Evenimentul, octombrie-decembrie 1913 - ianuarie-februarie 1914 (Anul 21, nr. 185-273)
1914-01-28 / nr. 264
ANUL XXI No. 2645 BANI AB 0NA °MENTE Pe un an . Lei 20 Pe jumătate an . „ 10 Pe trei luni „ 5 In străinătate un an , 30 Un număr vechi 30 bani ===== OEVENIMENTUL 6 AH AL PARTIDULUI COH 5ERVIIT Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 MARȚI 28 IANUARIE 1914 -5 BANI — o — ANUN CI UR ! Inserții și Reclama In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. TELEFON Mo. 88 O R ===== Cuvântarea d-lui Dimitrie Grecian a Domnilor, în numele conservatorilor eșeni, mă cred dator de a deschide întrunirea de astăzi, prin un salut ce-l trimet din adâncul inimei d-lui Carp, care deși îndepărtat de noi din cauza unor împrejurări mai tari ca omul, după cum zicea cronicarul Costin, dar totuși ne călăuzește și astăzi prin puternica lui cugetare, și prin marea lui autoritate morală, unică în felul ei în această țară. D. Carp a preferat să plece, decât să se plece, și de aceia ne-a rămas întreg, spre mândria partidului, și chiar a neamului nostru. Regretăm absența d-lui Maiorescu, am fi avut prilejul de a’i arăta marea noastră recunoștință pentru că a știut să se ție de cuvânt și a adaus cea mai glorioasă pagină la istoria țării. Mulțumim tuturor fruntașilor care au binevoit a răspunde apelului nostru, ne bucurăm însă mai ales de a revedea, la locul său, în fruntea noastră, pe Nicolae Filipescu. Energia sa fără de pereche, ne va îmbărbăta din nou astăzi, când avem de dus o luptă atât de grea. Mai grea chiar decât lupta de la 1883, atuncea când Lascar Catargiu, Kogălniceanu, Vernescu, Alexandru Lahovary, și-au dat mâna și au format opoziția unită, pentru a se opune revizuirei constituției și reformei electorale, cerute de Ion Brătianu. Moștenitorul dinastiei Brătianu e mai îndrăzneț decât nu a fost autorul ei, Ttrarea întrunire Conservatoare de eri Pentru eli, partidul conservator din Iași a convocat o întrunire publică in marea sală a Teatrului-circ Sidoli. Un număr imens de notabili alegători a luat parte la această întrunire, care va rămâne memorabilă în mișcările politice ale orașului nostru. Pe lângă un număr însemnat de fruntași ai proprietarei, ai comerciului, ai industriei și ai profesilmelor libere, au participat și multe notabilități conservatoare de prin cele mai principale orașe, ale Moldovei venite în delegațiune la această întrunire. Priveliștea era splendidă. Lojele arhipline cu doamne din societate, sala și galeriile tixite de o lume intelectuală care a subliniat în mod inteligent și cu entusiasm, prin frenetice aplauze și aprobări, cuvintele pline de un raționament ce nu suferea controversă, ale oratorilor de marcă ce s’au perindat la tribună. Durnea a eșit de la această întrunire cu o adâncă impresie favorabilă cauzei ce apărăm, ducând cu ea convingerea, că reformele propuse de adversarii noștri, sunt fatale nu numai ordinei și liniștei publice, dar încă, sunt despotice și oprimante drepturilor electorale ale cetățenilor. Aceste reforme tind să suprime dreptul de proprietate ca și dreptul politic ale cetățeanului cult, care-și dă seamă de prerogativele lui ca alegător, și să afunde in întuneric, viața noastră politică. Oratorii au fost la înălțimea momentelor grele prin care trecem și ilustrele cuvântări pronunțate au remas sapate în inima întregei asistențe. Dăm deci mai la vale o amănunțită dare de samă a acestei importante și strălucite întruniri. D. Ionel Brătianu cere astăzi pe lângă o altă reformă electorală,Cși exprosprierea, acolo unde va fi nevoe. Nevoia însă poate fi socială,Jidarg poate fi fi și politică. Liberalii ne propun în două cuvinte: de a știrbi dreptul nostru electoral și dreptul nostru de proprietate, stâlpii pe care se vazămă tot edificiul nostru social. I In loc ca după avântul poporului nostru, care a uimit lumea întreagă, și căruia datorim o Românie mai mare și mai mândră, în loc zic, ca să ne bucurăm în liniște de pământul și de gloria dobândită, și să ne gândim mai întăi