Evenimentul, iulie-septembrie 1913 (Anul 21, nr. 112-184)
1913-09-26 / nr. 181
ANUL XXI No. 1815 BANI ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . „10 Pe trei luni „ 5 In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSE^ITOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 In curând limpezirea Necontestat, că atât cele ce s’au petrecut ori în consiliul de miniștri precum și cele ce se vor petrece în consiliul de astăzi, sub prezidenția Suveranului, zice-se, — nu au și nici nu vor avea caracterul războinic pe care o prorocesc unele ziare. Aceasta nu vrea să zică însă, că discuția nu va fi importantă, și că subiectele ce se vor trata nu vor avea nici un interes. Din contra. Oricât s’ar vroi a se admite ca logic, natural, ba chiar poate și necesar, în regiunele înalte guvernative, continuarea unei stări de lucruri care de la începutul ei a avut un caracter cu totul provizor și care cu cât să prelungește enervează tot mai mult întreaga opinie publică,totuși, nu e mai puțin adevărat că chestia colaborării va trebui să fie pusă pe tapet chiar înainte de deschiderea parlamentului. Prelungirea sau desfacerea pactului care a constituit temelia cabinetului actual, trebuie rezolvată din vreme, fiind-că, diferitele grupări politice din care se alcătuește reprezentațiunea noastră națională, au tot interesul de a ști din timp în ce mod au să-și fiișeze atitudinea lor față de guvernul colaborant de astăzi. Se poate, vorbim neaparat ipotetic, cu atât parlamentarii partizani ai unui din cele două loturi din guvern, cât și ceilalți ai celuilalt lot, să nu prea fie mulțumiți de modul cum sunt conduse de actualul cabinet atât afacerile publice, cât și acele de partid. Și în acest caz, desigur că guvernul nu se poate prezenta parlamentului cu o sumă de proiecte și propuneri, a căror admitere ar putea fi astfel problematică. De astă primăvară și până astăzi s’au petrecut fapte, care au sdruncinat mult, colaborarea. Ceva mai mult, unele animozități care existau încă de la geneza actualei formațiuni ministeriale și care fuseseră înăbușite pentru moment, nu numai că nu au dispărut, dar din contra, pare că au crescut și mai mult între nuanțele colaborante. Este prin urmare foarte natural ca chestiile supărătoare se fie violate înainte de deschiderea sesiunei ordinare a corpurilor legiuitoare, pentru ca astfel înțelegerea se fie da mai nainte pe deplin stabilită, și ca guvernul de colaborare să se presinte unit și înțăles, în fața parlamentului. Și lucrul pare așa de adevărat încât, dupre cât ni se spune, mai mulți fruntași ai partidului conservator ar fi luat înțelegere ca să se convoace în cursul lunei octombrie în capitală, atât comitetul executiv cât și mai mulți representanți din județe, spre a se discuta asupra situațiunei. Evident dar, că în toate sferele, oficiale și neoficiale ale partidului conservator, se simte necesitatea unei concentrări, care să aibă de scop atât stabilirea unui acord general asupra chestiilor politice la ordinea zilei, cât și reorganizarea partidului în condițiuni, care să prezinte încredere masei noastre electorale și întregei opiniuni publice. In împrejurările grave cu caracter extern care bat astăzi la ușa țărei, suntem convinși elementele conservatoare că toate conștiente de datoria patriotică ce incumbă fiecărui bun român în momentele actuale, vor ști să pună mai presus interesele mari ale românismului, decît orice alt interes de persoane, și vor depune partea luide muncă imparțială și cinstită, pe altarul partidului și al neamului. In cursul lunei viitoare deci, vom asista la evenimente interne importante, atât din punctul de vedere conservator pur, cât și din acel al marelor interese ale