Evenimentul, octombrie-decembrie 1915 - ianuarie-februarie 1916 (Anul 23, nr. 188-285)

1915-12-08 / nr. 243

îi i di finUL XXIII No. 243­5 BANI ABONAMENTE Pe un an .­­ . Lei 20 Pe jumătate an . »10 Pe trei luni... „ 5 In străinătate un an „ 30 M« saam­ăr vecîsî 30 bani p­o [UNK] fi T­s o ü­t­u i c­o H­s­E­n v­s­t Redacția și Administrația Iași PlflJA OjJiRE.lt 5 . Fitil In pagina a 2-a rîndul 1 leu In pagina a 3-a rîndul 50 b. In pagina a 4-a rîndul 30 b. —6— 7 KIEFOM Mo. 38 O R ===== h­n 0 M ° C i­o R­i­hnman Mu­! și tiHemiam ® Un omagiu adus d-lui Nicolae Filipescu Sâmbătă la orele 6 comite­tele organizației conservatoare din Capitală in frunte cu d. Mihail I­eșliu și șefii de cu­lori, au fost la d. Nicolae Fi­­lipescu, șeful partidul­ui con­servator, pentru a-l felicita cu ocazia zilei sale onomastice. Odată cu comitetele culori­lor, la aceeași oră, au venit și membrii comitetului execu­tiv precum și membrii comi­tetului clubului central. D. Mihail Deșliu a înmânat d-lui Nicolae Filipescu în semn de omagiu, nn prea frumos album în care sunt însemnați nouă mii de cetățeni ai Ca­pitalei, toți alegători ai co­legiului 1 și 11, rostind ur­mătoarele cuvinte: Domnule Filipescu. Ca reprezentant al D-tră pen­tru organizația conservatoare din Capitală, sunt însărcinat a vă re­mite cu ocazia onomasticei D-tră acest album. El conține nouă mii de semnături ale cetățenilor Ca­pitalei, toți alegători, cari găsesc acum un fericit prilej pentru a-și mărturisi dragostea și admirația lor pentru patriotismul s­tră­ne*­țărmurit. In numele tuturora iți urez o viață fericită, îți urez îndeplinirea tuturor dorințelor, printre cari e una scumpă nouă tuturora, E ÎN­TREGIREA NEAMULUI ROM­NESC ! Să trăești. D. Deșliu a dat apoi citire ur­­mătoarei prime pagine al albumu­lui oferit d-lui Filipescu: Domnule Filipescu. In mijlocul furtunei de patimi ce bântuie sufletele noastre de un an de zile, mai multe cete de Ro­mâni din țară și de peste hotare­le nesfărmate încă, cari așteptăm mântuirea neamului de la viforul de astăzi, ne oprim o clipă la pragul D-voastră și vă strângem mâna. La lumina focului care a aprins continentul, puternica personali­tate care v’a călăuzit o viață în­treagă și-a mărit proporțiile și s’a așternut deasupra­­ Țării româ­nești de la un capăt la altul. Toa­tă comoara tradițiilor din bătrâni păstrată In inimă, toată dragostea nețărmurită de pământ și de neam toate îndemnurile spre un viitor mai bun vi s’a revărsat în drumul speranțelor noastre. De aceia In prețuirea deaproapelui ați crescut într’un­­ de zile cum cresc eroii din povștile noastre populare. Cronicarul veacurilor târzii, ju­decând fața zilelor tulburi prin cari ne-am strecurat acum, va scrie: »In vremea când în România neputincioșii au tăcut, a fost un glas îndrăzneț în care s’a întrupat strigătul sim­als din inima țârii; în zilele când sufletele negre s’au vândut, o conștiință curată a stri­vit păcatul ; în așteptarea înde­lungă când fricoșii s'au pierdut în stei pe socoteli, un braț bărbătesc înviind vitejia strămoșească, a fost pururi Întins spre Ardeal“. Acest om se chiamă N­ICOLAE FILIPESCU. Iată de ce vă urăm viață înde­lungată în deplină credință că prin cinstre și munca D-voastră v’ați ridicat de pe acum piedes­talul nemuririi