Evenimentul, octombrie-decembrie 1911 - ianuarie-februarie 1912 (Anul 19, nr. 184-298)

1911-11-26 / nr. 227

ANUL XIX No. 22? ABOiMElTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani r«a ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 SAMBATA 26 NOEMBRIE 1911-mwmnomm Ins ® © ruii iși r ® clana © In pag. a 2-a rândul 1 lea In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul 30 b. 'X'.'Ex-EZF'oisr nsro. es VICLEEMUL TAXIST La ultima întrunire a comitetului executiv takist, publicul a putut să se convingă definitiv, că gruparea aventurierilor democrați nu.e o grupare politică serioasă ori cît de mică și neînsemnată ar fi ea,—ci o simplă asociație de desmoșteniți ai soartei politice, adunați într’un sigur scop de a vina prin contrabandă, adică fără permisie de vînătoare. Și ’n adevăr cînd vezi oploșindu-se în acest receptaciu de fugiți de prin toată lumea, de liberali suparăți, de conservatori transfugi, debutanți nefixați încă asupra drumului ce au să apuce,— un adăpost în sine pentru novici ți pentru apostați,—te 'ntrebi cu nedumerire, ce îndrumare poate să dee progresului acestei țări, o asemine holetă de inteligenți disparate, fără o busolă de călătorie și fără ideal ? Dacă unui om mai puțin versat în variațiile politice la care să dedau unii speculanți și pescuitori în ape tulbure, ai vrea să-i explici prin expresii populare din ce să alcătuește și care e rațiunea de a fi a mozaicului takist,—nu ai putea să te servești de altă expresie decît acea de vedeem. Irodul cel mare al gruparei, nu spune altceva la fiecare ocazie decît, că el cel mai considerabil politician și că prin urmare partidele vechi, acele care au muncit la creearea Romîniei de astăzi, să se dee la o parte spre a lăsa locul, grupărei dumisale, de a oblădui țara aceasta așa cum convine intereselor partizanilor, și acelor ale unei Asociații streine cu care e îndeaproape relații. Din toate discuțiile ce avură loc la întrunirea takistă din urmă, rezultă că în sinul grupărei Inventată de dl. T. Ionescu, exista un adevarat turn al lui Babel. LJnii vroesc împacarea condiționată, alții cer împacarea fără condiții, numai să se mîntue odatfl cu comedia takistă,—cei mai mulți însă, sunt deciși a remînea fideli unui steag care n'are ființă,—până ce grupul va fi chemat la putere pe socoteală proprie. Acești din urma, barbați neschimbători, trec in grupare, ca oameni pe caii o veche zicătoare populară îi califică de oameni de schijă, oameni cari știu la nevoie să-și mănînce turetcele.—In lipsă de a putea mînca ceva mai bun. Și vicleemul acesta fără nici o orientare apreciabilă și fără să știe unde merge unde va ajunge, are pretenșiția să conducă interesele mari și vitale ale țarei,—și să sfăbește iu toată lumea, ca sa’i pună la dispoziție puterea, pe care n’o poate lua singur și neajutat de celelalte partide. La înjghebarea aventurei, în primul congres takist, marele Irod al acestui vedee B a declarat că, constituie partidul pe fond democratic, și că programul se va presenta la vreme. In interval de patru ani, Irodul, era conservator cu conservatori și democrat cu democrații, dar programul nu l-a mai presentat nici azi. A jonglat asupra cuvintelor afirmînd că adevarata democrație trebuie să fie conservatoare, precum și conservatismul trebuie să fie democratic.—blagomanie încoronată de aplaoasele intusiaste și ovațiunele frenetice ale pretorienilor, și a scapat fără program. Acum însă cînd takismul e pe drojdie, Irodul șef se afirmă numai conservator și susține că acesta e adevăratul fond al grupărei. Democrația grupărei e numai o simplă formă de presentare a grupărei care năzuiște la o popularizare a conservatorismului, dar nici cum la o abdicare a oarecăror principii. Sau l priceapă pe Irod cine poate sau cine să face ca’l pricepe. Pentru noi însă tot amalgamul acesta a takismului, e pur și simplu un vedeem. Cotidiane Lui Socor De nu te ’mpingea păcatul Cu'n mamoș să te fi certat.