Evenimentul, iulie-septembrie 1914 (Anul 22, nr. 113-199)

1914-09-16 / nr. 185

ANUL XXIII No. 185­5 B­B­N 1 A­B 0­N fI M N­ET E Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . „ 10 Pe trei luni . . „5 in străinătate-un an , 30 Un număr vechi 30 bani miíi»Munmatmisavarwanm, EDIȚIA II-a ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVA­TOR Redacția și Administrația lagă Strada Lăpușneasa îno. 44-MARTI 16 SEPTEMBRIE 1914 - Pentru 1 ministru de Război Prin o decizie a Consiliului de miniștri s’a hotărât să se exami­neze starea sanitară a tuturor au­xiliarilor, dispensaților și scutiților de serviciul armatei așa cum se face acum și in alte țări—ceia ce este foarte drept. Cu această ocaziune atragem a­­tențiunea d-lui ministru de război și asupra medicilor dispensați și scu­tiți de armată. Unii din acești medici, cari e­­xercitează arta lor în toată vigoa­rea sănătăței lor, au fost scutiți de armată de consiliul de revizie înainte de terminarea studiilor lor in medicină ; astăzi toți acești me­dici exercitează arta lor, ocupă funcțiuni bine retribuite și sunt scu­tiți de toate concentrările, mane­vrele și de mobilizare chiar atun­cea când interesele cele mai superioa­re ale neamului nostru sunt în joc. O altă categorie de medici, scu­tiți și dispensați de ori­ce servi­ciu militar, sânt acei cari după ce au terminat anul lor de stagiu în armată nu s’au presentat la exame­nul pentru a fi avansați și trecuți în rezervă cu intențiunea de a fi șterși din controalele armatei și a nu mai fi chemați nici­odată să-și facă datoria lor către țară. Ministerul de război ca să sa­tisfacă nevoile de personal sanitar este nevoit ca în loc de medici cu o experiență oare care se apeleze la studenți din primii ani ai facul­tăților de medicină cari neavând încă practica medicinei nu pot da un ajutor suficient sărmanilor ră­niți pe câmpul de luptă ceia ce este regretabil. S’au concentrat medici de rezervă în vârstă destul de îna­intată și chiar suferinzi, și cu toți au respuns cu cel mai mare de­votament datoriei lor; din contra medici tineri, sănătoși au fost scu­tiți de or­ie serviciu militar fiind sterși cu totul din controalele ar­matei pentru motivele sus mențio­nate. Pentru a înlătura această stare anormală și neadreapta ministerul de război nu are decât să ceară de la autoritățile sanitare civile un tablou de toți medicii scutiți de or­ce servi­ciu militar, să îi trimeată înaintea unei comisiuni medicale și se va constata că aproape toți acești me­dici scutiți mobilizați când in­teresele neamului nostru vor fi în joc. Această măsură ar complecta de­­ciziunea dreaptă a Consiliului de miniștri ca să se examineze starea sanitară a tuturor dispensaților și scutiților de serviciu militar.’ Patru curențe în țară sunt actualmente două cu­rente: unul francez și altul german. Despre un curent austro-ungar, sau rus, nu se poate vorbi. Ele nu există și­i foarte explicabil. Curentul francez a existat în­totdeauna și va exista pe cită vreme va fi­ și un neam romînesc. El se naște cu noi, și se mărește în viață, prin educație și prin afinitatea sufletească pe care o avem cu fran­cezii, întreaga noastră renaștere literară, artistică și științifică o datorim aces­tei nobile țări. Din punct de vedere politic, nu e nevoe să mai spunem cut ne-a sprijinit. Chiar dacă une­ori ne-a mustrat, dar mustrarea ei a por­nit numai din felul cum ea, de ace­­laș singe și neam cu noi, își diferen­­țiea părerea în privința situațiunei și activității noastre politice. Cînd însă i s’a cerut formal să ne sacrifice, a declarat că nu poate merge în con­tra noastră de­cit pînă unde e vorba de rassă. E drept că ea știe că noi o iubim mult și sincer. Mai e drept că știe că prin nimic în lume nu ni se pot înstrăina simpatiile ce le avem pentru dînsa. Tocmai pentru aceasta, cite odată e mustrătoare, cum și-ar mustra o rudă mai mică dar tot ea, la timp, ne dă considerația cuvenită. Știe că simpatiile ei în țară sunt ina­lienabile, fiind­că românul are două patrii: întăi Romînia și apoi Franța. Trebue să recunoaștem dar că acest curent e legat de sufletul nostru, e