Evenimentul, octombrie-decembrie 1914 - ianuarie-februarie 1915 (Anul 22, nr. 200-300)

1914-10-16 / nr. 215

/ V T"' 4-­ i •5 — ANUL­ XXII No. 21 | 5­B­6­H I EDIȚIA ll-a ABONAM­NETE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . .10 Pe trei luni . . .5 In străinătate un an , 30 Un număr vechi 30 bani EVENIMENTUL O ^ 6 â n â L F^TIDOLOi C O n S E P ß I O R Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 JOI 16 OCTOMBRIE 1914 -5 B 5 M­­­A­N­U­N­C­I­U­R­I și Raotamo In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —6— 7 £ L­E­F­O­SS 9b­. 38 CHIBIȚ.... După alegerea colegiului I de ca­meră al Constituantei, l’am găsit în mijlocul unui tineret, explicând non valoarea politică și personală a lui Petre Carp și deci netrebuința ca acest mare om de stat să figureze in Constituantă. Acum însă, îl cunoaștem bine și nu m’a mirat de­cât doar faptul că era ascultat. De atunci, am aflat că a plecat pentru câte­va zile peste graniță. Reîntors cu ocaziunea vizitei Ța­rului tuturor Rusiilor, a mijlocit și a fost admis să meargă la Con­stanța să se ploconească M. S. Im­periale. Isbucnind războiul European, pleacă din nou peste graniță și îm­bie românimea de peste Carpați la supunere oarbă către Ungurime. Cu ce mijloace, pleacă, vine, și iar pleacă îl privește. Nu știu, dar­­ mi-e în grijă să nu ne privească și pe noi! Aceasta de­sigur se va vedea odată și odată... Cu această din urmă călătorie insă a încurcat'o. Prea s’a dat pe față. Și-a dat seamă... și a dispărut din Iași. Spre marea mea mirare îl revăd dăună-zi, din nou în mijlocul ace­­luiaș tineret. Ce e drept, am avut impresiunea că era evitat. Neobră­zat, și-a luat inima în dinți și a provocat discuțiuni. A fost mutat iute și scurt. A în­cercat glume, spirite, surăsu­ îi în­gheță pe buze. A încercat cuvinte arogante, a fost pus la locul lui. A doua zi i-a fost mai rău. După câte­va zile interval, ori l’am găsit chibiț la o partidă si­mandicoasă de bridge, căutând cu tot dinadinsul un surâs bine-voitor de Ia­d-( Sviatei Cantacuzino. * îmi amintesc bine, nu e atât de mult de atunci, înainte de 1­905. Nu se cunoștea afacerea Semsivou­­lui. D-l Stere era aproape popular. Se credea, era considerat ca o vic­timă a reacționarismului muscălesc, pe de o parte, a unei firi reale, unor vederi largi, unei inteligenți și culturi, deosebite mijlocului în care fusese obligat să trăiască pe de alta. Părul vâlvoi, barba lui neîngrijită, îi dădea un aer de hotărâre, de e­­nergie. Vorba lui, interesantă de alt­­minteri, cu toate că greoaie și de­seori nervoasă... plăcea. Părea sin­cer și deplângeam soarta lui tre­cută. Nimeni din noi, nu-și dădea seamă că avea afacere cu un mare șiret, un egoist, un ambițios și de fapt om­ degenerat. Peripețiile vieței lui, atitudinile, gesturile sale, sun incontestabil ac­tele unui degenerat. Pățăniile lui trecute nu au fost de­cât rezultatul d­egenerărei și au urmare firească și gândirea și faptele lui de acum. Mulțumită bunei noastre voinți, blândeței moldovanului, i-am supor­tat și ertat multe și mărunte, până și revoluția de la 1907. O inconștiență bolnavă. S’a cre­zut mare om de stat. A violat, a stricat totul din jurul lui: Partid liberal, Universitate, lupte politice, ca și cauza mare a româ­nismului! Ajuns, cocoțat, a