Evenimentul, iulie-septembrie 1912 (Anul 20, nr. 99-171)
1912-09-19 / nr. 161
A. v A ANUL XX No. 161 5 BANI ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . .. 10 Pe trei luni . .r> In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani MERCUR! 19 SEPTEMBRIE 1912 5 BANI ANUNCIURI însorițți și Rftelame In pagina a 2-a, rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o — TELEFON No. 33 ORGAN fL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu Ho. 44 „CĂDEREA GUVERNULUI“ Toată vara presa de opoziție ne-a amuzat cu reportagiu politic, articolele ei de cari se terminau, invariabil, cu căderea guvernului. Astăzi cei mai naivi au până și cititorii devenit foarte sceptici asupra realizărei prognosticurilor d-lor Alex. Mavrodi(„Viitorul“) și Albert Honigman („Adevărul“), cei doi confrați bucureșteni, inițiați în secretele zeului politicei. Epuizând toate fulgerările unei fantazii bogate și ferbinți, reporterii opoziției au lansat de câtva timp o nouă gogoriță. Guvernul trebue să cadă, petliftt Ca ,¥. 5î regele a făgăduit șefilor opoziției că, la toamnă, Va schimba guvernul și Va dizolva parlamentul. Umagiul ce-l face „Viitorul“ mai ales de numele Suveranului e și necuviincios și ridicol. Cred serios domnii Duca și Banu că astfel de gogoși pot prinde în opinia publică ? Cum ? Regele numește pe miniștrii Săi cu termen fix ? Se cunoaște îndeobște tactul și rezerva Suveranului nostru, care a rămas pururea în limitele prerogativelor Sale constituționale. Niciodată Regele nu s’a amestecat în luptele dintre partide și mai puțin să dea făgădueli de felul acelora ce i se atribue de presa de opoziție. E adevărat că Suveranul și-a exprimat dorința ca să se facă concentrarea conservatoare, dar aceasta în interesul superior al Țorei, nu pentru că ar conservatori liberalilor, prefera pe Povestea cu guverne palatiste, personale, e o simplă poveste. Suveranul n’are preferințe în politică. Dar chiar presa opozantă se contrazice, căci iată ce zice „Opinia“, în numărul ei de aseară: „Din fericire, guvernul nu-i o moșie ori o întreprindere care se dă cuiva in arendă cu termen fix.“ Confrații din opoziție ar trebui să se pună de acord și pe urmă să... trântească guvernul. Alături de „făgăduelele regale“, opoziția mai uzează de un argument : Parlamentul nu va putea să se întrunească la 15 Noembrie. De ce ? Pentru că reprezentanții opoziției s’au retras. Dar retragerea aceasta e de astă-iarnă și totuși Camerele au lucrat și fără d-nii Gr. D. Vasiliu de la Bârlad și Pompiliu Ionițescu de la Buzău. Se vede că n’aveau nevoie de luminile acestor domni. Ei, și de atunci și până astăzi ce s’a schimbat ? De ce acum d-nii citați au devenit indispensabili mersului regugulat al lucrărilor parlamentare? E absolut ridicol! Pe ziua de azi se mai pune în circulație o manoperă de „ultima oră“. Concentrarea nu se mai face, guvernul va cădea, iar d. Take Ionescu va fi însărcinat de Suveran cu alcătuirea unui cabinet conservator-democrat. Cel care a lansat torpila aceasta e eternul d. Alex. Mavrodi, de la Viitorul, poreclit și Julia Poloneza. Că d. Take Ionescu are mare grabă de a ajunge prim-ministru, o știm. De mult, cam de vre-o 5 ani, d-sa stă în frac și cravată albă, așteptând vizita aghiotantului de serviciu de la Palat. Decât o să aștepte mult și bine. D. Take Ionescu e în situația acelui mire nenorocit, din nu știm care piesă, căruia i-a murit mireasa într’un accident de tren și de durere a înebunit. Au trecut ani și ani. „Mirele“ a încărunțit , totuși în fiecare dimineață, cu un buchet de fiori în mână, se duce la gară ca să-și aștepte mireasa. Mireasa nu vine însă și mirele se întoarce descurajat acasă. Dar a doua zi, speranța îi revine din nou și din nou la drumul gărei ca să-și întâmpine logodnica... Ei bine, nici „mireasa“ d-lui Take Ionescu nu mai vine, cu toate că a fost văzută de d. Ionel Brătianu, care l’a asigurat, că tot o să vină odată și odată. Poate, nu scrutăm tainele Viitorului... ...