Evenimentul, octombrie-decembrie 1915 - ianuarie-februarie 1916 (Anul 23, nr. 188-285)
1915-12-08 / nr. 243
îi i di finUL XXIII No. 2435 BANI ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . »10 Pe trei luni... „ 5 In străinătate un an „ 30 M« saamăr vecîsî 30 bani po [UNK] fi Ts o ütu i co HsEn vst Redacția și Administrația Iași PlflJA OjJiRE.lt 5 . Fitil In pagina a 2-a rîndul 1 leu In pagina a 3-a rîndul 50 b. In pagina a 4-a rîndul 30 b. —6— 7 KIEFOM Mo. 38 O R ===== hn 0 M ° C io Rihnman Mu! și tiHemiam ® Un omagiu adus d-lui Nicolae Filipescu Sâmbătă la orele 6 comitetele organizației conservatoare din Capitală in frunte cu d. Mihail Ieșliu și șefii de culori, au fost la d. Nicolae Filipescu, șeful partidului conservator, pentru a-l felicita cu ocazia zilei sale onomastice. Odată cu comitetele culorilor, la aceeași oră, au venit și membrii comitetului executiv precum și membrii comitetului clubului central. D. Mihail Deșliu a înmânat d-lui Nicolae Filipescu în semn de omagiu, nn prea frumos album în care sunt însemnați nouă mii de cetățeni ai Capitalei, toți alegători ai colegiului 1 și 11, rostind următoarele cuvinte: Domnule Filipescu. Ca reprezentant al D-tră pentru organizația conservatoare din Capitală, sunt însărcinat a vă remite cu ocazia onomasticei D-tră acest album. El conține nouă mii de semnături ale cetățenilor Capitalei, toți alegători, cari găsesc acum un fericit prilej pentru a-și mărturisi dragostea și admirația lor pentru patriotismul străne*țărmurit. In numele tuturora iți urez o viață fericită, îți urez îndeplinirea tuturor dorințelor, printre cari e una scumpă nouă tuturora, E ÎNTREGIREA NEAMULUI ROMÂNESC ! Să trăești. D. Deșliu a dat apoi citire următoarei prime pagine al albumului oferit d-lui Filipescu: Domnule Filipescu. In mijlocul furtunei de patimi ce bântuie sufletele noastre de un an de zile, mai multe cete de Români din țară și de peste hotarele nesfărmate încă, cari așteptăm mântuirea neamului de la viforul de astăzi, ne oprim o clipă la pragul D-voastră și vă strângem mâna. La lumina focului care a aprins continentul, puternica personalitate care v’a călăuzit o viață întreagă și-a mărit proporțiile și s’a așternut deasupra Țării românești de la un capăt la altul. Toată comoara tradițiilor din bătrâni păstrată In inimă, toată dragostea nețărmurită de pământ și de neam toate îndemnurile spre un viitor mai bun vi s’a revărsat în drumul speranțelor noastre. De aceia In prețuirea deaproapelui ați crescut într’un de zile cum cresc eroii din povștile noastre populare. Cronicarul veacurilor târzii, judecând fața zilelor tulburi prin cari ne-am strecurat acum, va scrie: »In vremea când în România neputincioșii au tăcut, a fost un glas îndrăzneț în care s’a întrupat strigătul simals din inima țârii; în zilele când sufletele negre s’au vândut, o conștiință curată a strivit păcatul ; în așteptarea îndelungă când fricoșii s'au pierdut în stei pe socoteli, un braț bărbătesc înviind vitejia strămoșească, a fost pururi Întins spre Ardeal“. Acest om se chiamă NICOLAE FILIPESCU. Iată de ce vă urăm viață îndelungată în deplină credință că prin cinstre și munca D-voastră v’ați ridicat de pe acum piedestalul nemuririi în sufletul neamului românesc. I. Nicu Filipescu vădit surprins de această frumoasă dovadă de iubire manifestată de cetățenii Capitalei a răspuns mulțumind în chip călduros. _______|~"ir—ir—ir i._____________ ImlLmniLmiltraml Puterea sângelui La înmormântarea omului păcii și al bunătății, a lui Nicolae Culianu, lumea intelectuală a Iașului a avut o ocazie de adâncă jignire sufletească. Rectorul Universității, dl. Stere, a avut trista nepăsare de a lipsi de la înmormântarea celui mai iubit și mai respectat rector, predecesor al său, de a refuza onorul cuvenit omului bun, patriotului, omului de știință și părintelui tinerimei. N’a înțeles, că era un moment potrivit pentru educația tinerimei universitare. Și cu toate acestea d, Stere, trece drept Român de sânge. Tot atât de dureros a jignit