Evenimentul, octombrie-decembrie 1912 - ianuarie-februarie 1913 (Anul 20, nr. 172-271)
1913-01-15 / nr. 252
aci).: Astfel a explicat d. Danev pentru ca nu putem pretinde să ni se dea nimic în afară pentru că avem o chestie internă de rezolvit. Și d. Toma Dragu dă dreptate bulgarilor și se solidarizează cu judecata lor. Crede d. Dragu că România este singura țară care în timp ce este preocupată de evenimente externe are mai multe chestiuni interne de rezolvit ? Dar nu este țară care să nu aibă ceva de îndreptat în corpul ei social. Și la noi există o chestie agrară precum există și in Rusia, și în Irlanda și în Italia, și în Ungaria căci avem proprietate mare. Și la noi mai există și alte chestii economice cum de pildă chestia evreească. Aiurea ar fi existând altele poate care la noi nu sunt. Și așa mai departe. Apoi d-sa ar trebui să știe că alta a fost constituirea noastră istorică și alta a Bulgariei. Nu. Din acest punct de vedere dacă ne punem nu vom ajunge la nici o concluzie serioasă. Cauza mărirei Bulgariei rezidă în patriotismul lor și în conștiința lor națională. La dânșii nu vei găsi un singur bulgar—ziarist, avocat, etc.—care la un moment dat să se apuce să se solidarizeze cu străinii înpotriva uinei stări de lucruri de la ei. Chiar „socialiștii1” lor în momentul suprem nu refuză serviciile patriei lor. Iar inferioritatea noastră dacă e vorba să căutăm este tocmai în un patriotism mai puțin conștient și mai puțin răspândit în toate clasele sociale. Oare vorbele tendențioase ale d-lui Dragu dovedesc patriotism? Oare cei ce se fac ecoul la noi al tuturor calomniilor și obrăzniciilor străinilor sunt patrioți ? Și ce să mai zic de acei anumiți străini de la noi cari ne fac atmosferă defavorabilă în străinătate când însuși români de-ai noștri dau o pildă atât de urâtă ? Iată care este adevărata bubă. N’avem însă a ne teme, căci sunt la noi și patrioți luminați și români adevărați cari vor ști la momentul oportun să dea dovada vitalităței neamului românesc. Theodor Râșcanu j |---li--11--li--1 „ Pesimismul“ lui Grgore Alexandrescu ani Cu ocazia, împlinirea a o suta de de la nașterea lui Grigore Alexandrescu, Societatea, scriitorilor Romîni“ a luat inițiativa, unei serbări recunoscătoare, in amintirea marelui poet. Extragem din pătrunzătorul studiu „Meditațiile lui Grigore Alexandrescu“ cd d-lui profesor universitar Ion Găvăinescul, un capitol referitor la așa zisul pesimism al poetului nostru. I Alexandrescu nu urăște. O singură poezie respiră acest sentiment distrugător : Adio, adresată unui consul rus. Și acolo e mai mult revolta, e sacra indignare a patriotului în contra tiraniei străine. Ura în contra râului moral nu este un sentiment desgustător. Dar când e vorba de greșelile omenești mai comune, datorite educației, mediului social, fatalității istorice, cum sunt moravurile politice, deprinderile și obiceiurile modei, defectele și apucăturile neraționale, Alexandrescu le privește fără ură, pentru că le înțelege. Iar la stîrpirea lor întrebuințează mijlocul de cauterizare prin ridicul. Durerea de a fi străin în lume se vede adesea zugrăvită în meditațiile lui. Miezul nopții, p. 101) precum și aceea suferită din răutatea oamenilor. (Vieața câmpenească, p. 234). Or cât de sfâșietoare ar fi aceste dureri, ele nu pot contribui la o concepție pesimistă a vieții, decât dacă ar fi urmate de concuziile : 1) fiindcă este moarte, vieața e un rău, și 2) fiindcă sînt oameni răi în lume, nu pot fi și buni, nici în prezent, nici în viitor. La aceste concluzii, oricum s’ar judeca ele din punct de vedere logic, n’a ajuns Alexandrescu. Din contra, despre evoluției morală a omenirii și a patriei lui,poetul nu are nici o îndoială. Când, în „umbra lui Mircea la Cozia 44, admiră eroismul vremilor de altă dată și scrie : Au trecut timpii aceia, timpi