țărei, ce poate vor fi puse în joc. In curând deci, limpezirea situației. —----------oooo--------------- Congresul magistraților Am anunțat într’unul din numerale noastre trecute scrie „înainte“, ca în cercurile magistraților noștri se vorbește, din și în și mai stăruitor, de un congres al acestor împărțitori și străjuitori ai dreptăței și ai legalitatei sociale. La noi, un asemenea congrese cu adevărat o noutate surprinzătoare. Toate ramurile de profesiune au asociațiile, adunările și chiar cluburile lor. Singuri magistrații au trăit izolați, unii de alții, preocupați numai de greaua îndeplinire a sfintelor sarcini sociale ce și-au asumat. Acest lucru nu poate fi explicat decât prin demna hotărâre, luată în chip individual dar minunat de generalizată, ca magistrații să trăiască tot mai departe de orice lucru care i-ar putea vâri în vâltoarea patimilor or i-ar învrăjbi periculos între dânșii. Cu toate acestea, asociațiile amicale ale magistraților există de mult în alte părți. Chiar în țara în care totul e suspectat afară de justiție — în Franța — străjuitorii dreptății se pot întruni în fiecare an pentru a discuta nevoile lor profesionale și mijloacele de a îndepărta cât mai eficace din nobila lor slujbă socială orice amestecuri neuroase.. Și acolo, societatea amicală a magistraților a reușit, într'adevăr, să dea roade minunate. Chezășia succesului societăței franceze a magistraților a stat tocmai în profunda înțelegere unanimă pe care au avut-o de mare răspundere și de inconvenabilele dificultăți pe cari le poate înfățișa o asemenea reuniune. Corpul judecătoresc al Franței a priceput că dacă în alte societăți se pot admite, fără a știrbi nimic de la orânduirea morală a societății, orice fel de neînțelegere, de discuții, de lupte personelle, de amestecuri străine sau de abordări a unor chestiuni inportune, într’o reuniune a magistraților trebue să domnească aceiași liniște senină, cumpătare de atitudine și aceiași prudență de cuvânt ca în pretoriul instanțelor în cari își împărtășesc zilnic dreptatea și veghează la susținerea ordinei legale. Vă închipuiți ce-ar însemna într’o adunare a magistraților o repetire de scene obișnuite nouă celorlalți cetățeni, cari n’aveau nici așa delicate îndatoriri morale și nici susceptibilitatea unei situații sancrosande. Imaginați-vă întruniri zgomotoase, lupte pentru scaune în comitet, pentru votarea bugetului sau pentru celelalte multe lucruri mărunte—și așa de fatale— pe cari le aduce necesar orice asociație de oameni. Spunem aceste lucruri numai pentru ca să se vadă cu ce mari dificultăți, are să se întâlnească proectata reuniune a magistraților. Nu ne îndoim, însă, că corpul nostru judecătoresc, care a știut să păstreze în generalitatea lui tot prestigiul moral de care are nevoe, va ști va, eludând aceste dificultăți să facă din asociația magistraților un nou mijloc de întărire a demnității justiției și al încrederei ce trebue să avem in aceasta. Când se vor deschide exact școlile ? Ministerul instrucției publice prin nouă deciziuni, a dispus amânarea deschiderei școalelor, cum și ținerea examenelor de toamnă. Pentru cursul primar, s-a luat dispozițiunea ca înscrierile să se facă de la 10—15 octombrie. Deschiderea școalelor primare urmând a se face pe ziua de 15 Octombrie. Această dispozițiune este pentru școalele primare urbane, rurale, cum și pentru institutele particulare. * Pentru școalele normale de învățători s’au luat următoarele dispozițiuni: Examenul de admitere în cl. I și a IV pentru bursă și salvă de la școalele normale și examenul pentru obținerea burselor de către elevii normaliști solvenți din clasa II VI se vor începe la 15 Octombrie. Examenul de corigențe și integrale pe clase și examenul de capacitate pentru diploma de învățător, care s’a întrerupt în Iunie c. din cauza mobilizării, se va continua cu începere de la 20 Octombrie a. c.Pentru licee și gimnazii înscrierile se vor primi până la 1 Octombrie. Examenele de admitere se vor începe în ziua de 15 Octombrie, iar examenele de corigență și de absolvire a gimnaziilor și liceelor se vor ține între 15—25 Octombrie. Cursurile vor fi deschise la 25 Octombrie.