Evenimentul, iulie-septembrie 1916 (Anul 24, nr. 117-194)
1916-07-31 / nr. 142
Anii XXIV No. 1425 BANI ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 de jumătate an . »10 Pe trei I«*ni. . . » 5 In străinătate un an , 30 Un număr vechi 30 bani = 5 BANI A RINCIURI Iruntarțll șt §3Qoli9m. In pagina a 4-a rindul 1 lea In pagina a 3-a rindul 50 b. In pagina a 4-a rindul 30 b. V FIEFOM nr. 305 Redacția și Administrația Iași,** Piața Unirea^ *y *77/ Organies 1 partidului sonservatos MENIREA LOR Am crezut întotdeauna că libertatea pressei e singura libertate reală din câte avem, pentru că e cea care s’a Înfipt mai adânc în moravurile noastre. Am crezut întotdeauna în nevoia de a conserva cât mai neștirbită libertatea aceasta,—pentru că pressa e cea mai concretă expresie a libertăței de gândire și de cuvânt,—și libertatea de cuvânt cel mai puternic factor de ordine și de progres. . De aceea , neînsămnata, mea activitate publică am dat-o cu deosebire presei. De dânsa mi-am legat credințele, speranțele și amărâciunile mele. Prin ea am spus adevărul când l’am cunoscut, sau când am crezut că-l cunosc, prin ea am dat slaba mea contribuție la acea permanentă operă de dreptate socială pe care, Împotriva oricăror predeci, zi cu zi o elaborează conștiința umană. De aceea, Inne m’am ridicat întotdeauna împotriva oricări încercări de a știrbi sau de a reducea libertate scrisului. Ca toate instituțiile sociale, presa oferă lasă imaginea stărei morale a mediului în care se dezvoltă. Se poate spune — cum s’a spus despre alte lucruri—că fiecare societate are pressa pe care o merită. Și recunoasc că pressa pe care avem noi românii, e departe ca a fi ideală, pentru ca și moravurile care se desprind din viața noastră obicinuită sânt tot așa de puțin ideale. Cele mai principale organe ale pressei noastre sunt în slujba partidelor politice. Viața lor e dar legată de viața acestora și poartă stigmatul acelorași vicii. Cu toate abuzurile, cu toate exagerările, cu toate reticențile cu toate insinuările, cu toate violențele, pressa face totuși opera bună și utilă, chiar când urmărește scopuri josnice și interese meschine. Căci ea aduce , la lumină fapte care ar putea rămâne altfel necunoscute ; ea ține mereu treaza conștiința mulțimei asupra lucrurilor de interes public; e; deschide ochii tuturor asupra marilor probleme ale vieței sociale ea dezvoltă spiritul critic al masselor; ea contribue la formarea , menținerea opiniei publice. Din această cauză, cu tot des gustul pe care mi-l inspiră, pot să nu recunosc că ziarel mai vechi ca „Seara*, „La Politique* și „Opinia*, sau ciupercii de ocazie ca „Ziua* sau „lașul“ au Îndeplinit, în criza național și politică prin care trecem, funcțiune determinată și—până un punct—utilă. Ele au scos la suprafață o bun parte din noroiul și ticăloșia viiței noastre; au adunat și gropi tot ce-a fost mai rău, mai nevrednic, mai venal, mai fără suflet, și au întreținut, prin fireasc reacțiune, revolta care Înalță , care purifică sufletele. Cu aceasta nu vreau să spună rușinea aceasta a pressei tribue tolerată și Înconjurată e menajamente. Nu. M'ași ridica numai împotriva mijloacelor, care ar tinde : suprimarea lor prin violență, că asemenea mijloace ar constitui atentat la libertatea pressei și asemenea atentat nu-l pot concepe decât ca o întoarcere îndărăt la calea desvoltarei noastre. încolo, cred că acțiunea lor trebue dimpotrivă mereu urmărită și mereu combătută, pentru ca otrava pe care o strecoară în suflete să nu-și poată face nicicând efectul. De altfel misiunea lor e vremelnică și ziua tuturor socotelelor nu e departe. Eug. Herovanu —— ------+*0`®+*-------------| ■ .