la apărarea țărei în contra unui dușman care ne pândește la granița ce i-am cucerit-o, ne aflăm aruncați în vâltoarea unor lupte interne, care pun în joc chiar existența statului nostru. Scump a plătit țara la 1877, popularitatea ce n’a voit Ion Brătianu s’o piardă odată cu Basarabia pe care n’a știut s’o apere la timp. Mai scump, mă tem, că vom plăti astăzi popularitatea ce voește a-și redobândi d-l Ionel Brătianu, prin reformele ce ni le propune. Nu e altă cauză în adevăr a acestor reforme. Văzut-ați oare poporul în mișcare pentru a revendica sufragiul universal? Credeți oare că în adevăr nu mai e pământ disponibil sau de vânzare în România, aparținând Statului sau particularilor, astfel ca să fim siliți de a recurge la măsura extremă a exproprierei ? Nu d-lor, aceste reforme nu au decât un singur țel, un țel politic, iar nu social, și nimic nu e mai criminal ca sub cuvânt de a servi interesele obștești să se urmărească numai scopuri personale sau de partid. Și aci d-lor e mare deosebire în metoda politică a partidelor noastre, noi suntem sinceri pe când adversarii noștri sunt mereu fățarnici. Noi avem curajul de a zice țăranului, luminează-te mai întâi și pe urmă vei capata drepturile de cari se bucură cetățenii care au o mai mare cultură ca tine, înalță-te pănâ la cei de sus, prin educația și munca ta, nu ne sili să coborâm nivelul celor de sus la nivelul celor de jos. — Nu vei putea cărmui țara mai înainte de a ști să te cârmuești pe tine însuși. Liberalii, mereu în contradicție cu vorbele lor, se arată ca apărătorii păturei țărănești, dânșii cari în lungile lor guvernări n’au făcut absolut nimic pentru libertățile locale. Din contra legea lui Vasile Lascar, a rădicat ultima libertate comunală, luând atribuțiile de căpitenie de la primarul lor, ales de locuitori, și trecându-le asupra notarului numit de guvern. Ciudată mentalitate, chiar fruntașii satului nu vă par vrednici de a conduce gospodăria comunală și voiți să le încredințați gospodăria țării ? Ne mai vorbesc liberalii de corupția electorală, dânșii cari sunt electorii cei mai autoritari, nu iam văzut aducând pe locuitori pe căprării,la alegerea de la col. 3-lea, parchetându-i și sechestrându-i prin hanurile de la periferia orașului, bineînțeles pentru a-i feri de corupția opozanților. Vă dau întâlnire la viitoarea alegere de la colegiul al 3-lea ; vom avea o pildă vie de ceea ce vor fi alegerile în viitor, sub regimul colegiului unic. Lărgirea unui colegiu electoral se impune numai atuncea când prin adausul unor elemente mai culte, mai independente se poate asigura adevăratul rost al alegerilor, adecă exprimarea unei voinți conștientă și liberă. Dar a afirma că moralizezi corpul electoral și că realizezi un progres, atuncea când vei înăbuși elementul cult în adânca masă a elementului incult, este o greșală, sau ascunde un scop primejdios, și anume de a asigura domnia cu atăt mai dezastruoasă cu cât e mai puternică a guvernului asupra corpului electoral. De altmintrelea ne aflăm deja sub un regim de sufragiu universal, căci tot Românul are dreptul de vot, în afară de femeile și de copii. Constituanții de la 66 și de la 84 au avut însă cumințenia de a îngrădi acest drept, cu anumite regule, și stavile care sunt menite a cădea odată ce gradul de cultură și de educație a majorității cetățenilor ne va garanta că cetățeanul î și da samă de rostul acestui drept. Nu mă voi întinde d-lor, asupra chestiunei relativ la dreptul de proprietate. Liberalii se arată asupra acestui punct mai revoluționari decât cât chiar sansculpții pe timpul Teroarei a revoluției franceze. In adevăr declarațiunea drepturilor omului propusă de Siege la 1789 proclamă că aceste drepturi erau : libertatea, egalitatea și proprietatea și legislatorul revoluționar afirma că nu e progres social și nici ordine socială posibilă fără de respectul proprietății. Cum îi putem crede sinceri pe liberali când fac asemenea propuneri, când îi judecăm după trecutul lor. Sub Ion Brătianu, partizanii lui