Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)

1911-10-26 / nr. 203

­ANUL XIX No. 20S Pe un an . . . Lei 20 Pe jumatate an­i 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 80 bani EVENIMENTUL ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR MERCURI 26 OCTOMBRIE 191PS AMIMUGIUIKI IX Lsnerțli șji z@cis.ro. In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. N­o. 88 f Ti­ , ‘­ 1 / \ Vtr* ^vt •; \:­­■>; Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 ^ Asupra afișoirii traiCuluii Problema estenicei traiului e o problemă multiplă, care pentru a da rezultate practice cere o sumă de soluțiuni par­țiale. Proectul de lege împo­triva trusturilor și cartelurilor pe care-l vom depune pe biu­­roul Camerelor, în prima zi a redeschidere­, va fi de­si­gur, dacă va fi votat, precum sunt convins, un efect prac­tic și imediat, lovind în toți acei speculanți, cari se îmbo­gățesc în mod odios pe spi­narea tuturor consumatorilor. De­sigur că dispf­rind carte­lurile, o sumă de obiecte de prima necesitate se vor evleni de la sine. Dacă la aceasta, vom mai adăugi tarifuri speciale de căi ferate, precum se obicinuește în toate țările apusene, pen­tru obiectele de alimentare, nu vom mai avea prețurile scandaloase de astăzi și vom afirma că în mare parte pro­blema estenicei traiului va fi dezlegată. Dar aceste măsuri generale nu vor fi suficiente. Sunt lu­cruri cari prin firea lor vor scăpa legiuitorului penal. Chi­riile de exemplu, au ajuns excesive. De­sigur că la ace­ste prețuri urcatd de astăzi contribue mult uneltirile unor speculanți­­ interesați, cari, luînd în chirie sau posedînd o suma de imobile mari, de­termină, fără chiar înțelegere prealabila cu alți proprietari, o urcare excesivă a chiriilor. E evident că legea în con­tra cartelurilor nu va fi efi­­cace în acest caz. Pentru a scădea chiriile, trebue ca statul să interv­ie și să pună la dispoziția micilor funcționari, mai ales de la C. F. R, posibilitatea de a dobîn­­di imobile cu preț redus, fără aproape nici un folos, afară de dobînda legală a capitalu­lui întrebuințat. Comuna București a făcut o încercare în acest sens cu soc, caselor eftine, dar a­­ceastă încercare a avut la o­­bîrșia sa un viciu originar: amestecul acționarilor intere­sați ca în toate societățile al­cătuite de liberali, unde inte­resul general maschează de obiceiu specula interesată a acționarilor din partidul li­beral. Partidul conservator ai că­ror membri nu sunt ameste­cați în nici una din acele afa­ceri financiare veroase cari au adus discreditul partidului liberal, va putea da singur, și în aceasta chstie, soluția atît de așteptata. Marea difi­­cultate e de a se găsi sumele trebuitoare în acest scop, fară a îngreuna budgetul statului. Sunt fericit de a da și în această privință o soluție prac­tică, care, fără a încărca bud­getul, va permite guvernului să consacre la locuințele el­­tine o sumă însemnată de bani. Pentru aceasta nu e nevoe nici de legi speciale, nici de măsuri extraordinare. Există la C. F. P. un fond destul de considerabil, de 12 milioane de lei, în bonuri 4 la sută, depuse la Banca Națională, fondul cassei de ajutor a lu­crătorilor și impiegaților inte­riori de la C. F. R. In loc ca acest fond să re­­mînă mort, aproape improduc­­tiv, eu cred că s’ar putea in­­trebuința mult mai rațional, construind din aceși bani case de locuit oftine, tocmai pen­tru impiegații mici și lucră­tori, cari, plătind o anuitate într-un șir de ani, ar remîne proprietari pe