------------COO------------ Moravuri și năravuri Hiritonite.—D» mult n’am azistat a o Uirolime. Virtual anagnost al părintalui Iosif Georgitn ți-a reamintit scena, când i s’a cântat ți Ini vredniceste. Bisarica lui Hristos fiind zidiți din duh, s’a dat putere Episcopilor ca prin puneri de mâni, pe crarterul celui ales »a-i împărtat aici darul d» a fi slujitor al altarului. întocmirea aceasta dați bisericei Iun Hristei de az Episcopală a provocat multe frânîntiri în «inul ei, întru cât preuții ți diaconii emanațiuni în dar ale puterii episcopului ți reprezentând numai o txltiziune teritorială a slujbelor ce se fac de ei în biserici, Văzîndu-se mulțiți cu deosebite nevoi de câte ale episcopatului au organizat demonstrații ad a zgomotoase, cari au tulburat bi strica. " Dacă la acestea uimți faptul ca în vreme Episcopatul,a fost organizat pe baze monahale, pu ea în vechea biserici, ți deci a rupt episcopatul de acea circulație sociali cu corpul I preuțesc, care face tirin unui ațezemînt, ne vom explica țanțul cel mare, ce s’a sipat între episcopat și presbiterat. Unii consideri biserica în cuceritor, alții în cucerit. Biserica noastră a adoptat prin legea Sinodală din 1873 ferma curat monahali, dînd arhiereilor toată conducerea bisericii. Cum cercul monahal e foarte redus, deși avem atâtea mănăstiri de călugări, episcopatul a devenit asilml foștilor ticenți văduviți, cari au găsit în călugărițe prilej de înălțare vertiginoasă. Aceasta însă a surpat liniștea, căci arivismul a rostit roade biserica, mai ales că actualminte își re- scrutează elementele sale numai din o singură ■ I clasă socială : burghezia rurală. Mâne când toți românii vor fi una, ți se vor ciocni organizările ce vremea ți împrejurările au adus în biserica strămoșaică, nu știu dacă nu cumva spiritul monahal nu va coda pasul spiritului laic, căci un așezamânt atâta s trăește cât interesează toate clasele sociale, și circulă prin organele sale în întreaga societate. Nu știm de ce, dar totdeauna o nouă hirostonie mie îmi pune înainte o mare problemă, i de contrastul întru ceia ce este azi lume, eu I ceia ce animae biserica. Omieron Informații Lipsa de monede, precum o vedem cu toții, este foarte mare în întreaga țară. Pe lângă specula care se face de către unii cu strângerea acestor monede, în vederea unor negustorii viitoare, când nu va mai fi nici o monedă nicăeri, aflăm că agenți speciali nemți, adună de un timp încoace și argintul și nichelul nostru monetar, pentru a ne provoca dificultăți. Credem că guvernul va lua măsuri în consecință. Societatea Reuniunea Femeilor Române împlinește în anul 1917 cincizeci de ani de la înființare. Iar școala profesională s'a deschis în 1869. In vederea jubileului de 50 ani se pregătește de pe acum un istoric al societății și al școalei, căreia i s-a dat numele de Elena Moraescu. Întreaga cantitate de orz din anul acesta e de 6,000 vagoane și 1 de matere de 200. Elevii cursului primit din cl. IV care din cauză dabouik n’au putut trece examenul In Iunie, vor fi examinați Intre 25 -30 August. 