— Planul tău cu plagiatul Astăzi n’ar fi „avortat11. Marengo * * * Vorbe de duh Confrații de la Mișcarea sunt bieți de duh. De prefectul de poliție spun este „asin“, „vită superioară*, etc., dar pe un redactor al nostru, al cărui articol II relevă, îl numește pur și simplu — mai mult simplu decât pur — „bou“! Deschideți vocabularul țigănesc, d-lor colectiviști , o să găsiți multe vorba de duh cu cari să ne... spurcați ! Noi scuipăm și trecem mai departe. ----.......................................................... D. N. Filipescu Indicarea de intrigă teatrală pusă la cale de liberali, prin actorul improvizat nr. 1. Vasiliu de la Bârlad, a eșuat. D. Filipescu, ministru de răsbolț, a avut prilejul, în răspunsul ce ia dat interpelatorului, să facă senzaționale declarațiuni. Intre altele, d. Filipescu a spus: „Pe lângă lipsuri materiale, am constatat și altele relative la pregătirea „de război ce privește statul major. „Nu pot spune mai mult. Sunt gata „Insă a da, intro conferință secretă, „capilor opoziți unei argumente atât „de decisive, Incât mă declar gata „a primi judecata lor. „In atari împrejurări, cu care mă socup de aproape de ale armatei și Stere, Ursu și colegiul unic Șeful partidului liberal din localitate este un om teoretic, de altmintreri e singurul care propovfidueste din convingere colegiul unic, sincer nu pentru idee, dar din dorința de a-și creia o notă deosebită și bună de exploatat pentru locul său.In partid. Pentru ceilalți membri sinceritatea să rezumă in a fi pe placul șefului, idoare pentru situația sau interesul personal ce râvnește. A spus șeful că nu vechimea sau foastele servicii vor cumpăni mai mult cât discipline, ascultarea cuvântului de ordin in viitoarele numiri și onoruri acordate membrilor cluburilor liberale , deci nu e de discutat și de glumit. Toți fără deosebire, din toate colegiile electorale sunt deodată colegiul unic ! Printr’un luog pomelnic confuz și plin de citații de toate culorile, citații, cari pe deoparte aveau a arata cât a citit autorul, pe da alta a acoperi slăbiciunea argumentelor, a eșit *întăi în „Viața Românească* poporanismul d-lui Stere. Socialis mul se demodase, n’avem pletori de meseriași și industriași, să avem pletori de muncitori de pământ ! Mai e „mai departe de ale politicei, am „făcut în statul major o numire inspirată exclusiv de interesele apărărei naționale“. Limbaiul franc al d-lui ministru de Răsboiu a făcut o enormă impresie. Țara știe, în urma declarațiunilor d-lui Filipescu, că e pregătită pentru ori ce eventualitate. Bar eminentul bărbat de stat de la departamentul Războiului a dat un zdravăn bobârnac adversarilor noștri, cel cu intriga cusută cu ață albă. Iată pasagiul respectiv: „Pentru numirea ce am facut, n’am „prevenit pe nimeni, afară de primul ministm, decât pe d. Marghiloman. „Adaug că dacă d. Marghiloman s’ar „fi împotrivit, n’ași fi făcut acea numire. „Colegul meu, văzând prețul ce „pun d’a avea în capul statului-major un ofițer de stat major, un cunoscător adânc, prin o lungă practică „a serviciului de stat major, mi-a facut o concesie care s’a trasformat „pentru mine nu o obligație față de „dânsul. Am spus d lui Marghiloman „că concesia sa, mi-a creat o datorie „de recunoștință. „Abilitatea d-lui Vasiliu îmi dă prilejul d’a spune la tribună ceea ce „am spus între patru ochi și interpelarea d sale va avea drept rezultat d’a apropia și mai mult ceea ce „a voit să despartă”. Un succes politic de cea mai mare însemnătate a fost pentru d. Filipescu interpelarea deputatului de Tutova. Păcat numai că această izbândă parlamentară a repurtat-o ministrul de Răsboiu într’o Cameră fără opoziție, sau cu opoziție cu leaderi ca Pompiliu Tontțescu, fost reporter la Țara, ni se pare, și Gr. B. Vasilu, fost prefect de Tutova. Dar nu e vina noastră dacă țara a pus la index la Cameră opoziția takisto-liberală. Suntem siguri totuși că la Senat nu se va mai încerca nimeni să interpeleze pe d. ministru de Hă8boiu. Pentru partidul conservator și pentru guvernul lui, d. N. Filipescu este o mândrie. Bea Bomnul ca numai de astfel de miniștri să aibă parte țara aceasta ceva nou, e o importație din Rusia bine venită pentru a ne lumina. Poporanist! Cuvânt medie, atingător, de atârnat încă la cele de liberal național ! Pentru al releva însă trebua ne poporaniști, baroni joviali, asupritori și înșelători ai țerănimei, trebue creați cu orice preț, legiferat contra lor, aratat poporului că sunt mai multe feluri de români: clasa celor de sus cari nu’și iubesc neamul, cea de jos care nu poate nimic fiind inăbușită și Ia fine clasa.. Stere cu acei care’și iubesc țara, iubesc pe acei asupriți și vra să-i salveze fără voia lor, contra tuturor piedicilor. Iată teoria 1 Ea să sprijină între altele pe susținerea modului din timpurile primitive, de stăpânire a pământului și pe o statistică a posesiunei de astăzi, mai mult sau mai puțin inedictă, întocmită in mod favorabil unei pregătiri de intervenție a statului pentru o mai dreaptă repartizare a proprietăței. Se mai sprijină pe principiile de proprietate din Rusia al mirului, posesiune impersonală cu o exploatare—și pe alte obiceiuri ale popoareor din acea țară asupra cărora nu