locuințele lor și ar avea și folosul imediat a unei chirii reduse. N­u se poate o întrebuințare mai bu­nă a acestui fond, mai bună și mai sigură. Efectul acestei măsuri asupra prețului chili­ilor, cel puțin în orașele mari, ar fi considerabil. S’ar putea destina pentru București o su­mă de 5 milioane, pentru Iași 4 milioane, pentru Galați­, Bră­ila, Ploești și Craiova restul pînă la concurența de 12 mi­lioane. Cite imobile nu s’ar face cu acești bani, bine întrebuințați și ce efect imediat asupra scăderei chiriilor ar avea aces­te case din centrul orașelor ! Nu mai vorbim de înfrumu­sețarea străzilor mărginașe în cari s’ar ridica aceste case, construite pe un anumit tip, ce ar prezenta pe lînga avan­tajele materiale ale unor lo­cuințe igienice, bune, confor­tabile și eftine, puse la dis­poziția lucratorilor, avantagiul moral de a’i dezlega de pro­paganda nesănătoasă a socia­liștilor și sindicaliștilor, fă­­cîndu-i proprietari cu durere de inima pentru avutul lor. Supun această propunere a­­tît de practică șefului partidu­lui conservator, care a dove­dit în­totdeauna o inimă în­durerată pentru soarta celor mici. Măsura propusă e simplă; un jurnal al consiliului de miniș­tri care să modifice art. 39 din statutele casei de ajutor a impiegaților cailor ferate. Intr’un articol viitor vom­ da o soluție imediată și In chestia zahărului. V­om arăta că fără legi, ci printr’un sim­plu regulament, fără a viola faimoasa convențiune a d-lui Take Ionescu, că se poate of­­teni imediat zaharul cu 50 la sută. George A. Scorțescu Deputat da soli­­ ției și chiar al viitorului proces, d-nii Penne­scu, Săndtelescu, Bot­tez, și alți­­ fruntași, vor eși dis­­calificați politicește. Domnii a­­ceștia nu se vor mai infilni cu demnitățile lor de odinioară. Trebue să vie, și la noi, vre­mea ca cinstea oamenilor poli­tici să nu fie, întocmai ca fe­­meea lui Cezar, nici măcar bă­­nuuită. Or­cum, e regretabil că, pe vreme de opoziție, fruntașii li­berali să se adăpostească la... Azilul Chessim ! — ------—<H>—------------­ Azilul Chessim Instrucția în afacerea frau­delor de la Spiridonie continuă cu multă activitate. Zilnic 86 descopăr nou­­ fapte certate cu codul penal. Fü­mtagîi liberali, invitați la parchet, dau lămuriri asupra gestiunei lor ca epitropi, lămu­riri , vai I— neîndestulătoare. Or care ar fi rezultatul instruc­ Cotidiane Idol de... mărci uzate. — Con­ducătorii partidului takist, tocmai a­­cum la spartul iarmarocului și ln lipsă de alt program final sau de ploturat, — caută, ca o compensație, să răspândească gustul filaletic, fă­­cându-i să se îndeletnicească cu co­lectori de mărci poștale. Și cum proverbul francez spune că ă tout seigneur tout bonneur, ini­țiatorii răspândirii acestui nou sport takist în politică, s’au gândit mai întăi la șef. Ast­fel ziarul Acțiunea, spune că d. căpitan pensionar Niculescu a­­­ recutat un tablou având in mijloc portretul d-lui Take Ionescu, iar de jur împrejur colecții de mărci poștale din toate țările. Tabloul acesta va fi oferit d-lui T­he Ionescu cu ocazia onomasticei sala de mâne. Șeful a pregătit deja un răspuns, când comisiunea va veni să-i aducă, odată cu felicitările clubului, și por­tretul cu mărci poștale. Prin acest răspuns d. Take Ionescu va ura succes partizanilor săi filare­­tiști, succes în arta amuzamentelor, recomandându-le și alte industrii re­creative, precum colecție de veriguți de hârtie de pala țigările de foi, perfecțiune in arta confecționării cu­­coșilor de hârtie, și