Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)
1911-10-26 / nr. 203
ANUL XIX No. 20S Pe un an . . . Lei 20 Pe jumatate ani 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 80 bani EVENIMENTUL ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR MERCURI 26 OCTOMBRIE 191PS AMIMUGIUIKI IX Lsnerțli șji z@cis.ro. In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. No. 88 f Ti , ‘ 1 / \ Vtr* ^vt •; \:■>; Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 ^ Asupra afișoirii traiCuluii Problema estenicei traiului e o problemă multiplă, care pentru a da rezultate practice cere o sumă de soluțiuni parțiale. Proectul de lege împotriva trusturilor și cartelurilor pe care-l vom depune pe biuroul Camerelor, în prima zi a redeschidere, va fi desigur, dacă va fi votat, precum sunt convins, un efect practic și imediat, lovind în toți acei speculanți, cari se îmbogățesc în mod odios pe spinarea tuturor consumatorilor. Desigur că dispfrind cartelurile, o sumă de obiecte de prima necesitate se vor evleni de la sine. Dacă la aceasta, vom mai adăugi tarifuri speciale de căi ferate, precum se obicinuește în toate țările apusene, pentru obiectele de alimentare, nu vom mai avea prețurile scandaloase de astăzi și vom afirma că în mare parte problema estenicei traiului va fi dezlegată. Dar aceste măsuri generale nu vor fi suficiente. Sunt lucruri cari prin firea lor vor scăpa legiuitorului penal. Chiriile de exemplu, au ajuns excesive. Desigur că la aceste prețuri urcatd de astăzi contribue mult uneltirile unor speculanți interesați, cari, luînd în chirie sau posedînd o suma de imobile mari, determină, fără chiar înțelegere prealabila cu alți proprietari, o urcare excesivă a chiriilor. E evident că legea în contra cartelurilor nu va fi eficace în acest caz. Pentru a scădea chiriile, trebue ca statul să intervie și să pună la dispoziția micilor funcționari, mai ales de la C. F. R, posibilitatea de a dobîndi imobile cu preț redus, fără aproape nici un folos, afară de dobînda legală a capitalului întrebuințat. Comuna București a făcut o încercare în acest sens cu soc, caselor eftine, dar această încercare a avut la obîrșia sa un viciu originar: amestecul acționarilor interesați ca în toate societățile alcătuite de liberali, unde interesul general maschează de obiceiu specula interesată a acționarilor din partidul liberal. Partidul conservator ai căror membri nu sunt amestecați în nici una din acele afaceri financiare veroase cari au adus discreditul partidului liberal, va putea da singur, și în aceasta chstie, soluția atît de așteptata. Marea dificultate e de a se găsi sumele trebuitoare în acest scop, fară a îngreuna budgetul statului. Sunt fericit de a da și în această privință o soluție practică, care, fără a încărca budgetul, va permite guvernului să consacre la locuințele eltine o sumă însemnată de bani. Pentru aceasta nu e nevoe nici de legi speciale, nici de măsuri extraordinare. Există la C. F. P. un fond destul de considerabil, de 12 milioane de lei, în bonuri 4 la sută, depuse la Banca Națională, fondul cassei de ajutor a lucrătorilor și impiegaților interiori de la C. F. R. In loc ca acest fond să remînă mort, aproape improductiv, eu cred că s’ar putea intrebuința mult mai rațional, construind din aceși bani case de locuit oftine, tocmai pentru impiegații mici și lucrători, cari, plătind o anuitate într-un șir de ani, ar remîne proprietari pe locuințele lor și ar avea și folosul imediat a unei chirii reduse. Nu se poate o întrebuințare mai bună a acestui fond, mai bună și mai sigură. Efectul acestei măsuri asupra prețului chiliilor, cel puțin în orașele mari, ar fi considerabil. S’ar putea destina pentru București o sumă de 5 milioane, pentru Iași 4 milioane, pentru Galați, Brăila, Ploești și Craiova restul pînă la concurența de 12 milioane. Cite imobile nu s’ar face cu acești bani, bine întrebuințați și ce efect imediat asupra scăderei chiriilor ar avea aceste case din centrul orașelor ! Nu mai vorbim de înfrumusețarea străzilor mărginașe în cari s’ar ridica aceste case, construite pe un anumit tip, ce ar prezenta pe lînga avantajele materiale ale unor locuințe igienice, bune, confortabile și eftine, puse la dispoziția lucratorilor, avantagiul moral de a’i dezlega de propaganda nesănătoasă a socialiștilor și sindicaliștilor, făcîndu-i proprietari cu durere de inima pentru avutul lor. Supun această propunere atît de practică șefului partidului conservator, care a dovedit întotdeauna o inimă îndurerată pentru soarta celor mici. Măsura propusă e simplă; un jurnal