Și așa devine cazul cu „căderea guvernului“. Tot șoitici au rămas Chipurile că mai dăunași, se trata în Capitală, concentrarea „for [UNK]țelor“ conservatoare. 1. Take Ionescu pe când dimineața „trata“ cu ai noștri, seara se pupa cu d. Ionel Brătianu și pe când în convorbirile pe care le avea cu fruntașii noștrii mai cu seamă în chestia tramvaiului, pentru cala caz de o concentrare să -și schimbe d. Take Ionescu cu totul atitudinea în această chestiune în acelaș timp îl trăgea de pantalon d. Brătianu, pentru a rămânea înainte d. Take Ionescu de părere că afacerea tramvaiului este o afacere cinstită. Vedeți deci, cât de „sincere“ erau tratativele. Și, de aceia când auziți pe unii zicând că toată lumea este pentru concentrare, pentru primul moment trebuia să vezi ce atitudine are d. Take Ionescu, — atitudinea despre care am vorbit — pentru a te convinge cât de „sincer“ era d-sa, când trata. Dar, mai multe fapte ne vin în ajutor pentru a demasca și astăzi, precum am mai demascat de trei ani de zile încheiați, toate șolticăriile takiste. Pe când se tratează concentrarea, ziarul evreesc din localitate, insultă zilnic pe fruntașul nostru, <. Dimitrie Grecianu. Cetiți „Opiniaf de ori, de alaltă ori și de săptămâni în urmă, și vă veți convinge. Cine scrie și cu ce interes ? Dacă d. Bădărău era sigur că se va face concentrarea, cum de a permis să se insulte zilnic, pe șeful nostru local? Dacă era sigur că nu se va face concentrarea, o doză de bun simț trebuia să’i impue că în zilele acelea, să’și mai astâmpere scribii. In un caz și în celalt, ne apar oamenii, așei precum f am cunoscut întotdeauna. D. Grefianu nu are nevoe să fie apărat de „atacurile“ celora de la foaia d-lui Bădărău, deoarece trăim în Iași, ne cunoaștem unii pe alții și ne știm cât valorăm și unii și alții. Am vroit numai să arătăm că, șoUicii nu se ndreaptă și că, chiar în momente—zice-se— mari, sinceritatea și demnitatea lor de persoană, nu valorează un ban. La Dâmbovița, d. Vasile Dimitropol șeful takiștilor de acolo, în timp ce se trata concentrarea, la o întrunire a declarat că e în contra concentrărei și că cere campanie revizionistă. Ia Galați, un alt șef de trib takist, d. Neculai Philippide, după ce insultă pe Suveran, a stăruit pe lângă ceilalți takiști să inaugureze acum și campania de răsturnare a guvernului. In asemenea împrejurări credem, că orice conservator ce se respectă, orice conservator care e cu trup și suflet partizan devotat, va ști ce atitudine săi iea, de acum înainte față de apucăturile desperaților takiști. Dar chiar atitudinea d-lui Take Ionescu este foarte discutabilă, în momentele de față, deoarece d-sa fiind alături de d. Brătianu, în toate, dacă ar fi în mijlocul nostru, ar apărea ca un delegat al d-lui Brătianu în partdul nostru, ceia ce nu se poate admite, încheierea, sau sfârșitul mai bine zis al tuturor manevrărilor acestea, este că, dorința tuturora ai noștrii, e să rămânem cinstiți cum suntem, singuri, cât vom rămânea și să lăsăm ca șorticăriile să se petreacă acolo, unde este teren pentru asemenea operațiuni, trebuia, firește, să aibă o altă origină ceva mai alarmantă, fiindcă văicărerile cointeresaților prea plictisiseră lumea. Mulțumită meșteșugului de a născoci cu care sunt înzestrați colaboratorii „Viitorului“, dificultatea a fostînlăturată, și iată cum motivează ziarul colectivist, nevoia ca guvernul să plece înainte