lovit în dreapta și în stânga. O mare perversitate morală. In­gratitudine, consecință naturală, a unui om fără suflet care încearcă de toate și nu urmărește de­cât scopuri personale. Profitând de ca­litățile și cusururile ori­și cui, nu­mai să câștige personal un pas îna­inte, spre a tot­puternicie. De fapt conștiința micșorată a unui bolnav care îl face refractar la sentimen­tul cinstei și al datoriei. Satisfacerea vanităței și a ambi­ției sale nemăsurate constitue sin­gurul scop al vieței lui. * Și acum când s’a dat prea pe față, prăbușirea lui este evidentă și precisă. Inconștiența lui însă, îl împiedică de a vedea prăpastia in care se duce și ține morțiș să tragă după el și partidul lui și țara. Și poate nimeni nu regretă mai mult de­cât mine că d­e Stere nu a fost cum credeam și voiam să fie : un om cinstit, un patriot, un caracter. * Haide, Cucoane Matei... surâde, chiar dacă cu acest gest ai risca să perzi... o levată.... Nu e doară un chibiț ordinar, este șeful d-tale, este rectorul Universităț­ii... este c­ibit cl. I. H. FOSItlVE Plecarea domnului Stere „Dl. Stere a declarat că dacă nu mergem cu Un­gurii pleacă la Argentina împreună cu toți cei de la Viața Românească“. 15 Octombrie 1914 Informație Domnul Stere—zvonul este— Că în vremile aceste Declarat­ a hotărât: „ De nu mergeți cu maghiarii sau redactorii, zețarii Și mă duc, plec amărât“. Vorba e să ne lipsească De Viața Românească Și de toți din jurul ei. Să ne ia, mă rog, lumina... Și să plece ’n Argentina Chiar așa, ca un ovrei? Dar aceasta nu se poate Și eu, dintre toți și toate, Primul am să protestez. Căci, de are loc proectul, Eu îmi prăpădesc subiectul Fugitivelor cu miez. Voi ce sunteți la putere Nu lăsați să plece Stere Că ne trebue la brigi d­ețineți-l să ne-a­muze Cu stupide pantabuze Și hilariante ligi. Sir Arde-I Furniturile patriotice ale­­ Dinastiei Brătianu la Ministerul de Răsboi Dacă pănă acuma se putea spune că ne amenință pericolul extern, de acum înainte vom spune că ne mai amenință și un pericol intern, a­­proape tot atât de grav ca și cel extern. Acel pericol îl formează dinastia Brătianu, care mai rău ca o cracati­­ță și-a înfipt ghiarele în avutul aces­tei țări și sub masca afacerilor na­ționale patriotice, svântă bugetul ță­ i­ii. Ziarele bucureștene de aseară confirmă știrile cari mai de mult a­­junseră și pănă aci în Iași la urechi­le noastre, dar nu ne venea să le credem, căci după cele ce s’au petre­cut în special cu chestia tramvaelor, să se mai repete lucruri atât de scan­daloase, nu se poate. Dar faptul se confirmă. Toți trei frații ziși, operează la Ministerul de Răsboi. Zicem trei fiind­că sânt numai trei, căci dacă ar fi zece,—ceva—ar opera. Să nu se bucure cititorii că nu sânt zece, căci restul se complectează cu rude după gradul cel mai apr­opiat. Și astfel în aceste momente grave, la Ministerul de Răsboi, domnii Vin­­tilă și Dinu Brătianu fac furni­turi patriotice. Și când te gân­dești că Ministru de Răsboi e dl. Io­nel Brătianu ? Și încă ,ce Ministru! Abia intrat din acest departament și s’a fixat așa de bine, încât nici nu se gândește să-i părăsească, deși n’are cunoștinți militare cât de sumare, în­cât să fie prin ceva util acestui de­partament. Și atunci se pune