de fapte strălucite, Insă triste și amare, legi, năravuri se’ndulcesc. Prin științe și prin arte națiile înfrățite, In gindire și in pace drumul gloriei găsesc, înțelege și admiră trecutul, cu luptele lui glorioase , dar înțelege asemenea și laudă măreția specială a veacului său, întrevede și arată linia de evoluție socială, care se desfășoară către pace și înfrățire. Nu deplînge decăderea virtuților războinice, când le vede înlocuite cu virtuțile păcii și ale progresului. Pentru câțiva răi nu desperează de omenire. E mâhnit de existența lor, EVENIMENTUL Dar tot se află încă virtuți,și viitorul în ele se încrede, așteaptă ajutorul ce îl aduc la nații bărbați mîntuitori. De altfel nu-și face nici iluzii „asupra repeziciunii progresului și a schimbării44. Tocmai aceasta îl apără de desiluzii și descurajare. El știe că omenirea merge mereu spre ideal, dar merge încet. Cât de încet merge omenirea, după părerea lui, se vede din micul termen de zece mii de ani, pe care îl cere, în glumă, cometei anunțate pentru 13 iunie 1857, termen îndestulător: „Să ne ’ndreptăm purtarea, să ne spălăm de pete“. Știe asemenea foarte bine că și fabulele și satirele lui n’au un efect imediat, văzut cu ochii De când lumea e lume, ce carte omenească Putu de fapte rele pe oameni să oprească, Tiranilor să ’nsufle a patriei iubire, Pe cei fără de suflet să-i facă cu simțire, Pe toți să'i îndemneze cu cinste să trăiască Și cîți judec’ poporul să nu-i năpăstuiască ? Cînte lupii și urșii în pilde cît le place. Omul își caută treaba și tot ce-a ’nvățat face. Povețele sunt vorbe, dar fapta e departe. Și prea puțini urmează morala dintr’o carte. Nu crede însă nici că scrierile sale nu au absolut nici un efect educativ. Dacă n’ar fi decât acei puțini, prea puțini, cari urmează morala dintr’o carte și tot vorba lui nu e zadarnică. Mai mult decât în efectul vorbei, el crede însă neapărat, în acela al faptei, și fapta cea mai efectivă e cea mai crezută, iar fapta cea mai crezută și mai reală este jertfa.. „Și mă gîndiam, zice el, privind „Mormintele de la Drăgășani44. Și mă gândiam la aceia ce umbra-i învălește, La Grecia modernă ce ei au sprijinit; Căci jertfa pentru nații la cer se primește, Căci sângele de martiri e plantă ce îodește Curînd, tîrziu, odată,dar însă nelipsit ! Nici de vială nu are el o ideie preconcepută, n’o judecă, în mod absolut și de mai înainte, ca rea. Cînd vede o tînără femee că plînge, că-și blestemă vieața, că dorește să nu mai fie, el nu-i dă dreptate,nu-i zice, cum i-ar zice un pesimist : „ești d’abia la începutul durerilor, așteaptă să vezi mai încolo ; piu’ aci n’a fost nimic. Dacă ai curaj însă, mai bine ai face să treci mai de grabă în Nirvana! El nu-i spune astfel de orori, nu ci o mustră. Tu n’ai deșertat cupa ce încă este plină . Tu iiu știi de-ți păstrează otravă sau nectarip. 125) Ea suferă; nu e nimic, e ceva trecător. Și apoi nu trebue numai decit, să se aștepte omul numai la fericire, natural că vor fi și zile triste. Desăvîrșitul bine nu-1 poate avea pământul. Ce mări fără talazuri, ce inimi fără chin ? Așa limpede vedere în soarta omului e o lumină pentru minte, o mîngîere pentru suflet. A nu insufla nici desperare, înnegrind peste măsură perspectiva vieții , a nu da nici speranțe deșerte, promițind o vecinică fericire fără nori, este a pregăti, în adevăr, pentru vieața reală, a adapta spiritul și inima la condițiile vieții pămîntești. Virtutea, care isvorăște din această atitudine înțeleaptă față cu relele inevitabile ale vieții, nu e alta decât resemnarea. E unul din semnele de forță ale acestui mare suflet că a fost în stare să ajungă la această concepție. A te împăca înțelept cu soarta, a ști să primești cu ochi resemnați tot răul ce se leagă în mod inevitabil de un bun mai mare,de vieață, bunăoară, toate suferințele ce derivă în