lumea și dl. dr. Riegler însărcinatul corpului profesoral al Universității, de a face panigericul iubitului dispărut. Dl Riegler, dacă nu ca om, cel puțin ca bărbat de știință vrednic și dator era să respecte și să nu nege un adevăr cunoscut și de copii, un adevăr spus cu căldură și în bucoavnele de școală primară-adevărul, că din Ardeal ne-a venit cultura, redeșteptarea politică și literară, precum și aspirațiile politice, pentru care a luptat marea generație de la 48. Dr. Riegler a avut, totuși tristul curaj, să nege acest adevăr, cum l-ar paga un străin, care sui cunoaște nici istoria politică, nici literară, nici culturală a ferii și a neamului nostru. S'a făcut prnmt d. Riegler de această ignoranță voită, da această necuviință, tocmai la înmormântarea lui Nicolae Culianu, unul din cei mai calzi iubitori ai Ardealului, elev a lui Bărnuț, a lui Pop, care i-a sugerat dragostea pentru matematici, a lui Miele, Columb și a altor apostoli ai culturii, veniți din Ardeal. Cum orbește patima pe om ?!... Puterea sângelui !... Am căutat însă „Moldova“ la Iași, din acea zi, dar n’am dat de acea informație. Mi s’a explicat că o altă ediție pentru București, Cum bag seamă, la București poți fi condamnat la spînzurătoare, fără să știi nimic la Iași! Am cercetat mai departe și am aflat... infamia. In adevăr, în „Iașul“ cu data de 1 Decembrie, No. 151, cu cele mai mari caractere posibile de către un cunoscut salariat al d-lui Marghiloman, ilustrul caraghios Stroia, era scris tocmai așa! Find pus în curent de prieteni, am mai luat și alte numere din „lașul“ și dinainte și după conferința mea și am găsit „amenințări“ și la adresa distinsului director al școalei, d. locot-colonel Ernest Broșteanu și la adresa mea, că să nu fiu lăsat a ține conferința! Campanie întreagă, înainte de a vorbi chiar. După ce am vorbit—și îmi fac un merit pentru țara mea din felul cum am vorbit — din nou amenințări d-lui colonel Broșteanu, că-l va avea în vedere d. Marghiloman și Stroia... când va veni la putere—... e chiar realitatea caraghioasă în glumă—iar la adresa mea, infamia arătată mai sus. Am găsit explicația. Eu publicasem în „Adevărul“ când eram în permisie de la concentrare două articole : „Trădătorii“ și „chemarea la realitate a liberalilor“, unde mi-am făcut datoria să spun ce cred despre unii politiciani de la noi. Mai cu seamă „trădătorii“ au usturat mult pe cei din anturagiul d-lui Marghiloman. De aci campanie zilnică, de insulte, contra mea. * ...Mi-am văzut de treabă. Profitând că sânt sub arme, pe a 11-a lună, zelosul Stroia, s’a încercat, în lipsa mea, somând (iar caraghioslîc, dar adevărat) autoritățile militare, a mă da în judecată și văzându-și zvîrcolirile fără rezultat, a recurs la infamia de mai sus, știind că eu nu-1 citesc. Imediat ce am luat cunoștință, am făcut cerere la parchet pentru calomnii prin presă, tot ce s’a scris acolo cu amenințarea șantagistă „atît deocamdată“, sânt pure invenții, realitatea fiind tocmai contrarul. E destul să citez în treacăt, numele d-lor coloneii Tarnoski și Vrabie, a d-lor locot.-coloneii Broșteanu și Lecca, a reputaților publiciști Herovanu, dr. Zosin și peste 20 ofițeri din garnizoană, precum și domni și d-ne și peste 200 elevi de ai școalei, spre a se învedera „infamia“. De altfel voi publica cele ce am zis. Am ținut să semnalez aceste manopere criminale, căci nu cunosc crimă mai mare, mai ales în aceste timpuri, decât a spune unui ofițer că se gîndește la asasinarea regelui său! Cât despre numitul individ, coborându-se așa de jos, nu merită a încrucișa cineva sabia cu el, de aceea am luat calea justiției. George Sharlet. Avocat. Scrisoarea d-înî Skarlet Amicul nostru de avocat G. Skarlet, a adresat următoarea scrisoare ziarului „Adevărul“: D. senator Constantin Pennescu, venind la 2 Decembrie din București, a avut amabilitatea să mă informeze că a citit în „Moldova“ din 2 Decembrie, o informație reprodusă după fițuica marghilomanistă de aci „lașul“... cum că eu, în calitate de căpitan în rezervă, într’o