Evenimentul, iulie-septembrie 1912 (Anul 20, nr. 99-171)

1912-09-19 / nr. 161

A. v A ANUL XX No. 161 5 BANI ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . .. 10 Pe trei luni . .r> In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani MERCUR! 19 SEPTEMBRIE 1912 5 BANI ANUNCI­URI însorițți și Rftelame In pagina a 2-a, rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o — TELEFON No. 33 O­R­G­A­N f­L PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu Ho. 44 „CĂDEREA GUVERNULUI“ Toată vara presa de opoziție ne-a amuzat cu reportagiu politic, articolele ei de cari se termi­nau, invariabil, cu căderea gu­vernului. Astăzi cei mai naivi au până și cititorii devenit foarte sceptici asupra realizărei prognos­ticurilor d-lor Alex. Mavrodi(„Vii­torul“) și Alb­ert Honigman („A­­devărul“), cei doi confrați bucu­­reșteni, inițiați în secretele zeului politicei. Epuizând toate fulgerările unei fantazii bogate și ferbinți, repor­terii opoziției au lansat de cât­va timp o nouă gogoriță. Guvernul trebue să cadă, petliftt Ca ,¥. 5­î regele a făgăduit șefilor opoziției că, la toamnă, Va schimba guvernul și Va dizolva parlamentul. Umagiul ce-l face „Viitorul“ mai ales de numele Suveranului e și necuviincios și ridicol. Cred serios domnii Duca și Banu că ast­fel de gogoși pot prinde în opinia pu­blică ? Cum ? Regele numește pe miniștrii Săi cu termen fix ? Se cunoaște în­deobște tactul și rezerva Suveranului nostru, ca­re a rămas pururea în limitele prerogativelor Sale constituționale. Nici­odată Regele nu s’a ameste­cat în luptele dintre partide și mai puțin să dea făgădueli de felul a­­celora ce i se atribue de presa de opoziție. E adevărat că Suveranul și-a ex­primat dorința ca să se facă con­centrarea conservatoare, dar a­­ceasta în interesul superior al Țo­rei, nu pentru că ar conservatori liberalilor, prefera pe Povestea cu guverne palatiste, personale, e o simplă poveste. Suveranul n’are preferințe în politică. Dar chiar presa opozantă se contrazice, căci iată ce zice „O­­pinia“, în numărul ei de aseară: „Din fericire, guvernul nu-i o mo­șie ori o întreprindere care se dă cui­va in arendă cu termen fix.“ Confrații din opoziție ar trebui să se pună de acord și pe urmă să... trântească guvernul. Alături de „făgăduelele regale“, opoziția mai uzează de un argu­ment : Parlamentul nu va putea să se întrunească la 15 Noembrie. De ce ? Pentru că reprezentanții opo­ziției s’au retras. Dar retragerea aceasta e de astă-iarnă și totuși Camerele au lucrat și fără d-nii Gr. D. Vasiliu de la Bârlad și Pompiliu Ionițescu de la Buzău. Se vede că n’aveau nevoie de lu­minile acestor domni. Ei, și de a­­tunci și până astăzi ce s’a schim­bat ? De ce acum d-nii citați au de­venit indispensabili mersului regu­­gulat al lucrărilor parlamentare? E absolut ridicol! Pe ziua de azi se mai pune în circulație o manoperă de „ultima oră“. Concentrarea nu se mai face, guvernul va cădea, iar d. Take Ionescu va fi însărcinat de Suveran cu alcătuirea unui cabi­net conservator-democrat. Cel care a lansat torpila aceasta e eternul d. Alex. Mavrodi, de la Viitorul, poreclit și Julia Poloneza. Că d. Take Ionescu are mare grabă de a ajunge prim-minis­­tru, o știm. De mult, cam de vre-o 5 ani, d-sa stă în frac și cravată albă, așteptând vizita a­­ghiotantului de serviciu de la Pa­lat. De­cât o să aștepte mult și bine. D. Take Ionescu e în situația acelui mire nenorocit, din nu știm care piesă, căruia i-a murit mi­reasa într’un accident de tren și de durere a înebunit. Au trecut ani și ani. „Mirele“ a încărunțit , totuși în fie­care dimineață, cu un buchet de fiori în mână, se duce la gară ca să-și aștepte mireasa. Mireasa nu vine însă și mirele se întoarce descurajat acasă. Dar a doua zi, speranța îi revine din nou și din nou la drumul gărei ca să-și întâmpine logodnica... Ei bine, nici „mireasa“ d-lui Take Ionescu nu mai vine, cu toate că a fost văzută de d. Io­nel Brătianu, care l’a asigurat, că tot o să vină odată și odată. Poate, nu scrutăm tainele Viito­rului... ...