vom insista. Ca corolar impanarea pământului cu administratori și controlori ai statului pentru impărțirea dreptului fiecăruia. Dar teoria e teorie, practica e ceva mai grea, și aici intervine „Urau”. Toată lumea, și cea liberală, cunoaște înscenarea pe baza căreia s’a făptuit alegerea acestui celebru deputat pe care nu’l voia alegătorii, fără să fi fost vreun amestec al opoziției de pe vremuri. Dar l’a vroit Stere și a avut practica : distinsul deputat a representat lașul, a atins în cameră toate chestiunile poporaniste, a știut prin ministere să arate consilierilor tronului.ce nevoi sunt la țară, a dat dovadă cât de regretabile că nu mai figurează și acum pentru prestigiul parlamentului de o parte, de alta pentru resolvirea chestiunilor agrare și sociale. „Ursu“ a amintit insă cel puțin cu numile fie ființele cu cari a avut legături siberiane Stere, fie modul său de viață de acolo pe care și l’a conservat și aici. „Stere e Ursu, dar Ursu nu e Stere“, practica și teoria sunt două. Poporanistului li trebue cel puțin colegial unic pentru a fi complect. In toate s’a dovedit cu toate părțile unite de interese ce să ivesc pe timpul alegerilor, că colegiile ce au arătat mai multă independență au fost 1iul și al 2-lea. Chiar in ultimele alegeri, partidul liberal s’a putut convinge de aceasta. E logic, ca acei cari nu știu numai a citi și seriși cari au o situație materială mai asigurată să-și dea mai cu judecată votul și să aibă mai puțină grijă de puterea guvernului. Faptul e constatat și incontestabil, dar vorba colegiu unic sună mai bine. E argumentul viitorului ce se pregătește chiar dacă începutul dă resultate rele, dar noi suntem convinși că dacă In viitor toată lumea va merge in aeroplane, Stere nu se va urca de pe acuma imediat In văzduh !... Poate tocmai Stere mai puțin ca alții, curajul e nu practică diferit de cel din teorie. Poporaniști, naționali, colegiu unic, câte vorba de pe urma cărora să aleg frâmântări, și nimic in mersul progresului și al civilisației poporului nostru ! Poporaniști Ionel Brătianu la Pitești și Vintilă la Tramvae, Stere In cazul de la Sculeni pe timpul răscoalelor, cu profesorul de engleză Botez care nu știe englizește și Carp la școala militară care e antimilitarist, d-ru Cantacuzino cultivând in laboratoare microbi mai interesant dacât dânsul, poporanist Giorgel Mârzescu demagogul, care-și are arendată moșia la evrei, Ghiță Săndulescu la Bolta rece și Ursu tolonit In crâșma de la Gropnița. Nepoporaniști: Petrachi Carp care a făcut împroprietăriri de țerani și a dăruit ircaș și vite de muncă sătenilor săi, gospodarul Nicu Filipescu, muncitorul Iancu Lahovary, clncașul Barbu Delavrancea și Matei Cantacuzino care dă imașul sub prețul oferit, Greceanu cu tactul împăciuitor, Stroici cu firea de rezeș, Negruzzi, Mielescu cu activitatea-i Îndatoritoare și desinteresată pentru top... Ori ce adaos ar fi o ironie prea mult față de ridicolii farsori liberali cari represintă un partid in descompuneri. Adevărul și colectiviștii „ Voința Națională“ regretă că a spus adevărul atunci când a lăudat proectul d-lui ministru Nenițescu. Iată ce spune oficiosul colectivist : „Chipul cum a exploatat „presa guvernului (? N. R.) „lauda unei părți din lege „și putea să ne desguste de „obiceiul de-a spune adevârul.‘ Și fraza aceasta e la începutul articolului t Voinței*, la mijloc și la sfârșit. Pesimiști mai sunt d nii de la „ Voința” ! Auziți cum se dezgustă de repede d-lor de a spune adevărul. Se vede limpede că adevărul îi costă, dacă așa curând se desgustă de dânsul. Curios e că . Viitorul chiar de la început s’a dezgustat de adevăr, căci gazeta brătienistă n'a avut nici un cuvânt de aprobare pentru proiectul d-lui Nenițescu, deși, se pretinde, că actualul ministru al Industriei ar fi copiat pe predecesorul său ! Dar nimic nu ne mai miră, când e vorba de presa colectivistă. Oarba patimă politică întunecă dreapta judecată a adversarilor noștri, chiar atunci când e vorba de lucruri arhievidente, ca legea d-lui Nenițescu, care a provocat un entuziasm indescriptibil în rândurile meseriașilor. Dar între politicianii veroși de la „ Voința“ și între judecata nepretențioasă dar dreaptă a modeștilor noștri meseriași, să ne dea voe „ Voința“ să preferim pe cea de a doua. Cât despre suratele brătieniste, să continue să urmeze manualul perfectului opozant Opinia publică va judeca și va osândi după fapte, nu după vorbe goale. Intrigi de opoziție Adversarii noștri au început a se pune pe gânduri. Toate sforțările de-a pune guvernul în încurcătură au rămas zadarnice.