conferință ce am ținut la școala militară, în public, în ziua de a 39-a aniversare a căderei Plevnei, tratând despre „Imperialism și naționalism“, „ați fi conchis că trebuie asasinat regele, că trebuie proclamat republică“ etc. Mărturisesc onest că nu citesc gazete reputate „germanofile“, I Informații Cu ocazia zilei onomastice a d-lui Nicolae Filipescu, președintele „Federațiunei Unioniste“, o delegațiune a ardelenilor refugiați în frunte cu părintele Vasile Lucaci și Octavian Goga au oferit în semn de omagiu d-lui N. Filipescu, pentru lupta care o duce pentru cauza națională,o frumoasă plachetă reprezentând chipul d-lui Filipescu și avînd dureroasa Inscripție: „Lui Nicolae Filipescu“ „Românii fără Țară“ primim următoarele rânduri: Sunt informat absolut sigur că, în tabăra Șipotele sunt 63 (șasezeci și trei) sârbi refugiați,—afară de cei din spitalul militar Iași.—Publicul este deci rugat a contribui pentru nefericiții reprezentanți ai martiriului popor sârb. JJr. C. Thiron • MARȚI 8 DECEMBRIE 1915 «om* iMEMIMKKrx«•«fc"« níAaíwawhat«.fm» La facultatea de medicină a început interesantele cursuri de medicină legală cu d. profesor dr. Gh. Bogdan. Cursurile se țin atât pentru studenți de la medicină, cât și pentru cei de la făcut, de drept. Distinsul profesor după ce a făcut cu un talent deosebit istoricul medicinei legale, a intrat în materia acestui vast și frumos studiu de medicină, expunând cursul în fața numerosului său auditoriu, cu multă claritate. In informația publicată în anul trecut al ziarului nostru, privitoare la instalarea luminei electrice la unele școli secundare din Iași, era vorba de gimnaziul „Ștefan cel Mare“ și nu de gimnaziul „Alexandru cel Bun. Sâmbătă 5 Decembrie, orele 9 seara, a avut loc în amfiteatrul liceului Național, conferența d-lui Alex. Cișman, un distins student al facultății de științi, tratând despre „Iluminat și evoluția lui“. Suma adunată de la Intrare a fost în beneficiul laboratorului liceului. Conferința d-lui Cișman a fost ascultată cu mult interes de către asistență și a fost întovărășită de mai multe experiențe, toate reușite. Ciclul conferințelor cercului de studii al partidului conservator, va începe joi 10 Decembrie ora 5 p. m. în localul clubului conservator. Prima conferință intitulată „Conferință de deschidere“ va fi ținută de d. Negulescu, profesor la facultatea de litere și filozofie din București. A doua conferință va fi ținută Miercuri 16 Decembrie de d. Gh. Lucasievici, fost secretar general la ministerul de domenii, despre „Chestiunea exportului“. Vor urma conferințele d-dn: N. G. Popovici, Gr. Vericeanu, Vișoi Cornățeanu, Em. Slătineanu, Al. Oteleșanu, E. Oteleșanu, Al. Spinescu, D. Patrulias, M. Poenaru, etc., cari vor fi anunțate la timp. Marți 8 Decembrie va avea loc în seminarul de filosofie continuarea conferinței d-rei Corina Leon intitulată: Problemele și soluțiile filosofiei moderne înainte de Kant. ■1 * Toți d-nii studenți ai anului III de la facultatea de drept, sunt rugați a urma regulat cursul, obligatoriu de medicină legală. Comitetul de lectură al teatrului național, în urma rapoartelor d-lor N. Gane și I. Găvănescul a admis a se reprezenta pe scena teatrului feerica națională „Făt frumos din lacrămi“ a d-lui State Dragomir. Comitetul Societăței Studenților în Medicină Români s’a constituit în modul următor : Preș. Ioan I; Gheorghiu an VI; Vice-preș. Gh. Vasiliu an. VI ; Secretar Th. Dănilă an. III ; Casier : d-ra Ema Filipescu an IV și d-ra Lucia Corivan an. II; Bibliot, Cezar Brăescu an. IV ; Membri: an. VI ; Gh. Oprescu D trie Romano an. VI . C-tin Bălescu an. N. N.B. Pentru a mări biblioteca s’a hotărît a se da o serbare cinematografică la Circul Sidoli în seara zilei de 17 Decembrie c. CINEMA-MODERN.