în­ sufletul neamu­lui românesc. I­. Nicu Filipescu vădit sur­prins de această frumoasă do­vadă de iubire manifestată de cetățenii Capitalei a răspuns mulțumind în chip călduros. ___­____|~"ir—ir—ir­ i._____________ Im­lLmniLmiltraml Puterea sângelui La înmormântarea omului păcii și al bunătății, a lui Nicolae Cu­­lianu, lumea intelectuală a Iașului a avut o ocazie de adâncă jignire sufletească. Rectorul Universității, dl. Stere, a avut trista nepăsare de a lipsi de la înmormântarea ce­lui mai iubit și mai respectat rec­tor, predecesor al său, de a refu­za onorul cuvenit omului bun, pa­triotului, omului de știință și pă­rintelui tinerimei. N’a înțeles, că era un moment potrivit pentru edu­cația tinerimei universitare. Și cu toate acestea d, Stere, trece drept Român de sânge. Tot atât de dureros a jignit lu­mea și dl. dr. Riegler însărcinatul corpului profesoral al Universității, de a face panigericul iubitului dis­părut. Dl Riegler, dacă nu ca om, cel puțin ca bărbat de știință vred­nic și dator era să respecte și să nu nege un adevăr cunoscut și de copii, un adevăr spus cu căldură și în bucoavnele de școală prima­ră-adevărul, că din Ardeal ne-a venit cultura, redeșteptarea politică și literară, precum și aspirațiile politice, pentru care a luptat ma­rea generație de la 48. Dr. Riegler a avut, totuși tristul curaj, să nege acest adevăr, cum l-ar paga un străin, care sui cunoaște nici istoria politică, nici literară, nici culturală a ferii și a neamului nostru. S'a făcut p­rnmt d. Riegler de aceas­tă ignoranță voită, da această ne­cuviință, tocmai la înmormântarea lui Nicolae Culianu, unul din cei mai calzi iubitori ai Ardealului, elev a lui Bărnuț, a lui Pop, care i-a sugerat dragostea pentru matema­tici, a lui Miele, Columb și a altor apostoli ai culturii, veniți din Ar­deal. Cum orbește patima pe om ?!... Puterea sângelui !... Am căutat însă „Moldova“ la Iași, din acea zi, dar n’am dat de acea in­formație. Mi s’a explicat că o altă ediție pen­tru București, Cum bag seamă, la Bu­curești poți fi condamnat la spînzu­­rătoare, fără să știi nimic la Iași! Am cercetat mai departe și am a­­flat... infamia. In adevăr, în „Iașul“ cu data de 1 Decembrie, No. 151, cu cele mai mari caractere posibile de către un cunos­cut salariat al d-lui Marghiloman, i­­lustrul caraghios Stroia, era scris toc­mai așa! Find pus în curent de prieteni, am mai luat și alte numere din „lașul“ și dinainte și după conferința mea și am găsit „amenințări“ și la adresa distinsului director al școalei, d. lo­­cot-colonel Ernest Broșteanu și la a­­dresa mea, că să nu fiu lăsat a ține conferința! Campanie întreagă, înain­te de a vorbi chiar. După ce am­ vor­bit—și îmi fac un merit pentru țara mea din felul cum am vorbit — din nou amenințări d-lui colonel Broștea­­nu, că-l va avea în vedere d. Mar­ghiloman și Stroia... când va veni la putere—... e chiar realitatea cara­ghioasă în glumă—iar la adresa mea, infamia arătată mai sus. Am găsit explicația. Eu publicasem în „Adevărul“ când eram în permisie de la concentrare două articole : „Trădătorii“ și „che­marea la realitate a liberalilor“, un­de mi-am făcut datoria să spun ce cred despre unii politiciani de la noi. Mai cu seamă „trădătorii“ au us­turat mult pe cei din anturagiul d-lui