între­bare ce-l face pe d-sa să se țină scai de acest Minister ? Se știe că s’a dis­cutat într’atâtea rânduri chestia for­mării unui guvern național. Dl. Bră­tianu a răspuns că oferă or ce Mi­nister afară de cel de Răsboi. Cum se explică această încăpățânare d-sale pentru acest Minister ? Răs­­a­punsul e foarte simplu și-l găsim în persoana furnisorilor Brătianu de la Ministerul de Răsboi. Aceste furnitu­ri ale fraților Brătianu sânt extrem de scandaloase, căci se știe că aceste persoane nu sânt decât oameni de afaceri, oameni interesați, oameni in­serați cu fierul roș de cătră dl. P. Carp, și e destul să știe lumea că ei sânt furnisori la Ministerul unde fra­tele lor e Ministru, pentru ca să bă­nuiască numai­decât că la mijloc nu sânt lucruri curate, și că un gheșeft național trebue să aibă loc numai de­cât. Iată dar de ce ziceam la inceput ca dinastia aceasta a Brătenilor con­stitue un mare pericol intern, de care trebue să ne dăm cu toții seamă spre a se putea lua la timp cuveni­tele măsuri. __________I—ii—ii—­—I_________ Informații D-nii membri ai clubului conservator local, sunt ru­gați a se întruni în localul clubului, din str. Lăpușneanu No. 44, Sâmbătă 18 Octom­brie c., orele 5 seara. Se afirmă că, dată fiind situația guvernului în chestia externă, d. Ion Brătianu are intenția să nu deschidă Camerile la 15 Noembrie. Dacă evenimentele externe nu vor îngădui guvernului să deschi­dă Corpurile Legiuitoare pănă la 15 Decembrie, ultima dată prevă­zută de Constituție pentru amâna­rea deschiderei Camenilor, guver­nul va trebui să demisioneze. D. colonel C. Jipa comandantul Bre. Gorj a sosit în localitate, un­de va rămânea câteva zile. In locul generalului Moltke, care se află cam bolnav, a fost numit șef al statului major general, ministrul de război von Falkenhayn. AttiVgrșara jVi. 5. Regina jteia Mâni­ac*/este ziua nașterei M. S. Regina Maria. Majestatea Sa s’a năs­cut la Eastwell­ Park (Anglia), la 29 f Octombrie st. n. 1875. /Moartea, care acum are­­ un seceriș t de bogat, a oprit în România pal­­pitația­ unei inimi, care­­ ni îndelun­gați a stut pentru această țară. A murit regele Carol, lumea întreagă îl jelește, d­eoarece el era idealul dom­nitorului monarhiei­ care cu toată ab­­negațiunea poartă­ in inimă dorul pen­tru buna starea și progresul țarei sale. Pe tronul strălucitor de glorii i-a ur­mat nepotul­ său, care ani de-a rândul i-a fost ințelept tovarăș de muncă, cunoscându-i tot cugetul, dorințele toate,­­pe care unchiul său le-a nutrit înfrunmărirea iubitei Sale dulci Ro­mânii Coroana de aur, care, alături de distinsa coroană de lauri a muze­lor, a împodobit fruntea senină și în­țeleaptă a­ reginei Carmen Sylva, lu­cește mândră pe capul Măriei, regina cea nouă a României. Cine i­’a văzut încă pe această fe­­mee minunată, cine nu a rămas fer­mecat privindu-i portretele ? In o­­glinzile ochilor Săi plutește reflexul unei personalități poetice, pline de iubire. O personalitate artistică! In patria aceasta nouă, cu vechi începuturi de cultură, a intrat ca tâ­nără copilă; de­ atunci până azi în tot ce o înconjoară a întrupat o lume de­­­­ visuri! Palatele și grâdinileSale re­amintesc lumea perdutâ dar plină de farmec a vechiului Bizanț. Din bise­ricile și vechile portale piatră