plângeau pe neagra mizerie a locuitorului fără de pământ, dar tot dânșii cumpărau cu prețuri derizorii moșiile Statului care erau menite a fi împărțite țăranilor. Principalul punct de punere sub acuzare a ministerului Brătianu, a fost această speculă nerușinată a moșiilor cumpărate de la Stat de către favoriții regimului și revândute cu câștiguri fantastice. A trebuit ca d. Carp să devină ministru de domenii pentru a reprima acest abuz, prin o clauză specială a legei de împroprietărire, hotărând că moșiile statului nu vor putea fi vândute decât la locuitori. Așadar, d-lor, pe când liberalii, iubitori de țărani, se îmbogățiau cumpărând moșiile, ce le erau destinate, d. Carp, împărția mai bine de 500000 de hectare țăranilor, și acest exemplu a fost urmat de către toți miniștrii conservatori. D. Constantin Arion în scurta lui trecere la acest minister a împărțit mai bine de 100000 de hectare. Istoria va judeca care dintre conservatori și liberali au fost mai prieteni ai țăranimei. La reformele anunțate, dar rămase pănă astăzi neformulate, ale d-lui Brătianu, noi am răspuns prin soluțiuni izvorâte din complexul vieții noastre publice și private, și conforme cu jocul normal al libertăților publice. Programul nostru arată cum fără de a sdruncină organizarea noastră socială, vom putea satisface necesitatea, pe care o recunoaștem de o mai dreaptă repartiție a pământului rural. Proprietarii conservatori au mers mai departe, au declarat că după cum au fost cei dintăi a oferi pământul necesar izlazurilor, tot dânșii vor fi cei dintăi a oferi statului pământurile care vor fi absolut necesare locuitorilor. Dacă ne-am asemana cu liberalii, ne-am fi putut declara și noi partizani ai exproprierei, și ne am fi grăbit a cumpăra moșii întinse spre a le revinde Statului, după cum s'a întâmplat în rândul liberalilor a doua zi după congresul, în care d. Brătianu a anunțat exproprierea. Dar metoda noastră n’a fost niciodată la fel cu a liberalilor, nu am urmărit niciodată satisfacerea intereselor noastre sub vălul intereselor publice, am căutat și mai puțin să ne facem o popularitate nesănătoasă deșteptând speranțe mereu nerealizate. Ne vom face și de astă dată datoria pănă la capăt, și ne vom opune la revizuirea Constituției, având adânca convingere, că reforma electorală este prematură, și că exproprierea nu e admisibilă, nici necesară. Mai credem că aceste reforme ne pot conduce la atotputernicia guvernelor, și știm că puterea când e nelimitată și fără putință de control, devine cea mai mare calamitate pentru un popor. Nici o libertate nu mai poate dăinui față de un guvern atotputernic. Pentru aceste cuvinte, d lor alegători, vă cerem ca având curajul de a vă apăra drepturile și libertățile voastre amenințate, să nu votați pe liberali care vor să vi le răpească, se nu votați mai ales pe tachiști cari nu sunt decât lipitorile partidelor noastre politice, vă rugăm să urmați cu încredere steagul partidului conservator. Cuvântarea d-lui C. C. Arion D. C. C. Arion în mijlocul unor ovații de nedescris, începe prin a-și exprima marea d-sale satisfacțiune că se găsește în Iași,—orașul de lumină, care stă în această privință în fruntea tuturor orașelor din Țara noastră. Ați auzit—spune d-sa—vorbele înălțătoare și frumoase ce v’au spus tinerii oratori cari m’au precedat. Vă ’ntreb, sunt aceștia latifundiari ? Ei sunt latifundiarii inteligenței, cari au venit aici să apere principiul proprietăței. Am părăsit puterea fără regret, avem însă conștiința datoriei îndeplinită, căci noi conservatorii am văzut de interesele Țărei, iar nu de ale noastre. Am părăsit puterea, pentru că numai așa puteam face întregirea partidului conservator ; aceasta a determinat revenirea lui Nicolae Filipescu în mijlocul nostru, de a cărui inteligență, cinste și energie avem atîta nevoie. Nicolae Filipescu plecase plin de amărăciune și dacă astăzi suntem iarăși strânși la un loc gata de luptă, apoi țin să o spun că această unire se datorește lui Dimitrie Greceanu, căruia încă