mod necesar din legile firești ale condițiilor de existență, este a te ridica la cea mai înaltă posiție filosofică d’asupra fenomenelor vieții, a da dovadă de incontestabilă maturitate intelectuală și de curaj sufletesc. La ce ar folosi o revoltă zadarnică în contra unor dispoziții supra-omenești, independente de voința și de sforțările noastre cele mai uriașe ? La ce ar folosi să ne ridicăm, bunăoară, împotriva legii gravitațiunii, care ne pricinuește adesea căderi și lovituri dureroase ? Cum judecăm noi revolta copilărească a lui Xerxe, care a pus de a bătut marea cu inele pentru că i-a înnecat corăbiile ? E păcat că Gr. Alexandrescu nu s’a putut susține în această înaltă poziție sufletească în toate punctele ei de atac. Nu e vorbă, curajul lui a slăbit într’o cestiune in care și cel mai tare suflet, slăbește. Dintre dispozițiile firii, cu una nu se putea împăca dînsul, mai ales aceasta îi făcea să-i sîngere inima, să i se întunece orizontul vederilor, să se îndoiască de bine, de vieață, de Dumnezeu. Moartea ! O, să nu-i vorbiți de această fatală lege a firii. El nu vrea să știe că, pentru vieața totului, moartea este ce este uitarea pentru individ. Câte gînduri, câte dureri și impresii n’au trecut și au dispărut din noi ! Și noi zicem că am rămas aceiași, că ducem vieața mai departe. Ce ne pasă de uitarea câtorva, ba atâtor fapte sufletești ? Ce ne pasă de moartea lor, dacă sufletul trăiește mai Conștiința distrugerii părții departe ? poate consola partea cu ideia că totul va continua de a fi ? Iată cestiunea, la care Alexandrescu nu se poate învoi a răspunde afirmativ. Neputința de a admite, ca o necesitate ineluctabilă, și a primi deci, cu resemnare înțeleaptă, moartea, desființarea conștiinței individuale a omului,—iată marea cauză a celor mai adânci dureri ale lui Alexandrescu, iată ce-1 face câte-o dată a vedea toate lucrurile mai negre decât se știe singur că sunt. Cînd voește să zugrăvească „icoana durerii omenești44, el se gândește să-ți arate „un larg cerc de morminte în care dorm frați, rude, părinți44. Enumerându-ți ființele iubite, cîte i-a răpit lui moartea, el te privește în ochi, spre a-ți vedea uimirea compătimitoare, zicîndu-ți : Să vezi ce e durerea, să vezi d’aveam cuvinte, Cînd chiar de provedință, nevrînd m’am îndoit. Dacă revolta în contra morții l’a adus în stare pe el, suflet credincios, să se îndoiască de D-zeu, să devină uneori ateu, cum să nu admitem că durerea pricinuită de această lege nemiloasă a firii l’a putut face cîte-o dată să se îndoiască și de soarta și fericirea omenirii și să vadă totul în doliu ? Astfel ies din inima lui uneori oftări sfîșietoare. Gîndirile din unele strofe, dacă le-am ceti isolat, în afară de totalitatea operii lui, ne duc aproape sigur la concluzia că poetul era un disperat, un pesimist. Strofe de felul acesta găsim mai ales în poesia întitulată Meditație (p. .ST). Citez două : A, întorcând privirea spre vremile trecute Și neî ncetat pământul văzîndu-1 pustiit, Văzând tot aste rele,tot zile neplăcute, De soarta omenirii din suftet m’am mumit! Dacă în cartea soartei omu-ar ști să citească, Să-și afle fieșcare grozavul viitor, Cine-ar mai vrea, stupine, aicea să trăiască, Cînd lumea e de chinuri nedeșertat isvor ? Ar fi cel puțin tot așa de injust a trage de-aci concluzia că Alexandrescu a fost pesimist, că credea în nefericirea organică și nelocuibilă a lumii, pe cât ar fi de injust a-i socoti ateu, pentru unele șovăeli în credința lui pe ici pe colo. Secretul și motivul posomorâtelor gânduri de mai sus îl găsim îndată ce, în loc de a le considera izolat, le punem în legătură cel puțin cu începutul poeziei. Poetul se află înaintea unui frumos apus de soare de toamnă. Frunzele galbene, semănate pe dealuri, îi aduc în suflet, un roia de idei triste. Deodată căderea acelor frunze