Marghiloman. De aci campanie zilnică, de insulte, contra mea. * ...Mi-am văzut de treabă. Profitând că sânt sub arme, pe a 11-a lună, zelosul Stroia, s’a încercat, în lipsa mea, somând (iar caraghioslîc, dar adevărat) autoritățile militare, a mă da în judecată și văzându-și zvîr­­colirile fără rezultat, a recurs la in­famia de mai sus, știind că eu nu-1 citesc. Imediat ce am luat cunoștință, am făcut cerere la parchet pentru calom­nii prin presă, tot ce s’a scris acolo cu amenințarea șantagistă „atît deo­camdată“, sânt pure invenții, realita­tea fiind tocmai contrarul. E destul să citez în treacăt, nume­le d-lor coloneii Tarnoski și Vrabie, a d-lor locot.-coloneii Broșteanu și Lecca, a reputaților publiciști Hero­­vanu, dr. Zosin și peste 20 ofițeri din garnizoană, precum și domni și d-ne și peste 200 elevi de ai școalei, spre a se învedera „infamia“. De altfel voi publica cele ce am zis. Am ținut să semnalez aceste mano­pere criminale, căci nu cunosc crimă mai mare, mai ales în aceste timpuri, de­cât a spune unui ofițer că se gîn­­dește la asasinarea regelui său! Cât despre numitul indi­vid, cobo­­­­rându-se așa de jos, nu merită a în­crucișa cineva sabia cu el, de aceea am luat calea justiției. George Sharlet. Avocat. Scrisoarea d-înî Skarlet Amicul nostru de avocat G. Skar­let, a adresat următoarea scrisoa­re ziarului „Adevărul“: D. senator Constantin Pennescu, ve­nind la 2 Decembrie din București, a avut amabilitatea să mă informeze că a citit în „Moldova“ din 2 Decem­brie, o informație reprodusă după fi­țuica marghilomanistă de aci „lașul“... cum că eu, în calitate de căpitan în rezervă, într’o conferință ce am ținut la școala militară, în public, în ziua de a 39-a aniversare a căderei Plev­­nei, tratând despre „Imperialism și naționalism“, „ați fi conchis că tre­buie asasinat regele, că trebuie pro­clamat republică“ etc. Mărturisesc onest că nu citesc ga­zete reputate „germanofile“, I Informații Cu ocazia zilei onomastice a­ d-lui Nicolae Filipescu, președintele „Federațiunei Unioniste“, o dele­­gațiune a­ ardelenilor refugiați în frunte cu părintele Vasile Lucaci și Octavian Goga au oferit în semn de omagiu d-lui N. Filipescu, pen­tru lupta care o duce pentru cauza națională,­­o frumoasă plachetă re­prezentând chipul d-lui Filipescu și avînd dureroasa Inscripție: „Lui Nicolae Filipescu“ „Românii fără Țară“ primim următoarele rânduri: Sunt informat absolut sigur că, în tabăra Șipotele sunt 63 (șase­zeci și trei) sârbi refugiați,—afară de cei din spitalul militar Iași.—Pu­blicul este deci rugat a contribui pentru nefericiții reprezentanți ai martiriului popor sâr­b. JJr. C. Thiron • MARȚI 8 DECEMBRIE 1915 «om* iMEMIMKKrx«•«fc"« níAaíwawh­at«.fm» La facultatea de medicină a în­ceput interesantele cursuri de me­dicină legală cu d. profesor dr. Gh. Bogdan. Cursurile se țin atât pentru studenți de la medicină, cât și pentru cei de la făcut, de drept. Distinsul profesor după ce a fă­cut cu un talent deosebit istoricul medicinei legale, a intrat în mate­ria acestui vast și frumos studiu de medicină, expunând cursul în fața numerosului său auditoriu, cu multă claritate. In informația publicată în a­nul trecut al ziarului nostru, privitoare la instalarea luminei electrice la une­le școli secundare din