Evenimentul, iulie-septembrie 1916 (Anul 24, nr. 117-194)

1916-07-31 / nr. 142

Anii XXIV No. 142­5 BAN­I ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 de jumătate an . »10 Pe trei I«*ni. . . » 5 In străinătate un an , 30 Un număr vechi 30 bani = 5 BANI A R­I­N­CI­U­R­I Iruntarțll șt §3Qoli9m. In pagina a 4-a rindul 1 lea In pagina a 3-a rindul 50 b. In pagina a 4-a rindul 30 b. V FIEF­OM nr. 305 Redacția și Administrația Iași,** Piața Unirea^ *y *77/ Organ­ies 1 partidului sonservatos MENIREA LOR Am crezut în­totdeauna că li­bertatea pressei e singura libertate reală din­ câte avem, pentru că e cea care s’a Înfipt mai adânc în moravurile noastre. Am crezut în­totdeauna în ne­voia de a conserva cât mai ne­știrbită libertatea aceasta,—pentru că pressa e cea mai concretă ex­presie a libertăței de gândire și de cuvânt,—și libertatea de cuvânt cel mai puternic factor de ordine și de progres. . De aceea , neînsămnata, mea activitate publică am dat-o cu de­osebire presei. De dânsa mi-am legat credințele, speranțele și a­­mărâciunile mele. Prin ea am spus adevărul­ când­ l’am cunoscut, sau când am crezut că-l cunosc­, prin ea am dat slaba mea contribuție la acea permanentă operă de drep­tate socială pe care, Împotriva ori­căror predeci, zi cu zi o elaborea­ză conștiința umană. De aceea, In­­ne m’am ridicat în­totdeauna împotriva orică­ri în­cercări de a știrbi sau de a re­ducea libertate scrisului. Ca toate instituțiile sociale, pre­sa oferă lasă imaginea stărei mo­rale a mediului în care se dez­voltă. Se poate spune — cum s’a spus despre alte lucruri—că fie­care societate are pressa pe care o merită. Și recunoasc că pressa pe ca­r­e avem noi românii, e departe ca a fi ideală, pentru ca și moravu­rile care se desprind din viața noastră obicinuită sânt tot așa de puțin ideale. Cele mai principale organe ale pressei noastre sunt în slujba par­tidelor politice. Viața lor e dar legată de viața acestora și poartă stigmatul acelorași vicii. Cu toate abuzurile, cu toate exagerările, cu toate reticențile cu toate insinuările, cu toate vio­lențele, pressa face totuși opera bună și utilă, chiar când urmă­rește scopuri josnice și interese meschine. Căci ea aduce , la lu­mină fapte care ar putea răm­âne­ altfel necunoscute ; ea ține mereu treaza conștiința mulțimei asupra lucrurilor de interes public; e; deschide ochii tuturor asupra ma­rilor probleme ale vieței sociale ea dezvoltă spiritul critic al mas­selor; ea contribue la formarea , menținerea opiniei publice. Din această cauză, cu tot des gustul pe care mi-l inspiră,­­ pot să nu recunosc că ziarel mai vechi ca „Seara*, „La Po­litique* și „Opinia*, sau ciupercii de ocazie ca „Ziua* sau „lașul“ au Îndeplinit, în criza național și politică prin care trecem, funcțiune determinată și—până­­ un punct—utilă. Ele au scos la suprafață o bun parte din noroiul și ticăloșia vii­ței noastre; au adunat și gropi tot ce-a fost mai rău, mai ne­vrednic, mai venal, mai fără su­flet, și au întreținut, prin fireasc reacțiune, revolta care Înalță , care purifică sufletele. Cu aceasta nu vreau să spu­nă rușinea aceasta a pressei tri­bue tolerată și Înconjurată e menajamente. Nu. M'ași ridica numai împo­triva mijloacelor, care ar tinde : suprimarea lor prin violență, că asemenea mijloace ar constitui­ atentat la libertatea pressei și a­­semenea atentat nu-l pot con­cepe decât ca o întoarcere îndărăt la calea desvoltarei noastre. încolo, cred că acțiunea lor tre­­bue dimpotrivă mereu urmărită și mereu combătută, pentru ca o­­trava pe care o strecoară în su­flete să nu-și poată face nici­când efectul. De altfel misiunea lor e vre­melnică și ziua tuturor socotelelor­­ nu e departe. Eug. Herovanu —— ------+*0`®+*-------------­| ■ .