înăscut. Pe lângă acesta care-i așa de vădit și așa de la suprafață, în­cit în voia cea bună poate fi observat de ori­cine, mai este și curentul german. Acesta e mai mic ce-i dreptul. El însă a adus reale foloase sufletului nostru. De la î nceputul secolului trecut pînă pe la 1870, întreg tineretul nostru, cu foarte puține excepții, își făcu e­­ducația în Franța. Puțini, foarte pu­țini, și-au făcut studiile în Germania. De la 1870, mai cu seamă, mulți, cari vroiau să facă studii mai serioase, se duceau în Germania. Aceștia întor­­cîndu-se în țară au importat cu ei și o oare­care disciplină sufletească, pe care au impregnat-o în diferitele ma­nifestări ale vieții noaste. Ea consistă în ordine, sistemă în cugetare, soli­ditate în cunoștinți și mai cu seamă în munca ordonată și sistematică. Aceste disciplini sufletești au făcut din mica Prusia, marea Germanie de azi. Aceste două curente, cam­ azi la noi, stau față ’n față, pot fi caracte­rizate astfel: cel francez e intuitiv, cel german e rațional. Fie­care din ele, își poate reclama efectele produse. Romînia e recunoscătoare și unul și altuia. Dar dacă mulțimea confundă răul, pe care ’n­totdeauna ni l’a făcut Austria, cu binele pe care ni l’a adus Germani, asta provine din ignoranța geografică și etnică a mulțimii. Pen­tru ea și austriacul și germanul e tot neamț. Prin neamț ea înțelege însă pe aus­triac, a căruia exploatare a simțit-o, a căruia sinceritate politică a văzu­t-o și cunoscut-o, de a cărui nedrep­tate politică, față de frații lui din Ardeal, aude în fie­care zi. Politica ei generală imediat ce­ a mers alături de principiul ei trans­format în criteriu politic, a dat greș. N­ cunoaștem cu toții: Alci bella ger­­rant, tu felix austria nube. Aici stă explicația curentului mulțimii contra neamțului. Mulțimea și o parte, din intelectuali sunt cu Franța. O parte din intelectuali însă, cari apreciază foloasele sufle­tești enumerate, mai sus, sunt cu Gem­a­nia. De două curente , austro-ungar și rus, nu se poate vorbi. De cel aus­triac am arătat mai sus pentru ce De cel rus, ne desparte jumă­tate din Moldova, care stă în mîi­nile ei. Numai în ziua cînd bia­ta noastră țărișoară va ajunge pân’la Nistru cu stăpînirea, se va putea vorbi și de simpatiile romîni­­lor pentru ruși. Foloasele războiului din 1877, pe care l’am purtat împre­ună, nici pîn’acum nu le putem uita. In țară cînd vorbim de Rusia, nici­ odată n’o putem despărți de ne­dreptatea pe care ne-a făcut-o în 1877 luîndu-ne Basarabia. De­ acest resentiment se bucură în țara Romî­­nească curentul politic rus. Pe el a mai turnat oare­care bal­sam curentul literar rus, care este mult apreciat prin produsele literare ale autorilor ei precum și atitudi­nea ei politică din urmă, care dă sa­tisfacție sentimentului nostru națio­nal, pe care l-a jignit. Atît și ni­mic mai mult. D. —-----...—­­i- «os «os­­i. F BGITIVe m In fine... In fine astă­zi vă pot spune Că „am intrat în acțiune" . Armata s ’a mobilizat Chiar au și fost pe bulevarde încăerări de avangarde După un plan determinat. Au cîștigat, cu patul armii, Prima victorie, jandarmii! Iar cavaleria, la trap, Cu’nfățișarea-i marțială, Șarjă în lung Strada Regală Dînd „inamicul“ peste cap. A fost înălțător momentul, Cînd încercară armamentul, Pe spete romînești sadea, Pe capete naționale Care găsiseră cu cale Să strige , Virat țara mea ! Pătrunzător, goarne sunară Văzduhul de-1 cutremurară Pină ’n adîncu-i depărtat. Dar glasul celor trei somații Parcă zicea: „S'aștepte frații „Noi avem treabă în Regat! . „Avem război la noi acasă „Și lupta-i mult mai fioroasă „Căci trebue înăbușit „Poporul care strigă tare „Că vrea o Românie Mara Și Neamul nostru întregit!“ S’aștepte frații! Vivat Stere ! Și domnii cei de la putere! Jos Leul!