* Direcția învățământului particular și profesional a dat o decizie prin care a hotărât ca elevii particulari și cari urmează a trece examene de corigență, examene integrale și examene de diferență, să treacă aceste examene între 15—25 Octombrie. * Față de actualele decizii ministerul instrucțiunei publice prin două adrese speciale a cerut rectoratelor universităților din Iași și București să hotărască, ca examenele studenților universitari să înceapă la 1 Noembrie. ------------ooo------------ Bulgarii vor sa se refacă Consiliile de miniștri din Bulgaria au început să se țină aproape în fiecare zi, căci la ordinea zilei, bulgarii au de rezolvat una din chestiile grele, care tulbură spiritele de foarte multă vreme: e chestiunea internă, care cuprinde remaniarea ministerială, dizolvarea Sobraniei și de găsit leacul pentru banii și sângele vărsat în timpul războaelor nebunești din ultimul timp, ale bulgarilor. Ei încearcă acum să repare în parte tot ceia ce se poate repara, adecă să liniștească poporul, să se pue la cale cu finanțele statului și să deschidă din nou mai larg drumul spre Egee,—aceasta în ce privește economia țărei. Vor să se refacă repede, pentru că mai vor războaie, vor o revanșă în contra Serbiei și a Greciei și de aceia lucrează pe tăcute acum, precum ii știm cu toții, pentru a nu da de bănuit nimănui, că se pregătesc, se oțelesc din nou, în vederea unor noi războaie. Când acum câtva timp, Albanezii s’au revoltat, revolta acestora a gâdilit parcă spiritul războinic bulgar, gata să sară din nou să apuce pușca și să plece să se bată. Dar, n’au noroc mereu. Când să se amestece și ei, unde nu aveau dreptul, dop că albanezii s-au astâmpărat, iar conflictul greco-turc pare că vrea să se sfârșească. Dar dacă au pierdut ocazia de astă dată, care să le fie de folos, ei nu pot uita niciodată pierderea Kavalei în special. Și în vis, astăzi când bulgarii se mai odihnesc, ei tot au înaintea lor scris cu sânge: Kavala, Xeres și Drama. ECOURI Tablourile de înaintare Comisiunea însărcinată să dreseze tablourile de înaintări și transferări care se vor face în armată, pe ziua de 1 Octombrie 1913, s-a întrunit eri la ministerul de război. In cursul acestei ședințe, comisiunea a examinat drepturile tuturor ofițerilor propuși spre înaintare. * De la Universitatea din Capitală Se știe că o secțiune de agronomie trebuia să se creeze în anul acesta, pe lângă facultatea de științe din Capitală. In urma lipsei de profesori, această creațiune va trebui să se amâne. * De la școala de agricultură Nici un candidat ne prezentânduse la școala superioară de agricultură din Herăstrău, d. C. Arion, ministrul de agricultură a decis ca un nou concurs să aibă loc, și să ușureze în acelaș timp condițiunile de admitere. * Mersul holerei, pe ziua de 24 Septembrie Avem holeră în 90 comuni. Numărul total al bolnavilor e de 942. Pe ziua de astăzi cazuri noi 48. Decese 42. In tratament 108 holerici. JOI 26 SEPTEMBRIE 1913 — 5 BANI A MUNCIURI Inserții și Reclama In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. — 6— TELEFON NO. 88 „Ortografia inimii“ De Horia Petra Petrescu II.Se începe un nou an universitar. Porțile universităților se deschid larg—studențimea noastră își ia rămas bun de la viața de „provincie“. De aici înainte : societatea „Petru Maior“, casina din Cluj, Kikaler, Thalia, Medikus, Központi sau Jägerhorn vor fi martorele lecturii literare și politice a tinerimei și a jocurilor ei de șah, de biliard, de cărți, (vai !) și de cărți. Tinerimea noastră va fi silită să asculte din nou, în limba străină, cursuri universitare. Pare că aud tropotele și bătăile neastîmpărate cu bastonul, ale comilitonilor unguri, și strigătele de : „Asta ! asta !