------------COO------------­ Moravuri și năravuri Hiritonite.—D» mult n’am­ azistat­­ a o Uiro­­lime. Virtual anagnost al părintalui Iosif Georgitn ți-a reamintit scena, când i s’a cântat ți Ini vrednic­este. Bisarica lui Hristos fiind zidiți din duh, s’a dat putere Episcopilor ca prin puneri de mâni, pe crarterul celui ales »a-i împărtat aici darul­­ d» a fi slujitor al altarului. întocmirea aceasta dați bisericei Iun Hristei de a­z Episcopală a provocat multe frânîntiri în «inul ei, întru cât preuții ți diaconii emanațiuni în dar ale pute­­rii episcopului ți reprezentând numai o txlti­­ziune teritorială a slujbelor ce se fac de ei în biserici, Văzîndu-se mulți­ți cu deosebite nevoi de câte ale episcopatului au organizat demon­strații ad­­ a zgomotoase, cari au tulburat bi­­­ strica. " Dacă la acestea u­im­ți faptul ca în vreme Episcopatul,a fost organizat pe baze monahale, pu ea în vechea biserici, ți deci a rupt epis­­­­copatul de acea circulație sociali cu corpul I preuțesc, care face tirin unui ațezemînt, ne vom explica țanțul cel mare, ce s’a sipat între episcopat și presbiterat. Unii consideri biserica în cuceritor, alții în cucerit. Biserica noastră a adoptat prin legea Sinodală din 1873 ferma curat monahali, dînd arhie­reilor toată conducerea bisericii. Cum cercul monahal e foarte redus, de­și avem atâtea mă­­năstiri de călugări, episcopatul a devenit asilml foștilor ticenți văduviți, cari au găsit în călu­gărițe prilej de înălțare vertiginoasă. Aceasta­­ însă a surpat liniștea, căci arivismul a ros­ti­t roade biserica, mai ales că actualminte își re- s­crutează elementele sale numai din o singură ■ I clasă socială : burghezia rurală. Mâne când toți românii vor fi una, ți se­­ vor ciocni organizările ce vremea ți împreju­­­­rările au adus în biserica strămoșaică, nu știu­­ dacă nu cumva spiritul monahal nu va coda­­ pasul spiritului laic, căci un așezamânt atâta s trăește cât interesează toate clasele sociale, și­­ circulă prin organele sale în întreaga societate. Nu știm de ce, dar totdeauna o nouă hiro­­s­tonie mie îmi pune înainte o mare problemă, i de contrastul întru ceia ce este azi lume, eu I ceia ce a­nimae biserica. Omieron Informații Lipsa de monede, precum o ve­dem cu toții, este foarte mare în întreaga țară. Pe lângă specula care se face de către unii cu strângerea acestor monede, în vederea unor negustorii viitoare, când nu va mai fi nici o monedă nicăeri, aflăm că agenți speciali nemți, adună de un timp încoace și argintul și nichelul nos­tru monetar, pentru a ne provoca dificultăți. Credem că guvernul va lua mă­suri în consecință. Societatea Reuniunea Femeilor Române împlinește în anul 1917 cinci­zeci de ani de la înființare. Iar școala profesională s'a deschis în 1869. In vederea jubileului de 50 ani se pregătește de pe acum un isto­ric al societății și al școalei, căre­ia i s-a dat numele de Elena Mor­­aescu. Întreaga cantitate de orz din a­­­­nul acesta e de 6,000 vagoane și 1 de matere de 200. Elevii cursului primit din cl. IV care din cauză da­bouik n’au putut­­ trece examenul In Iunie, vor fi exa­­­­minați Intre 25 -30 August. 