—Vivat! Sus Măgarul Trăiască luntrele—amîndouă ! Adio țară mare, nouă... Trăiască domnul Porumbaru! " 15 Septembrie 1914 Sir Arde­l -----------coco-----------­ practice marele și sublimul princi­piu al marelui om Dumezeu Isus Chris­tos că : Cea ce ție nu -ți place, altu­ia nu face. Adică să nu mulțumim fie­care cu ce avem, să nu năzuim la aproapele, că, cum nouă, nu ne-ar plăcea să ne supere să ne răpească nimeni ni­mic, nici noi să nu ne bucurăm la aproapele nostru ; ci cu toții să ne trăim viața cea scurtă în pace și ar­monie. Ce sublim și dătător de viață și de liniște este acest simplu principiu ca­re fără sabie ascuțită ci numai cu cuvântul cel bun și blând, a civilisat și luminat întunecimea sufletului, scă­pând omenirea de ororile sălbătăciunei din vechime, la care cu inima sânge­rândă văd că revenim din causa in­vidiei, întocmai ca la primii oameni Cain și Abel ! Insă se prea poate întâmpla că, cel ce sapă groapa altuia, să cadă el în ea. România T. Civilizație sau răutate omeneasca JD­L fuxuJV^d— “Eritropil pretinsă civilisatoare a o­­menirei, azi dă dovadă, de cea mai înaltă rafinărie și răutate omenească ! Germania,“Austria țări civilisatoare și cu soldați de plumb, fără nici o causă bine­cuvântată ci numai pen­tru simpla ambiție de a prepondera în Europa, provoacă în răsboiu de exterminare, pe cea mai nobilă sin­ceră și dătătoare de viață—Franța— cu alte cuvinte pentru o simplă invi­die răutăcioasă, atâta carnaj, atâtea opere distruse, atâtea inimi sfîșiate­.. Cred că ar fi timpul ca maica Ro­ma cea bătrînă, mama tuturor Lati­nilor să se induioșeze și să iasă din neutralitate și cu ajutorul fiicelor ei Spania și România să luăm în brațe pe inamicul comun, care pe uscat, care pe mări să înăbușim fiuful fă­țarnicilor, care sub pretextul atenta­tului izolat din Sarajevo, în loc să se facă ancheta și să se pedepsească vi­novatul ; cum s’a făcut și’n alte dăți cu alți regi și împărați ; s’a năpustit cu furie asupra genereoasei—Franța— care e numai suflet și inimă ca s’o sdrobească! Ceia ce dovedește răutatea firei, ori­cât de civilisat ar fi individul sau poporul tot. Poți dresa un tigru a merge fru­mos și cadențat sub influența verge­lei de fer a stăpânului și a trăi cu cățelușul alături, numai însă cât sunt în cușcă! Când vor fi liberi, se vor mânca între ei. Germania cu siguranță va mușca din Austria bucățica care -i place și alți din Germania și tot așa unii de la alți și pace nu va fi ori­cât de mari și crâncene vor fi răs­­boaiele până nu se va stabili țările după naționalități! Singurul răsboiu admisibil de rațiunea omenească este acela pentru întregirea naționalități­lor, idealul general. Și atunci pentru a perde pofta de cuceriri, trebue ca fie­care individ să se pătrundă să se convingă și să Informații Sintemn autorizați a desminți in­formația ziarului ,,Dimineața“ cu privire la niște declarații pe care le-ar fi făcut d. D. R. Grecianu, re­lativ la mobilizare. Se aduce la cunoștința familii­lor celor concentrați că Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române din Iași, a înființat o a doua secțiune alipită la grădina de copii „Al. Gh. Mavrocordato“ Socola pentru copii de la 3—7 ani unde vor primi dejunul gratis. Acceleratul de astăzi dimineață a sosit cu o întîrziere de 60 minute. D-na și d. general S. Pascu, s'au reîntors de la M-rea Agapia. Deschiderea Corpurilor legiuitoare Ce se va vota în noua sesiune extraordinară In cursul săptămînei acesteia gu­vernul va hotărî data deschiderei Corpurilor Legiuitoare. Ziua deschiderei se va fixa în con­siliul de miniștri care va avea loc Marți, la ministerul de interne. Corpurile Legiuitoare convocate în sesiune extra­ordinară vor deschise numai patru zile, în rămîne care timp se vor vota legile de ordin fi­nanciar și economic, două proiecte depuse de ministrul de război și unul întocmit de ministrul justiției. Printre proectele care vor urma să fie votate figurează și acela al stărei de asediu. Se spune de către guvernamentali că proectul, așa cum va fi întocmit, va avea darul de a nu neliniști pu­blicul, iar în expunerea de motive se va arăta necesitatea declarărei stărei de asediu prin aceia că avem aci in țară numeroși spioni cari tre­­buesc stîrpiți. Șeful guvernului se va consulta cu șefii partidelor de opoziție în ce pri­vește votarea stărei de asediu și mai ales, în ce privește atitudinea pe ca­re o va avea opoziția în cele patru zile de parlament. Cu ocaziunea încetării din viață a