al consiliului de miniștri care să modifice art. 39 din statutele casei de ajutor a impiegaților cailor ferate. Intr’un articol viitor vom da o soluție imediată și In chestia zahărului. Vom arăta că fără legi, ci printr’un simplu regulament, fără a viola faimoasa convențiune a d-lui Take Ionescu, că se poate ofteni imediat zaharul cu 50 la sută. George A. Scorțescu Deputat da soli ției și chiar al viitorului proces, d-nii Pennescu, Săndtelescu, Bottez, și alți fruntași, vor eși discalificați politicește. Domnii aceștia nu se vor mai infilni cu demnitățile lor de odinioară. Trebue să vie, și la noi, vremea ca cinstea oamenilor politici să nu fie, întocmai ca femeea lui Cezar, nici măcar bănuuită. Orcum, e regretabil că, pe vreme de opoziție, fruntașii liberali să se adăpostească la... Azilul Chessim ! — ------—<H>—------------ Azilul Chessim Instrucția în afacerea fraudelor de la Spiridonie continuă cu multă activitate. Zilnic 86 descopăr nou fapte certate cu codul penal. Fümtagîi liberali, invitați la parchet, dau lămuriri asupra gestiunei lor ca epitropi, lămuriri , vai I— neîndestulătoare. Or care ar fi rezultatul instruc Cotidiane Idol de... mărci uzate. — Conducătorii partidului takist, tocmai acum la spartul iarmarocului și ln lipsă de alt program final sau de ploturat, — caută, ca o compensație, să răspândească gustul filaletic, făcându-i să se îndeletnicească cu colectori de mărci poștale. Și cum proverbul francez spune că ă tout seigneur tout bonneur, inițiatorii răspândirii acestui nou sport takist în politică, s’au gândit mai întăi la șef. Astfel ziarul Acțiunea, spune că d. căpitan pensionar Niculescu a recutat un tablou având in mijloc portretul d-lui Take Ionescu, iar de jur împrejur colecții de mărci poștale din toate țările. Tabloul acesta va fi oferit d-lui The Ionescu cu ocazia onomasticei sala de mâne. Șeful a pregătit deja un răspuns, când comisiunea va veni să-i aducă, odată cu felicitările clubului, și portretul cu mărci poștale. Prin acest răspuns d. Take Ionescu va ura succes partizanilor săi filaretiști, succes în arta amuzamentelor, recomandându-le și alte industrii recreative, precum colecție de veriguți de hârtie de pala țigările de foi, perfecțiune in arta confecționării cucoșilor de hârtie, și a diferitelor divertismente din câmpul vast al industriei jucăriilor. # Țap Ispășitor. — Amicul nostru, d. Stroja, a fost luat în Întreprindere de Mișcarea. Nu e număr al fonei colectiviste care să nu consacre cel puțin două articole amicului nostru. De ce? Foarte simplu. D. Stroia e cunoscut și ca ziarist de talent și, ca atare, e bănuit de liberali ca autor al articolelor noastre de polemică cu Mișcarea. Orcum, fițuica steristă și-a luat o prea grea sarcină. De mult Mișcarea și-a epuizat vocabularul insultelor la adresa amicului nostru și acum nu face decât să-l reediteze zilnic ! Ingrată sarcină ! Putem paria 1000 lei contra 50 de bani că Mișcarea de azi, de pildă, va publica obișnuitul său vocabular de surugiu, presărat cu numele d-lui Stroia. Așa că e amuzantă Mișcarea ? * Julia Poloneza.—Confrații de la Mișcarea să stridănuesc să ghicească pe autorii articolelor Evenimentului, pentru ca să le poată răspunde. Dar o nimeresc cei faimosul trimis... Vrând să apere pe d. M. Sadoveanu de ... Înțepătură a noastră, Mișcarea sea la Înjurături pe... d State Dragomir ! Da ce? Pentru că bănuesc pe d-l Dragomir de autor al notiței privitoare pe d. Sadoveanu. Curat vorba ăluia: unde dai și unde crapă ! Totuși Mișcarea ar putea să-și schimbe titlul in... Julia Poloneza. Prea are aptitudini de ghicitoarei Un mort... sănătos î Fona personală a fraților Bratieni, „ Viitorul a întrecut limitele cuviinței. După „Democratul“ de la această gazetă, care semnează revista de azi a „Viitorului", d. P. P. Carp ar fi un „om mort politicește", care „a reușit, ca nimeni altul, in România, se înșele judicata opiniei publice. Oricât patima politică ar întuneca dreapta judecată, nu a găsit nimeni până acum care să scrie despre șful partidului conservator asemenea necuviințe. Nu spunem un lucru nou, căii afirmăm că d. Carp e cel mai considerabil bărbat de stat al Romăniei moderne. Credem că ,fiul statuei de pe Bulevard' n’are pretenția de a fi om politic, pentru că, grație actelor sale de știre civilă, a moștenit șefia partidului liberal. D. Carp, care numai timid nu este, a spus la Cameră d-lui Brătianu: — Deosebirea dintre noi, d-le Brătianu, este aceasta. D-ta ești fiul tatălui d-tale ; eu sunt tatăl fiului meu ! Această formulă lapidară caracterizează perfect, mai bine