Evenimentul, iulie-septembrie 1913 (Anul 21, nr. 112-184)

1913-09-26 / nr. 181

­ ANUL XXI No. 181­5 BANI A­B­O­N­AM­ENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . „10 Pe trei luni „ 5 In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani O­RGAN AL PARTIDULUI CONSE^ITOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 In curând limpezirea Necontestat, că atât cele ce s’au petrecut ori în consiliul de miniștri precum și cele ce se vor petrece în consiliul de astăzi, sub prezi­denția Suveranului, zice-se, — nu au și nici nu vor avea caracterul războinic pe care o prorocesc u­­nele ziare. Aceasta nu vrea să zică însă, că discuția nu va fi importantă, și că subiectele ce se vor trata nu vor avea nici un interes. Din contra. Ori­cât s’ar vroi a se admite ca logic, natural, ba chiar poate și necesar, în regiunele înalte guvernative, continuarea u­­nei stări de lucruri care de la în­ceputul ei a avut un caracter cu totul provizor și care cu cât să prelungește enervează tot mai mult întreaga opinie publică,­totuși, nu e mai puțin adevărat că chestia colaborării va trebui să fie pusă pe tapet chiar înainte de deschi­derea parlamentului. Prelungirea sau desfacerea pac­tului care a constituit temelia ca­binetului actual, trebuie rezolvată din vreme, fiind-că, diferitele gru­pări politice din care se alcătuește reprezentațiunea noastră națională, au tot interesul de a ști din timp în ce mod au să-și fiișeze atitu­dinea lor față de guvernul cola­­borant­ de astăzi. Se poate, vorbim neaparat ipo­tetic, cu atât parlamentarii parti­zani ai unui din cele două loturi din guvern, cât și ceilalți ai celui­lalt lot, să nu prea fie mulțumiți de modul cum sunt conduse de actualul cabinet atât afacerile pub­lice, cât și acele de partid. Și în acest caz, de­sigur că gu­vernul nu se poate prezenta par­lamentului cu o sumă de proiecte și propuneri, a căror admitere ar putea fi ast­fel problematică. De astă primăvară și până as­tăzi s’au petrecut fapte, care au sdruncinat mult, colaborarea. Ceva mai mult, unele animozități care existau încă de la geneza actualei formațiuni ministeriale și care fu­seseră înăbușite pentru moment, nu numai că nu au dispărut, dar din contra, pare că au crescut și mai mult între nuanțele colabo­­rante. Este prin urmare foarte natu­ral ca chestiile supărătoare se fie violate înainte de deschiderea se­­siunei ordinare a corpurilor legiui­toare, pentru ca astfel înțelegerea se fie da mai nainte pe deplin sta­bilită, și ca guvernul de colabo­rare să se presinte unit și înță­­les, în fața parlamentului. Și lucrul pare așa de adevărat încât, dupre cât ni se spune, mai mulți fruntași ai partidului conservator ar fi luat înțelegere ca să se convoace în cursul lu­­nei octombrie în capitală, atât comitetul executiv cât și mai mulți representanți din județe, spre a se discuta asupra situa­­țiunei. Evident dar, că în toate sfe­rele, oficiale și neoficiale ale par­tidului conservator, se simte ne­cesitatea unei concentrări, care să aibă de scop atât stabilirea unui acord general asupra chestiilor po­li­tice la ordinea zilei, cât și reor­ganizarea partidului în condițiuni, care să prezinte încredere masei noastre electorale și întregei opi­­niuni publice. In împrejurările grave cu carac­ter extern care bat astăzi la ușa țărei, suntem convinși elementele conservatoare că toate conști­ente de datoria patriotică ce in­cumbă fiecărui bun român în mo­mentele actuale, vor ști să pună mai presus interesele mari ale ro­mânismului, decît ori­ce alt interes de persoane, și vor depune partea lui­de muncă imparțială și cinstită, pe altarul partidului și al nea­mului. In cursul lunei viitoare deci, vom asista la evenimente interne importante, atât din punctul de vedere conservator pur, cât și