‘‘ (Ușa, ușa !), în fața decanului și a questurei, când ușile se întredeschid în răstimpuri mai rari. E neastâmpărul tinereții, e impulsul primăverii, câteodată (poate) lipsit de urbanitate, manifestîndu-se prin strigăte, țipete, hohote de râs.—Studențimea caută locuințe, la străzile de-a lungul și de-a latul. Cîtă veselie în comentariile privitoare la nouele gazde, la masă, și șopote, și râsete, și aplauze. Birtașul își cunoaște clientela și surîde satisfăcut ; numai în atmosfera aceasta se simțește el bine, căci punga i se umple din greu, cîtă vreme ține veselia tinerească... Plimbări pe țărmul Dunării sau prin păduricea Clujului. Aici se leagă prietinii. Fiecare sondează împrejurul său cu ochii pe nouii sosiți. „Să mă apropiu, să nu mă apropiu?“ se întreabă fiecare, in parte. Și mînile se întind, să se strîngă, ochii își îndreaptă privirea, să citească în măruntaie.—Nu e ușor ce întreprind acum tinerii. In două, trei zile, nu poți cunoaște un om. Iți trebue răgaz—zile de bucurie, dar și de întristare , raze de soare, dar și vijelie, ca să te poți convinge dacă rădăcinile prietiniei, a închipuitei prietinii, s’au întins pînă adînc în inima omenească. Numai încet pe încetul se cimentează prietinii adevărate. Ce mare nevoie avem de ele ! Nu este irelevant pentru soarta neamului nostru, dacă prietiniile legate la universități, de tinerii noștri, sunt adevărate sau numai niște prietinii la aparență, în dosul cărora se ascunde prefăcătoria și ironia mușcătoare. Aici, în clipele astea dintăi ale vieții universitare, se aruncă sămânța, pentru viitoare roade, bogate sau pipernicite. Aici, în mansardele sărăcăcioase, sau în odăile mai bine mobilate, ale studențimei noastre,se hătăiește de mai înainte spiritul, de care se va lăsa condus neamul nostru. De aceea ce se petrece în viața tinerimei universitare este de deosebită importanță pentru viitorul unui neam. Și încerc să-mi amintesc clipele trăite în sinul studențimei române. Colind cu gândul pe la ședințele societății „Petru Maior“, ale „Romîniei June“, ale studențimei din Cluj, din Graz, din Cernăuți, din Iași, din București, din Lipsca, Berlin. Multe momente frumoase, pline de inimă, înălțătoare—dar și multe momente, la cari gîndindu-te ți se strînge inima de jale. De ce ți se strînge ? Fiindcă auzi vorbă românească rostită pocii, fiindcă te convingi despre cunoștințe din literatura rominească, infinit de mici și de spălăcite, și de oarece vezi că discuțiile nu pot să-și ia sborul, așa, cum ar trebui, căci cuvintele streine le stau în cale, ca niște zăgazuri afurisite. Ce să zici la constatările acestea ? Să-ți bați joc ? Să râzi în gura mare de sforțările tinerilor, cari n’au avut putința să învețe la școli romînești ? Să repeți cuvintele, subliniindu-le cu dispreț, cuvinte romînești schiloade, cuprinse de boala străinismului, ca de holeră ? Să dai din umăr, superior, și să strîmbi din nas ? Să calci în picioare sentimentele acelora, cari se apropie de tine cu gîndul să învețe limbă romînească curată ? O, nu! Dacă ar face astfel tinerimea, care a studiat la Brașov, Blaj și Năsăud, ar săvîrși un păcat. E alta ținuta, care trebue să o aibă o studențime conștientă de chemarea sa.Nu dispreț, nu insulte, nu priviri supe