moarte îl face să se gândească la sfârșitul vieții omenești. O, cum vremea cu moartea cosesc fără ’ncetare! Cum schimbătoarea lume fugin o re’nnoiesc ! . Câtă nemărginită pune el depărtare între cei din morminte și aceia ce doresc. Unde atâți prietini plăcuți din tinerețe? Unde acele ființe cu care am crescut ? Abia ajunși în vîrsta frumoasei tinerețe, Ca ea, fără a se întoarce, ca dânsa au trecut! Iată vechia și cea mai adâncă rană deschisă ! In aceste dispoziții sufletești, comtemplând câmpia Brăilei, teatrul luptelor eroice, el vede ca o zădărnicie copilărească totul: gloria, mărirea, căutarea fericirii. Totul e negru înaintea lui. La ce bun toate, dacă murim ? iată ce reiese la fiecare rând din amarele lui versuri. Marea nenorocire a lumii, e moartea. Mai e una , răutatea omului; dar răutatea e trecătoare. „Legi, năravuri se’ndulcesc". Moartea însă este eternă. Dacă ne gândim bine, nu vedem oare, tocmai în acest pasionat regret al morții, o probă că Alexandrescu numai pesimist nu era ? De ce ar deplânge el moartea, dacă ar crede că vieața este un rău, că nu merită a fi trăită ? Pesimiștii, de altfel din simpatie pentru omenire, ar voi distrugerea ei,o simpatie patologică și deplasată, nu e vorbă. Dar ei sunt consecvenți. Viața este o nefericire. Ce probă mai mare de prietenie adevărată pentru cineva, decât a-i scăpa de nefericire, sau a-i arăta calea ce l’ar putea duce la acest rezultat ? Alexandrescu regretă că viața are sfârșit... Cum ar putea fi el pesimist ? Mimasimi . De la d. I. C. Ghițescu, mare proprietar din Fălticeni, primim următoarea scrisoare, cu rugămintea de a o da publicităței : Ziarul „ Opinia“ hi darea, de samă din numărul de la 16 Decembrie, trecut, asupra banchetului politic oferit de d. Nicu Catargiu, prefectul județului Suceava, a trecut numele meu printre comeseni, dar a neglijat a relata cele petrecute cu ocaziunea zisului banchet. Eu și cu alți câțiva prieteni politici, am fost invitat și am venit la banchet fără a ști că va asista și d. Sebastian Moruzi, căruia mai de mult ii, făcusem știut în scris că nu mai admitem directiva d-sale, iar d. Nicu Catargiu ridicând un toast a spus că toți cons. democrați din localitate sunt datori a urma necondiționat pe șeful local, d. Sebastian Moruzi. Față cu aceste am avut o explicație cu d. Nicu, Catargiu in urma căreia am declarat că mă retrag din partidul cons.democrat și vă rog, d-le Director a acorda publicațiunea în onor. dv. ziar a prezentei scrisori, prin care declar în mod formed că mă retrag din partidul cons..democrat, remânând fidel ideilor conservatoare, însă independente și mai ales protivnic oricărui compromis cu partidul liberal. Odată cu mulțumirile mele, vă vă rog d-le Director a primi încredințarea înaltelor mele sentimente de stimă. I. C. Ghițescu mare proprietar rural Comisariatul secției I-a, aduce la cunoștința tuturor persoanelor, cărora li s’au furat obiecte de către bande de spărgători descoperită de poliția locală, să se prezinte la numitul comisariat. „Viitorul 44 de astăzi brodează o mulțime de comentarii in jurul așa zisului dezacord dintre cele două partide în colaborare din Iași. ..Diferitele notițe din „Evenimentul“ pe cari le relevează foaia brălienistă nu sunt de natură a aduce o „ruptură"dintre colaboratori. De altfel spre a se vedea seriozitatea reportajiului din „Viitorul“, e destul să spunem că incidentul ce s’ar fi petrecut între d-nii V. Polla și l. Peretz nu ne privește, întrucât d. Peretz nu face parte din organizația conservatoare din Iași. Cu acceleratul de aseară a plecat în Capitală, I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei. Crima din Bădeni.