a diferitelor di­vertismente din câmpul vast al in­dustriei jucăriilor. # Țap Ispășitor. — Amicul nostru, d. Stroja, a fost luat în Întreprindere de Mișcarea. Nu e număr al fonei colectiviste care să nu consacre cel puțin două articole amicului nostru. De ce? Foarte simplu. D. Stroia e cunoscut și ca ziarist de talent și, ca atare, e bănuit de liberali ca au­tor al articolelor noastre de polemică cu Mișcarea. Or­cum, fițuica steristă și-a luat o prea grea sarcină. De mult Mișca­rea și-a epuizat vocabularul insulte­lor la adresa amicului nostru și acum nu face de­cât să-l reediteze zilnic ! Ingrată sarcină ! Putem paria 1000 lei contra 50 de bani că Mișcarea de azi, de pildă, va publica obișnuitul său vocabular de surugiu, presărat cu numele d-lui Stroia. Așa că e amuzantă Mișcarea ? * Julia Poloneza.—Confrații de la Mișcarea să str­idănuesc să ghicească pe autorii articolelor Evenimentului, pentru ca să le poată răspunde. Dar o nimeresc cei faimosul trimis... Vrând să apere pe d. M. Sadoveanu de ... Înțepătură a noastră, Mișcarea sea la Înjurături pe... d State Dra­­gomir ! Da ce? Pentru că bănuesc pe d-l Dragomir de autor al notiței privi­toare pe d. Sadoveanu. Curat vorba ăluia: unde dai și unde crapă ! Totuși Mișcarea ar putea să-și schimbe titlul in... Julia Poloneza. Prea are aptitudini de ghicitoarei Un mort... sănătos î Fon­a personală a fraților Bratieni, „ Viitorul a întrecut limitele cuviinței. După „Democratul“ de la această ga­zetă, care semnează revista de azi a „Viitorului", d. P. P. Carp ar fi un „om mort politicește"­, care „a reușit, ca nimeni altul, in România, se în­șele judicata opiniei publice­. Ori­cât patima politică ar întuneca dreapta judecată, nu­­ a găsit nimeni până acum care să scrie despre ș­ful partidului conservator asemenea ne­cuviințe. Nu spunem un lucru nou, că­ii a­­firmăm că d. Carp e cel mai conside­rabil bărbat de stat al Romăniei mo­derne. Credem că ,fiul statuei de pe Bulevard­' n’are pretenția de a fi om politic, pentru că, grație actelor sale de știre civilă, a moștenit șefia parti­dului liberal. D. Carp, care numai timid nu este, a spus la Cameră d-lui Brătianu: — Deosebirea dintre noi, d-le Bră­tianu, este aceasta. D-ta ești fiul tată­lui d-tale ; eu sunt tatăl fiului meu ! Această formulă lapidară caracteri­zează perfect, mai bine de­cât volume întregi, situația adevărată a celor doi șefi de partide. D. Brătianu a înghițit cu multă ab­negație apostrofa d-lui Carp. Astă­zi își pune scribii mercenari să omoare politicește pe d. Carp ! Ce farsori stupizi și obraznici! —--------ooooo------------­ ministru al cultelor și fost ministru de finanțe. Amândouă afirmațiunile sunt inexacte. Nu s'a dat nimic din cei 11.000 lei, în timpul procesului. Nu s'a deschis nici un credit extraor­dinar și special. S'a dat în mod perfect legal, din­­tr'un credit votat de Cameră în mod perfect regulat—astfel cum s’a dat în anii precedenți și credem chiar în timpul ministerului d-lui Tache Ionescu. Acest fond fostul ministru de fi­nanțe trebue să-l știe. Atunci de ce se face că nu-l știe ? In rezum­t, s'au dat cele 11.000 lei dintr'un capitol pus la dispozi­ția ministerului din care s'a dat și în anii trecuți—fără a se deschide credit special. Nu s'a dat nimic în timpul pro­cesului, s'a dat mai puțin de­cât în alți ani. S'a dat cu obligațiune de a se prezenta acte justificative. Așa crede d. lache Ionescu că se cumpără conștiințele ? Dar așa noi credem, că nu s'ar fi putut cumpăra nici cea