odată îi exprimăm mulțumirile noastre. Intre noi, Domnilor, poate să fie mici deosebiri de vederi, însă nici odată de ființe, cinste și principii. Dacă în partidul nostru au asistat asemenea persoane, acestea au dispărut. D. C. Arion, continuînd, spune, că de la Constituție nu au fost momente mai mari pentru Țara noastră, ca cele de azi. Liberalii au anunțat două reforme cu privire la proprietate și dreptul de vot. Proprietatea este dreptul fiecărui din noi la bogăție. Ea este astăzi amenințată și trebue să o spunem, că nu este amenințată numai proprietatea mare, ci și proprietatea mijlocie. Liberalii nu știu că vor cu exproprierea, ei nu și-au dat seama că odată principiul exproprierei proclamat la pământurile rurale, el va trece ușor barierile orașelor. Dar liberalii poate urmăresc crearea unei faimoase bănci de expropriere pe acțiuni, care se fie vândute numai liberalilor, după cum au făcut cu Casa Rurală, ale cărei acțiuni au auzit că au fost vândute cu 500 lei, iar astăzi s’au ridicat la 1700 lei. Marea proprietate este o necesitate pentru țara noastră, căci ea a condus la progresul nostru economic de astăzi, când avem un export de 300 milioane, desființându-se proprietatea mare, exportul nostru va fi redus la minimum de un milion și atunci unde vom ajunge? Ce voiți, domnilor, egalitate în sărăcie sau prosperitate cu selecție. Partidul liberal, anunțând expropierea a aruncat sămânța răscoalei, deoarece nu se va putea satisface aceasta. Noi am știut-o și de aceia am preferat să părăsim puterea, decât să ajungem în Primăvară ca odată cu primele raze ale soarelui, să asistăm iarăși la grozăviile din 1907. Noi nu împușcăm țăranii și de aceia am plecat. S’au făcut două mobilizări. Una au făcut-o liberalii la 1907, iar cea de adoua am făcut-o noi conservatorii în 1913. La amândouă s’a răspuns cu un avânt care a uimit lumea. Liberalii au mobilizat și au trimis armata să împuște pe proprii fii ai acestei Țări, iar conservatorii au trimis armata să apere prestigiul Țărei și să-i mărească teritoriul. Țărănimea are nevoie de un milion hectare de pământ. Ei bine, noi ne oferim să dăm acest pământ fără de pericolul mare al exproprierei, mai mult noi dăm încă un surplus de 200.000 hectare în Cuadrilater, — pământ cucerit de armata noastră. S’a băgat în cap țărănimei că numai ea a făcut războiul. Dar bine, Domnilor, d-voastră orășeni nu ați răspuns cu acelaș avânt la chemarea Țărei. Oare noi orășenii nu am dat ultima sărutare copiilor noștri, trimițându-i să-și verse sângele pentru Patrie? Se face o mare greșală. Prin urmare nu este corect să dezbraci pe orășan de tot rodul muncei lui, spre a-1 da țărănimei. Țăranii au nevoie de pământ și suntem gata a-1 da, însă fără a arunca ura între țăran și orășan, căci amândoi sunt fiii aceleiași Țări. D. C. Arion, trecând la altă ordine de idei, spune că liberalii au oferit partidului conservator 15 locuri; le-am respins categoric. Am voit să intrăm în Parlament cu fruntea sus, nu plecată. Dacă vom fi aleși, bine, dacă nu, ne vom face datoria și în afară de Parlament, când ne vom vedea mai des. Țăranii să aibă încredere în conservatori, căci omul care le-a dat pământ mai mult după Cuza Vodă, a fost Petre Carp. D. C. Arion termină, făcând un călduros apel la alegători, îndemnându-i să nu se ia după amenințările și făgăduelile liberalilor, pe care îi cunoaștem îndestul. (Ultimele cuvinte ale d-lui C. Arion, precum și întreg discursul au fost acoperite de puternice aplauze îndelung repetate). — -------oooo----------- D. DIMITRIE GRECIANU d. C. C. ARION --------------00-00---------------- Cu vârsta m d-lui dr. î n«glor Domnilor Alegători. Programul pe baza căruia a venit la putere partidul liberal ce rezumează în două acte: expropierea și colegiul unic. Exproprierea, adică parcelarea marilor proprietăți între țărani este inutilă. Este inutilă fiindcă transformarea marilor moșii în rezeșii se va face într-un mod evolutiv fără intervențiunea nici unei legi. Un adevăr din statistica rezultă că