din acel al marelor interese ale țărei, ce poate vor fi puse în joc. In curând deci, limpezirea si­tuației. —----------oooo---------------­ Congresul magistraților Am anunțat într’unul din numera­le noastre trecute scrie „înainte“, ca în cercurile magistraților noștri se vorbește, din și în și mai stăruitor, de un congres al acestor împărți­­tori și străjuitori ai dreptăței și ai legalitatei sociale. La noi, un asemenea congres­e cu adevărat o noutate surprinză­toare. Toate ramurile de profesiune au asociațiile, adunările și chiar cluburile lor. Singuri magistrații au tr­ăit izolați, unii de alții, preo­cupați numai de greaua îndeplinire a sfintelor sarcini sociale ce și-au asumat. Acest lucru nu poate fi explicat de­cât prin demna ho­tărâre, luată în chip individual dar minunat de generalizată, ca magistrații să trăiască tot mai de­parte de orice lucru care i-ar pu­tea vâri în vâltoarea patimilor or i-ar învrăjbi periculos între dânșii. Cu toate acestea, asociațiile ami­cale ale magistraților există de mult în alte părți. Chiar în țara în care totul e suspectat afară de justiție — în Franța — străjuitorii dreptății se pot întruni în fiecare­­ an pentru a discuta nevoile lor pro­fesionale și mijloacele de a înde­părta cât mai eficace din nobila lor slujbă socială orice amestecuri neuroase.. Și acolo, societatea a­­micală a magistraților a reușit, într'adevăr, să dea roade minunate. Chezășia succesului societăței franceze a magistraților a stat toc­mai în profunda înțelegere unani­mă pe care au avut-o de mare răs­pundere și de inconvenabilele di­ficultăți pe cari le poate înfățișa o asemenea reuniune. Corpul ju­decătoresc al Franței a priceput că dacă în alte societăți se pot ad­mite, fără a știrbi nimic de la o­­­rânduirea morală a societății, ori­ce fel de neînțelegere, de discuții, de lupte personelle, de amestecuri străine sau de abordări a unor chestiuni inportune, într’o reuniune a magistraților trebue să domneas­că aceiași liniște senină, cumpătare de atitudine și aceiași prudență de cuvânt ca în pretoriul instanțe­lor în cari își împărtășesc zilnic dreptatea și veghează la susținerea ordinei legale. Vă închipuiți ce-ar însemna în­­tr’o adunare a magistraților o re­­petire de scene obișnuite nouă ce­lorlalți cetățeni, cari n’aveau nici așa delicate îndatoriri morale și nici susceptibilitatea unei situații sancr­o­sande. Imaginați-vă întru­niri zgomotoase, lupte pentru scaune în comitet, pentru votarea bugetu­lui sau pentru celelalte multe lu­cruri mărunte—și așa de fatale— pe cari le aduce necesar orice a­­sociație de oameni. Spunem aceste lucruri numai pentru ca să se vadă cu ce mari dificultăți, are să se întâlnească proectata reuniune a magistraților. Nu ne îndoim, însă, că corpul nostru judecătoresc, care a știut să păstreze în generalitatea lui tot prestigiul moral de care are ne­­voe, va ști va, eludând aceste di­ficultăți să facă din asociația ma­gistraților un nou mijloc de în­tărire a demnității justiției și al încrederei ce trebue să avem in aceasta. Când se vor deschide exact școlile ? Ministerul instrucției publice prin nouă deciziuni, a dispus amânarea des­­ch­iderei școalelor, cum și ținerea exa­menelor de toamnă. Pentru cursul primar, s-a luat dis­­pozițiunea ca înscrierile să se facă de la 10—15 octombrie. Deschiderea școalelor primare urmând a se face pe ziua de 15 Octombrie. Această dispozițiune este pentru școalele primare urbane, rurale, cum și pentru institutele particulare. * Pentru școalele normale de învă­țători s’au luat următoarele­ dispozi­­țiuni: Examenul de admitere în cl. I­ și a IV pentru bursă și salvă de la școa­lele normale și examenul pentru ob­ținerea burselor de către elevii nor­­maliști solvenți din clasa II­­ VI se vor începe la 15 Octombrie. Examenul de corigențe și integrale pe clase și examenul de capacitate pentru diploma de învățător, care s’a întrerupt în Iunie c. din cauza mo­­bilizării, se va continua cu începere de la 20 Octombrie a. c.