Și așa devine cazul cu „că­derea guvernului“. Tot șoitici au rămas Chipurile că mai dăunași, se trata în Capitală, concen­trar­­ea „for [UNK]țelor“ co­nservatoare. 1­. Take Ionescu pe când di­mineața „trata“ cu ai noștri, seara se pupa cu d. Ionel Bră­tianu și pe când în convorbi­rile pe care le avea cu frunta­șii noștrii mai cu seamă în chestia tramvaiului, pentru ca­la caz de o concentrare să -și schimbe d. Take Ionescu cu totul atitudinea în această ches­tiune în acelaș timp îl trăgea de pantalon d. Brătianu, pen­tru a rămânea înainte d. Take Ionescu de părere că afacerea tramvaiului este o afacere cin­stită. Vedeți deci, cât de „sincere“ erau tratativele. Și, de aceia când auziți pe unii zicând că toată lumea este pentru con­centrare, pentru primul mo­ment trebuia să vezi ce atitu­dine are d. Take Ionescu, — atitudinea despre care am vor­bit — pentru a te convinge cât de „sincer“ era d-sa, când trata. Dar, mai multe fapte ne vin în ajutor pentru a demasca și astăzi, precum am mai demas­cat de trei ani de zile încheiați, toate șolticăriile takiste. Pe când se tratează concen­trarea, ziarul evreesc di­n lo­cal­itate, insultă zilnic pe frun­tașul nostru, <­. Dimi­trie­­ Gre­ci­anu. Cetiți „Opiniaf de ori, de alaltă ori și de săptămâni în urmă, și vă veți convinge. Cine scrie și cu ce interes ? Dacă d. Bădărău era sigur că se va face concentrarea, cum de a permis să se insulte zilnic, pe șeful nostru local? Dacă era sigur că nu se va face concen­trarea, o doză de bun simț tre­buia să’i im­pue că în zilele a­­celea, să’și mai astâmpere scri­bii. In un caz și în cela­lt, ne apar oamenii, așei precum f am cunoscut în­totdeauna. D. Grefianu­ nu are nevoe să fie apărat de „atacurile“ celora de la foa­ia d-lui Bădă­rău, de­oare­ce trăim în Iași, ne cunoaștem unii pe alții și ne știm cât valorăm și unii și alții. Am vroit numai să arătăm că, șoUicii nu se­­­ n­dreaptă și că, chiar în momente—zice-se— mari, sinceritatea și demnitatea lor de persoană, nu valorează un ban. La Dâmbovița, d. Vasile Di­­m­itropol șeful takiștilor de a­­colo, în timp ce se trata con­centrarea, la o întrunire a de­clarat că­ e în contra concen­­trăre­i și că cere campanie re­vizionistă. Ia Galați, un alt șef de trib takist, d. Neculai Philippide, după ce insultă pe Suveran, a stăruit pe lângă ceilalți takiști să inaugureze acum și campania de răstur­nare a guvernului. In asemenea împrejurări cre­dem, că ori­ce conservator ce se respectă, ori­ce conservator care e cu trup și suflet parti­zan devotat, va ști ce atitudine săi iea, de acum înainte față de apucăturile desperaților ta­k­­iști. Dar chiar atitudinea d-lui Take Ionescu este foarte dis­cutabilă, în mo­mentele de față, de­oare­ce d-sa fiind alături de d. Brătianu, în toate, dacă ar fi în mijlocul nostru, ar a­­părea ca un delegat al d-lui Brătian­u în par­tdul nostru, ceia ce nu se poate admite, încheierea, sau sfârșitul mai bine zis al tuturor manevrări­lor acestea, este că, dorința tu­turora ai noștrii, e să­ rămâ­nem cinstiți cum suntem, sin­guri, cât vom rămânea și să lăsăm ca șorticăriile să se pe­treacă acolo, unde este teren pentru asemenea operațiuni, trebuia, firește, să aibă o altă origină ceva mai alarmantă, fiindcă văicărerile cointeresaților prea plictisiseră lumea. Mulțumită meșteșugului de­ a năs­coci cu care sunt înzestrați colabora­torii „Viitorului“, dificultatea a fost­­înlăturată, și iată cum motivează zia­rul colectivist, nevoia ca guvernul