—Astăzi program nou: BANDA DE TALHARI DOMINUL NEGRU, mare și senzațional roman Criminal în 6 părți, 3 acte mari, înscenate cu subiect real. Desfășurarea ne prezintă: Vizuina Bandei Dominul Negru, Desfrânarea și Crimele acestei asociații întunecate, curajul și istețimea unui comisar de poliție, precum și agerimea unei tinere fete, care descoperă cuibul otrăvitor al bandiților. Mercuri 9 Decembrie c oarele 5 p. m., va avea loc în Aula Universităței, conferința d-lui prof. universitar O. Tafrali, care va vorbi despre „Descoperirile arheologice de la biserica Domnească din Curtea de Argeș, privitoare la origina principatului Munteniei“. Conferința se ține în folosul refugiaților sârbi. Imperialism Și naționalism privitor la actualul răsboi European ! „1'tu consider statele mici, întocmai ca niște bătături supărătoare , după cum, ca să-ți fie jij ție, bine, tai bătăturile, . . . . V toi așa ca să-ți ajungi »Pfa<1 nr.~ scopul, tu stat mare, trem,cu forța forată va fi dus să distrugi statele singura lege a popoarloi“ relor i pentru ea Duptam T, • . ... , noi și aliații noștri,pen Pruț Otto de Bismarck im a Septul II la viața tuturor na-Necesitatea nuculenilor și pentru țunoaște lege; iar tratatele nm%f civilisații nei o. între popoare, eu le consider simple petice de ne urei întregi . Actualul Prim Minishârtie, pe cari când sunt fiu al Angliei, Lordul puternic, le distrug când Asquith, vreau, fără a da vreo socoteală“. Actualul Cancelar al Germaniei, d-l Beethmann Zidweg. Onorat Auditoriu. Am ținut să pun în capul conferinței mele, față în față, cele mai autorizate păreri ale celor două curente, în această luptă gigantică, concepția imperialistă representată eminamente de școala germană și concepția liberală și naționalistă, representată prin școala franceză, engleză, belgiană. Am făcut aceasta și ca o chestie de metodă, în expunerea subiectului nostru, dar mai cu seamă ca o chestie de onestitate, spre a ne forma o convingere limpede asupra intențiunilor fiecărora—căci nici odată mai mult ca azi, în tot cursul glorioasei noastre Istorii naționale, scumpa noastră Patrie, n’a simțit mai mult nevoia de , decisiuni ferme și de caractere întregi. Revin la fondul subiectului nostru. Dacă ne-am întoarce memoria cu 17 luni înapoi, am constata, cu plăcere și bucurie, că da la un capăt la altul pe tot cuprinsul bătrânului glob pământesc, omenirea întreagă se folosea de binefacerile celei mai ridicate culturi ce a existat vreodată. Trăiam în timpuri de progres uimitor, pe terenul tehnicei, al artelor, al industriei, al comerțului, al invențiilor și descoperirilor noui ca : telefonul, telegrafia fără uz, automobilele, aeroplanele, submarinele, cea ce dădea un tot armonios și făcea traiul din ce în ce mai lesnicios pentru toată omenirea. Dacă ne-am întreba cui se datora aceste rezultate, n’am găsi alt răspuns decât unui timp îndelungat de pace, și experiențelor trase din știința acumulată din trecutul omenindi. ....Dar pare că aceste timpuri sunt așa de depărtate, ca din basme...... „a fost odată, ca nici odată“, căci azi nu mai e așa! Ce vedem azi ? — Un iad pământesc, născut din voința omenească, toată ordinea lucrurilor răsturnată, începând cu indivizii, familii, popoare șii națiuni, nimeni nu mai e sigur de ziua de mâne. Melodul războiului înghite zilnic mii și zeci de mii de victime omenești —statistica arată aproximativ 20.000 de suflete pe toate fronturile în fiecare zi— și sute de milioane acumulate din munca atâtor generații și popoare—numai poporul Englez suportă, după statisticile publicate, pentru el și aliați în medie, câte una sută douăzeci și cinci milioane de franci pe fiecare zi ! Peste tot ruină, strâmtorare, miserie. In ce scop atâtea jertfe ? Este aceasta în interesul omenirei? Sunt câteodată, în adevăr situații, când anume jertfe sunt necesare, ca apoi omenirea întreagă să tragă foloase mult mai mari, cari să compenseze jertfa. Este acesta cazul de azi ? — Nu, nu. Cea ce vedem că se întâmplă în acest unic carnagiu omenesc, nu e pornit dîntr’o concepție în folosul omenirei. Firul conducător al celor ce au aprins focul, mistuitor și pentru învinși și pentru învingători, are de obârșie o preocupare mai jos de interese generale omenești, tinzând la capararea bunurilor altora și la