Iași, era vor­ba de gimnaziul „Ștefan cel Mare“ și nu de gimnaziul „Alexandru cel Bun. Sâmbătă 5 Decembrie, orele 9 sea­ra, a avut loc în amfiteatrul liceului Național, conferența d-lui Alex. Ciș­­man, un distins student al facultății de științi, tratând despre „Iluminat și evoluția lui“. Suma adunată de la Intrare a fost în beneficiul laboratorului liceului. Conferința d-lui Cișman a fost a­­scultată cu mult interes de către a­­sistență și a fost întovărășită de mai multe experiențe, toate reușite. Ciclul conferințelor cercului de studii al partidului conservator, va începe joi 10 Decembrie ora 5 p. m. în localul clubului conservator. Prima conferință intitulată „Confe­rință de deschidere“ va fi ținută de d. Negulescu, profesor la facultatea de litere și filozofie din București. A doua conferință va fi ținută Mier­curi 16 Decembrie de d. Gh. Lucasi­­evici, fost secretar general la minis­terul de domenii, despre „Chestiunea exportului“. Vor urma conferințele d-dn­: N. G. Popovici, Gr. Vericeanu, Vișoi Cor­­nățeanu, Em. Slătineanu, Al. Oteleșanu, E. Oteleșanu, Al. Spinescu, D. Patru­­lias, M. Poenaru, etc., cari vor fi a­­nunțate la timp. Marți 8 Decembrie va avea loc în seminarul de filosofie continuarea con­ferinței d-rei Corina Leon intitulată: Problemele și soluțiile filosofiei mo­derne înainte de Kant. ■1 * Toți d-nii studenți ai anului III de la facultatea de drept, sunt rugați a urma regulat cursul, obligatoriu de medicină legală. Comitetul de lectură al teatrului național, în urma rapoartelor d-lor N. Gane și I. Găvănescul a admis a se reprezenta pe scena teatrului feerica națională „Făt frumos din lacrămi“ a d-lui State Dragomir. Comitetul Societăței Studenților în Medicină Români s’a constituit în modul următor : Preș. Ioan I; Gheorghiu an­ VI; Vice-preș. Gh. Vasiliu an. VI ; Secre­tar Th. Dănilă an. III ; Casier : d-ra Ema Filipescu an IV și d-ra Lucia Corivan an. II; Bibliot, Cezar Brăes­­cu an. IV ; Membri: an. VI ; Gh. Oprescu D trie Romano an. VI . C-tin Bălescu an. N­. N.B. Pentru a mări biblioteca s’a h­otărît a se da o serbare cinemato­grafică la Circul Sidoli în seara zilei de 17 Decembrie c. CINEMA-MODERN.—Astăzi program nou: BANDA DE TALHARI DO­MINU­L NEGRU, mare și senza­țional roman Criminal în 6 părți, 3 acte mari, înscenate cu subiect real. Desfășurarea ne prezintă: Vizuina Bandei Dominul Negru, Desfrânarea și Crimele acestei asociații întunecate, curajul și istețimea unui comisar de poliție, precum și agerimea unei ti­nere fete, care descoperă cuibul o­­trăvitor al bandiților. M­er­cur­i 9 Decembrie c­ oarele 5 p. m., va avea loc în Aula U­­niversităței, conferința d-lui prof. universitar O. Tafrali, care va vorbi despre „Descoperirile arh­eo­­logice de la biserica Domnească din Curtea de Argeș, privitoare la ori­gina principatului Munteniei“. Conferința se ține în folosul re­fugiaților sârbi. Imperialism Și naționalism privitor la actualul răsboi European ! „1'tu consider statele mici, întocmai ca niște bătături supărătoare , după cum, ca să-ți fie jij ție, bine, tai bătăturile, . . . . V toi așa ca să-ți ajungi »Pf­­a­<1 nr.