să plece înainte ca frământările din Balcani să se complice. Dar în mijlocul greutăților cari se îngrămădesc în Orientul Europei, în fața evenimentelor cari pot lua grab­nic o întorsătură alarmantă, țara are din nefericire, la cârma ei, un gu­vern care, în nici un chip, nu poate face față necesităților din afară. Fără simpatii și sprijin în interior, slab, găsind în slăbiciunea lui numai pu­terea de a face răul, prin deslănțui­­rea patimilor și pornirilor anarhice, acest guvern n’ar putea răspunde che­­mărei sale atunci când împrejurările externe i-ar cere o atitudine, o ac­țiune. Preocupat de grija existenței sale, guvernul pe care îl avem nu prezintă chezășie că în momentele grave va putea apăra cu hotărâre și demnitate interesele României. Afară de fraza prin care guvernul este socotit neputincios a face de­cât rău și care miroase de departe a tramvae, liberalii par preocupați de grij­a ca interesele țarei nu vor pu­tea fi apărate cu hotărâre și demni­tate. Apoi să ne ierte, dar colectiviștii și-au trădat și de rândul acesta in­­tențiunile lor cointeresate. Și­­ le-au trădat fiindcă nu-i putem crede de bună credință când lasă să se înțeleagă că prezența „Bărbieru­lui Napolitan“ la externe, ar prezenta mai multă chezășie în materie de ho­tărâre și, demnitate, de­cât a d-lui Maiorescu bunăoară, sau că guvernul deochiat al d-lui Brătianu ar prezen­ta mai multă greutate în fața străină­­tății de­cât prezintă actualul guvern. Lucrurile stau cu totul altfel. Do­rința liberalilor este singurul motiv pentru care se cere plecarea guvernu­lui , iar cauza: tramvaele. Acum, dacă s’a mai amestecat și puțină politică externă în discuție au făcut-o . In frământările din afară, dânșii întrezăresc imposibilitatea unui răz­boi, și să știe câte afaceri comerciale se ivesc în asemenea ocaziuni. Sunt diferitele furnituri și fonduri pe cari le vânează patrioții de la „Viitorul“, nu interesele și demnita­tea țarei, căci de acolo nu se poate scoate nimic. --------pop--------­Se știe că d. M. Cantacuzino va a­păra interesele comunei în procesu cu Dinastia celor trei frați, cari au aranjat încă o minunată afacere pa­triotică cu tramvaiul comunal. „Deși auzisem de câteva zile acest zvon, noi ca o diferență față de d. Matei Cantacuzino nu l’am înregis­trat, căci socoteam că el este lansat tocmai de aceia cari voesc să prezin­te pe acest bărbat politic într’o lu­mină cu totul defavorabilă, iată însă, că intervenția d-sale în proces este adeverită de presa guvernului!“ Vedeți, „Viitorul“ care avea o de­ferență—nu diferență—față de d. Ma­tei Cantacuzino, și-a pierdut imediat această deferență, imediat ce a aflat că distinsul profesor universitar, care este una din cele mai desăvârșite fi­guri sufletești și intelectuale ale țarei noastre, va lua o parte activă la lup­ta pe care comuna Capitalei o dă pen­tru a-și apăra interesele împotriva Dinastiei de hrăpitor. Faptul că d. Matei Cantacuzino, a cărui independență de cugetare, a că­rui înaltă concepție a vieței și lupte­lor noastre politice sunt în­deobște recunoscute, a întrat în acțiune îm­potriva afacerilor brătieniste, a făcut deodată pe „Viitorul“ să-și piardă de­­ferența ce o avea pentru această po­doabă a vieței noastre politice. Ime­diat ce „Viitorul“ și-a perdut „defe­­rența“, a început să vadă, după cum singur declară, pe d. Matei Cantacu­zino „într’o lumină cu totul defavo­rabilă“. Și imediat ce „Viitorul“ și-a pier­dut deferență și a început să vadă pe cineva într’o lumină defavorabilă, a­­poi încep injuriile, insinuările, acuza­țiile, care de la un om, fie el chiar de valoarea d-lui Matei Cantacuzino, se generalizează deodată la întregul partid consevator. Astfel, după ce „Viitorul“ face câte­va considerații fantastice, pe chesti­uni naționale—și pe chestiuni de mo­rală—în care d. Ionel Brătianu e foar­te îndrituit a vorbi—închee : „Dar se vede că în partidul con­servator și bunul simț, și logica, și morala sunt bagaje inutile, de care cineva foarte ușor se poate debarasa !