1 ----- 1 Atragem atenția cjilor» în drept a- i supra scandalului petrecut eri, la pes­ *­căriile statului din piața Sf. Siridon. Casierul de la ghereta No. 2 a bă­­tut Într-un mod destul de barbar, pe elevul Cezembuș, de la gimnaziul Ște­­fan cel Mare. Intervenind publicul, copilul a fost scos din mâna bătău­șului. Prietenul nostru d. Ștefan Ne­­­­gruzzi se află în oraș venind de­­ la moșie. D sa va pleca în curînd , împreună cu familia la Slănicul I din Moldova. Jupânii de la „Opinia“ ne vorbesc [ j mereu de d. Msyer, un reprezentant­­­i al consorțiului austro-german, care,­­ în urma vindarei orzoaicei și mază­­r­iei, trebue să stea de vorbă cu re-­­­prezentanții comisiunei noastre de ax­ s­port. Jupânii ne vnde socotesc ci la mij­ I­loc e amestecat patronul ziarului lor,­­ de tot vioi și mireasa ghașofturi, de­­ unde si as înfrupte și dânșii. In ziua de 15 August va avea loc­­ concursul la sediul Corpului de avia­­­­țiune, pan­tru primarea numirului de­­ elevi piloți, necesari armatei. Anul a­­s ceata s’a va primi G0 elevi piloți. înscrierile se primesc până în ziua I­I de 10 August. I D. colonel Ernest Broșteanu care­­ fusese plecat în interes de serviciu a j .sosit ori în localitate. Eri la orele 2 și jumătate un în­­­­cendiu a’a ivit !n strada Aron-Vodă I la carele lui Iloriman. Acoperișul ca­­­­sei a ara cu desăvârșire. A atras atenția tuturor marea can­­­­titate de zahăr care a fost scoasă din­­ acea casă. M. S. Regele a dăruit 50.000 lei­­ pentru ajutorarea familiilor rămase , fără sprijin de pe urma nenorocirei­i de la Pulberăria Dudești. Familia luptătorilor va da și ea I­50.000 lei în acelaș scop. Urmând să se dea ajutoare rațio­­n unde pe o lungă durată, se va face­­ apel la public să contribue la spori­­­­rea fondului de 100.000 lei. Consiliul de război al corpului IV­I de armată își va termina ședințele­­ astăzi. Consiliul a fost prezidat de d. co­ l Ionel Petala, comandantul brigăzei 87 I infanterie. Comisar regal fiind d. ma­­­­ior C. Petrovici. Azi a fost hirotonisit ca diacon tî­ I­nerul Cezar Vuza. Hirotonisirea s’a­­ făcut de P. B. S. Antim Petrescu, vi­­­­tarul sfintei Mitropolii și egumen al Sfântuli Spiridon. A asistat și P. S. S. Alex. Șerban Craioveanul. Au a­­sistat un cerc de intimi prieteni, so­ția și membrii familiei. Săptămâna viitoare va fi hirotoni­sit preot­ și va fi rânduit preot sup­­ranumerar la biserica Sf. Paraschiva (Mitocul Maicilor) din Iași. Felicităm pe tânărul doric și j­u­­răm o frumoasă carieră bisericească. Cetim in „Agrarul“ : Suntem­ informați că organele mi­nisterului de război rechiziționează o­­văzul agricultorilor din recolta cea nouă, ridicând toate cantitățile, ast­fel că agricultorii rămân fără ovăz de sămînță și cel necesar cailor pro­prii. Semnalăm între altele, telegrama ce o primim din partea d-lui C. Geor­­gescu-Chiroiu din Bărcănești (Ialo­mița). Joi 28 iulie a. o. orele 9 seara, a avut loc în casele d-nei și d-lui Mi­­hai Ciudin comisar din Iași, logodna fiicei lor d-șoara Frosa M. Ciudin, cu d. Neculai Ionescu. Prietenul nostru d. N. Cansnău a plecat la Călimănașîi, pentru a urma o cură. Duminică 31 Iulie 1916 A apărut No. 1 din „Revue de droit et d’économie politique“, publicațiune redactată în limba franceză de facul­tatea de drept de pe lângă Universi­tatea din Iași și pusă sub direcțiunea d-lui D. Alecsandrescu, distinsul de­can și profesor. Primul număr din această revistă cuprinde