defunctei sale mame, d. Jacques Lewin, a donat suma de 100 lei, pen­tru fondul societăței „Unirea“ a lu­crătorilor tipografi din Iași. Comitetul acestei societăți, întrunit în ședință în ziua de 14 a. c., luînd cunoștință de această donațiune, a h­otărît pe lângă mulțumirile ce-i va transmite d-lui Jacques Lewin, a-i a­­duce la cunoștință că d-sa a fi proclamat membru de urmează onoare, conform statutelor societății. Astăzi Luni 15 cor., este aniversarea nașterei A. S. Principelui Albert de Hohenzollern, născut în anul 1895. Tot astăzi este aniversarea întro­­nărei marelui duce Frederic de Baden, întronat în anul 1907. 5 B B M­­ — o — a­n­o­n c I­u R ! la«tnr(S! șS X®t»Sam& In pagina a 2-a rândul 1 leu in pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. — o — T­E­L­E F­O­M­SS o, BB Pr. dr. E. Biegl­er, s'a reîntors a­seară de la moșia sa Șerbești. Suntemi în măsură a desminți știrea publicată de ziarul „Adevărul“, asupra unor declarații pe care le-ar fi făcut fruntașul conservator d. Ion Lahovary. Știrea a fost publicată mai întâi de zia­rul „Adevărul“ și apoi reprodusă de „Opinia“. Societatea Crucea Roșie a Doam­nelor din România filiala Iași, aduce viile sale mulțumiri d-nei Maria Iri­­mescu care pe lângă 120 batiste a mai donat 8 flanele. De asemenea mulțumește elevelor Școalei Carmen Sylva care au făcut donațiune de 40 batiste și 12 fețe de pernă. Cetim în „Gazeta Transilvaniei“ ur­mătoarele rânduri impresionate: Răsfoind listele răniților spre ma­rea noastră uimire descoperim cinci nume prea bine cunoscute. Sunt nu­mele fraților Sorescu. Toți cinci au fost în slujba împăratului și toți cinci au fost duși la război. Iar astăzi trei dintre ei: Mircea, Horea și George sunt în spitalul din Brașov, iar doi : Ovid și Sabin sunt în spitalul din Budapesta toți răniți. Cinci frați și toți cinci... Ei sunt fii fostului avocat din Brașov Oct. Sorescu și sunt bine cunoscuți de so­­cietatea brașoveană. De dragul datoriei, ei au dat un scump tribut de sânge. Citind nume­le lor în lista răniților simțim o ex­plicabilă emoție și abia putem îneca lacrima care ne cearcă ochiul. Trimitem acestor cinci frați și mult stimatei lor mame, văduva M. Sores­cu cuvântul nostru de încurajare. CUTIA CU SCRISORI Primim prin poștă urmat­oarele rinduri: P«#tri#ea» și pentu­ țară Țara noastră este independentă, poporul este liber. Țara noastră e mult mai bogată de­cât alte țări ; mai mici țări sunt altele și sunt mai curajoase decât România. Țara noas­tră prin atâtea învălmășări, a pier­dut atâtea bucăți de pământ. Avem Basarabia, o bucată de pământ cât Moldova. Avem Bucovina, Transilva­nia care sunt răpite din trupul nos­tru. In Transilvania au năvălit un­gurii, s’au făcut stăpâni pe pământul nostru și s’au înmulțit cu iarba pă­mântului, căci este un proverb . Taie un copac roditor și altoiește-l cu o creangă de pădureț și vedeți că ră­dăcina adună din păm­înt sucuri și hrănește pădurețul, așa și roiului­ din Transilvania, muncesc, spre a-i hrăni pe ungur. Să ne adunăm cu toți voinicii, să trecem Carpații să sfărmăm vulturul cu două capete. Tră­iască d­o­m­ini­a Voim o­c zomb tie mare Voim să trecem Carpații. F. S. Sala Sidoli. — In astă seară Luni 15 Septembrie va avea loc o mare re­prezentație cinematografică cu pro­gram nou, de remarcat: Rocambole seria 2-a Isprăvile lui Rocambole (Les exploits de Rocambi 1 ) 4 acte mari. In această a două sene, spectatorul asistă la scene și peripeții dramatice uimitoare. Programul mai cuprinde vederi după natură, telegramele însuflețite, scene comice etc. Ziarele anunță că guvernul fran­cez a ridicat din Paris diferite capo d’opere artistice spre a le pune la adăpost de o eventuală ocupație germană. Ast­fel celebrul tablou abia regăsit al Giocondei a fost trimis la Toulouse iar statuia Venerei din Milo, în alt oraș din Franța. Iar toată Bucovina e o mare foa­mete, populația mărginașă cu fron­tiera română, vin zilnic în România și se aprovizionează cu alimente în mici cantități pentru hrana zilnică,­— ei spun că sunt foarte îngroziți de soldații ruși—cari s’a răspândit a­­proape în toată Bucovina.

Next