­­Pentru licee și gimnazii înscrierile se vor primi până la 1 Octombrie. Examenele de admitere se vor înce­pe în ziua de 15 Octombrie, iar exa­menele de corigență și de absolvire a gimnaziilor și liceelor se vor ține între 15—25 Octombrie. Cursurile vor fi deschise la 25 Oc­tombrie.* Direcția învățământului particular și profesional a dat o decizie prin care a hotărât ca elevii particulari și cari urmează a trece examene de co­rigență, examene integrale și exame­ne de diferență, să treacă aceste exa­mene între 15—25 Octombrie. * Față de actualele decizii ministerul instrucțiunei publice prin două adre­se speciale a cerut rectoratelor uni­versităților din Iași și București să hotărască, ca examenele studenților universitari să înceapă la 1 Noembrie. ------------ooo------------­ Bulgarii vor sa se refacă Consiliile de miniștri din Bulgaria au început să se țină aproape în fie­care zi, căci la ordinea zilei, bulgarii au de rezolvat una din chestiile grele, care tulbură spiritele de foarte multă vreme: e chestiunea internă, care cuprinde remaniarea ministerială, dizolvarea Sobraniei și de găsit leacul pentru banii și sân­gele vărsat în timpul războaelor ne­bunești din ultimul timp, ale bulga­rilor. Ei încearcă acum să repare în parte tot ceia ce se poate repara, adecă să liniștească poporul, să se pue la cale cu finanțele statului și să deschidă din nou mai larg dru­mul spre Egee,—aceasta în ce pri­vește economia țărei. Vor să se refacă repede, pentru că mai vor războaie, vor o revanșă în contra Serbiei și a Greciei și de aceia lucrează pe tăcute acum, pre­cum ii știm cu toții, pentru a nu da de bănuit nimănui, că se pregă­tesc, se oțelesc din nou, în vederea unor noi războaie. Când acum cât­va timp, Albanezii s’au revoltat, revolta acestora a gâdilit parcă spiritul răz­boinic bulgar, gata să sară din nou să apuce pușca și să plece să se bată. Dar, n’au noroc mereu. Când să se amestece și ei, unde nu aveau dreptul, dop că albanezii s-au as­tâmpărat, iar conflictul greco-turc pare că vrea să se sfârșească. Dar dacă au pierdut ocazia de astă dată, care să le fie de folos, ei nu pot uita nici­odată pierderea Kavalei în special. Și în vis, astăzi când bulgarii se mai odihnesc, ei tot au înaintea lor scris cu sânge: Kavala, Xeres și Drama. ECOURI Tablourile de înaintare Comisiunea însărcinată să dre­seze tablourile de înaintări și trans­ferări care se vor face în armată, pe ziua de 1 Octombrie 1913, s-a întrunit eri la ministerul de război. In cursul acestei ședințe, comi­siunea a examinat drepturile tutu­ror ofițerilor propuși spre înaintare. * De la Universitatea din Capitală Se știe că o secțiune de agronomie trebuia să se creeze în anul acesta, pe lângă facultatea de științe din Ca­pitală. In urma lipsei de profesori, această creațiune va trebui să se amâne. * De la școala de agricultură Nici un candidat ne prezentându­­se la școala superioară de agricultu­ră din Herăstrău, d. C. Arion, minis­trul de agricultură a decis ca un nou concurs să aibă loc, și să ușureze în acelaș timp condițiunile de admitere. * Mersul holerei, pe ziua de 24 Septembrie Avem holeră în 90 comuni. Numărul total al bolnavilor e de 942. Pe ziua de astăzi cazuri noi 48. Decese 42. In tratament 108 holerici. JOI 26 SEPTEMBRIE 1913 — 5 BANI A MU­NCIU­R­I Inserții și Reclama In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. — 6— T­E­L­E­F­O­N NO. 88 „Ortografia inimii“ De Horia Petra­ Petrescu I­I.Se începe un nou an universitar. Porțile universităților se deschid larg—studențimea noastră își ia ră­mas bun de la viața de „provincie“. De aici înainte : societatea „Petru Maior“, casina din Cluj, Kikal­er, Thalia, Medikus, Központi sau Jä­gerhorn vor fi martorele lecturii li­terare și politice a tinerimei și a jo­curilor ei de șah, de biliard, de­ cărți, (vai !) și de cărți. Tinerimea noastră va fi silită să asculte din nou, în limba străină, cursuri universitare. Pare că aud tro­potele și bătăile neastîmpărate cu bastonul, ale comilitonilor unguri, și strigătele de : „Asta ! asta !