—Fata Maria Gh. Ungureanu din satul Bădeni com. Scobinți, având relațiuni de mai mult timp cu un flăcău din acel sat, a dat naștere la un copil, pe care l’a omorât, și împreună cu mama ei Paraschiva Ungureanu s’au ascuns în podul casei. Jandarmii aflând despre aceasta au făcut o cercetare la fața locului, constatând cele de mai sus. Ambele criminale au fost arestate și înaintate parchetului. Cercetările continuă. In comuna Lețcani com. Cucuteni, declarându-se epidemia de scarlatină, școala din acea comună a fost închisă pe timp nelimitat. D-na Constanța Palade învățătoare la Săbăoani a fost detașați la școala de băeți „Cuza Vodă 44 No. 3 din Iași. Cu trenul de aseară au plecat în Rusia 4 medici militari ruși. Toți aceștia erau actualmente în Bulgaria și au primit ordine spre a se întoarce în patrie. Toți profesorii Universitaței noastre, au renunțat, lor pe timp de 2 zile, la beafa pentru flota națională. I. P. S. Mitropolitul Pimen al Moldovei a oferit 400 lei pentru sporirea flotei de război și a îndemnat pe slujbașii mitropolii, ca să ofere pentru același scop leafa pe o zi ceea ce s’a și făcut. Funcționarii de la vama Iași au renunțat la leafa pe o zi în folosul flotei naționale. D. D tru Voinea învățător la școala din comuna Bârnova a obținut un concediu de 15 zile, pentru boală. Bursa și cantina universitară se va achita studenților de director al Universităței, la 28 ianuarie, între 9— 10 dim. * Un început de incendiu s’a declarat aseară la casele din str. Palat 72, locuite de ceasornicarul Natan Ilanic și pălărierul Iancu Iancovici. Focul a putut fi localizat la timp de către mai mulți trecători. Eri după amiază locuitorul Const. Dănilă din com. Galata a încetat subit din viață. Din cercetările făcute reese că numitul suferea de mai mult timp de o boală de inimă. Parchetul a autorizat înmormântarea cadavrului. DL Anibal Ciurea, ajutor de primar, a inspectat astăzi dimineață piețele orașului. In corn. Brăești s’a declarat epidemia de pojar. Pănă în prezent au fost 7 cazuri mortale. S’au luat măsurile sanitare dintre cele mai riguroase. Profesorii seminarului „Veniamin Costache 4“, au renunțat pentru o zi la seafa lor cuvenită pe luna Ianuarie, în folosul fondului „Apărarea națională“ și aeroplanul „Iași“. Consiliul facultății de științ i se va întruni mâine, Marți 15 Ianuarie, pentru a proceda la alegerea unui nou decan, in locul d-lui Aurel Mănescu a cărui mandat a expirat, precum și a unui nou membru din partea acelei facultăți, în senatul universitar. Dl. profesor dr. G. Bogdan, își va reîncepe mâine. Marți ora 4 p. m., cursul său de medicină legală, în localul facultăței de medicină. D-sa va continua studiul asfixiilor din punctul de vedere medico-legal. Cu începere de eri în localul librăriei Ionescu din strada Lăpușneanu, s’a deschis un fotoplasticum. De astăzi a început să se achite la administrația financiară, pensiile civile și militare pe luna curentă. Astă seară Luni 14 Ianuarie 1913 va avea loc în Sala Teatrului-Circ Sidoli o mare reprezentație cinematografică cu program nou, de remarcat: „Războiul pentru Independența României“ (1877-78) executat de armata română cu concursul artiștilor Teatrului Național din București. COLOSEUL BRAGADIRU, Cinematrograful „Union“, va da astă seară o mare reprezentație cu program nou, dintre care relevăm: „Tată“ interpretată de cel mai mare artist mondial Ermeti Zaconi, în 4 acte și prolog, lungime 1500 metri. Din nou căzură toate câștigurile principale in norocoasa colectură Schröder, Lei 50.000 cu câștigul de: .Lei 5.000 total Lei 55.000 pe No. 5237644, Lei 20.000 pe No. 33667 și nenumărate alte câștiguri. Cu adevărat loturi norocoase se găsesc numai la Schröder, jn lot de cumpărare cl. III Lei 8.50, 7, lei 17. 7, lei 44, 7, Dei 68, Rob 7h. Schröder Iași str. Ștefan cel Mare No. 8. N M N 5QBOE»Z[IBIE4E4E»Z4E4Z^^ DOCTOR fISPOSIB SEVERIN a a □ SPECIALISTĂ DIN PARIS aaaa n ° IN BOLI DE FEMEI $1 FACERI « a a CONSULTAȚII INTRE 1—4 p. m. STRADA PĂCURARI NO. 26