ca frământările din Balcani să se complice. Dar în mijlocul greutăților cari se îngrămădesc în Orientul Europei, în fața evenimentelor cari pot lua grabnic o întorsătură alarmantă, țara are din nefericire, la cârma ei, un guvern care, în nici un chip, nu poate face față necesităților din afară. Fără simpatii și sprijin în interior, slab, găsind în slăbiciunea lui numai puterea de a face răul, prin deslănțuirea patimilor și pornirilor anarhice, acest guvern n’ar putea răspunde chemărei sale atunci când împrejurările externe i-ar cere o atitudine, o acțiune. Preocupat de grija existenței sale, guvernul pe care îl avem nu prezintă chezășie că în momentele grave va putea apăra cu hotărâre și demnitate interesele României. Afară de fraza prin care guvernul este socotit neputincios a face decât rău și care miroase de departe a tramvae, liberalii par preocupați de grija ca interesele țarei nu vor putea fi apărate cu hotărâre și demnitate. Apoi să ne ierte, dar colectiviștii și-au trădat și de rândul acesta intențiunile lor cointeresate. Și le-au trădat fiindcă nu-i putem crede de bună credință când lasă să se înțeleagă că prezența „Bărbierului Napolitan“ la externe, ar prezenta mai multă chezășie în materie de hotărâre și, demnitate, decât a d-lui Maiorescu bunăoară, sau că guvernul deochiat al d-lui Brătianu ar prezenta mai multă greutate în fața străinătății decât prezintă actualul guvern. Lucrurile stau cu totul altfel. Dorința liberalilor este singurul motiv pentru care se cere plecarea guvernului , iar cauza: tramvaele. Acum, dacă s’a mai amestecat și puțină politică externă în discuție au făcut-o . In frământările din afară, dânșii întrezăresc imposibilitatea unui război, și să știe câte afaceri comerciale se ivesc în asemenea ocaziuni. Sunt diferitele furnituri și fonduri pe cari le vânează patrioții de la „Viitorul“, nu interesele și demnitatea țarei, căci de acolo nu se poate scoate nimic. --------pop--------Se știe că d. M. Cantacuzino va apăra interesele comunei în procesu cu Dinastia celor trei frați, cari au aranjat încă o minunată afacere patriotică cu tramvaiul comunal. „Deși auzisem de câteva zile acest zvon, noi ca o diferență față de d. Matei Cantacuzino nu l’am înregistrat, căci socoteam că el este lansat tocmai de aceia cari voesc să prezinte pe acest bărbat politic într’o lumină cu totul defavorabilă, iată însă, că intervenția d-sale în proces este adeverită de presa guvernului!“ Vedeți, „Viitorul“ care avea o deferență—nu diferență—față de d. Matei Cantacuzino, și-a pierdut imediat această deferență, imediat ce a aflat că distinsul profesor universitar, care este una din cele mai desăvârșite figuri sufletești și intelectuale ale țarei noastre, va lua o parte activă la lupta pe care comuna Capitalei o dă pentru a-și apăra interesele împotriva Dinastiei de hrăpitor. Faptul că d. Matei Cantacuzino, a cărui independență de cugetare, a cărui înaltă concepție a vieței și luptelor noastre politice sunt îndeobște recunoscute, a întrat în acțiune împotriva afacerilor brătieniste, a făcut deodată pe „Viitorul“ să-și piardă deferența ce o avea pentru această podoabă a vieței noastre politice. Imediat ce „Viitorul“ și-a perdut „deferența“, a început să vadă, după cum singur declară, pe d. Matei Cantacuzino „într’o lumină cu totul defavorabilă“. Și imediat ce „Viitorul“ și-a pierdut deferență și a început să vadă pe cineva într’o lumină defavorabilă, apoi încep injuriile, insinuările, acuzațiile, care de la un om, fie el chiar de valoarea d-lui Matei Cantacuzino, se generalizează deodată la întregul partid consevator. Astfel, după ce „Viitorul“ face câteva considerații fantastice, pe chestiuni naționale—și pe chestiuni de morală—în care d. Ionel Brătianu e foarte îndrituit a vorbi—închee : „Dar se vede că în partidul conservator și bunul simț, și logica, și morala sunt bagaje inutile, de care cineva foarte ușor se poate debarasa !