decât volume întregi, situația adevărată a celor doi șefi de partide. D. Brătianu a înghițit cu multă abnegație apostrofa d-lui Carp. Astăzi își pune scribii mercenari să omoare politicește pe d. Carp ! Ce farsori stupizi și obraznici! —--------ooooo------------ ministru al cultelor și fost ministru de finanțe. Amândouă afirmațiunile sunt inexacte. Nu s'a dat nimic din cei 11.000 lei, în timpul procesului. Nu s'a deschis nici un credit extraordinar și special. S'a dat în mod perfect legal, dintr'un credit votat de Cameră în mod perfect regulat—astfel cum s’a dat în anii precedenți și credem chiar în timpul ministerului d-lui Tache Ionescu. Acest fond fostul ministru de finanțe trebue să-l știe. Atunci de ce se face că nu-l știe ? In rezumt, s'au dat cele 11.000 lei dintr'un capitol pus la dispoziția ministerului din care s'a dat și în anii trecuți—fără a se deschide credit special. Nu s'a dat nimic în timpul procesului, s'a dat mai puțin decât în alți ani. S'a dat cu obligațiune de a se prezenta acte justificative. Așa crede d. lache Ionescu că se cumpără conștiințele ? Dar așa noi credem, că nu s'ar fi putut cumpăra nici cea din urmă conștiință a celui din urmă tachist. E adevărat că d. Tache Ionescu exclamă în via Roumanie“ : „Atât mai rău pentru acela care nu înțălege că era o anomalie morală să se dea bani pentru odoare bisericești în anul când s’a judecat marea criză bisericească". A pentru că s’a judecat anul acesta nu marea criză! ci episcopul de Roman nu se mai poate da bani veștminte și odoare ? In adevăr raționamentul e superb și morala irezistibilă. Fie ne permis gândindu ne la o vorbi celebră să încheiam . Virtutele virtute democratică ! Ce de nerozit se zic in numele tău ! Un răspuns tachiștilor Jurnalele tachiste continuă mizerabila lor campanie contra unora din prelații noștrii, pretinzând că s’a dat, sub pretext, de a se cumpăra vestminte și ornamente bisericești diferite sume de bani, în total 14 000 lei, iar în realitate s'a făcut târg de conștiințe. Cum Episcopului Nifon al Dunărei de jos nu i s’a dat nimic pentru veștminte și ornamente, suma de 14.000 de lei trebue redusă la 11 mii lei. Cu această sumă s'a cumpărat conștiințele membrilor Sinodului ! In adevăr e ridicol! iși melhipuește d. Tache Ionescu serios, că dacă ar fi fost un guvern care să caute să cumpere conștiințe și prelați care să le ofere de vânzare nu s'ar fi găsit alte fonduri decât acela al dotațiunilor ? Mânuitor mai maestru al fondurilor secrete a mai avut țara vre-un ministru ca d. Tache Ionescu ?! Și ar fi cumpărat conștiințele a câțiva prelați, d. Arion și guvernul actual cu ciHanț« 1a âosor și cu obligațiunea pentru cei ce au primit banii să prezinte acte justificative. Căci aceasta este o obligațiune impusă și de lege și de minister. Simțind cu ce minte ușuratică și cu ce lipsă de scrupul se face o asemenea păcătoasă acuzare, gazetele tachiste, reprezentante ale moralei ultragiate (!!) afirmă că aceste sume s'au dat in timpul procesului și că s’a deschis chiar un credit extraordinar și special - aceasta după ce bat câmpii prin bugetul Casei Bisericii -cu o pricepere în adevăr uimitoare pentru articole cel puțin inspirate dacă nu dictate de un fost Cronica DIN TRECUT Cine dintre bătrâni nu-și aduce aminte de cel căruia i se zicea Foișoșoreanul! Acesta era pompierul de noapte, care urca tocmai în vârful foișorului, de se uita de-acolo peste tot orașul și când zărea undeva foc ori fum cu flăcări, punea mâna pe frânghia clopotului și... B.dangi! Balsnga ! Alergau pompierii, ăi cari se urcau pe case ca pisicile, de strigaau focul Intr’o clipă. Pe la, miezul nopței mai ales, te treceau fiori când si auzeai glasul* £ 1 se plimba pe sus. In prejurul turnului, jos la poalele lui păzea sentinela. Din când ia când, In tăcerea nopței, sentinela etrigu, lung, prelung, apăsat: Fo i-șoreana&nule ? Ce veste ? Adică fii deștept și răspunde-ne de s’a aprins undeva... — Binine pretutinde-neana ! răspundea Foișoreanul și mai lung și mai silab sit ca cel de jos, pătrunzând cu glasul lui spațiul calm și tăcut de la o margine la alta a caragulii. Și lumea dormea liniștită, și soc eietăți de asigurare nu erau : că aveau toți respect și dragoste pentru dom-căpitan de pompieri, ca era pompier, un ofițer de școală militară; că se juca cu focul ca aia da Înghiți jsratec da la țcomadie , că sa cocoța el cel d’intâiu tocmai pe copariș și da acolo poruncea și manevre, că știa din fragedă tinerețe cum să poruncească și să manevreze; că ieșea din foc, negru ca dracu, cu hainele zdrențuite, și când punea mâna