din urmă conștiință a celui din urmă ta­­chist. E adevărat că d. Tache Ionescu exclamă în via Roumanie“ : „Atât mai rău pentru acela care nu înțălege că era o anomalie mo­rală să se dea bani pentru odoare bisericești în anul când s’a judecat marea criză bisericească". A­­ pentru că s’a judecat anul a­­cesta nu marea criză! ci episcopul de Roman nu se mai poate da bani veștminte și odoare ? In adevăr raționamentul e superb și morala irezistibilă. Fie­ ne permis gândindu ne la o vorbi celebră să încheiam . Virtutele v­ir­tute democratică ! Ce de nerozit se zic in numele tău ! Un răspuns tachiștilor Jurnalele tachiste continuă mize­rabila lor campanie contra unora din prelații noștrii, pretinzând că s’a dat, sub pretext, de a se cum­păra vestminte și ornamente biseri­cești diferite sume de bani, în total 14 000 lei, iar în realitate s'a făcut târg de conștiințe. Cum Episcopului Nifon al Du­nărei de jos nu i s’a dat nimic pen­tru veștminte și ornamente, suma de 14.000 de lei trebue redusă la 11 mii lei. Cu această sumă s'a cumpărat conștiințele membrilor Sinodului ! In adevăr e ridicol! iși melhipuește d. Tache Ionescu serios, că dacă ar fi fost un guvern care să caute să cumper­e conștiințe și prelați care să le ofere de vân­zare nu s'ar fi găsit alte fonduri de­cât acela al dotațiunilor ? Mânuitor mai maestru al fondu­rilor secrete a mai avut țara vre-un ministru ca d. Tache Ionescu ?! Și ar fi cumpărat­­ conștiințele a câți­va prelați, d. Arion și guver­nul actual cu ciHanț« 1a âosor și cu obligațiunea pentru cei ce au primit banii să prezinte acte jus­tificative. Căci aceasta este o obligațiune impusă și de lege și de minister. Simțind cu ce minte ușuratică și cu ce lipsă de scrupul se face o a­­semenea păcătoasă acuzare, gazetele tachiste, reprezentante ale moralei ultragiate (!!) afirmă că aceste su­me s'au dat in timpul procesului și că s’a deschis chiar un credit extra­ordinar și special - aceasta după ce bat câmpii prin bugetul Casei Bi­sericii -cu o pricepere în adevăr ui­mitoare pentru articole cel puțin inspirate dacă nu dictate de un fost Cronica DIN TRECUT Cine dintre bătrâni nu-și aduce a­­minte de cel căruia i se zicea Foișo­­șoreanul! Acesta era pompierul de noapte, care urca tocmai în vârful foișoru­lui, de se uita de-acolo peste tot o­­rașul și când zărea undeva foc ori fum cu flăcări, punea mâna pe frân­ghia clopotului și... B.dangi! Ba­­lsnga ! Alergau pompierii, ăi cari se ur­cau pe case ca pisicile, de strigaau focul Intr’o clipă. Pe la, miezul nopței mai ales, te treceau fiori când si auzeai glasul* £ 1 se plimba pe sus. In prejurul turnului, jos la poalele lui păzea sen­tinela. Din când ia când, In tăcerea no­pței, sentinela etrigu, lung, prelung, apăsat: Fo­ i-șo­reana&nule ? Ce veste ? Adică fii deștept și răspunde-ne de s’a aprins undeva... — Bin­ine pre­tu­tin­de-neana ! răs­pundea Foișoreanul și mai lung și mai silab sit ca cel de jos, pătrun­zând cu glasul lui spațiul calm și tăcut de la o margine la alta a ca­ragulii. Și lumea dormea liniștită, și soc eietăți de asigurare nu erau : că a­­veau toți respect și dragoste pentru dom-căpitan de pompieri, ca era pom­pier, un ofițer de școală militară; că se juca cu focul ca aia da Înghi­ți jsratec da la țcomadie , că sa co­coța el cel d’intâiu tocmai pe co­­pariș și da acolo poruncea și mane­vre, că știa din fragedă tinerețe cum să poruncească și să manevreze; că ieșea din foc, negru ca dracu, cu hai­nele zdrențuite, și când punea mâna

Next