~ scopul, tu stat mare, tre­­m,cu forța forată va fi dus să distrugi statele singura lege a popoa­­rloi“ relor i pentru ea Duptam T, • . ... , noi și aliații noștri,pen­ Pruț Otto de Bismarck im a Septul II la viața­­ tuturor na-Necesitatea nu­cu­­lenilor și pentru ț­u­­noaște lege; iar tratatele nm­%f civilisații nei o­­. între popoare, eu le con­­sider simple petice de ne­ urei întregi . Actualul Prim Minis­­hârtie, pe cari când sunt fiu al Angliei, Lordul puternic, le distrug când Asquith, vreau, fără a da vre­o socoteală“. Actualul Cancelar al Germaniei, d-l Beeth­­mann Zid­weg. Onorat Auditoriu. Am ținut să pun în capul conferin­ței mele, față în față, cele mai auto­rizate păreri ale celor două curente, în această luptă gigantică, concepția imperialistă representată eminamente de școala germană și concepția libe­rală și naționalistă, representată prin școala franceză, engleză, belgiană. Am făcut aceasta și ca o chestie de metodă, în expunerea subiectului nos­tru, dar mai cu seamă ca o chestie de onestitate, spre a ne forma o convin­gere limpede asupra intențiunilor fie­cărora—căci nici odată mai mult ca azi, în­ tot cursul glorioasei noastre Istorii naționale, scumpa noastră Pa­trie, n’a simțit mai mult nevoia de , decisiuni ferme și de caractere întregi. Revin la fondul subiectului nostru. Dacă ne-am întoarce memoria cu 17 luni înapoi, am constata, cu plă­cere și bucurie, că da la un capăt la altul pe tot cuprinsul bătrânului glob pământesc, omenirea întreagă se fo­losea de bine­facerile celei mai ridi­cate culturi ce a existat vre­odată. Trăiam în timpuri de progres ui­mitor, pe terenul teh­nicei, al artelor, al industriei, al comerțului, al inven­țiilor și descoperirilor noui ca : tele­fonul, telegrafia fără uz, automobilele, aeroplanele, submarinele, cea­ ce dădea un tot armonios și făcea traiul din ce în ce mai lesnicios pentru toată omenirea. Dacă ne-am întreba cui se datora aceste rezultate, n’am găsi alt răspuns de­cât­ unui timp îndelungat de pace, și experiențelor trase din ști­ința acumulată din trecutul ome­nindi. ....Dar pare că aceste timpuri sunt așa de depărtate, ca din basme...... „a fost odată, ca nici odată“, căci azi nu mai e așa! Ce vedem azi ? — Un iad pământesc, născut din voința omenească, toată ordinea luc­rurilor răsturnată, începând cu indi­vizii, familii, popoare șii națiuni, ni­meni nu mai e sigur de ziua de mâne. Melodul războiului înghite zilnic mii și zeci de mii de victi­m­e omenești —statistica arată aproximativ 20.000 de suflete pe toate fronturile în fie­care zi—­­ și sute de milioane acumu­late din munca atâtor generații și po­poare—numai poporul Englez suportă, după statisticile publicate, pentru el și aliați în medie, câte una sută două­zeci și cinci milioane de franci pe fie­care zi ! Peste tot ruină, strâmtorare, miserie. In ce scop atâtea jertfe ? Este a­­ceasta în interesul omenirei? Sunt câte­odată, în adevăr situații, când anume jertfe sunt necesare, ca apoi omenirea întreagă să tragă foloase mult mai mari, cari să compenseze jertfa. Este acesta cazul de azi ? — Nu, nu. Cea ce vedem că se întâmplă în acest unic carnagiu omenesc, nu e pornit dîntr’o con­­­cepție în folosul omenirei. Firul conducător al celor ce au aprins focul, mistuitor și pentru învinși și pentru învingători, are de obâr­șie o preocupare mai jos de inte­­rese generale omenești, tinzând l­­a capararea bunurilor altora și la

Next