1 ----- 1 Atragem atenția cjilor» în drept a- i supra scandalului petrecut eri, la pes *căriile statului din piața Sf. Siridon. Casierul de la ghereta No. 2 a bătut Într-un mod destul de barbar, pe elevul Cezembuș, de la gimnaziul Ștefan cel Mare. Intervenind publicul, copilul a fost scos din mâna bătăușului. Prietenul nostru d. Ștefan Negruzzi se află în oraș venind de la moșie. D sa va pleca în curînd , împreună cu familia la Slănicul I din Moldova. Jupânii de la „Opinia“ ne vorbesc [ j mereu de d. Msyer, un reprezentanti al consorțiului austro-german, care, în urma vindarei orzoaicei și mazăriei, trebue să stea de vorbă cu re-prezentanții comisiunei noastre de ax sport. Jupânii ne vnde socotesc ci la mij Iloc e amestecat patronul ziarului lor, de tot vioi și mireasa ghașofturi, de unde si as înfrupte și dânșii. In ziua de 15 August va avea loc concursul la sediul Corpului de aviațiune, pantru primarea numirului de elevi piloți, necesari armatei. Anul as ceata s’a va primi G0 elevi piloți. înscrierile se primesc până în ziua II de 10 August. I D. colonel Ernest Broșteanu care fusese plecat în interes de serviciu a j .sosit ori în localitate. Eri la orele 2 și jumătate un încendiu a’a ivit !n strada Aron-Vodă I la carele lui Iloriman. Acoperișul casei a ara cu desăvârșire. A atras atenția tuturor marea cantitate de zahăr care a fost scoasă din acea casă. M. S. Regele a dăruit 50.000 lei pentru ajutorarea familiilor rămase , fără sprijin de pe urma nenorocireii de la Pulberăria Dudești. Familia luptătorilor va da și ea I50.000 lei în acelaș scop. Urmând să se dea ajutoare rațion unde pe o lungă durată, se va face apel la public să contribue la sporirea fondului de 100.000 lei. Consiliul de război al corpului IVI de armată își va termina ședințele astăzi. Consiliul a fost prezidat de d. co l Ionel Petala, comandantul brigăzei 87 I infanterie. Comisar regal fiind d. maior C. Petrovici. Azi a fost hirotonisit ca diacon tî Inerul Cezar Vuza. Hirotonisirea s’a făcut de P. B. S. Antim Petrescu, vitarul sfintei Mitropolii și egumen al Sfântuli Spiridon. A asistat și P. S. S. Alex. Șerban Craioveanul. Au asistat un cerc de intimi prieteni, soția și membrii familiei. Săptămâna viitoare va fi hirotonisit preot și va fi rânduit preot supranumerar la biserica Sf. Paraschiva (Mitocul Maicilor) din Iași. Felicităm pe tânărul doric și jurăm o frumoasă carieră bisericească. Cetim in „Agrarul“ : Suntem informați că organele ministerului de război rechiziționează ovăzul agricultorilor din recolta cea nouă, ridicând toate cantitățile, astfel că agricultorii rămân fără ovăz de sămînță și cel necesar cailor proprii. Semnalăm între altele, telegrama ce o primim din partea d-lui C. Georgescu-Chiroiu din Bărcănești (Ialomița). Joi 28 iulie a. o. orele 9 seara, a avut loc în casele d-nei și d-lui Mihai Ciudin comisar din Iași, logodna fiicei lor d-șoara Frosa M. Ciudin, cu d. Neculai Ionescu. Prietenul nostru d. N. Cansnău a plecat la Călimănașîi, pentru a urma o cură. Duminică 31 Iulie 1916 A apărut No. 1 din „Revue de droit et d’économie politique“, publicațiune redactată în limba franceză de facultatea de drept de pe lângă Universitatea din Iași și pusă sub direcțiunea d-lui D. Alecsandrescu, distinsul decan și profesor. Primul număr din această revistă cuprinde un Avont-Propos d-lui D. Alecsandrescu, apoi articole