi Bukoli. — Fata regelui e în grădinile sale, i se răspunse: Te vom conduce pănă la ea, Alteță. Dar prințul ceru să fie singur și toți se supusera voinței lui. Pătrunde, dar în enormele grădini, amestec de toate minunățiile florei indiene, bosiliste de santal inconjurau bazinuri pline cu flori de lotus. Păunii își desfășurau evantaiul cozilor împestrițate, palmierii își legănau in aer frunzele late, bananierii lăsau să se târâr până de pământ lamele lor imense, in timp ce, acolo sus, in cupolele de verdeață, sburătăciau colibrii cu gâtul de azur și de rubin iar papagalii țârâiau cu veselie. Dar prințul fără să se bse de loc amețit de acele frumuseți ale naturii, mergea în căutarea prințesei când, deodată, un delicios tablou il opri: Sub un leagăn de iasomie și căprifoiu, întinsa leneș intr'un hamac țesut In fire de argint, prințesa B kelti se odhnea. O rază de soare si sărută amoros parul negru, pe când, in frunzișul vecin, Bulbul își cânta nebunește dragostele. Prințul, întreg obectul misiunei lui și cu inima, plină de icoana Dulbulei, nu se opri in fața acestei plăcute arătări. Se apropie încetișor de prințesă, pusa in genunchiu in pământ, luă mâna care atârna tură din hamac și o sărută îndelung. Traducere de Calliope Gheorghiu (Va urma) Brevat Funcționarilor de la Tramvai Agitația funcționarilor de la Tramvai. — latrunirile secrete. Pențiunea către Director. — Declararea grevei. — Cîțiva funcționari bătuți și huiduiți. — Intervenția poliției. Aplanarea conflictului. — Amănunte complecte. De câteva zile funcționarii Tramvaiului Electric au Început să se miște, fiind foarte nemulțumiți atât de salar cât și de orele de lucru. In fiecare seară după terminarea serviciului, adică pe la orele 12 noaptea, conductorii și manipulanții de la Tramvai se Întruneau în secret în diferite locuri, unde discuția despre facerea unei petițiuni către Director pentru îmbunătățirea starei lor. Joi 21 Iulie a. c. o delegație a conductorilor și manipulanților s’a prezentat dlui Director cu o petițiune iscălită de tot personalul prin care cereau : 1) Reducerea orelor de lucru de la 10 ore la 9 ore; 2) Mărirea salarului; 8) Desființarea amenzilor; 4) Facerea unui geam în fața vagonului ; 5) înlocuirea unui aspirant de controlor care se purta sever cu dânșii, și încă cateva puncte de mică importanță. In această potițiune mai cereau ca Directorul să se prezinte a doua zi Vineri la apel pentru a le da răspuns, dacă cererea lor s’a aprobat sau nu. Directorul nu se prezentă a doua zi ci le s-au cunoscut că astăzi dimineață la orele 5 jumătate să fie cu toții prezenți, pentru a le comunica hotărârea ce a luat Direcțiunea. Aseară după terminarea serviciului se adunară cu toții din nou și se situiră pănă dimineață, luând hotărârea că dacă nu li se va aproba cererea lor să declare greva Astăzi dimineața pe la orele 5 jumătate veniră cu toții la grup la uzină, unde după puțin timp sosiși Directorul Tramvaiului Dl K. von Lölhöfer împreună cu șeful controlor Dr. Ioan Cornea. Directorul In fața tuturor c?ti punctele din petiție, aprobând câte ceva din punctele expuse. Personalul Tramvaiului care era foarte agitat a ramas nemulțumit și a declarat greva. Câțiva dintre funcționari n’au vrut să se solidarizeze cu greviștii, și unii din ei s’a urcat pe un tramvai declarând că e mulțumit, îndemnând pe conductori și manipulanți sa nu se solidarizezi și instigatorii. Greviștii începură atunci a’l liuidul și se repeziră asupra lui pentru a i bate. Poliția care fusese înștiințată cu o zi înainte, iute, vi! imediat, liniștind spiritele și Scăpând pe cel mulțumit, care refuzase de a se pune în grevă. Directorul față de această stare de lucruri, a hotărât să se formeze o comisiune din 10 funcționari care împreună cu d-sa să discute această chestiune. După o parlamentare de aproape două ore s’a ajuns la un rezultat satisfăcător atât pentru funcționari cât și pentru Direcție. Direcțiunea a admis reducerea orelor de lucru și mărirea salarului. In ceia ce privește amenzile, nu s’a admis cererea funcționarilor de a se desființa, ci s’a hotărât micșorarea lor. Amenzile la Început se impărțeau între toți funcționarii odată pe an, împreună cu gratificațiile. In timpul din urmă amenzile se dădeau ca ajutor la cei bolnavi, deci Direcția nu și însușește aceste amenzi. Personalul tramvaiului e în număr de 120 și e plătit de la 2 lei și 50 bmi pe zi până la 4 