“ Așa­dar, când cineva se declară con­tra afacerei tramvaiului comunal s’a debarasat imediat și de bunul simț, și de logică și de morală, pentru sim­plul motiv că bunul simț, logica și morala se confundă cu combinațiile patriotice ale Brătienilor ! Invectivele brătieniștilor, campania de a injuria și ataca pe toți oamenii distinși, a căror conștiință curată se implică ca o datorie intrarea în ac­țiune împotriva unor acte ce păgubesc interesele publice, dovedesc și mai mult slăbiciunea lor în această ches­tiune, le demască partea vulnerabilă. Un om ca d. Matei Cantacuzino, ori­câtă lumină defavorabilă va căuta să proecteze asupra figurei sale presa li­berală, rămâne una din cele mai de seamă personalități ale epocei noas­tre, atât prin valoarea sa intelectua­lă, cât și prin înălțarea sa morală, un om care în­totdeauna a planat dea­supra meschinăriilor și hărțuelilor mărunte ale vieței noastre politice. Intrarea în acțiune a unei asemeni personalități, în­­ afacerea tramvaiului comunal de­sigur că numai bucurie nu putea stârni în rândurile brătie­niștilor, cari își dau seama, că o cauză nu se câștigă numai cu forța finan­ciară, cu terorismul politic, și cu ma­gistrați cari duc recunoștința perso­nală până a împinge balanța justiției de partea binefăcătorilor. Pentru câș­tigul unei cauze se cere adeziunea o­­piniei publice, aprobarea oamenilor superiori, a conștiinților curate și a caracterelor cinstite și asemenea ade­ziuni nu au brătieniștii. ------------[w\v]_---------- (Seara). Chestia orientului și tramvaele iată o afacere recunoscută de toată lumea ca necurată, și cu toate acestea, înfățișată sub forma unui eveniment de o mare importanță în politica ex­­ternă. „Viitorul“, ziarul d-lui Tramvailă, care pănă mai zilele trecute susținea că dăinuirea guvernului conservator constitue o imposibilitate politică cu caracter intern, susține de rândul a­­cesta, că guvenul trebue să plece, din cauza primejdiilor din afară cari a­­menință pacea în Balcani. Și dacă prima imposibilitate rezul­tă din politica de provocațiune în chestia tramvaelor, cea de a doua, Bratieniștii față de d. Matei Cantacuzino Afacerea tramvaiului comunal a a­­juns o adevărată obsesiune pentru brătieniști, căci la ce sunt mai sensibili Dinastia celor trei frați și acoliții ei, de­cât la loviturile care îi iubesc și le strică combinațiile naționale ? La urma urmei, e drept ca oamenii aceștia să-și concentreze toată forța, acțiunile și elementele de care dispun, acolo unde sunt mai slabi, acolo unde se văd amenințați a fi înfrânți pe toată linia. Căci, cu toată fanfaronada și falsa satisfacție care le-a dat-o un înalt magistrat, fost funcționar liberal și de­venit comerciant de vinuri, brătieniștii au luciditatea de a vedea că nu numai opinia publică, marea massă a acestei țări, dar toate­ spiritele superioare, in­teligențele distinse, oamenii cari pla­nează prin intelectualitatea lor deasu­pra hărțuelilor politice, dintr’un sen­timent de înaltă cinste s’au declarat împotriva gheșeftului tramvaiului co­munal. Tactica brătieniștilor față de toți oa­menii superiori, cari printr’o incom­patibilitate a firei lor, obișnuită cu cinstea de cugetare și acțiune, au in­trat în adversitate cu acești tripotori, a fost injuria sistematică și absurdi­tatea în acuzație. In această serie de considerații, „Vi­itorul“ de eli atacă pe d. Matei Can­tacuzino, distinsul profesor de la U­­niversitatea din Iași, unul din cei mai străluciți fruntași ai partidului Con­servator.

Next