juridice scrise de d-nii: P. Dimitriu : Droit de oontraire du oapitaine de navire; Iulian Teodorescu: (Etude critique sur le code penal japouais^ ; I. Peritz (Les codes slavpnes de Românie) ; G. Tabacovici (Disposition legislatives exceptionnelles concernant Ies loyers); G. Plastara (Annexion et mationalité); dr. G. D. Creangă (consequences financieres de la genevve mondial ; chronique économique et financiére) ; Iulian Teodorescu : (Chronique judiciare) ; Auexes etc. Redacția și administrația, la secretariatul facultăței de drept, Iași. Abonamentul 12 lei anual. Un exemplar 5 lei. Revista apare la 3 luni odată, și o onare pentru Iașii cultural. Colonia franceză din București a luat lăudabila inițiativă de a face o autscripție pentru familiile victimelor de la Pulberăria Dudești. Marca scade mereu în Elveția, suta nu mai valorează decât 94 franci. Coroanele atau și mai prost, suta nu valorează decât 65 de franci. Astă sură la Cinematograful lașilor . URME DE CRIMA PE ZAPADA sau Detectivul Read contra asas. Dickson Saxa asupra jocurilor de cărți Cetim In Agrarul. ■) Se știe că statul pentru a înfrîna — Vorbă să fie — jocul de hazard în cluburi, a impus la taxe jocurile de chemin de fér, baccara, chouette de coarte sau pichet ce se joacă în cluburi. Pentru perceperea acestor taxe s-au prevăzut niște tichete și un mic registru de control. Toți președinții, directorii sau secretarii cluburilor din Capitală sau provincie, spre a se pune la curent cu noua lege, au prezentat ministerului de finanțe, spre vizare carnete de tikete, in conformitate cu această lege. Ce credeți că s’a întîmplat însă ? D. Șeiteanu director la finanțe căruia i s’au prezentat aceste cereri le-a refuzat, trimețînd toate cluburile la librăria Alcalay unde se găsesc garnituri de tichete pe prețul de lei 80 garnitura compusă dintr’un carnet și un registru mic, cari să tot fi costind 5 lei, căci sunt imprimate simplu, nici măcar litografiate. Alarmate cluburile de acest preț exagerat, au crezut că au de a face cu un nou acaparator cu o exploatare a librarului Alcalay. Ca de unde, librăria Alcalay are numai depozitul de vînzare al acestor tinete, concesionate unui domn Hărjeu, care nici măcar nu poate pretinde c’a inventat ceva, c’a alcătuit ceva original. Pentru această concesiune d. Hărjeu primește 40 lei de garnitură, altcineva 20 lei și așa mai departe. Și afacerea nu e mică, căci avem slavă Domnului destule cluburi și se joacă cam țărișor. Se zice chiar că numai partea d-lui Hărjeu ar fi cîteva sute de mii de lei.Duminecă 24 Iulie a. c. a avut loc în casele d-nei și d-lui dr. Ropală din com. Flămânzi jud. Botoșani, căsătoria d-șoarei Georgette Cicherschi, cu d. D-rand Const. Huhulea. Nuni au foat d-na Olga. Mihailescu și d. V. Cicherschi. Felicitările noastre. La CINEMA-MODERN astă seară rulează filmul incolori: DRAGOSTE, LACRIMI, MOARTE, după celebrul poem dramatic Aimer, Pleurer, Mourir de cunoscutul scriitor Standahl, dramă în 3 acte mari jucat de drăgălașa și simpatica Fabiene Fabreges artistă a casei Leon Gaumont Paris. Peste program : Șoseaua Morților, mare film de actualitate de pe TVaaseul Herăstrii Ruso-Turc. JOCURILE COPILĂRIEI Jocul cu smeul Cel mai simplu smeu cerea patru cercevele. O cercevică se lipea la marginea hârtiei în lățime, unde se punea sbârnâitoarea ; una era mijlocul și două erau diagonalele