lei. Direcțiunea a mai admis înlocuirea aspirantului de controlor. Această hotărâre luată de Direcțiune trebue să fi aprobată de Direcțiunea generală din Berlin, răspuns ce va veni peste 15 zile. Direcțiunea tramvaiului a înștiințat astăzi dimineață telegrafic Direcția generală din Berlin despre greva personalului, precum și doleanțele lor. Greva terminându-se Directorul a făcut un referat amănunțit și l-a trimis la Berlin. Personalul mulțumit de hotărârea luată a declarat că-și reia serviciul astăzi la orele 12 a. m. Directorul tramvaiului având în vedere că personalul e foarte agitat, a hotărât ca ziua de astăzi să fie suspendată, astfel că mâine la orele obicinuite tramvaele vor fi puse în circulație, a. H. Escrocheria cu anuarele Noi amănunte Revenim astăzi cu noi amănunte asupra celor 3 excroci: Mhail Asidor, Corvin Petrescu și Ioan Schilder zis Severeanu, cari se dădeau, unul drept directorul Anuarului industriei și lol comerțului, altul drept Încasator, și altul dreptroiejor-avocat și cari se adresau la diferite persoane, luându-le sume mari de bani pentru a se rezerva locuri la publicațiile din anuar. Continuăndu-se cercetările in această privință s’au descoperit noi fapte In sarcina acestor 3 pungași, escrocherii comise în luna Februarie 1910, când nu era dl. Stroji, prefectul poliției, și nici d. Iordachescu, șeful siguranței! Astfel s’au găsit niște chitanțe din carnete â souche, din cari sa vede cum au incasat banii. Din una din chitanțe, care poartă No. 366, se constată că numitul I. S.luider, a încasat de la d. Pettigrew, suma de 20 lei pentru »Albumul corpurilor legiuitoare, cu anexe pentru Industrie, Finanțe și Comerț*, apoi o chitanță cu No. 41 pentru albumul »Garnfiței, anuar al sicietiiței de binefacere și al sumei politce, militare, medicale, juriste, literare, financiare, comerciste și etc“. Această chitanță e făcută pentru suma de 20 lei și încasată tot de la Pettigrew, mare proprietar din str. Anastase Panu No. 31. Chitanțele pentru primul album, sunt tipărite pe hârtia ver au marca țării și sunt semnate de Schulder, sub numele de Severeanu, iar chitanțele pentru albumul »Carităței“ sunt tipărite pe hârtie extra velină, au în zare un clișeu și cuvintele: ,pus sub inaltul patronaj al M. S Reginei României“, și sunt semnate de Corvin Petrescu Pe aceste chitanțe se mai află scris In culori: „Protocolat la Tribunalul Ilfov sub No. 496 din 1908 Ch tanța poartă data de Februarie 1910, și fiindcă inconștiențiii de la aOpinia* ei au dedat la o nouă infamie în contra d-lui Prefect de poliție spunând ei d-sa le-a dat un agent, fără si știe că sunt excroci, deci, ajutndu-i, le dăm câteva deslușiri, din cari se va vedea că au mințit. Excrocii s’au prezentat d-lui Prefect la ora 12** cerându-le un agent, pentru ca să-i recomande la negustorii din Iași, căci ei fiind străini, nu vor putea fdca nimic mai ales a vând asentimentul d-lui Marghlomen, și nevoind să se facă de rușine. D. Prefect de poliție amintindu și că există o circulară relativ la acești 3 excroci, cari în toate orașele luau bani de la oameni pentru acelaș anuar, le-a spus să se dă un agent, și că-i va trimite la ora 2 la Hotelul Bach Până atunci, agentul a fost instruit că să-i supravegheze și să-i lase să încaseze, pentru a fi prinși chiar asupra faptului. Când agentul siguranței s-a dus la hotelul Buch și a aflat că acești excroci se trecuseră pe listă cu nume false și cu alte ocupațiuni decât cum se recomandaseră, a fost cu ochi la zece, i-a supraveghiat de aproape și a înștiințat și pe d. Iordachescu, șeful sguranței, așa că la ora 6 *» pm. când s’au întors de la Încasat, le’au confiscate arnetele și banii. Așa stând lucrurile, domnii de la »Opinia* și-au dat în patea și de data aceapta. După toate probabilitățile, inconștientul domn Săndulescu, a fost acela care a dat un agent pungașului Asador, ajutându-i să încaseze bani de la negustori. * * * După ce au fost cercetați, acești excroci au declarat că se duc la București unde să aștepte rezultatul anchetei, fiindcă ziceau cste o eroare. Tot drumul până la București au fost supraveghiați, iar acolo, cercetându-se, sa aflat că numele persoanelor marcante din București, precum și semnăturile lor, ce figurau pe chitanțier, erau false, deci tăcute cu scop de a înșela mai ușor lumea. Ei au fost arestați la Direcțiunea gerenda a siguranței din București. Cercetările continuă. % V Ș