“ Așadar, când cineva se declară contra afacerei tramvaiului comunal s’a debarasat imediat și de bunul simț, și de logică și de morală, pentru simplul motiv că bunul simț, logica și morala se confundă cu combinațiile patriotice ale Brătienilor ! Invectivele brătieniștilor, campania de a injuria și ataca pe toți oamenii distinși, a căror conștiință curată se implică ca o datorie intrarea în acțiune împotriva unor acte ce păgubesc interesele publice, dovedesc și mai mult slăbiciunea lor în această chestiune, le demască partea vulnerabilă. Un om ca d. Matei Cantacuzino, oricâtă lumină defavorabilă va căuta să proecteze asupra figurei sale presa liberală, rămâne una din cele mai de seamă personalități ale epocei noastre, atât prin valoarea sa intelectuală, cât și prin înălțarea sa morală, un om care întotdeauna a planat deasupra meschinăriilor și hărțuelilor mărunte ale vieței noastre politice. Intrarea în acțiune a unei asemeni personalități, în afacerea tramvaiului comunal desigur că numai bucurie nu putea stârni în rândurile brătieniștilor, cari își dau seama, că o cauză nu se câștigă numai cu forța financiară, cu terorismul politic, și cu magistrați cari duc recunoștința personală până a împinge balanța justiției de partea binefăcătorilor. Pentru câștigul unei cauze se cere adeziunea opiniei publice, aprobarea oamenilor superiori, a conștiinților curate și a caracterelor cinstite și asemenea adeziuni nu au brătieniștii. ------------[w\v]_---------- (Seara). Chestia orientului și tramvaele iată o afacere recunoscută de toată lumea ca necurată, și cu toate acestea, înfățișată sub forma unui eveniment de o mare importanță în politica externă. „Viitorul“, ziarul d-lui Tramvailă, care pănă mai zilele trecute susținea că dăinuirea guvernului conservator constitue o imposibilitate politică cu caracter intern, susține de rândul acesta, că guvenul trebue să plece, din cauza primejdiilor din afară cari amenință pacea în Balcani. Și dacă prima imposibilitate rezultă din politica de provocațiune în chestia tramvaelor, cea de a doua, Bratieniștii față de d. Matei Cantacuzino Afacerea tramvaiului comunal a ajuns o adevărată obsesiune pentru brătieniști, căci la ce sunt mai sensibili Dinastia celor trei frați și acoliții ei, decât la loviturile care îi iubesc și le strică combinațiile naționale ? La urma urmei, e drept ca oamenii aceștia să-și concentreze toată forța, acțiunile și elementele de care dispun, acolo unde sunt mai slabi, acolo unde se văd amenințați a fi înfrânți pe toată linia. Căci, cu toată fanfaronada și falsa satisfacție care le-a dat-o un înalt magistrat, fost funcționar liberal și devenit comerciant de vinuri, brătieniștii au luciditatea de a vedea că nu numai opinia publică, marea massă a acestei țări, dar toate spiritele superioare, inteligențele distinse, oamenii cari planează prin intelectualitatea lor deasupra hărțuelilor politice, dintr’un sentiment de înaltă cinste s’au declarat împotriva gheșeftului tramvaiului comunal. Tactica brătieniștilor față de toți oamenii superiori, cari printr’o incompatibilitate a firei lor, obișnuită cu cinstea de cugetare și acțiune, au intrat în adversitate cu acești tripotori, a fost injuria sistematică și absurditatea în acuzație. In această serie de considerații, „Viitorul“ de eli atacă pe d. Matei Cantacuzino, distinsul profesor de la Universitatea din Iași, unul din cei mai străluciți fruntași ai partidului Conservator.