ce se încrucișau. Cea care se lipia întâi era mijlocul, apoi sbărnâitoarea și în fine diagonalele. Mijlocul trebuia să fie mai scurtă decât lungimea hârtiei, la un capăt mergea până la marginea hârtiei, la celalalt capăt rămânea liber din hârtie un lat de mână, celelalte cercevele trebuiau să fie mai lungi, pentru a face niște cornuri în afară de hârtie. De aceste cornuri ale cercevelelor se lega ața. La smee mai mari se aplicau cinci sau chiar șapte cercevele, când erau cinci, două erau sbârnâitoare, una mijlocul și cele două încrucișările său diagonalele. Când erau șapte, tot așa ca și la cinci numai că celelalte două erau lipite la lăturile hârtiei pentru a nu se rupe. Nu era ușor de lipit cercevelele pe hârtie. Trebuia cles. Cu ușurință dobândeam o teacă de făină de grîu, așa era berechet și într’un hârbe alcătuiam numai decât cleiul. Când m’am făcut mai mare și aveam nevoe de gmee mari, întrebuințam și altfel de clei făcut din scrobeală sau clei de moron, ca să țină cercevelele lipite mai bine de hârtie. Odată lipite pe hârtie cercevelile așezam smeul la soare ca să se usuce, cu o piață pe el ca să nu-l ducă vântul din loc. Când ajungeam la acest punct, venea rândul aței sau sfoarei, după mărimea smeului. Aici era partea grea a capitalului. Căci dacă hârtia, tindila sau trestia, cuțitul de cioplit, făina pentru clei era ușor de papatat, apoi când era vorba de ață era greu. Aceasta sau o cumpăram din târg sau o scoteam pe furiș din saltarele unde o ascundea mama. Pe vremea copilăriei mole ața se vindea numai în jurubiți, nu țin minte de mosarele de ață. Când după multă rugăminte, ba și plânsat, mama, ca să scape, îmi dădea un gologan, fuga la evreica Șăiva din mahala de cumpăram ața albă în jurubiță, veneam acasă de-o depănam și pe urmă de sfârșit smeul, întâi făceam sbârnăitoarea, legam ața la cele două capete ale sbărnuitoarei, încovoindu-o cu un arc, iar de ață lipiam o hărtie, care lasă sa chema și se cheamă sbărnuitoare după sgomotul ce-l face când smeul a urcat sus , sbâr, sbărir. Venea de făcut gaura smeului. Era o artă de potrivit gura, căci de n’o potrivi și bine, sineul nu se urca sul, ședea strâmb sau cădea intr’o parte. Legam întâi un fir de ață de centrul smeului, unde era încrucișată diagonalele. Apoi legam alt fir de ață de cele două cornuri de care era legată șiJ sbârnăitoare, aceasta a doua ață avea o lungime încât după ce ea legată la cornuri, mijlocul întins să ajungă cel mult la centrul smeului. Se cerea să fie ceva mai mică, nici odată să nu treacă mai jos de această cruce a diagonalelor. In fine cu firul de ață legat la centrul smeului se lega ața legată de coarnele smeului drept in punctul unde era jumătate. Se înota bine, ca să nu alunece la o parte in alta. In chipul acesta era gata gura. Mai trebuia coada. Se lega ața de coadă la cele două cornuri de joa ale smoului și de mijlocul ei se lega coada făcută din cârpe. Aici era iar o parte grea, de găsit cărpe necesare pentru alcătuit o coadă de eman. Cărpa se rupea la șușănițe subțiri, care se înodau la capete pentru a face o șușăniță mai lungă. Se potrivea lungimea coadei atât după mărimea smeului, cât și mai ales după puterea vântului. Când vântul era puternic, se punea o coadă mai mare smeului, și prin asta smeul își păstra o poziție fixă, nu era jucăria vântului. (Va urma) V. Bahluianul COO"-"““-’- ■"*