un Avont-Propos d-lui D. Alecsandrescu, apoi articole juridice scrise de d-nii: P. Dimitriu : Droit de oontraire du oapitaine de navire; Iu­lian Teodorescu: (Etude critique sur le code penal japouais^ ; I. Peritz (Les codes slavpnes de Românie) ; G. Tabacovici (Disposition legislatives exceptionnelles concernant Ies loyers); G. Plastara (Annexion et mationalité); dr. G. D. Creangă (consequences fi­­nancieres de la genevve mondial ; chronique économique et financiére) ; Iulian Teodorescu : (Chronique judi­ciare) ; Auexes etc. Redacția și administrația, la secre­tariatul facultăței de drept, Iași. A­­bonamentul 12 lei anual. Un exem­plar 5 lei. Revista apare la 3 luni odată, și o onare pentru Iașii cultural. Colonia franceză din București a luat lăudabila inițiativă de a face o autscripție pentru familiile victime­lor de la Pulberăria Dudești. Marca scade mereu în Elveția, suta nu mai valorează de­cât 94 franci. Coroanele atau și mai prost, suta nu valorează de­cât 65 de franci. Astă sură la Cinematograful lașilor . URME DE CRIMA PE ZAPADA sau Detectivul Read contra asas. Dickson Saxa asupra jocurilor de cărți Cetim In Agrarul. ■) Se știe că statul pentru a înfrîna — Vorbă să fie — jocul de hazard în cluburi, a impus la taxe jocurile de chemin de fér, baccara, chouette de coarte sau pichet ce se joacă în cluburi. Pentru perceperea acestor taxe s-au prevăzut niște tichete și un mic registru de control. Toți președinții, directorii sau se­cretarii cluburilor din Capitală sau provincie, spre a se pune la curent cu noua lege, au prezentat ministe­rului de finanțe, spre vizare carnete de tikete, in conformitate cu aceas­tă lege. Ce credeți că s’a întîmplat însă ? D. Șeiteanu director la finanțe că­ruia i s’au prezentat aceste cereri le-a refuzat, trimețînd toate cluburile la librăria Alcalay unde se găsesc garnituri de tichete pe prețul de lei 80 garnitura compusă dintr’un car­net și un registru mic, cari să tot fi costind 5 lei, căci sunt imprimate simplu, nici măcar litografiate. Alarmate cluburile de acest preț exagerat,­ au crezut că au de a face cu un nou acaparator cu o exploa­tare a librarului Alcalay. Ca de unde, librăria Alcalay are numai depozitul de vînzare al acestor tinete, concesionate unui domn Hăr­­jeu, care nici măcar nu poate pre­tinde c’a inventat ceva, c’a alcătuit ceva original. Pentru această concesiune d. Hăr­­jeu primește 40 lei de garnitură, altcineva 20 lei și așa mai departe. Și afacerea nu e mică, căci avem slavă Domnului destule cluburi și se joacă cam țărișor. Se zice chiar că numai partea d-lui Hărjeu ar fi cîteva sute de mii de lei.­­Duminecă 24 Iulie a. c. a avut loc în casele d-nei și d-lui dr. Ropală din com. Flămânzi jud. Botoșani, căsăto­ria d-șoarei Georgette Cicherschi, cu d. D-rand Const. Huhulea. Nuni au foat d-na Olga. Mihailescu și d. V. Cicherschi. Felicitările noastre. La CINEMA-MODERN astă seară rulează filmul incolori: DRAGOSTE, LACRIMI, MOARTE, după celebrul poem dramatic Aimer, Pleurer, Mourir de cunoscutul scriitor Stan­­dahl, dramă în 3 acte mari jucat de drăgălașa și simpatica Fabiene Fa­­breges artistă a casei Leon Gaumont Paris. Peste program : Șoseaua Mor­ților, mare film de actualitate de pe TVaaseul He­răstrii Ruso-Turc. JOCURILE COPILĂRIEI Jocul cu smeul Cel mai simplu smeu cerea patru cercevele. O cercevică se lipea la marginea hârtiei în lățime, unde se punea sbârnâitoarea ;­ una era mijlo­cul și