‘‘ (Ușa, ușa !), în fața decanului și a questu­­rei, când ușile se întredeschid în răs­­timpuri mai rari. E neastâmpărul tinereții, e impul­sul primăverii, câte­odată (poate) lip­sit de urbanitate, manifestîndu-se prin strigăte, țipete, hohote de râs.—Stu­dențimea caută locuințe, la străzile de-a lungul și de-a latul. Cîtă veselie în comentariile privitoare la nouele gazde, la masă, și șopote, și râsete, și aplauze. Birtașul își cunoaște cli­entela și surîde satisfăcut ; numai în atmosfera aceasta se simțește el bine, căci punga i se umple din greu, cîtă vreme ține veselia tinerească... Plimbări pe țărmul Dunării sau prin păduricea Clujului. Aici se lea­gă prietinii. Fie­care sondează împre­jurul său cu ochii pe nouii sosiți. „Să mă apropiu, să nu mă apropiu?“ se întreabă fie­care, in parte. Și mî­­nile se întind, să se strîngă, ochii își îndreaptă privirea, să citească în măruntaie.—Nu e ușor ce întreprind acum tinerii. In două, trei zile, nu poți cunoaște un om. Iți trebue ră­gaz—zile de bucurie, dar și de în­tristare , raze de soare, dar și vije­lie, ca să te poți convinge dacă ră­dăcinile prietiniei, a închipuitei prie­tinii, s’au întins pînă adînc în inima omenească. Numai încet pe încetul se cimentează prietinii adevărate. Ce mare nevoie avem de ele ! Nu este irelevant pentru soarta neamu­lui nostru, dacă prietiniile legate la universități, de tinerii noștri, sunt a­­devărate sau numai niște prietinii la aparență, în dosul cărora se ascunde prefăcătoria și ironia mușcătoare. Aici, în clipele astea dintăi ale vieții universitare, se aruncă sămânța, pen­tru viitoare roade, bogate sau piper­nicite. Aici, în mansardele sărăcăcioa­se, sau în odăile mai bine mobilate, ale studențimei noastre,se h­ătăieș­­te de mai înainte spiritul, de care se va lăsa condus neamul nostru. De a­­ceea ce se petrece în viața tinerimei universitare este de deosebită impor­tanță pentru viitorul unui neam. Și încerc să-mi amintesc clipele trăite în sinul studențimei române. Colind cu gândul pe la ședințele so­cietății „Petru Maior“, ale „Romîniei June“, ale studențimei din Cluj,­ din Graz, din Cernăuți, din Iași, din Bu­curești, din Lipsca, Berlin. Multe mo­mente frumoase, pline de inimă, înăl­țătoare—dar și multe momente, la cari gîndindu-te ți se strînge inima de jale. De ce ți se strînge ? Fiindcă auzi vorbă românească rostită pocii, fiind­că te convingi despre cunoștințe din literatura rominească, infinit de mici și de spălăcite, și de oare­ce vezi că discuțiile nu pot să-și ia sborul, așa, cum ar trebui, căci cuvintele streine le stau în cale, ca niște zăgazuri a­furisite. Ce să zici la constatările acestea ? Să-ți bați joc ? Să râzi în gura mare de sforțările tinerilor, cari n’au avut putința să învețe la școli romînești ? Să repeți cuvintele, subliniindu-le cu dispreț, cuvinte romînești schiloade, cuprinse de boala străinismului, ca de holeră ? Să dai din umăr, supe­rior, și să strîmbi din nas ? Să calci în picioare sentimentele acelora, cari se apropie de tine cu gîndul să în­vețe limbă romînească curată ? O, nu! Dacă ar face astfel tineri­mea, care a studiat la Brașov, Blaj și Năsăud, ar săvîrși un­ păcat. E alta ținuta, care trebue să o aibă o stu­­dențime conștientă de chemarea sa.Nu dispreț, nu insulte, nu priviri supe­

Next