ale pa­triei Sale nouă, a ales decorativele cele mai fine, a studiat arhitectura vechilor mănăstiri și din contopirea elementelor vechi într’o formă nouă și plină de armonie, a dus cu pași înainte cultura p­atriei Sale, a Ro­mâniei. Are un simț deosebit de fin pentru culori, încât intrat în odăile Sale, o­­mul se crede într-un colțișor vrăjit al ușurei vii. Mobilierul și armonia culorilor în alei, sunt tot atât de per­fecte, ca și florile cari zâmbesc din fiece colțișor al odăilor sale. Cel care a văzut pe moștenitoarea tronului la Sinaia, călărind prin pă­durile uriașe, prin văile adânci, înțe­lege dragostea ei pentru natură. In­frumuseța Valbateca a Carpaților și-a aflat adevărata Sa patrie. Acestui fapt se datorește,­că nu numai după reli­gie și limbă, dar în adevăr copiii Săi au devenit copiii Rom­âniei. Astfel i-a putut să-și iubească­ patria, arătându- Le frumoasa întindere cu pământ, ce ar putea-o numi A când­va de-a Lor. In plimbările Sale lungi de Ei era însoțită, împreună s­e bucurau de fru­musețile multe și vii. Regina Maria e o mamă cum puține­­ sunt, prietenă bună, plină de pricepere față de copiii săi majori, de iubire nețărmurită față de cei mititei. Din aceste vremuri frumoase, i-a cunoscut și i-a iubit poporul Român. Dar și în vremurile acestea lipsite de povoară, viitoarea păreche domnitoare a fost aproape de sufletul și nevoile poporului iubit Regina, de-acum a României apărea și atunci acolo unde era durere și lipsă, netezind cu mâ­na Sa caldă, mângâind cu vorba Sa dulce. Când epidemia holerei ce-a vi­zitat România pe vremea răsboiului balcanic bântuia poporul Țării, în șirul Româncelor era și Ea, princi­pesa Maria. Dacă era lipsă de­ un sfat înțelept, regele Carol după ascultarea părerii moștenitorului Ferdinand, a­­deseori cerea să asculte și vorba plină de înțelepciune­a principesei Maria. Regina României pe cât e de fru­moasă pe atât e de cuminte, de aceea se va alătura de bună seama și în lupta aceasta nobilă și mare, pe par­tea unde e dreptatea. Și dacă azi e chemată să lucreze pentru viitorul mare al României, suntem siguri, că munca Sa va fi rodnică și bine­cu­­vântată. —. — Eri s'au reântors în localitate, d na și d­.­­Farmacist Capățină, c­asa și d. Tafrali prof. Universi­tar și d. Aurel Capățină judecător de ședință Trib. lași, cari în zile­le de 11, 12 și 18 Octombrie c. au făcut o ascensiune pe Ciahlău. „Românul“ din Arad, ne aduce o veste care ne umple inimele de bu­curie. Părintele prepozit Ion Mincu Moldovanu a donat averea sa de un milion pentru scopuri culturale. Părintele Moldovanu are o activi­tate bogată pe tărâmul cultural, ca autor de scrieri istorice, fapt pentru care a fost ales membru al Acade­miei Române. Secția II a Curței de Apel a con­damnat pe Strul Șmilovici, antrepre­nor de ape gazoase, la 50 lei amen­dă și 100 lei despăgubiri civile, pen­tru că a căutat să discrediteze fabri­ca de ape gazoase „Sanitas“. Jandarmii din com. Prisăcani, au reușit să aresteze ori pe 2 indivizi cari se crede a fi niște dezertori din armata rusă. O gravă neînțelegere a isbucnit între ad-ția comunală și morari. Din cauză că aceștia­­ au mărit prețul fainei, d. C. Tom­a, ajutor de primar a dat pe mâna parche­tului pe abuzivii morari. -------pooo—-----

Next