două erau diagonalele ce se încrucișau. Cea care­­ se lipia întâi era mijlocul, apoi sbărnâitoarea și în fine diagonalele. Mijlocul trebuia să fie mai scurtă decât lungimea hârtiei, la un capăt mergea­ până la marginea hârtiei, la celalalt capăt rămânea li­ber din hârtie un lat de mână, cele­lalte cercevele trebuiau să fie mai lungi, pentru a face niște cornuri în afară de hârtie. De aceste cornuri ale cercevelelor se lega ața. La smee mai mari se aplicau cinci sau chiar șapte cercevele, când erau cinci, două erau sbârnâitoare, una mijlocul­­ și cele două încrucișările său diagonalele. Când erau șapte, tot așa ca și la cinci numai că celelalte două erau lipite la lăturile hârtiei pentru a nu se rupe. Nu era ușor de lipit cercevelele pe hârtie. Trebuia cles. Cu ușurință dobândeam o teacă de făină de grîu, așa era berechet și într’un­ hârbe al­­cătuiam numai decât cleiul. Când m’am făcut mai mare și aveam ne­­voe de gmee mari, întrebuințam și altfel de clei făcut din scrobeală sau clei de moron, ca să țină cercevelele lipite mai bine de hârtie. Odată lipite pe hârtie cercevelile așezam smeul la soare ca să se usu­­ce, cu o piață pe el ca să­­ nu-l ducă vântul din loc. Când ajungeam la acest punct, ve­nea rândul aței sau sfoarei, după mă­rimea smeului. Aici era partea grea a capitalului. Căci dacă hârtia, tin­­dila sau trestia, cuțitul de cioplit, făina pentru clei era ușor de papa­­tat, apoi când era vorba de ață era greu. Aceasta sau o cumpăram din târg sau o scoteam pe furiș din saltarele unde o ascundea mama. Pe vremea copilăriei mole ața se vindea numai în jurubiți, nu țin minte de­ mosarele de ață. Când după multă rugăminte, ba și plânsat, mama, ca să scape, îmi dădea un gologan, fuga la evrei­ca Șăiva din mahala de cumpăram ața albă în jurubiță, veneam acasă de-o depănam și pe urmă de sfârșit smeul, întâi făceam sbârnăitoarea, legam ața la cele două capete ale sbărnui­­toarei, încovoindu-o cu un arc, iar de ață lipiam o hărtie, care lasă sa chema și se cheamă sbărnuitoare după sgomotul ce-l face când smeul a urcat sus , sbâr, sbărir. Venea de făcut gaura smeului. Era o artă de potrivit gura, căci de n’o potrivi și bine, sineul nu se urca sul, ședea strâmb sau cădea intr’o parte. Legam întâi un fir de ață de cen­trul smeului, unde era încrucișată diagonalele. Apoi legam alt fir de ață de cele două cornuri de care era legată șiJ sbârnăitoare­, aceasta a doua ață avea o lungime încât după ce e­­a legată la cornuri, mijlocul întins să ajungă cel mult la centrul smeului. Se cerea să fie ceva mai mică, nici odată să nu treacă mai jos de acea­stă cruce a diagonalelor. In fine cu firul de ață legat la centrul smeului se lega ața legată de coarnele smeu­lui drept in punctul unde era jumă­tate. Se înota bine, ca să nu alune­ce la o parte in alta. In chipul a­­cesta era gata gura. Mai trebuia coada. Se lega ața de coadă la­ cele două cornuri de joa ale smoului și de mijlocul ei se lega coada făcută din cârpe. Aici era iar o parte grea, de găsit cărpe necesa­re pentru alcătuit o coadă de eman. Cărpa se rupea la șușănițe subțiri, care se înodau la­­ capete pentru a face o șușăniță mai lungă. Se potri­vea lungimea coadei atât după mă­rimea smeului, cât și mai ales după puterea vântului. Când vântul era puternic, se punea o coadă mai mare smeului, și prin asta smeul își păs­tra o poziție fixă, nu era jucăria vântului. (Va urma) V. Bahluianul COO"-"““-’- ■"*

Next